___


Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.

.

Veniţi cu toţii la Tismana - Prăznuirea Sfântului Nicodim Cel Sfinţit

Părintele Arsenie Boca - Cugetări la Naşterea Domnului



Nici frică nimicitoare, nici răzvrătire; nici prăvălire apocaliptică, nici explozie necumpănită, ci mirare plină de sfială, înfiorare plină de smerenie, bucurie senină, a unei intimităţi negrăite.

Iată îngerii cerului vestesc făpturii minunea: astăzi Dumnezeu S-a pogorât pe pământ.

Nu în vijelie distrugătoare, nici în tunetul nimicitor al mâniei Sale. Nu în prezenţa atotputerniciei, nici în focul mistuitor care topeşte zidirea. Astăzi cerul se uneşte cu pământul, nemărginirea se toarnă în mărginire, veşnicia se îmbracă cu vremelnicia, atotputernicia se îmbracă cu neputinţa, Cel nevăzut e purtat în braţe de o fecioară.

Astăzi, Cel ce se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, se învăluie întru smerenie, Cel ce cuprinde cu palma marginile lumii, se face prunc; Cel ce împodobeşte cerul cu stele, se culcă într-o iesle de dobitoace.

- Locul cel mai curat pe care L-a găsit pe pământ.

Din Betleem, spunea profetul, trebuia “să vină Acela a cărui obârşie se suie până la vremuri străvechi, până în zilele veşniciei, e dintru început, din zielele veşniciei” (Miheia 5,1).

A lăsat tronul cerului pentru un staul şi vecinătatea îngerilor luminii, pentru vitele din grajd.

- Cea mai aspră mustrare a trufiei omeneşti.

Astăzi s-a despicat istoria omenirii în două şi se începe cu numărătoare timpului, în amândouă sensurile lui: spre începutul timpului şi spre sfârşitul lui.

Încă de la Naştere Iisus e începutul şi sfărşitul istoriei.

Naşterea lui Iisus în istorie cumpăneşte timpul între început şi sfărşit.

Naşterea lui Iisus a produs în Ierusalim tulburarea lui Irod şi a tot Ierusalimul. Deci cei ce erau datori să-L primească s-au arătat ostili chiar şi numai naşterii Sale. Drept aceea Irod pune gând să-l omoare.

Aceştia erau ai Săi, între care a venit.

Păgânii se poartă cu totul altfel. Cei trei înţelepţi magi ai răsăritului, vin ca la un împărat şi-şi aduc darurile, dar la Betleem găsesc că Pruncul e mai mult decât un împărat, e şi Dumnezeu totodată.

De aceea îşi schimbă planul darurilor.

Principii răsăritului Îi depun aur la picioare, în semn de dajdie, ca unui împărat peste ei. În calitate de preoţi îi aduc smirnă şi tămâie, ca jertfă adevăratului Dumnezeu. Dacă pe jidovi i-a cutremurat şi înspăimântat Naşterea Mântuitorului şi I s-au arătat duşmani, reprezentanţii păgânismului, nu numai că se bucură de Naşterea Lui, dar i se închină ca unui Împărat şi Dumnezeu.

Principii aceia au călătorit depărtări mari şi cu primejdii ca să-L vadă pe Iisus: astăzi creştinii nu mai ostenesc nici până la Biserică.


Alte recomandări:

Argumentele lui Dumnezeu


de Părintele Arsenie Boca

În cele mai sărăcăcioase condiţii S-a născut Împăratul păcii, Iisus Hristos. De 20 de secole se prăznuieşte această naştere. Nici unui alt împărat nu i se preznuieşte data naşterii, mai mult decât în decursul vieţii sale. Simplă cumpăna acestui fapt dovedeşte că, Cel ce S-a născut acum 2000 de ani, e mai mult decât un împărat şi om.

