Blog † Vestitorul ortodox: Cenzura fanteziei

Cenzura fanteziei

7/13/2010 |

Publicat de admin |

Editați postarea

de Părintele Arsenie Boca

Cum să ne îmchipuim pe Dumnzeu ? Rugăciunea curată nu pune chip pe minte. Singurul chip al lui Dumnzeu e Iisus. Icoanele sunt cinstite, dar cei ce prind rugăciunea minţii nu se mai roagă prin icoane, ci prin Duh: „Duh este Dumnzeu şi adevăraţii închinători prin Duh şi în adevăr, se cade să I se închine”(Ioan 4,24)

Expresia: „Cel vechi de zile”(Daniel 7,9) pune un tipar pe minte, îţi prezintă un moş bătrân cu atribute divine. Antropomorfismele, analogiile cu omul, au fost întotdeauna îndreptăţite critical. O ironie antică spune că dacă boii ar şti sculptură zeii ar avea coarne :). Sfinţii Părinţii ai deşertului multe războaie au dus cu fantezia. Sfântul Maxim Mărturisitorul a găsit că definiţiile lui Dumnzeu, de la Iisus, nu angajează fantezia, nu pun un tipar pe minte.

„Duh este Dumnzeu, iubire şi Adevăr”, ca atare nu-L putem „vedea”, nu oferă imaginaţiei cinematografiei noastre nimic. De aceea avem impresia că credinţa noastră în Dumnzeu e un risc, sau, cum spune Pascal, un pariu al raţiunii.

De fapt credinţa e o asceză a raţiunii. Dar e şi o anulare a fanteziei. Fiindcă Dumnzeu e de altă natură decât existenţa creată şi cunoaşterea lui Dumnzeu ne cere şi pe noi în întregime, într-un alt mod de a fi. Pascal a avut o asemenea revelaţie. Biletul lui cusut în aripa paltonului era un strigăt în extaz: „Dumnzeul lui Avraam, Dumnzeul lui Isaac, Dumnzeul lui Iacov, nu Dumnzeul folozofilor”. Absolutul lui Hegel, Unicul lui Plotin, etc. Pascal a câştigat pariul existenţei lui Dumnzeu.

Cunoaşterea lui Dumnzeu - cine vrea să o aibă – şi nu poţi fi liniştit până nu o ai, antrenează în ea fiinţa noastră întreagă cu toate rădăcinile ei în existenţă. Suntem irezistibil mânaţi spre această cunoaştere meta-fizică a lui Dumnzeu. Suntem sortiţi de pintenii destinului spre această cunoaştere, dar suntem totodată şi frânaţi de neajunsurile noastre de oameni.

Iată tragicul şi smerenia cunoaşterii noastre.

Din cele de până aci, rămâne de reţinut că, întreaga noastră fiinţă trebuie sfinţită pentru a ne putea apropia de Dumnzeu. O cunoaştere numai teoretică a lui Dumnezeu, care nu angajează într-însa toată fiinţa şi viaţa noastră, o atare cunoaştere, şi încă mai lămurită, au şi dracii, dar aceasta nu sfinţeşte pe nimeni.

Trebuie să pricepem că Dumnezeu face parte din destinul omului, şi neliniştit e sufletul nostru până ce nu se odihneşte în Dumnzeu (Fericitul Augustin)

De aceea când lipseşte din noi preocuparea dramatică de mântuire, fiinţa noastră e în pierzanie, care încă amăgeşte cu o „odihnă”.

Călugăria noastră, o recunoaştem, fără preocuparea ei de fond, rămâne chestiune de uniformă şi trebuie să fie stil de viaţă. Călugăria de uniformă e mereu în pericol şi îngrijorare de a fi mereu, în perspectivă desfiinţată. Multe aţi renunţat la catedră şi aţi intrat lucrătoare. E o renunţare. Mai trebuie o interiorizare. Piatra noastră de temelie e Iisus, singura garanţie împotriva valurilor de ispite; faceţi din uniformă expresia convingerii interioare..

Câtă vreme vă tulbură nimicurile e semn că pierdeţi esenţialul. Întrebaţi-vă dramatic pe voi înşi-vă, cu toată sinceritatea conştiinţei, ce destin daţi veşniciei voastre ?

Iisus, e un răspuns: dar care trebuie trăit. Aceasta e marea noastră răspundere în faţa lui Iisus.

Recomandări articole de pe alte bloguri:

România Uneşte-te: Părintele Arsenie Boca: Neajunsurile duhovniceşti ale începătorilor (I)
STRĂJERII ORTODOXIEI: Cuvinte pline de înţelepciune şi de har ale Părintelui Paisie Aghioritul

Etichete: Cugetari Arsenie Boca, Duhovnici, Mărgăritare duhovniceşti, Vase de cinste ale Duhului Sfânt

de Părintele Arsenie Boca

Recomandări articole de pe alte bloguri:

România Uneşte-te: Părintele Arsenie Boca: Neajunsurile duhovniceşti ale începătorilor (I)
STRĂJERII ORTODOXIEI: Cuvinte pline de înţelepciune şi de har ale Părintelui Paisie Aghioritul

comments powered by Disqus.

Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.