tag:blogger.com,1999:blog-71137087319690243832024-03-05T20:06:12.060+02:00Blog † Vestitorul ortodox<br>
"Extra Ecclesiam nulla salus" (Sf. Ciprian al Cartaginei) adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.comBlogger514125tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-75813690803453792672019-06-26T03:00:00.001+03:002019-09-11T00:58:50.949+03:00Elder Ephraim of Arizona's Testimony Concerning the Marble King John<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: center;">
<div style="display: block; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px; font-stretch: normal; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; margin: 12px auto 6px auto;">
</div>
<br />
<iframe class="scribd_iframe_embed" data-aspect-ratio="null" data-auto-height="true" frameborder="0" height="600" scrolling="no" src="https://www.scribd.com/embeds/117349003/content?start_page=1&view_mode=scroll&show_recommendations=true&access_key=key-6nfghty69yhswfcsipq" title="Elder Ephraim of Arizona's Testimony Concerning the Marble King John" width="100%"></iframe></div>
<br />
<span style="font-size: 130%;"></span><br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: 130%;"> ΣΥΓΚΛΟΝΙΣΤΙΚΗ ΜΑΡΤΥΡΙΑ ΤΟΥ ΓΕΡΟΝΤΟΣ ΕΦΡΑΙΜ ΑΜΕΡΙΚΗΣ, ΓΙΑ ΤΟΝ ΜΑΡΜΑΡΩΜΕΝΟ ΒΑΣΙΛΙΑ ΙΩΑΝΝΗ!</span></div>
<span style="font-size: 130%;"> <br />
</span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">" ...Υπάρχει κοιμώμενος Στρατηγός ονόματι Ιωάννης, ο οποίος, τότε ο Αρχάγγελος Μιχαήλ θα υποδείξει εις τους Χριστιανούς ότι αυτός θα βασιλεύσει τώρα. Θα τους υποδείξει με το δάχτυλό του τον τόπο και θα τον καλέσουν να ηγηθεί και να βασιλεύσει εις τον ελληνικό και ορθόδοξο λαό. Και θα γίνει αυτό. Πριν από χρόνια εις το Άγιον Όρος ήταν ένας Αρχιερέας ονόματι Ιερόθεος. Αυτός ήρθε από την Μικρά Ασία. Και το Οικουμενικό Πατριαρχείο τον έβαλε στο Άγιον Όρος να κάνει χειροτονίες, μνημόσυνα, Λειτουργίες, κλπ. Ήταν ένας άγιος Αρχιερέας, στον τύπου του Αγίου Νικολάου. Από αυτόν τον άγιον Αρχιερέα αξιώθηκα της Ιεροσύνης. Από την Μικρά Ασία. Ευλογημένος άνθρωπος του Θεού! Ένα θα σας πω. Αγρυπνίες που κάμναμε! Δεκαπέντε ώρες αγρυπνία, αυτός ο άνθρωπος, ογδοηκοντούτις γέρων, δεν εκάθετο καθόλου στο κάθισμα. Από το θρόνο κατέβαινε στο στασίδι πάλι όρθιος. Και στην Λειτουργία τρεις ώρες που ακολουθούσε μετά την πολύωρη Ακολουθία του Όρθρου, όρθιος! Τον βάζαμε μια καρέκλα να καθίσει και δεν ήθελε. Έλεγε «ακόμη η Παναγία μας δεν με κούρασε» και ας έτρεμε όλος από την κούραση. Αυτός ο άγιος Αρχιερέας, αυτός μας είπε. Αυτός είδε τον κοιμώμενο αυτόν Στρατηγό Ιωάννη, που θα αναστηθεί όταν θα γίνει ο 3ος μεγάλος αυτός Παγκόσμιος Πόλεμος! Τον είδε!. Διότι χείλη αρχιερέως και ιερέως ου ψεύδονται. Λοιπόν μας είπε την αλήθεια. Και τον ρωτήσαμε. Διότι ζούσε τότε και ο μακαριστός μου και ο άγιος γέροντάς μου (σ.σ. ο περίφημος Ιωσήφ Ησυχαστής και Σπηλαιώτης) και όλοι μαζί συνοδεία, τον είχαμε πάρει στο εκκλησάκι μας και εκεί καθίσαμε και τον κάμναμε τις ερωτήσεις. Και μας τα έλεγε. Τα ακούσαμε με τα αυτιά μας. Λέει «υπάρχει αυτός ο κοιμώμενος βασιλεύς και θα αναστηθεί»! Του λέμε «ποτέ Γέροντα; Πότε άγιε Αρχιερέα του Θεού»; Λέει, «όταν θα γίνει ο 3ος Παγκόσμιος Πόλεμος»! Και επίσης μας είπε ότι «το δεξί του χέρι είναι στη λαβή του σπαθιού! Το οποίο σπαθί είναι μες στην θήκη». Και μας έλεγε «όταν το σπαθί βγει από τη θήκη του, τότε θα αρχίσει ο 3ος Παγκόσμιος Πόλεμος». Και εμείς από την περιέργεια μας του λέγαμε: «Σεβασμιότατε πόσο απέχει το σπαθί από την θήκη»; «Ολίγοι πόντοι εναπέμειναν για να βγει» λέει..."! Η αποκάλυψη αυτή του Αρχιερέως Ιεροθέου έγινε λίγο πριν τα γεγονότα του Πογκρόμ του 1955 σε Κωνσταντινούπολη και Σμύρνη, ζώντος του οσίου Γέροντος Ιωσήφ Ησυχαστή του Σπηλαιώτη, ο οποίος κοιμήθηκε στις 15 Αυγούστου του 1959 μ.Χ..</span></div>
<span style="font-size: 130%;"> </span> <br />
<div style="text-align: right;">
http://www.noiazomai.net και http://www.noiazomai.net/spilaio.html</div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="320" src="https://www.youtube.com/embed/QyAq5lei_0Y" width="500"></iframe></div>
</div>
<br />
<br /></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-53729536517476031652018-09-03T19:30:00.000+03:002019-09-11T00:58:15.701+03:00Sfîntul Grigorie Teologul împotriva înnoirilor din Biserică<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
<br />
<span style="font-size: 130%;">Textul de mai jos este alcătuit din două scrisori trimise de Sfîntul Grigorie Teologul (330-390, prăznuit de Biserică la 27 Ianuarie) preotului Cledonios. În corpusul de scrisori ale sfîntului ele poartă numerele 101 şi 102. Traducerea îi aparţine prof. dr. Nicolae Cotos şi a fost publicată în Mitropolia Ardealului, anul II, nr. 3-4, martie-aprilie 1957, pag. 242-253. * Textul în limba originală, ellină, al acestor două scrisori, este editat, însoţit şi de o traducere în limba latină, în Cursus Patrologiae Completus, Series Graeca, Tom. XXXVII, accurante J. P. Migne, Paris 1862, sub titlul: Către presviterul Cledoniu împotriva lui Apollinarie: Scrisoarea I (col. 175—194) şi Scrisoarea II (col. 194—202). O ediţie mai nouă se găseşte în SC pag. 36-84./div><br />
</span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Prea cinstitului şi de Dumnezeu preaiubitului frate şi împreună-presviter Cledoniu: bucurie în Domnul.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Grigorie</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">I. Aş voi să ştiu ce însemnează această poftă de înnoiri în sânul Bisericii, ca orişicui numai voieşte şi fiecărui trecător să-i fie permis a despărţi – cum zice Scriptura1 – turma cea bine cîrmuită şi a o prăda prin apucături tîlhăreşti, sau mai degrabă, prin învăţături hoţeşti şi absurde. Căci dacă au şi avut vreo cauză, în privinţa credinţei, pentru care să ne poată condamna cei ce se ridică acum împotrivă, apoi totuşi nu trebuia să îndrăznească unele ca acestea, fără să ne înştiinţeze deloc? Ci era de lipsă ca mai întîi să caute ori a convinge ori a se convinge — dacă însemnează ceva şi cuvîntul meu, ca al unuia ce se teme de Dumnezeu şi care a muncit mult pentru cuvîntul credinţei şi a fost folositor Bisericii —, şi atunci abia, dacă şi atunci, să înceapă a reforma; însă şi aşa aceşti îngîmfaţi nu pot să aibă nici o scuză. Dar după ce credinţa noastră s-a predicat atît în scris cît şi prin grai viu2, în apropierea şi depărtarea cea mai mare, cu pericole şi fără pericole, cum se poate că unii săvîrşesc lucruri ca acestea, iar ceilalţi stau nemişcaţi?!</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Şi nu e atît de nedemn, deşi destul de nedemn, faptul că aceşti oameni adapă sufletele mai simple cu învăţătura tor cea rea şi cu vorbe foarte nelegiuite, ca faptul că lăţesc minciuni şi despre mine, că eu adică aş fi de aceeaşi părere cu ei şi aş cugeta la fel cu dînşii, învăluindu-şi astfel nada în metal scump, făcîndu-şi, sub acest pretext, voia lor, şi făcând din sinceritatea mea, în urma căreia îi priveam ca fraţi şi nu ca străini, zale pentru răutate; şi nu. numai atît: ci ei mai zic, după cum aud eu, că au fost primiţi chiar de acel sinod occidental3, de către care se condamnaseră mai înainte, ceea ce este foarte evident pentru toată lumea. Dar dacă aderenţii lui Apollinarie au fost primiţi, fie acum, fie mai înainte, să dovedească lucrul acesta, şi eu sînt mulţumit. Este doar evident că numai alăturîndu-se învăţăturii celei drepte, au putut fi primiţi; căci dacă au dobîndit ei aceasta, altfel nu poate să fie. Se arată doar pretutindeni, ori prin hotărîri sinodale, ori prin scrisori comunicatorice; căci aşa prevede legea sinoadelor. Iar dacă acestea nu sînt decît vorbe, şi o himeră iscodită de dînşii, din fantezie, şi spre a-şi cîştiga, prin autorităţi personale, încrederea mulţimii, atunci fă-i să se liniştească şi convinge-i.