În vremea vieţii Sale pământeşti nu I S-a prăznuit naşterea decât o singură dată: la naştere. Iarăşi ceva deosebit decât în viaţa mai-marilor pământului Au venit: păstorii – oameni simpli – vestiţi de îngeri, şi o delegaţie simbolică, din stăpânitorii, înţelepţii şi astronomii răsăritului. Aceştia Îi trec lui Iisus – prin darurile lor, prin semnificaţia darurilor lor, aceştia Îi trec Noului Născut, atribuţiile lor de regi, înţelepţi şi preoţi.

Deci, de la această semnificativă delegaţie începând, Noul Născut a şi fost luat la ochi.

- Mai întâi de Irod, apoi de preoţii lui Israel şi pe urmă de “înţelepţii” veacului acestuia.

Omul cel mai puternic de pe lume, pacea întruchipată, Omul care a refuzat să fie Împărat (Ioan 6, 15). Şi-a stârnit împotrivă aproape pe toţi împăraţii pământului. Iisus, iubirea întrupată, Şi-a stârnit împotrivă vulcani de ură. Iisus, înţelepciunea neajunsă, a ajuns mutilat la nesfârşit de prostia omenească.

Toţi s-au izbit de Iisus.

Toţi şi-au adus comorile structurii lor şi I le-au adus, sau I le-au zvârlit în faţă: coroane de spini, cuptoare aprinse, grătare înroşite, suliţele răutăţii, piroanele şi unghiile de fier înfipte cu ură epileptică în trupul sfinţilor de-a lungul istoriei, sunt tot atâtea mărturii ulterioare, mărturii istorice, că Iisus e o permanenţă istorică, un contemporan al tuturor oamenilor.

Iisus e Cineva de care nu poţi să nu te izbeşti. El e argumentul suprem al existenţei lui Dumnezeu. În El evidenţa divină e fapt de simplitate absolută.


Declaraţia de presă a IPS Bartolomeu cu ocazia Crăciunului 2010

Cu regretul că unele probleme de sănătate nu imi vor permite să vă primesc in resedinta mea pentru traditionalul Mesaj de Crăciun, Vă trimit alăturat textul Declaratiei mele de presă, impreună cu cele mai cordiale felicitări de sfintele Sărbători si urarea de La multi ani! In vremea Vechiului Testament, sub domnia lui Iosia, a fost descoperită in templu cartea Deuteronomului, adică Legea dată de Dumnezeu lui Moise. Iar regele, după ce a citit-o, si-a dat seama cu durere de enorma distantă ce se produsese intre poruncile lui Dumnezeu si comportamentul poporului pe care el, regele, il cârmuia. Asa s-a hotărât să stârpească idolatria si relele moravuri, restaurând ordinea morală in societate.

Asa s-ar cuveni să fie si-n zilele noastre: Biblia din Parlament ar trebui să existe nu doar ca obiect in fata căruia demnitarii isi depun jurământul, ci si ca indreptar pentru legile pe care acestia le plănuiesc, le votează si le promulgă. Dacă ei ar deschide Biblia numai câteva pagini, atunci in tara noastră nu ar mai exista acte normative menite să legifereze sau să permită pornografia, prostitutia, homosexualitatea, concubinajul, practici care nu sunt altceva decât tot atâtea căi deschise spre dezintegrarea familiei si disolutia societătii. E inadmisibil să juri cu mâna pe Biblie si să faci legi impotriva Bibliei! De aceea ne vom ruga neincetat pentru ei, alesii nostri, pentru ca Dumnezeu să le lumineze mintea si să le incline inima doar spre ceea ce este drept, bun si de folos acestui popor, asa cum a făcut, pe vremuri, regele Iosia.