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<a name='more'></a><span style="font-size: 130%;">Să nu înşele oamenii aceştia pe alţii, şi nici pe sine să nu se înşele, afirmînd că Omul Domnesc, cum zic ei, care însă se numeşte, mai bine, Domnul nostru şi Dumnezeu, este fără minte4. Căci noi nu despărţim omul de dumnezeire, ci pe unul şi acelaşi îl mărturisim şi-l învăţam, mai-nainte, ce-i drept, nu om, ci Dumnezeu şi Fiul unul născut mai-nainte de veci, neîmpreunat cu trup şi cu nimic din cele trupeşti; la sfîrşit însă şi om, luînd asupra Sa umanitatea pentru mîntuirea noastră: după corp a suferit, după dumnezeire însă n-a putut să pătimească; mărginit cu trupul, cu spiritul însă nemărginit; acelaşi şi pămîntesc şi ceresc, văzut şi înţeles, cuprins şi necuprins; ca prin El, om întreg şi Dumnezeu, să se restaureze întregul om căzut în păcat.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Cine nu crede că Sfînta Maria e Născătoare de Dumnezeu5, acela e afară de dumnezeire; iar de va zice cineva că Hristos a trecut prin Fecioară ca printr-un canal, şi nu va mărturisi că s-a format în ea atît în mod dumnezeesc cît şi omenesc deodată: dumnezeesc, pentru că s-a conceput fără bărbat, şi omenesc, pentru că s-a format după legea naşterii, acela este aşişderea ateu. De va zice cineva că omul s-a format, iar Dumnezeu s-a adăogat mai pe urmă este de condamnat. Căci asta nu însemnează naşterea lui Dumnezeu, ci ferirea Lui de naştere. De va introduce cineva doi Fii, pe unul născut din Dumnezeu şi Tată, iar pe al doilea născut din mamă, acela să cadă din înfierea6 promisă celor dreptcredincioşi. Naturi7, cei drept, sînt două, Dumnezeu şi om, deoarece este suflet şi corp; dar totuşi nu sînt doi fii nici doi Dumnezei. Căci deloc nu sînt socotiţi doi oameni, cînd vorbeşte şi Pavel astfel despre omul cel dinăuntru şi cel dinafară8. Şi dacă e vorba să mă exprim pe scurt, atunci şi din una şi din alta se compune Mîntuitorul — fiindcă doar nu este acelaşi lucru ceea ce se poate vedea cu ceea ce este nevăzut, şi ceea ce nu e temporal cu ceea ce stă sub timp — dar el nu este şi unul şi altul. Nicidecum. Căci amândouă una sînt în această uniune9. Dumnezeu înomenindu-se şi omul îndumnezeindu-se, sau cum i-ai mai putea zice. Eu zic: şi una şi alta10 (cu privire la firea dumnezeiască a lui Hristos): cu Treimea stă lucrul tocmai invers, căci acolo este şi unul şi altul, ca să nu confundăm ipostasele; însă nu şi una şi alta, căci tustrele sînt una şi aceeaşi cu privire la dumnezeire.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Cel ce va zice că dumnezeirea s-a efectuat din graţie, ca într-un profet, şi nu s-a unit şi este unită după fiinţă, acela să fie lipsit de inspiraţie mai bună, ba mai degrabă (să fie) plin de una contrară. Cine nu se închină Celui răstignit, anatema să fie şi să se înşire între cei ce au omorît pe Dumnezeu. De va zice cineva că El a fost deplin pe urma faptelor Sale, şi abia după botez sau după învierea Sa din morţi s-a învrednicit de înfiere, aşa ca şi acei (zei), pe care grecii îi induc ca adaoşi, anatema să fie. Căci ceea ce a avut un început, sau are un curs, sau prosperează şi se desăvîrşeşte, nu este Dumnezeu, cu toate că şi acestea se pot zice despre El din cauza descoperirii pe-ncetul. Cel ce va zice că sfîntul corp s-a depus şi dumnezeirea este goală de corp şi nu este cu trupul cel primit, atît acum cît şi la a doua venire, unul ca acela să nu vadă mărirea venirii Lui. Unde să fie acum trupul, dacă nu cu acea natură, de către care s-a primit? Căci doar nu s-a aşezat, potrivit închipuirilor nebune ale Manicheilor, în soare, ca să se venereze cu batjocură; ori s-a vărsat în aer şi s-a difuzat, aşa cum e felul sunetului, cum e mersul miresmelor şi cursul fulgerului, ce ţine atît de puţin? Dar unde să punem şi faptul că după înviere a fost pipăit11, ori că odată are să fie văzut de către cei ce l-au străpuns? Căci dumnezeirea în sine este nevăzută. Însă eu cred, că El va veni cu trupul, aşa cum s-a arătat învăţăceilor Săi pe munte, aşa cum a mai dovedit-o12 cînd dumnezeirea a întrecut ceea ce era carne. Precum acestea le spun pentru înlăturarea ocării alegoriei aşa şi acelea le scriu pentru îndreptarea înnoirii.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">De va zice cineva că trupul lui Hristos s-a pogorît din cer, şi nu că este de aici de Ia noi, deşi mai presus de noi, să fie anatema. Căci acel: ,,Omul al doilea este din cer”14, şi: „precum este Cel ceresc, aşa sînt şi cei cereşti”,15 şi: „Nimeni nu se va sui la cer, decît cel ce s-a pogorît din cer, Fiul omului”16 şi altele de felul acesta, cîte credem, că se pot zice din cauza uniunii cu ceea ce este ceresc, precum şi acele cuvinte, că prin Hristos s-au făcut toate17, şi: „Să locuiască Hristos în inimile voastre”,18 nu se referă la Dumnezeu, care se poate vedea cu ochii, ci la cele ce se înţeleg cu spiritul”, bineînţeles aşa, ca fiind unite atît naturile, cît şi însuşirile lor, şi păstrîndu-se una pe alta, din cauza strînsei legături între ele.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">De a nădăjduit cineva într-un om fără de minte, nebun este întru adevăr şi cu totul nevrednic de mîntuire. Căci ceea ce nu s-a primit, este nevindecat: iar ceea ce s-a unit cu Dumnezeu, aceea se mîntuieşte. Dacă a căzut Adam pe jumătate, atunci s-a înjumătăţit şi ceea ce s-a primit şi ceea ce a primit rnînturirea. Iar dacă a căzut întreg, atunci s-a unit cu întregul ce s-a născut şi totul se eliberează. Deci să nu invidieze ei completa noastră mîntuire şi să nu pună pe seama Mîntuitorului numai oasele, nervii şi figura omului.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Căci dacă omul a fost fără suflet — chiar şi aceasta o zic Arienii, ca să poată atribui lui Dumnezeu patima; dar ceea ce mişcă corpul nu poate să pătimească19. Dar dacă are suflet, de minte însă este lipsit, atunci cum (de se mai numeşte) om? Căci omul nu este o vietate fără minte. Şi e necesar ca numai specia, masca, să fie omenească, sufletul însă poate să fie de cal, de bou sau de alt dobitoc ce n-are minte? Ş-apoi aceasta e şi ceea ce are să se mîntuiască; iar eu m-am înşelat de către adevărul însuşi, ca unul ce mă fălesc şi mă înalţ singur, în vreme ce altul are parte de laudă. Iar dacă omul are minte şi nu e lipsit de ea, atunci să înceteze ei a fi într-adevăr fără de minte!</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Însă ajunge, zic ei, dumnezeirea în locul minţii. Dar ce mă importă aceasta? Dumnezeirea numai cu trupul20 singur nu este om, şi nici numai cu sufletul21 singur, dar nici cu amîndouă, căci lipseşte mintea22, care cu deosebire îl face pe om. De aceea pe om reţine-l întreg şi leagă de el dumnezeirea, ca să-mi faci binefacerea deplină. Însă două deplinătăţi, vei zice, nu a putut cuprinde. Dar nu este aşa; afară doar dacă priveşti (lucrul) numai din punct de vedere omenesc. Căci un vas de o măsură nu va cuprinde două măsuri şi nici spaţiul unui singur corp două sau mai multe corpuri. De le consideri pe acestea însă ca pe nişte lucruri intelectuale şi necorporale, atunci ia aminte, că eu, unul şi acelaşi, am cuprins şi sufletul şi raţiunea şi mintea şi pe Duhul Sfînt, şi că înainte de mine, lumea aceasta care se compune adică din lucruri văzute şi nevăzute, l-a cuprins pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfîntul Duh. Căci aşa este natura celor intelectuale, că se amestecă în mod necorporal şi nedespărţit, atît întreolaltă cît şi cu corpuri, fiindcă şi de o singură ureche se pot cuprinde mai multe sunete, şi feţele mai multora se pot vedea simultan de aceiaşi ochi, şi de acelaşi miros se pot simţi mai multe miresme, aşa că nici simţurile nu se strîmtoresc între-olaltă şi nu se înlăturează, şi nilci lucrurile simţite nu se micşorează din pricina percepţiei.