Până atunci ii rog fierbinte pe părinti să aibă grijă de copiii lor. Stiu că avem multe familii adevărate, cu părinti iubitori si copii cuminti. Dar tocmai de aceea vă rog si vă indemn, părintilor, să fiti veghetori, ca nu cumva copiii vostri buni să incapă pe mâna celor ce-i strică, sau să aibă la indemână ceva ce le poate intina fiinta. Nu-i lăsati doar pe seama scolii, căci intr’o scoală pot exista programe perverse sau o directoare care, in schimbul câtorva cadouri ieftine, le permite traficantilor să-si etaleze scârboasele mărfuri in văzul copiilor. Ajutati-vă odraslele să invete cu drag si să se poarte frumos! Cutremurati-vă de familiile destrămate si de copiii lor rămasi pe drumuri, bântuiti de mizerie si de vicii precoce. Oferiti le pruncilor vostri mai putin televizor si mai multă lectură: din cărtile frumoase si, pe cât se poate, pagini alese din Sfintele Scripturi. Eu cunosc un copil care a citit Biblia, in intregime, la vârsta de zece ani; nu e important ce si cât a inteles, ci faptul in sine că a citit-o si n’a uitat-o. Faceti din Fiul Mariei un prieten al copiilor vostri; si fiti siguri că Pruncul Iisus vă va surâde din iesle, iar Copilul Iisus va merge spre Nazaret tinându-vă de mână.


† BARTOLOMEU

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului,

Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului



Sursa: Theologhia

Colinde - Corul Maicilor de la Mânăstirea Diaconeşti


La Viflaim S-a nascut
Colinda'ne Doamne Noaptea Sfanta de Ajun Veniti cu totii Colindam sub cer  
La plinirea vremii Domnul pe pamant S-a nascut Oaspeţi cu azur în gene  
O, preafrumoasa pustie Daniil Sihastrul (Andrei Ciurunga) Alte recomandări:

Grupul Evloghia - Colinde


Colind bizantin



Trei crai de la rasarit



Dumnezeu Preasfantul



Sus boieri nu mai dormiti



La poarta la Stefan Voda

Câteva cunoştinţe pe scurt cu privire la convieţuirea în căsătorie


de Ieromonah Arsenie Boca

Cunoştinţele acestea urmăresc ideea de responsabilitate a căsătoriţilor faţă de Legea divină, înscrisă în fire, sub formă de instinct. Şi mai urmăresc urmărirea ideii de păcat, idee care a început să fie neclară în mintea multora.

Începem cu aceasta: păcatul este o conspiraţie a minţii omului cu diavolul, împotriva Legii lui Dumnezeu.

Cu această definire, de lucru, înţelegem dintr-o dată cum că numai Iisus a fost fără de păcat. Adică singur El a refuzat orice idee diabolică din mintea şi viaţa şi faptele Sale.

Voi, ca tineri începători ai vieţii, sunteţi poate, ispitiţi de ideea că: tinerii fiind, de ce să începeţi cu copiii din primul an; să ne mai distrăm puţin şi avem vreme şi de copii.

Cu acest gând, dacă-l luaţi de bun, vă deschideţi calea către păcat şi către tot felul de necazuri, care vin matematic. Ca să n-o luaţi rău de la început – că n-aveţi cum sfârşi bine – e recomandabil s-o luaţi bine de la început şi să vă precizaţi poziţia sufletească faţă de roadele binecuvântate de Biserică ale Cununiei, copiii. Ei sunt şi roadele dragostei.

Evitarea roadelor nu e dragoste ci crimă. Căutarea plăcerii numai, cu evitarea rostului firesc al instinctului, e viciu şi păcat. Şi se pedepseşte de Legea care vede toate ale omului.

Deci dacă nu sunteţi bine lămuriţi de la început către bine, foarte uşor vă treziţi în greşeli de convieţuire, de unde vin apoi un cârd întreg de necazuri şi nenorociri de care nu vă poate scăpa nimeni.

Cu divorţ nu scapi de greşelile făcute. Acestea te urmăresc în alte căsătorii sau în orice altă direcţie ai lua-o.

Nu te scapă nici rugăciunile.

Spovedania doar te pune în temă cu vinovăţiile tale faţă de “hotarele Legii” de la Cununie pe care le-ai călcat şi-ţi dă iertarea lui Dumnezeu pentru neştiinţă, dacă aceasta a fost, sau pentru neputinţă dacă aceasta este, şi-ţi dă puterea şi răbdarea ispăşirii, dacă te îndrepţi ca şi convieţuire.

Dumnezeu iartă (dacă Îi ceri aceasta prin spovedanie), dar nepedepsit, neispăşit nimic nu lasă. Aşa scrie în Carte (Naum 1,3)

Iată acum o descriere sumară a greşelilor de convieţuire, şi, legat de ele, urmările lor inevitabile care te aşteaptă în faţă şi ţi se aşează în braţe. Iar dacă aşa stau lucrurile, şi practica pe teren aşa confirmă, atunci măsura preventivă e cea mai bună. E singura minune posibilă, şi, la îndemâna tuturor.

În convieţuirea căsătorească nu-i bun nici abuzul, nici refuzul.

Abuzul atinge pe soţ, refuzul atinge pe soaţă şi pe soţ. Cum aceasta ? Aşa-i făcut omul de (către) Dumnezeu: bărbat şi femeie: un singur trup. Cu cunoştinţele contemporane de biologie, de endocrinologie şi neurologie putem înţelege clar acest lucru.

Sistemul nostru nervos, ca să servească solicitările vieţii în bune condiţiuni, are nevoie de o bună şi corectă funcţionare a glandelor noastre endocrine. Glandele acestea sunt înşirate în număr de 7-8 (depinde cum sunt numărate) pe toată verticala staturii noastre. Două sunt în cap – responsabile cu comenzile şi cu modul de funcţionare al tuturor celorlalte. Acestea din cap sunt sensibile, adică lucrează în consonanţă cu concepţia ta de viaţă, în care te integrezi trup şi suflet.

Pentru o clarificare pe scurt a rosturilor acestor două glande din cap, ca să funcţioneze într-un mod sau să funcţioneze într-un alt mod, e destul să dau de exemplificare două concepţii de viaţă diametral opuse: într-un fel vor lucra aceste glande de comandă asupra tuturor celorlalte glande din subordine când te integrezi în turma lui Epicur şi altfel vor conduce iconomia ta endocrină, când te integrezi în turma lui Hristos.

Sărim peste celelalte glande de pe verticala omenească şi ne oprim puţin la cele sexuale. Aci-i aci. Aci au fost lăsaţi oamenii fără nici o cunoştinţă exactă. Ba li s-au spus multe minciuni şi fiecare a fost lăsat în banii lui, cu greşelile şi ereziile sale.

S-o luăm, fugitiv, cu puţină biochimie endocrină. Sexele - bărbat şi femeie – se caută la maturizare unul pe altul, trecând peste orice bariere ale oricui. Totuşi e bună, şi foarte bună chiar, şi puţină minte şi cât de cât cunoştinţă pozitivă a faptului acestuia, a continuităţii vieţii. Constituţional, natura bărbătească are o glandă în plus faţă de femeie: prostata. Aceasta spune foarte importannte lucruri în economia vieţii şi în interpretarea corectă a foarte multor necazuri ivite în familie.

Tot pentru clarificare trebuie spus şi numele produselor de biosinteză ale glandelor: hormonii. Aceştia sunt substanţe de biosinteză, produse de glande, şi vărsate în circuitul mediului intern al sângelui, cu ajutorul căruia circulă prin tot organismul, cu activitatea şi activarea sistemului nervos, deci a tuturor organelor, în scopul de a menţine organismul întreg în bune condiţii de viaţă, internă si externă.

Iată din tainele prostatei:

Aceasta sintetizează săruri ale acidului glutamic. Acestea sunt substanţe absolut necesare sistemului nervos atât al bărbatului, cât şi sistemului nervos al femeii. Dar nu le prepară decât bărbatul.

Aici e explicaţia fundamental-biologică în temeiul căreia femeia e atânătoare de bărbat. Fără substanţele lui endocrine ea regresează nervos, mintal etc. Aci începe să se înţeleagă de ce au urmări nefaste şi abuzul şi refuzul.