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Cum poate mintea omului sau îngerului, comparîndu-se cu dumnezeirea, să se găsească perfectă, aşa ca una să fie nevoită a ceda la apariţia celeilalte, care ar fi mai mare? Căci doar nu se află deplină o sclipire oarecare, dacă se compară cu soarele, şi nici puţină umezeală, comparîndu-se cu fluviul, nu poate trece ca perfectă; să alegem pe cele mai mici, splendoarea casei, umezeala pămîntului, şi aşa să se cuprindă cele mai mari şi mai perfecte. Căci să ne gîndim, cum vor cuprinde două perfecţiuni: casa, splendoarea şi pe soare, iar pămîntul şi umezeala şi fluviul? Căci, într-adevăr, chestia e vrednică de multă cugetare. Sau lor le scapă din vedere că acelaşi (lucru, care în comparare cu una este deplin, comparîndu-se cu alta nu e deplin, aşa ca un dîmb în comparaţie cu un munte, şi un grăunte de muştar faţă de un fir de bob, sau cu alta din seminţele mai mari, deşi se zice că e cel mai mare între cei de aceeaşi specie cu el; iar, dacă voieşti, şi îngerul cu Dumnezeu şi omul cu îngerul?! Deplină este mintea şi are conducerea; nu simplu deplină, ci faţă de suflet şi de corp este ea deplină; lui Dumnezeu însă îi este servă şi supusă, n-are parte de conducere şi nici aceeaşi onoare. Doar şi Moise lui Faraon i-a fost dumnezeu23, lui Dumnezeu însă sclav24, precum este ştire în scris; şi stelele luminează noaptea, dar de la faţa soarelui se ascund, aşa că ziua nici nu se mai poate cunoaşte, ori de mai sînt; şi o faclă mică, lipindu-se de un rug mare, nici nu se stinge, nici nu luminează, nici nu se desparte, ci totul este rug, învingînd acela, care este mai superior.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Ci mintea noastră, se va zice, este osîndiită. Dar cum este corpul? Nu e osîndit? De aceea, ori caută de-l depărtează pe acesta din cauza păcatului, ori adaug-o pe aceea din cauza mîntuirii. Dacă partea mai rea s-a primit, ca să se sfinţească prin încorporare, atunci oare nu se va primi partea mai bună ca să se sfinţească? Dacă lutul a dospit şi s-a făcut frămîntătură nouă25, atunci tocmai icoana nu va dospi şi nu se va uni oare cu Dumnezeu, îndumnezeindu-se prin îndumnezeire? Dar să adăugăm şi faptul (următor): dacă mintea, ca aceea care a păcătuit şi e osîndită, îndeobşte s-a dispreţuit, apoi corpul, din aceeaşi cauză, s-a primit, iar mintea s-a omis; ca iertare pentru aceia, care greşesc, în privinţa minţii. Căci mărturia lui Dumnezeu a dovedit că părerea ta nu se poate vindeca. Să spun un lucru mai mare? Drept că tu, dragul meu, — ca venerator al corpului, în vreme ce eu sînt venerator al omului — dispreţuieşti de aceea mintea mea, ca să împreunezi pe Dumnezeu cu corpul, ca şi cînd altfel nu e posibil să se împreuneze, şi pentru aceasta ridici un zid la mijloc26. Dar raţiunea mea ce-i? Este ea a unui om neînţelept şi neînvăţat? Miintea se uneşte cu mintea şti printr-însa. ca prin ceea ce formează puntea între dumnezeire şi grosime [27], cu carnea.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Dar să vedem ce cauză a primirii umanităţii sau a întrupării [încarnaţiunii], cum zic înşişi, induc ei. Dacă zic ei, că întruparea [încarnaţiunea] s-a făcut, ca Dumnezeu, cel de altfel necuprins, să se cuprindă şi să petreacă între oameni, sub carne, ca sub un văl, atunci înşelătoare este această mască a lor şi această poveste făţarnică: ca să nu zic că în oarecare alt mod a fost posibil să petreacă între noi, precum o făcuse mai înainte, în rug de foc şi în chip omenesc. Iar dacă a primit Dumnezeu umanitatea, ca să ridice blăstămul păcatului, sfinţind cele asemenea prin cele asemenea, atunci precum a avut lipsă de corp pentru corpul cel osîndit, şi de suflet pentru suflet, aşa a trebuit să aibă lipsă de minte, care nu numai că a căzut în Adam, ci a fost şi aceea care s-a infectat întîi, cum zic medicii cu privire la morburi. Căci ceea ce a primit porunca, aceea nici nu a păzit-o, a cutezat s-o calce; ceea ce a călcat-o, aceea a avut şi cea mai mare lipsă de mîntuire; şi ceea ce a avut lipsă de mîntuire, aceea s-a şi primit; mintea aşadar s-a primit.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Aceasta deci s-a demonstrat, ori le este pe voie, ori nu, cu dovezi necesare şi geometrice, cum zic ei înşişi. Tu însă faci tot aşa, ca şi cînd, vătămîndu-se ochiul şi piciorul unui om, i-ai tămădui piciorul, ochiul însă i l-ai lăsa nevindecat; sau, nezugrăvind pictorul ceva cum se cade, pictura a-i preface-o, peste pictor însă ai trece la ordinea zilei, ca peste unul care şi-a făcut datoria bine. Căci dacă dînşii, împiedecaţi prin aceste argumente, îşi iau refugiul la afirmarea că Dumnezeu, şi fără minte, poate să mîntuiască pe om, atunci să ştie că tot aşa a putut să mîntuiască şi fără corp, numai prin voinţă, precum pe toate celelalte le-a făcut şi le face în mod necorporal. Depărtează deci şi corpul odată cu mintea, ca să-ţi fie deplină nebunia. Dar se-nşală de literă, şi de aceea se refugiază la corp, necunoscînd obiceiul Scripturii. Noi le vom da învăţătură şi în această privinţă. Căci cum că Hristos se numeşte în Scriptură, în tot locul, om şi Fiul omului, la ce le-am mai spune-o acelora care o ştiu ?</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Dacă se sprijinesc ei pe locul: „Cuvîntul s-a făcut carne şi s-a sălăşluit între noi”,28 şi rad, ca şi cismarii, pieile mai grase, cea mai bună parte din om, ca să încleie pe Dumnezeu cu corpul: apoi cred că e timpul să zică, că Dumnezeu este numai Dumnezeu al trupurilor şi nu şi al sufletelor,: fiindcă doar scris este: „Precum i-ai dat lui putere peste tot corpul”29 şi: ,.La tine va veni tot corpul”,30 şi: „Să binecuvinteze tot corpul numele cel sfînt al lui”31; astea înseamnă: tot omul; ori apoi să zică, că părinţii noştri au coborît la Egipt fără corpuri şi nevăzuţi, şi că numai singur sufletul lui Iosif a fost pus la închisoare de Faraon, pentru că doar este scris : ,.La şaptezeci şi cinci de suflete s-au coborît în Egipt”,32 şi „Fierul străpuns-a sufletul său”,33 un lucru, care nu se poate fereca. Căci aceia care afirmă astfel de lucruri, nu ştiu că acestea se zic în mod sinecdochic, indicîndu-se printr-o parte întregul; precum zice Scriptura : şi „puii corbilor strigă către Dumnezeu”,34 spre a arăta natura păsărilor, şi se induce Găinuşa, Luceafărul de seară, Arcturosul în locul tuturor stelelor şi al Providenţei pentru ele.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Mai vine apoi, că iubirea lui Dumnezeu pentru noi nu s-ar fi putut dovedi altfel, decît prin aceea, că s-a luat aminte la carne, şi că pentru noi s-a pogorît pînă la partea cea mai joasă. Căci tot omul cu mintea-ntreagă va mărturisi că trupul este mai prejos în preţ decît sufletul. Locul: „Cuvîntul s-a făcut trup”,35 deci are, cred eu, acelaşi înţeles ca şi zicerea, că „păcat” s-a făcut pe sine şi „blestem”36; nu pentru că Dumnezeu s-a prefăcut în aceasta — cum se poate?, — ci pentru că, luînd aceasta asupra Sa, a ridicat păcatele noastre şi bolile noastre le-a purtat. Cu acestea, socot că am vorbit destul deocamdată,, fiindcă sînt sigure, clare şi se pot înţelege uşor şi de cei mulţi. Căci nu ca să facem lucru de logograf le scriem acestea, ci ca să punem stavilă rătăcirii şi fraudei; un tratat mai deplin despre acestea, dacă va părea de lipsă, vom da mai tîrziu.