Dacă aceste substanţe, extrem de valoroase pentru iconomia vieţii în bune condiţii ale sistemului nervos, sunt risipite pe plăcere – de care nu te mai saturi – atunci încep să apară urmările. Abuzul păgubeşte pe bărbat de necesarul de substanţe glutamice sistemului său nervos (15 miliarde de neuroni) şi încep fenomene de carenţă nervoasă, care pot ajunge până la slăbirea totală a funcţiilor mintale. S-au văzut atare cazuri de tâmpire a minţii şi a pierderii totale a memoriei fără să fie şi alte boli în organism. Respectivul era suprasolicitat, iar el s-a predat. Urmările sociale se înţeleg.

Refuzul păgubeşte pe femeie. Unul din refuzurile obişnuite este acela “întemeiat” pe stăvilirea numărului de copii. Modalitatea aceasta e viciul “onaniei cu femeie”. Păgubesc amândoi – pagubă biologică care se resimte în sănătatea amândorura.

Minţirea, trişarea, ferirea, unul şi acelaşi viciu, duce în mod normal la o nervozitate şi la o nemulţumire unul de altul, pe care natura, în nevinovăţia ei caută să o remedieze. – Şi cum o remediază ? – căutând fiecare din părţi alt partener, care să nu falsifice convieţuirea. În fond e o rezolvare greşiţă, vinovată faţă de unitatea de dragoste a Tainei Căsătoriei.

Deci, dacă o femeie greşeşte cu altcineva, de vină e trişarea lor, “ferirea” soţului care o impinge la gestul căutării pe altcineva, care să fie corect cu natura. În majoritatea cazurilor de “necredinţă” a femeii e de vină soţul, că nu şi-a umplut casa de copii.

Deci, cine fuge de copii, fuge de răspundere. Şi unde fuge ? – În iresponsabilitate ! Când însă îţi iei răspunderea de a rodi copii, Stăpânul vieţii îţi va ajuta să ai şi ce le da de mâncare şi-ţi va asigura şi cinstea căsniciei.

Deci nici abuzul, nici refuzul, ci o dreaptă socoteală şi o convieţuire corectă.

Mai mult chiar. O altă constrângere de care trebuie ţinut seama e foliculina. Hormon feminin toxic şi cancerigen. Toxic la nivelul creierului, dând continui dureri de cap şi foarte intense. Cancerigen la nivelul sânului sau uterului (fibroane uterine). De creşterea acestui hormon nu este scăpare decât de la 3-4 sarcini în sus. Iar sarcinile (să fie) în mod normal, cum apar ele în mod natural.

Această ordine normală şi naturală a sarcinilor e singura cale care asigură sănătatea copiilor. Salturile peste sarcini, lepădările de copii, indiferent cu ce metode şi motive, ating sănătatea copiilor următori – dacă mai vin. Dar chiar dacă nu mai vin alţii , Legea divină pedepseşte şi retroactiv pe cei făcuţi cronologic.

Aşadar în înseşi constituţia endocrină a femeii e pusă obligativitatea naşterii de mai mulţi copii. E chiar condiţia de mântuire a femeii, după cum i-a descoperit Dumnezeu Sfântului Pavel aceasta (I Timotei 2,15).

În cazul viciului, sau al greşelilor de convieţuire, apariţia cancerului care ucide soţia se răstoarnă iarăşi în răspunderea soţului. Soţul care nu vrea copii nu trebuie luat: e un criminal camuflat al soţiei sale. Nu e din turma lui Hristos.

Abia de la 3-4 copii în sus, făcuţi în ordinea normală în care apar, se neutralizează acţiunea toxică şi cancerigenă a foliculinei.

Terenul confirmă aceasta. Sunt mame cu 10-12 copii făcuţi, care trăiesc şi ajung la vârsta de 80 de ani sănătoase, în destulă putere, fără să le doară capul sau să fi fost bolnave. Femeile mai pătimesc şi de crizele climacterium-ului (menopauza) de pe la 50-52 de ani. Când viaţa lor de până aci a fost corectă şi conformă cu natura, tulburările acestea trec aproape neobservate. Echilibrul endocrin e asigurat de normalitatea convieţuirii şi a roadelor făcute până aici.

În cazul viciilor de convieţuire, perioada aceasta e adevărata criză de nebunie. Nu mai pomenesc de reflexul normalităţii sau anormalităţii de convieţuire în sfera psihicului, care formează capitol aparte, cu o matematică mult mai complicată şi cu pedepse mult mai greu de evitat.