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Şi ceea ce e mai greu decît acestea şi nu se poate trece cu vederea: O de s-ar exclude „cei ce vă răzvrătesc”[37] şi introduc un al doilea iudaism şi o a doua tăiere-împrejur şi un al doilea rînd de jertfe; căci dacă această afirmaţie a lor este adevărată, atunci ce piedecă mai este, ca Hristos, pentru înfrîngerea aceloraşi lucruri, să se nască de-a doua oară şi iarăşi să se trădeze de Iuda, să se răstignească, să se înmormînteze şi să învie, ca să se împlinească aceeaşi serie întreagă, ca şi acea mişcare a corpurilor cereşti, care după învîrtirea cercuală a grecilor, învîrte aceleaşi stele împrejur? Căci ce soartă fatală să fi fost aceasta că din cele întîmplate atunci, una se face, alta se omite? Acest lucru să-l arate aceşti înţelepţi, şi care se laudă cu mulţimea cărţilor.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Dumnealor, îngîmfaţi din pricina acelei cărţi despre Treime, răstoarnă asupra noastră mincinoasa acuză că nu am fi sănătoşi în privinţa credinţei, şi ademenesc şi pe mai mulţi de-i înşeală; dar trebuie neapărat să se ştie că Apollinarie, deşi a dat Duhului Sfînt numele de dumnezeire, totuşi puterea dumnezeirii nu a păzit-o. Căci constituirea Treimii din mare, mai mare şi cel mai mare, adică din Duhul Sfînt, din Fiul şi din Tatăl, aşa ca şi din sclipire, rază şi soare — o învăţătură scrisă răzvedit în cărţile aceluia — formează o scară a dumnezeirii, care nu se suie în cer, ci pogoară din cer. Noi însă, ce-i drept, cunoaştem pe Dumnezeu Tatăl şi Fiul şi Sfîntul Duh; dar nu ca nişte nume goale, ce scot în relief neegalitatea în dumnezeiri şi puteri, ci precum una şi aceeaşi numire, aşa şi una şi aceeaşi natură, fiinţă şi putere a dumnezeirii.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Dacă socoteşte cineva că cele spuse (de noi) sînt adevărate, însă ne incriminează comunitatea cu ereticii, să arate că aceasta e în realitate una din însuşirile noastre; şi atunci ori vom convinge, ori vom ceda. Dar înainte de a judeca nu este cazul să faci înnoiri nici în privinţa unui lucru oricît de neînsemnat, necum să faci un lucru atît de mare şi în privinţa unor lucruri atît de vajnice! Cît despre noi, acestea le-am mărturisit înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, şi le şi mărturisim. Şi nici că aş fi scris acestea, crede-mă, dacă nu vedeam Biserica despărţindu-se şi despicîndu-se, atît din pricina altor iscodiri monstruoase, cît şi prin acest sinedriu, de acum, al deşertăciunii. Iar cel ce din oarecare interese, ori din frică de oameni, ori de pe urma unor temeri absurde, sau pentru lipsa de păstor şi conducător, ori, în fine, pentru că găseşte bucurie în lucrări străine şi neobicinuite şi este gata la orice înnoire, ne dispreţuieşte, cu toate că spunem acestea, ne dispreţuieşte pe noi ca pe nişte oameni de nici o valoare, către unii ca aceia însă aleargă cu braţele deschise, acela desparte trupul cel frumos al Bisericii, acela însuşi îşi va purta pedeapsa, oricine va fi el, şi în ziua judecăţii îşi va da seama înaintea lui Dumnezeu. Iar dacă cărţile acelea mari, şi psaltirea cea nouă şi cîntecele acelea, contrare lui David, şi graţia cîntărilor, se numesc al! treilea testament: atunci să ştie că şi noi facem psalmi şi multe scriem şi spunem în versuri. Pare, deci, că şi noi avem Duhul lui Dumnezeu; căci un dar al Duhului Sfînt este acesta şi nu o înnoire omenească. Voiesc ca tu să mărturiseşti acestea înaintea celor mulţi, ca să nu avem greutate, ca şi cînd am trece cu vederea un rău ca acesta şi să nu facem, prin comoditatea noastră, ca să se lăţească şi întărească o învăţătură rea şi primejdioasă.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">II. Fiindcă mulţi se-ndreaptă către pietatea ta, cerînd o învăţătură deplină şi precisă în privinţa credinţei, cu dragoste m-ai rugat pentru o scurtă formulare şi o regulă a părerii mele; drept aceea îţi scriu pietăţii tale, că eu, — ceea ce ştiai şi înaintea epistolei mele —, nici n-am pus şi nici nu pot să pun nimic mai presus de credinţa niceeană, care s-a editat de Sfinţii Părinţi adunaţi acolo pentru împăcarea ereziei ariane, ci de credinţa aceea suntem, prin graţia lui Dumnezeu, şi vom şi fi, explicînd numai cele ce nu s-au zis în mod complet despre Sfîntul Duh, (fiindcă această întrebare, pe atunci, încă nu era stîrnită), explicînd anume că trebuie de ştiut că de o dumnezeire este Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfînt, cunoscîndu-l şi pe Duhul ca Dumnezeu. Pe aceia deci care cugetă şi învaţă astfel, să-i aibi soţi, cum îi am eu; de aceia însă care fac altfel fereşte-te şi ţine-i de străini lui Dumnezeu şi Bisericii universale. Dar fiindcă şi în privinţa înomenirii sau întrupării se agită oarecare chestie, apoi hotăreşte-le-o despre mine şi aceasta, anume că eu pe Fiul lui Dumnezeu cel născut din Tatăl, şi mai apoi din Sfînta Fecioară Maria, îl cred unul şi nu numesc doi, ci pe unul şi acelaşi îl ador, în neîmpărţită dumnezeire şi cinste. Iar cine nu se va fi conformat acestora, ori acum, ori mai târziu, acela îşi va da seama înaintea lui Dumnezeu în ziua judecăţii.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Cele ce observăm şi spunem noi împotriva nebunei lor păreri despre mine sînt pe scurt următoarele: ei înşişi aproape şi pătimesc ceea ce dogmatizează, circumcizîndu-şi mintea din cauza nebuniei. Ca să nu mă acuze că credinţa lui Vitalie, a acelui bărbat atît de plăcut mie, pe care acesta, rugat de episcopul Romei Damas, a expus-o în scris, mai înainte am găsit-o bună şi am primit-o, acum însă am respins-o, voiesc să vorbesc puţine şi despre acest caz. Căci aceştia, prin dispute despre cele nespuse, ţinute cu învăţăceii lor, ca şi maniheii cu aceia pe care îi numesc aleşi, descoperindu-şi toată boala, abia mai conced Mîntuitorului şi corpul. Dar cînd se strîmtoresc şi se conving de sentinţele universale despre întrupare, pe care le dă Scriptura, atunci, ce-i drept, mărturisesc discuţiunile pioase, dar purced nelegiuit faţă de minte, zicînd, într-adevăr, că omul nu este fără suflet, nici fără raţiune, nici fără minte şi nici nedesăvîrşit; punînd însă de altfel dumnezeirea în locul sufletului38, raţiunii39 şi minţii40, ca şi cînd numai singură ea s-ar fi împreunat cu carnea şi nu şi cele omeneşti, ale noastre; deşi acea curăţenie de păcate este mai măreaţă decît cele ale noastre şi este ceea ce ne mîntuie de afecţiunile noastre cele păcătoase.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Aşa şi acel: „Iar noi avem mintea lui Hristos”,41 ei îl explică rău şi foarte nebuneşte, zicînd, că mintea lui Hristos este dumnezeirea, nu ca noi, care sîntem de părerea că cei ce şi-au curăţit mintea lor prin imitarea acelei minţi, pe care Mîntuitorul a primit-o pentru noi, şi şi-o pun, pe cît e posibil, în armonie cu aceea, sînt aceia despre care se zice că nu au mintea lui Hristos, aşa precum şi despre cei ce îşi ţin corpul aspru s-ar putea afirma că au corpul lui Hristos, şi sînt părtaşii Lui; şi: ,,Precum au purtat chipul celui pămîntesc, aşa, zic, vom purta şi chipul celui ceresc”42. Tot astfel este pentru ei omul şi perfect, nu fiindcă a fost încercat — prin toate afară de păcat, ci fiindcă se învaţă că el este o amestecătură din Dumnezeu şi carne, căci ce este mai deplin decît aceasta, zic ei.