De asmenea nu pomenesc aci, decât în treacăt, reflexul purtării în genere, în codul genetic – deci în fondul ereditar al urmaşilor.

Totuşi nu mă pot abţine de a pomeni unul, care produce extrem de multe şi grele dificultăţi. Când soţul nu dă pace sarcinii (zice el că nu poate, sau nu vrea sau se declară stăpân autonom pe legile naturii), atunci copiii vin pe lume cu predispoziţii precoce de sexualitate. Aceasta îi face îndărătnici şi foarte greu educabili. Cu disciplina sunt certaţi (unii, genetic prezintă cromozomul criminalităţii, şi, chipurile, circumstanţă atenuantă în justiţie). Fug de la şcoală şi încep aventurile.

Deci tot în răspunderea soţului se soldează şi aceste necazuri.

Explicaţia biologică: au crescut în mediul uterin, hrăniţi de un sânge prea îmbibat cu testosteron, hormon sexual masculin.

Tot în treacăt pomenesc de acţiunea toxică a alcoolului. Dacă 6 gr. de alcool la litrul de sânge e capabil să sudeze o mulţime de spermatozoizi, câte doi, cap la cap, fără să le tulbure viaţa, atunci ce vom zice de beţivii notorii ?

Iată ce se întâmplă: aceşti monştri minusculi au două cozi, deci o capacitate dublă de mişcare. Ajunşi ca atare în organismul femeii, caută febril ovulul, până şi în trompe şi acolo o fecundează . Oul format, dar ne-la-locul lui, creşte altfel normal, dar trebuie extirpat cu trompă cu tot. Aşa se instalează sterilitatea, condiţia suficientă de dezechilibru, până la faze clinice. Iată ce pustiu de bine poate face băutura. Femeia, în cazul acesta, să prefere orice agresiune, numai sterilizarea şi dezechilibrul Nu!

Toxicitatea tutunului duce la cazuri de exces, sigur, (dar nimeni nu ştie gradul de vitalitate şi carenţă organică pe care o are sau ba) la atrofierea funcţională a gonadelor, prin monoxidul de carbon foarte toxic din sânge.

Alcoolismul, beţivitatea bunicilor, apare în nepoţi cu tulburări şi insuficienţe nervoase până la nivel de epilepsie.

Beţia e mare pacoste care se înscrie genetic în patrimoniul ereditar şi duce treptat, dar sigur, la degenerarea omului din neam în neam, duce la degenerarea neamului.

Răspunderile cresc considerabil.

Pre Tine Te Fericim

Urâciunea pustiiri în locul cel sfânt sau Harry Potter din ziarul Patriarhiei


Iarasi ziarul oficial al Patriarhiei ne mahneste cu un articol care n-are nici in clin, nici in maneca cu duhul ortodox. Lumina nu mai lumineaza in intuneric, ci, iaca, se infrateste cu el. Si e tarziu, si e noapte, si Harry Potter a devenit carte buna de cetit… Pai daca asa zice la gazeta, atunci asa o fi… Nu mai pot sa spun decat atat: Pacat, fratilor! (Laurentiu Dumitru)
++++++

Călătorie în lumea imaginației
Copiii noştri au crescut împreună cu eroii lui J.K. Rowling. Au visat, au zburat şi au atins stelele împreună cu ei şi acesta e cel mai mare merit al autoarei, de a le fi deschis poarta imaginaţiei.