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Acelaşi păcat îl fac ei şi în privinţa cuvîntului ἐνανθρώπησις43, explicînd pe acel ένανθρώπησεν44 nu că Hristos a fost în om, în care s-a îmbrăcat, după cum s-a zis: Căci el ştia, ce este în om45, ci ei zic şi învaţă că aceasta nu însemnează alta decît: a avut relaţii cu oamenii şi a petrecut între ei, provocîndu-se la cuvintele: După aceasta s-a arătat pe pămînt şi a petrecut între oameni46. Dar ce mai ai de combătut? Cei ce depărtează omul şi chipul lui intern, curăţă cele dinafară ale noastre numai pentru această mască nouă şi faţa cea vizibilă, luptînd contra sa însuşi întru atîta încît din pricina cărnii expun şi celelalte într-un mod cras şi trupesc — de aici vine acest al doilea Iudaism şi acea voluptate delirică de paradis, ce are să ţie o mie de ani, şi aproape şi afirmaţia că noi după un lucru îl vom primi pe tot acelaşi lucru —; dar ei induc mai degrabă părelnicia cărnii decît realitatea ei, ca a uneia ce n-a pătimit nimic din ale noastre, afară de cele ce sînt libere de păcat; pentru întărirea acestei învăţături se folosesc şi de o spusă apostolică, pe care însă nici n-o înţeleg şi nici n-o pronunţă apostoliceşte, anume cuvintele47 că Mîntuitorul s-a făcut asemenea oamenilor şi s-a aflat la chip ca omul, ca şi cînd prin aceste cuvinte nu s-ar vădi figura (lui) omenească, ci numai o arătare înşelătoare şi numai o părere.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Dacă deci aceste cuvinte, înţelese bine, corespund pietăţii, rău explicate însă, sînt nepioase, atunci ce mirare este, dacă şi eu luam cuvintele lui Vitalie în înţeles bun, fiindcă aşa mă încredinţa voinţa, în vreme ce alţii turbau împotriva sensului lor, cum ieşia din scris. Aceasta, mi se pare, a fost cauza că şi Damas, informat după aceea mai bine, şi aflînd totodată că ei ţin la explicările lor de mai-nainte, i-a excomunicat şi documentul credinţei lor l-a nimicit prin anatematism: suportînd cu greutate acea fraudă, în care căzuse de pe urma simplităţii sale.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Convinşi deci pînă la evidenţă despre aceasta, să nu se umplă de indignare, ci să se roşească de ruşine; să nu mă împresoare cu minciuni, ci să se umilească şi să şteargă de pe porţile lor acea mare şi miraculoasă vestire şi inscripţie falsă a Ortodoxiei, care pe cei ce vin îi întîmpină cu întrebarea şi deosebirea că trebuie a adora nu pe omul purtător de Dumnezeu, ci pe Dumnezeul purtător de trup. Ce poate fi mai prost decît aceasta, măcar că se mîndresc atît de mult noii vestitori ai adevărului. Că au oarecare plăcere sofistică pentru repeziciunea opunerii şi jocul cuvintelor, care face bucurie celor neexperţi; dar nimic nu e mai ridicul, mai prost şi mai nesocotit. Căci dacă ai schimba pentru Dumnezeu cuvîntul ἄνθρωπος48 cu σάρξ49 — cea dintîi ne place nouă, iar cea de a doua lor —, ş-apoi te-ai folosi de această mare opunere şi cunoştinţă de Dumnezeu ce s-ar întîmpla? Decît că n-avem sa ne închinăm cărnii purtătoare de Dumnezeu, ci lui Dumnezeu celui purtător de om. Om, ce utopie! Învăţătura cea ascunsă, cea de după Hristos, ne-o vestesc ei astăzi. Într-adevăr, trebuie să plîngi. Căci dacă a început credinţa abia cu treizeci de ani în urmă, în vreme ce de la arătarea lui Hristos au trecut acum aproape patru sute de ani, apoi zadarnică a fost Evanghelia noastră în decursul timpului acestuia, deşartă şi credinţa noastră, în zadar au suferit martirii martiriile lor, în zadar stau şi în fruntea poporului prepoziţi atît de însemnaţi, şi tot darul este al poeziei şi nu al credinţei.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Şi acum, cine nu va admira erudiţia dumnealor, care despart desluşit cele ale lui Hristos; cuvintele: s-a născut, a fost ispitit, a flămînzit, a însetoşat, a fost obosit, a dormit le atribuie părţii omeneşti; iar că a fost preamărit de îngeri, că a biruit pe ispititor, că a săturat poporul în pustie şi într-un aşa mod, apoi că a umblat pe mare, pun ei pe seama dumnezeirii; asemenea şi acel: „Unde aţi pus pe Lazăr?”50 este omenesc, zic ei, iar că a strigat: „Lazăre, vino afară”51 şi l-a înviat, mort de patru zile, pun ei mai presus de noi; şi faptul că a fost în agonie, s-a răstignit şi s-a înmormîntat, se referă numai la învelişul extern, iar că a avut încredere în sine şi curaj, că a înviat şi s-a înălţat, se referă la comoara cea dinăuntru. Şi apoi totuşi ne acuză pe noi, ca pe unii care introducem două naturi deosebite ce se luptă înteolaltă şi împărţim măreaţa şi minunata unitate. După dreptate însă ar fi ca ori să nu facă cele ce acuză, ori să nu acuze cele ce fac; să se hotărască a-şi urma numai sieşi şi să nu afirme deodată şi părerile sale proprii şi pe cele ale adversarilor lor. Atît de mare este prostia lor; ea luptă atît împotriva sa însăşi cît şi în contra adevărului; se opun sieşi, şi totuşi nici nu înţeleg, nici nu se ruşinează.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">De socoteşte cineva că noi scriem sau spunem acestea de bună voie şi cu plăcere, şi nu mai vîrtos siliţi fiind, şi de zice că disfătuim şi împiedecăm unirea, şi nu ne sîrguim cu cea mai mare rîvnă pentru ea, să ştie că rău cugetă, şi că nu avem deloc drept scop pofta noastră personală, noi, în a cărui ochi nimic nu stă şii nici nu a stat vreodată mai presus decît pacea; ba tocmai ceea ce fac şi vorbesc aceia, pripiţi ca nişte tineri, sînt volnice să depărteze de pretutindeni unirea.</span></div>
_________________________________<br />
<br />
1 Ps. 79, 13.<br />
<br />
2 αγράφως.<br />
<br />
3 Nichephoros zice în cartea XI, c. 12, că auzind episcopul Romei, Damasus, şi cel al Alexandriei, Petru, despre lăţirea ereziei lui Apollinarie, au ţinut un sinod la Roma, în care au hotărît, că acea erezie este străină şi departe de Biserica universală. Deoarece Nichephoros vorbeşte aici multe despre Apollinarie şi deslipirea Iui de credinţă, se vede că Nichephoros se gîndeşte la acest sinod, despre care e vorba, în locul respectiv, la Sf. Grigorie (Migne : notă la locul respectiv).</div>
</div>
<br />
4 νούς, lat. mens.<br />
<br />
5 θεοτόκος, lat. Deipara.<br />
<br />
6 Efes. 1, 5.<br />
<br />
7 φύσεις, naturae.<br />
<br />
8 1 Cor. 15, 45.<br />
<br />
9 σύγκρασις, conexio.<br />
<br />
10 adică succesiv.<br />
<br />
11 Ioan 20, 27.<br />
<br />
12 Mat. 17, 2.<br />
<br />
13 –<br />
<br />
14 1Cor. 15, 47.<br />
<br />
15 Ibid. 48.<br />
<br />
16 Ioan 3,13.<br />
<br />
17 Ioan 1, 3.<br />
<br />
18 Efes. 3, 17.<br />
<br />
19 Această propoziţiune pare să fie un anacolut.<br />
<br />
20 σάρξ.<br />
<br />
21 ψυχή.<br />
<br />
22 νούς.<br />
<br />
23 II Moise 7, 1.<br />
<br />
24 Ios. 1, 15.<br />
<br />
25 I Cor. 5, 7.<br />
<br />
26 Efes. 2, 14.<br />
<br />
27 παχύτης.<br />
<br />
28 Ioan 1, 14.<br />
<br />
29 Ioan 17, 2.<br />
<br />
30 Ps. 64, 3.<br />
<br />
31 Ps. 144, 21.<br />
<br />
32 Faptele Ap. 7, 14.<br />
<br />
33 Ps. 104, 18.<br />
<br />
34 Ps. 146, 9.<br />
<br />
35 Ioan 1, 14.<br />
<br />
36 II Cor. 5, 21.<br />
<br />
37 Gal. 5, 13.<br />
<br />
38 ψυχή.<br />
<br />
39 λόγος.<br />
<br />
40 νούς.<br />
<br />
41 I Cor. 2, 16.<br />
<br />
42 I Cor. 15, 49.<br />
<br />
43 Înomenire.<br />
<br />
44 S-a înomenit.<br />
<br />
45 Ioan 2, 25.<br />
<br />
46 Baruch 3, 38.<br />
<br />
47 Filipeni 2, 7.<br />
<br />
48 Om.<br />
<br />
49 Carne.<br />
<br />
50 Ioan 11, 34.<br />
<br />
51 Ibid. 43.<br />
<div style="text-align: right;">
<i><a href="http://www.sfgrigoriedenazianz.ro/626/un-cuvant-al-sfantului-grigorie-teologul-impotriva-ratacirii-hristologice-apollinariste/">Sursa</a></i></div>
<br /></div>
</div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-23096459693674256502017-12-28T20:30:00.000+02:002019-06-19T21:08:08.999+03:00Rasism şi democraţie<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: right;">
<br />
<i>Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie</i></div>
<br />
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Adesea revin în actualitate subiecte şi probleme care şi în trecut au preocupat omenirea, societatea şi Biserica şi pentru care s-a vărsat până acum multă cerneală. Există însă o lege a istoriei potrivit căreia aceleaşi fenomene revin ciclic, şi asta pentru că, indiferent de epocă, omul este acelaşi . Înţeleptul antic Heraclit vorbea despre „devenirea” [istorică] care este o consecinţă a conflictului dintre contrarii şi arăta că toate se află permanent în mişcare şi schimbare.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Adeseori se vorbeşte despre rasism sau despre filetism, definite în dicţionarul lui G. Babiniótis drept „practică socială sau politică de discriminare faţă de grupări rasiale, naţionale, sociale etc. considerate inferioare”. Desigur, una este conştiinţa naţională, adică dragostea de neam şi de patrie, şi alta este naţionalismul sau etnofiletismul, care presupune întâietatea şi exagerarea însemnătăţii unui neam în detrimentul unităţii societăţii.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Sinodul de la Constantinopol din anul 1872, după ce a condamnat şi a respins diferitele forme de etnofiletism observate la acea epocă şi care creau probleme în viaţa bisericească, a hotărât că etnofiletismul este „străin” de Tradiţia Bisericii, reprezintă o „vătămare” venită din partea culturii moderne, constituie o „adunare schismatică” întemeiată pe criterii naţionale şi rasiale şi, în ultimă instanţă, este o „învăţătură nouă”- adică o erezie.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Prin urmare, acest subiect este deja rezolvat din punctul de vedere al credinţei noastre ortodoxe, dar, din nefericire, în practică apar abateri şi unii creştini sunt stăpâniţi de ideologii şi practici rasiste şi etnofiletiste. Asemenea situaţii rup unitatea Bisericii şi o îndepărtează de la misiunea ei ecumenică care se împleteşte cu dragostea fiecărui om faţă de Biserică şi faţă de patria sa.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Astfel, nouă, creştinilor contemporani – deopotrivă clerici şi laici – nu ne este îngăduit să fim stăpâniţi de ideologii rasiste şi etnofiletiste care în fapt lucrează împotriva credinţei şi a vieţii noastre ortodoxe, pentru că în felul acesta tăgăduim porunca lui Hristos de a învăţa toate neamurile, de vreme ce toţi sunt chemaţi la viaţa dumnezeiască şi la trăirea vieţii Bisericii. Nici nu se cuvine ca noi, ierarhii mai de curând aleşi, să adoptăm mai vechi practici şi mentalităţi antidemocratice în relaţia cu puterea politică – atitudine care desfiinţează nu doar sistemul politic, ci şi pe cel bisericesc de administrare, aşa cum ştim că s-a întâmplat în 1967.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Nici nu putem să recurgem la violenţă împotriva acelor semeni ai noştri care nu aparţin aceleiaşi rase şi aceleiaşi religii ca noi. Dragostea pe care trebuie să o arătăm faţă de orie om, fie el de altă rasă sau de alt neam, este o învăţătură fundamentală a lui Hristos. Să ne amintim de parabola bunului samaritean, prin care Hristos ne-a învăţat că trebuie să oferim ajutor fiecărui om care suferă şi îndură necazuri, chiar dacă este de alt neam şi de altă rasă, să îi tămăduim rănile cu untdelemn şi vin, dar şi să îl purtăm pe „dobitocul” nostru şi să îl conducem la „casa de oaspeţi” pentru deplină vindecare. Purtarea aspră şi neomenoasă a „preotului” şi a „levitului”, aşa cum este înfăţişată în aceeaşi parabolă, este condamnată de Hristos.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Toate acestea sunt incontestabile. Există însă două realităţi particulare care trebuie în mod special subliniate, pentru că trăim într-un stat de drept, în care trebuie să domine pacea, dreptatea şi dragostea.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Prima realitate este că nu trebuie să ajungă să aibă loc în ţara noastră aşa-numita „libanizare” a societăţii.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Pentru un interval de timp m-am aflat în Liban pe când acolo avea loc acel cumplit război civil, care a durat 15 ani (1975-1990). Am fost martor ocular al confruntărilor dintre creştinii maroniţi (nu „Rum Orthodox”) şi musulmani. La început nu puteam să înţeleg de ce se omoară între ei locuitorii acestei mici ţări şi anume chiar în frumosul oraş Beirut, care pe atunci era cu adevărat un mic Paris al Orientului.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Cu timpul însă şi cercetând situaţiile, am constatat că locuitorii Libanului se confruntau cu o mare problemă. După eliberarea lor de sub jugul otoman, în primele decenii ale secolului al XX-lea, au stabilit modul de funcţionare a instituţiilor ţării (preşedintele, primul-ministru, preşedintele Parlamentului, ministru etc.), în funcţie de procentul diferitelor grupări religioase şi culturale, adică maroniţii, ortodocşii, suniţii, şiiţi etc. Însă, odată cu trecerea timpului, pătrunderea masivă şi liberă în ţară a diferitelor grupări musulmane a schimbat datele demografice ale ţării, prin urmare unii au dorit schimbarea Constituţiei, care să reprezinte noua realitate. Astfel, şi din pricina altor cauze, a izbucnit războiul civil care a dus la o mare vărsare de sânge în ţară, la pierderi de vieţi omeneşti, dar şi de bunuri materiale.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Problema este, aşadar, cum să evităm să se întâmple şi în ţara noastră acest fenomen al „libanizării” sociale şi etnice, fenomen care probabil să află în planurile diferitelor centre de decizie din Occident şi Orient. Şi acest lucru ţine în primul rând de răspunderea statului, care trebuie să se preocupe de soluţionarea diferitelor probleme economice şi sociale, dar nu trebuie să treacă cu vederea, pe de o parte, uneltirile puse la cale prin diferitele schimbări geopolitice, şi nici, pe de altă parte, evenimentele care contribuie la alterarea identităţii politice a societăţii noastre. Trebuie să rămână nealterată structura socială şi culturală de bază a societăţii noastre, pentru că, altfel, ne vom pierde trăsăturile culturale şi spirituale, precum şi identitatea. Statul, prin instituţiile lui, se impune să ia măsuri în această privinţă, aşa încât să nu mai ajungă să protesteze atunci când alţii încearcă să acopere acest gol, în fapt să acopere inactivitatea autorităţilor de stat.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">A doua realitate este că trebuie să fie consolidate încă mai mult instituţiile democratice din ţara noastră, pentru că, dintre toate sistemele politice, tot democraţia este cel mai bun, în ciuda disfuncţionalităţilor care inevitabil se ivesc. Trebuie să fim atenţi cu acest lucru şi să nu permitem subminarea principiilor şi instituţiilor democratice. E posibil ca unii politicieni să fi făcut greşeli, şi cu siguranţă au făcut!, dar nu trebuie ca în numele acestor greşeli să fie subminat sistemul democratic sănătos – care presupune existenţa partidelor de guvernământ, dar şi a opoziţiei – instituţiile unei societăţi libere şi, în cele din urmă, însăşi democraţia.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Văd că unii critică exagerat – conştient sau inconştient – instituţiile democratice. Eu, personal, cred că politicieni „limitaţi” sunt mai buni decât dictatorii „ultra-inteligenţi” care privează poporul de libertate. Desigur, nici politicienii nu trebuie să exploateze instituţiile democratice în interesul lor personal. Nici nu trebuie să avem de-a face cu o „democraţie a spectatorului”, nici să fie la putere pentru totdeauna „clasa calificată”, sau să existe puteri care să transforme poporul într-o „turmă fără minte”, într-o „turmă ameţită” – ca să amintesc de Noam Chomsky care făcea asemenea analogii în interpretarea acestor situaţii.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">În Europa secolului trecut au apărut ideologii care au avut la bază teoriile lui Rousseau despre reîntoarcerea în natură – teorii care prezintă indiscutabil şi aspecte pozitive – şi, trecând prin diferite procese, au ajuns să propună supraomul lui Nietzsche, susţinând ca principii fundamentale că: se impune să fie ucis Dumnezeu, nimănui să nu îi pese de aproapele său, omul să fie stăpânit de dorinţa crudă de putere şi, desigur, dincolo de toate acestea, că toate sunt permise, de vreme ce supraomul este mai presus de distincţia morală dintre bine şi rău. Această ideologie neomenoasă a născut fascismul şi nazismul, care a scăldat în sânge omenirea şi a născut existenţialismul ateu reprezentat de sloganul „l’enfer c’est l’autre”.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">În epoca şi în ţara în care trăim, mai ales în această perioadă în care, după câte se pare, criza nu este doar economică, ci prin excelenţă geopolitică şi coexistă cu o concurenţă acerbă între diferitele sisteme economice, ale Orientului şi Occidentului, se impune să arătăm luciditate, înţelepciune şi discernământ. Şi, înainte de toate, se impune să întărim şi să consolidăm încă mai mult instituţiile democratice. În plus, va trebui ca statul să se ocupe aşa cum trebuie de fenomenul migraţiei clandestine, care, foarte probabil, reprezintă o armă puternică a diferitelor centre de decizii, urmărind să destrame structura socială şi culturală a ţării noastre. Problema creată azi are la bază indiferenţa autorităţilor legitime, dar şi ideologiile rasiste în aspectul lor practic, care vin pe fondul unor goluri de acţiune şi care îi fac pe mulţi victime ale nedreptăţii care domină la nivel mondial.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Prin urmare, suntem împotriva rasismului şi a violenţei, dar în favoarea democraţiei bine organizate, precum şi în favoarea păstrării identităţii culturale a ţării noastre.</span></div>
</div>
<br />
<div style="text-align: right;">
Sursa: <i>Revista Parembasis</i>, oct. 2012</div>
</div>
<br />
<br /></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-83688517796689914862016-02-26T02:57:00.000+02:002019-06-26T03:44:12.992+03:00Sfântul Sinod al BOR a hotărât canonizarea Sfinţilor Cuvioşi: Neofit, Meletie, Daniil şi Misail<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://4.bp.blogspot.com/-FG7eYyo0PCA/Vs-iYTr_l2I/AAAAAAAAD2o/0fFBqQWRKiA/s1600/Sfintii_Neofit_Meletie.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="275" src="https://4.bp.blogspot.com/-FG7eYyo0PCA/Vs-iYTr_l2I/AAAAAAAAD2o/0fFBqQWRKiA/s400/Sfintii_Neofit_Meletie.jpg" width="400" /></a></div><br />
<span style="font-size: 130%;"><b>Basilica:</b> <a href="http://basilica.ro/sfinti-cuviosi-neofit-si-meletie-de-la-manastirea-stanisoara-112034.html">Sfinţi Cuvioşi Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stânişoara</a></span><br />
<br />
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;">Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reunit joi, 25 februarie 2016, în şedinţă de lucru la Reşedinţa Patriarhală a hotărât canonizarea Sfinţilor Cuvioşi Neofit şi Meletie, de la Mănăstirea Stânişoara, având ca zi de prăznuire data de 3 septembrie.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">În munţii din preajma Mănăstirii Cozia, aflată pe valea Oltului, s-au nevoit mulţi sihastri iubitori de Dumnezeu, atât înainte de zidirea sfântului locaş de către fericitul întru pomenire domnitor Mircea cel Bătrân (cel Mare) al Ţării Româneşti, cât şi după aceea. Printre cei mai cunoscuţi pustnici ai locului au fost cei şase monahi de la Cozia care, în preajma anului 1600, sau retras dincolo de Olt. Dintre ei cunoaştem cu numele pe Cuvioşii Daniil duhovnicul şi Misail, ucenicul său, care s-au aşezat la poalele Muntelui Cozia şi au întemeiat Schitul Turnu, precum şi pe Cuvioşii Neofit şi Meletie, pe care îi prăznuim astăzi. Ei au sihăstrit mai sus, în Muntele numit Sălbaticul, iar ucenicii lor au întemeiat Schitul Stânişoara.</span><br />
<a name='more'></a><br />
<br><span style="font-size: 130%;">Sfântul Cuvios Neofit s-a născut în veacul al XVI-lea din părinţi creştini ortodocşi, cu frică de Dumnezeu şi cu evlavie sfântă. De tânăr a primit chipul îngeresc al călugăriei în Mănăstirea Cozia şi, după mai mulţi ani de ascultare smerită în obşte, dorind viaţă desăvârşită, a primit binecuvântarea stareţului său să meargă în pustnicie. Astfel, şi-a săpat o chilie în partea de apus a muntelui numit Sălbaticul şi acolo s-a nevoit singur în aspre osteneli şi în neîncetată rugăciune, primind după o vreme tunderea în marea schimă călugărească. Toată săptămâna postea şi se ruga în peşteră, iar din când în când, în Duminici şi sărbători, cobora la sihăstria de la Turnu, se spovedea la Cuviosul Daniil duhovnicul, apoi, la Sfânta Liturghie, se împărtăşea cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului nostru Hristos. Fiind lucrător încercat al rugăciunii neîncetate, acest fericit, mare nevoitor şi iubitor de Dumnezeu, după ce s-a dăruit cu totul vieţii pustniceşti şi a ajuns pe înalte trepte de sfinţenie, a primit de la Duhul Sfânt darul lacrimilor şi al mijlocirii pentru întreaga lume. După 30 de ani, trăiţi în sălbăticia locurilor, unde a suferit asprimea iernilor „în sărăcie şi golătate”, răbdând grele ispite de la diavoli, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului acolo în peşteră, neştiut de nimeni. Trupul său răposat a fost descoperit de un călugăr de la Mănăstirea Cozia, care era rânduit să ducă mâncare pustnicilor. El a luat trupul Sfântului şi l-a adus la mănăstire să-l îngroape. Dar noaptea fericitul Neofit i s-a arătat în vis şi la certat, poruncindu-i să-i ducă trupul înapoi în peşteră. Tot în această noapte Cuviosul s-a arătat şi stareţului, îndemnându-l să aşeze la locul său de nevoinţă sfântul său trup. A doua zi de dimineaţă, călugărul a luat cinstitul trup al Cuviosului şi, împreună cu un alt monah, le-a dus în peştera lui, în muntele Sălbaticul. Ajungând aici, unul dintre călugări, supărat de osteneala pe care o făcuse, a zis: „Cu urşii ai trăit, cu urşii să rămâi!”. Pentru aceste vorbe lipsite de evlavie a fost însă pedepsit îndată, întorcându-i-se capul spre spate. Atunci, cu vaiete mari a coborât la mănăstire, mărturisindu-şi păcatul. Părinţii, împreună cu stareţul mănăstirii, s-au rugat Cuviosului Neofit să ierte pe cel păcătos şi acesta s-a vindecat îndată. În felul acesta a preamărit Dumnezeu pe plăcutul său, arătându-l înaintea tuturor făcător de minuni şi tămăduitor. Vestea aceasta s-a răspândit curând, mai ales în satele de prin apropiere, încât mulţi credincioşi îşi îndreptau paşii spre peştera lui unde se închinau şi primeau mângâiere sufletească şi vindecare de boli. Moaştele Sfântului Neofit se păstrează astăzi în biserica Mănăstirii Stânişoara, unde mulţime de binecredincioşi creştini primesc ajutor, fiind izbăviţi de patimi sufleteşti, de necazuri şi de boli, iar peştera unde s-a nevoit Cuviosul este şi astăzi loc de pelerinaj.</span><span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Sfântul Cuvios Meletie a trăit în sihăstria Stânişoarei la cumpăna veacurilor al XVI-lea şi al XVII-lea. Se crede că era de loc dintr-un sat aflat în preajma Mănăstirii Cozia, unde a şi intrat ca vieţuitor din fragedă vârstă. Aici s-a nevoit în post şi rugăciune până în ziua în care, la rugăminţile lui, stareţul său i-a dat binecuvântare să mergă la părinţii sihaştrii şi să se nevoiască dincolo de Olt. Cuviosul şi-a săpat o peşteră în partea de sud a Muntelui Sălbaticul, munte în care se nevoia şi pustnicul Neofit. Acolo a rămas fericitul, a primit marea schimă şi s-a ostenit vreme de peste 40 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu şi păzindu-şi mintea curată de cugetele cele rele. Ostenelile lui erau nenumărate: lacrimi, suspine, metanii, postiri, privegheri şi lupte împotriva duhurilor necurate. Şase zile se nevoia în chilia pe care şi-o săpase în peşteră, iar duminica mergea la Cuviosul Daniil, duhovnicul de la Turnu, şi primea Sfânta Împărtăşanie. Zilnic îşi aducea apă cu ulciorul de departe, ca să se ostenească mai mult şi, în acelaşi timp, să se roage şi mai mult. La bătrâneţe, însă, nemaiputând coborî din peşteră cale îndepărtată, s-a rugat lui Dumnezeu şi prin grija Maicii Domnului a izvorât un izvor de apă chiar înaintea peşterii sale, care curge şi astăzi, fiind numit: „izvorul lui Meletie”. Astfel, Dumnezeu l-a slăvit prin darul minunilor, al tămăduirilor şi al mângâierii sufletelor întristate, încât Cuviosul a ajuns să fie cunoscut pentru sfinţenia sa. După îndelungate nevoinţe, ajungând la adânci bătrâneţi, şi-a încredinţat sufletul lui Dumnezeu. O parte din cinstitele sale moaşte, care au odihnit vreme îndelungată în peşteră, au fost mai târziu împărţite de credincioşi, iar peştera este loc de închinare până astăzi.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Viaţa şi nevoinţele Cuvioşilor Neofit şi Meletie îi arată a fi preamăriţi de Duhul Sfânt şi moştenitori ai Împărăţiei cerurilor, ca purtători de daruri duhovniceşti şi rugători înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele noastre. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat în anul 2016, rânduindu-le zi de pomenire la data de 3 septembrie.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> </div></div></div>adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-2349751376232950002016-02-25T20:21:00.000+02:002019-09-03T14:44:22.828+03:00Consecintele crizei teologice asupra vietii de zi cu zi a Bisericii<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div style="text-align: right;"><br />
<i>Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie</i></div><br />
<span style="font-size: 130%;"></span><br />
<div style="text-align: justify;"><div style="text-align: center;"><i><span style="font-size: 130%;">Comunicare susţinută înaintea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei la 8 octombrie 2015</span></i></div><span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Cele spuse mai înainte au fost extrem de necesare pentru a putea identifica în continuare consecințele crizei teologice în viața Bisericii Ortodoxe. Voi sublinia cu precădere felul cum o terminologie şi o teologie alienată alterează întregul climat al vieţii bisericeşti.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Examinând curentele teologice care circulă în facultăţile de teologie, se va constata că generaţia teologică dinaintea noastră a fost hrănită cu concepţiile teologilor scolastici şi protestanţi, precum Toma d’Αquino, Wellhausen, Harnack. Generaţia noastră a fost hrănită cu teoriile lui Barth, Brunner, Bultmann, Tillich ş.a. şi cu idealismul german, iar generaţiile de după noi au crescut cu concepţiile teologiei ruse şi ale filosofiei existenţialiste, ca teologia lui Evdokimov, Lossky, Meyendorff, cu filosofia lui Berdiaev, a lui Heidegger, a filosofilor existenţialişti ş.a.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Ca să nu fiu greşit înțeles, trebuie să întăresc [necesitatea] ca studenţilor de la facultăţile de teologie să li se predea toate curentele care se manifestă în teologia apuseană academică, însă acest lucru nu trebuie să se facă în detrimentul teologiei patristice. Studenţii trebuie să înveţe relaţia şi diferenţa dintre principiile teologiei apusene şi ale celei patristice, dar nu trebuie să se impună ideea că teologia patristică ar fi fost depăşită de teologia scolastică ori de cea rusă.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Se ştie că Facultatea de Τeologie din Atena a fost întemeiată pe baza modelelor germane şi că încă de la întemeierea ei a preluat concepţiile teologiei scolastice şi protestante. Aidan Nichols, în cartea lui Light from the East (Lumina de la răsărit), a studiat, ca ”romano-catolic”, gândirea teologică a câtorva teologi ortodocşi pentru a-i informa pe creştinii apuseni. Ajunge, deci, la unele concluzii, care, după părerea mea, sunt exagerate şi nedreptăţesc facultăţile de teologie şi pe reprezentanții concepţiilor teologice, însă în punctele fundamentale există și elemente de adevăr. Susţine, deci, că în Facultatea de Teologie din Atena a pătruns teologia neoscolastică, în timp ce în Facultatea de Teologie din Tesalonic au pătruns unele concepţii ale filosofiei germane şi ale teologiei ruse. Nu putem trece cu vederea că în ambele facultăţi de teologie s-a realizat o importantă activitate în domeniul tradiţiei patristice, al teologiei biblice, al cultului, al dreptului canonic, al pastoraţiei, al istoriei ş.a.m.d. Aportul unor profesori, atât dintre cei în viață, cât şi dintre cei adormiţi, este mare, însă în anumite cazuri s-a alunecat şi către diferite concepţii anti-ortodoxe.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Însă, în pofida exagerărilor lui Aidan Nichols, se pare că teologia greacă modernă a primit unele influenţe de la teologia occidentală şi de la cea rusă, atât la nivelul terminologiei, cât şi în conţinutul gândirii teologice. Voi da câteva exemple concludente.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <b><span style="font-size: 130%;">1.Analogia dintre Sfânta Treime şi oameni</span></b><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Mulți corelează azi frecvent taina Sfintei Treimi cu societatea umană, adaptând viaţa Persoanelor Sfintei Treimi la viaţa oamenilor din societatea [umană]. Astfel, se consideră că unitatea Persoanelor Sfintei Treimi trebuie să constituie un model de unitate şi comuniune pentru persoanele umane, iar sociabilitatea omului trebuie definită după modelul unităţii Persoanelor divine. Mulţi, încă, leagă modul de viaţă al Persoanelor Sfintei Treimi cu modul de viață în căsătorie, dar şi cu unirea ”Bisericilor”.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Alexei Homiakov vorbea de o astfel de corelaţie, iar această idee a fost dezvoltată ulterior de alţi teologi ruşi. Scria Homiakov: „Unitatea ipostasurilor umane multiple [rezidă] în unica natură umană recapitulată întru Hristos. Biserica absolută a Sfintei Treimi se prezintă ca imagine normativă a Bisericii oamenilor, «a comunităţii dragostei reciproce»; unitatea în multiplicitate”.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Această analogie dintre Dumnezeul Treimic şi om, dar şi, în general, dintre Dumnezeul Treimic și oameni apare inițial la teologii scolastici. Să menționez cele ce scria teologul scolastic Richard de la Abaţia Sfântului Victor despre dragostea „care este datorată” şi cea „care nu este datorată” Persoanelor Sfintei Treimi şi despre „analogia fiinţei”, adică analogia entis dintre Dumnezeu şi om.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Părinţii Bisericii nu sunt de acord că ar exista o analogie între Dumnezeu şi om, pentru că nu există asemănare între creat şi necreat. Sfântul Grigorie Palama scrie că cele trei Ipostasuri dumnezeiești sunt legate între ele şi pătrund unul ființa celuilat în mod firesc, deplin, veşnic, neîmpărtăşibil, și, în același timp, fără să se amestece şi fără să se confunde, în așa fel încât energia lor să fie una, „ceea ce nu se poate găsi nicăieri la cele create”, adică această întrepătrundere, perihoreză, care are loc în Dumnezeul Treimic nu se poate regăsi în nimic din cele create. Pentru că la oameni energia este energie particulară a fiecărui om, câtă vreme în Dumnezeul Treimic nu fiecare Persoană își are propria ei energie, din moment ce este comună energia Persoanelor Sfintei Treimi. Asta înseamnă că fiecare om are propria sa voinţă, propria libertate, însă la Persoanele Sfintei Treimi voinţa este comună, prin urmare, nu există analogie între Dumnezeu şi om.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Desigur, Sfântul Grigorie Palama