Cu ani în urmă, am descoperit uimiţi un puşti cu ochelari care mergea la o şcoală diferită de şcolile obişnuite. O lume nouă, a vrăjitorilor, şi-a făcut loc în cea reală şi Harry Potter a devenit un fenomen. Băieţii se identificau cu eroul, fetele, cu Hermione. Părinţii au ţinut pasul cu greu în desişul evenimentelor şi al numelor, dar au meritul de a se fi străduit. Au cumpărat volumele groase, au fost tovarăşii copiilor lor în sala de cinema. Încet-încet, fenomenul i-a prins şi pe ei, şi atunci când copiii lor strigau “Expelliarmus”, agitând prin casă bagheta magică, nu-i mai îndemnau, ca în alte situaţii, să se potolească fiindcă îi deranjează pe vecini.
Dincolo de talisman e dragostea

De câteva zile rulează, la cinema, “Harry Potter şi talismanele morţii”. Cartea a fost lansată, în România, acum trei ani, de unde normalitatea nerăbdării fanilor. Personal, m-am aşteptat la mai multă acţiune. Poate că fiind împărţit în două, acest film acordă mai multă atenţie emoţiilor şi e, în comparaţie cu precedentele, mai static. Fiindcă dincolo de căutarea Horcruxurilor pentru a-l putea anihila pe Cap-de-Mort, în film e şi o căutare a dragostei, o descoperire a sentimentului care transformă camaraderia în competiţie, dar şi în gelozie puternică. Harry, Hermione şi Ron formează un trio unde sentimentele urâte se nasc din Horcruxul purtat pe rând la gât, trimitere mai mult sau mai puţin directă la răul pe care fiecare dintre noi îl poartă în el însuşi şi care ne poate deveni stăpân dacă nu ştim să fim mai puternici decât el.
Morală transparentă, dar necesară
Această penultimă parte a seriei este un film al adolescenţei şi al descoperirii iubirii. Al sfioşeniei şi al privirilor plecate, al îmbujorării şi al întrebărilor. Iar cei din sală, în marea lor majoritate, erau adolescenţi care crescuseră odată cu seria. Mulţi dintre ei au deschis prima carte cu ani în urmă, când Harry Potter era un puşti şi mulţi dintre ei au visat să devină scriitori faimoşi precum autoarea seriei. Harry Potter e fiecare dintre aceşti adolescenţi din sală şi fiecare dintre ei are de înfruntat un Cap-de-Mort. Luptă fiecare cu demonii din jur, dar atât timp cât o să aibă alături prieteni devotaţi va fi învingător. O morală transparentă, dar necesară în zilele noastre, când, iată, povestea lui Harry Potter se apropie de sfârşit. Harry Potter devine adult. O altă viaţă începe.

Tâmpenia de mai sus în care sunt elogiate autoarea cărţii Harry Potter şi creaţia ei, a apărut în ziarul "Lumina" care se zice a fi ziar al Patriarhiei.

În loc de concluzie:
"Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.


(Părintele Arsenie Boca)

Sfatul Părintelui Paisie Aghioritul pentru Părintele Cleopa Ilie


Părintele Cleopa a fost într-un pelerinaj în Sfântul Munte Athos, în 1977, cu actualul părinte stareţ, Victorin (stareţul Mânăstirii Sihăstria n.n.), cu părintele Ioanichie Bălan, cu părintele Bartolomeu Florea. Şi au mers la mai multe mănăstiri, printre care au fost şi la chilia părintelui Paisie Aghioritul, şi i-au cerut sfatul. Părintele Cleopa expres i-a cerut un sfat: „Părinte Paisie, vreau să vă întreb, aş vrea să rămân în Sfântul Munte, ce sfat îmi daţi?” Părintele Paisie era văzător cu duhul de atunci. Şi i-a spus (i-a spus pe nume!): „Părinte Cleopa, de vei rămâne în Sfântul Munte, vei fi o floare care se va adăuga la florile duhovniceşti ale Sfântului Munte Athos. Dar de vei merge în România – şi aşa să faci, să mergi! – vei fi considerat ca un apostol!” Acesta este un mare adevăr. Şi atunci, părintele Cleopa a ascultat, văzând că este chiar din gura lui Dumnezeu sfatul acela şi n-a rămas în Sfântul Munte, deşi avea mare dragoste de Sfântul Munte, pentru Maica Domnului... Îmi aduc aminte că părintele Cleopa, când vorbea de Maica Domnului, plângea. Avea lacrimi în ochi când zicea: „Maica Domnului este mama noastră şi ea ne mântuieşte”. Referitor la aceasta, îmi amintesc un episod din viaţa părintelui, spus de el către noi. Sfântul Apostol Pavel spunea aşa: „Ştiu un om ... care era fie în trup, fie în duh, a fost răpit în al treilea cer” –aceleaşi cuvinte le-a spus părintele Cleopa. Şi sigur ştim că Sfântul Apostol Pavel spunea despre sine acele cuvinte. Tot aşa şi părintele Cleopa vorbea: „Ştiu pe cineva, zice, că m-aţi întrebat de rugăciunea minţii, când se coboară în inimă... , ştiu pe cineva care a stors trei cămăşi de sudoare şi 14 batiste le-a stors de lacrimi...” A stat în acel extaz cam două ceasuri sau trei. Era într-o chilie pe unde era el retras, la Stulpicani, în zona Suceavei. Şi părintele Cleopa a văzut acolo, în camera aceea, o iconiţă. Era Măicuţa Domnului, şi un băieţel îi dădea nişte floricele Măicuţei Domnului. Aşa l-a cuprins pe părintele Cleopa o bucurie duhovnicească, că a început cu mintea să se roage şi atunci a spus că a coborât mintea în inimă şi a început să-i curgă lacrimile pe obraz. Timp de două sau trei ore n-au mai contenit lacrimile şi 14 batiste le-a stors de lacrimi, iar trei cămăşi a schimbat... A fost ca un foc, trupul lui era atunci într-o căldură duhovnicească, într-o fierbinţeală duhovnicească pe care o are numai un om care se roagă. Aceasta adevereşte că părintele a fost un mare rugător.
text de Mădălin Iacob

NO COMMENT - imaginile vorbesc de la sine !





Pentru mai multe detalii vezi articolele pe aceeaşi temă:

FOTO: Pelerini la Mânăstirea Prislop la împlinirea a 21 de ani de la înveşnicirea Părintelui Arsenie Boca (28 nov 2010)






Părintele Nicolae Tănase şi cei 328 de copii de la Valea Plopului prezentaţi la ştirile ProTV



CUM PUTEM AJUTA ?

Fie ca este vorba de sprijinirea activitatilor desfasurate în centrele de la Valea Plopului, de editarea si difuzarea de materiale informative, de organizarea de conferinte si seminarii sau de alte programe, orice contributie va fi mult apreciata.

Pentru donatii/sponsorizari în bani, datele de identificare fiscala ale Filialei sunt urmatoarele:
• Cod de Identificare Fiscala 18074434
• Cont IBAN lei: RO81RZBR0000060007229024
• Cont IBAN USD: RO86RZBR0000060007229031
• Cont IBAN EURO: RO70RZBR0000060007229028
• Cont IBAN GBP: RO04RZBR0000060009301069
deschise la Raiffeisen Bank – Agentia Victoria Bucuresti, Calea Victoriei nr. 21, corp B, sector 3, cod 030023.
Cod SWIFT banca (necesar doar pentru plati externe): RZBR ROBU

Pentru donatii si sponsorizari în bani, alimente, materiale de constructie etc. va rugam sa ne contactati direct. Societatile comerciale care doresc sa ne sprijine prin sponsorizari pot încheia contracte de sponsorizare cu organizatia noastra, conform legilor în vigoare.

CONTACT

Asociatia “Pro-Vita” Valenii de Munte – Valea Plopului
Adresa: B-dul Nicolae Iorga 72, Valenii de Munte, 106400, judetul Prahova
tel/fax: (244) 280695

Pro Vita si Valea Plopului – localizare si cai de acces

Itinerar pentru a merge la Valea Plopului:
Bucuresti Nord – Ploiesti Sud (60 km – E60)
Valenii de Munte (30 km – 1A)
Nucsoara de Jos (13 km) – la dreapta
Valea Plopului si Valea Screzii (7 km)

Preot Nicolae Tanase, Parohia Valea Plopului, Comuna Posesti, Judetul Prahova, cod 2124, Romania

www. asociatiaprovita.org

Related Posts with Thumbnails

Arhivă



___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești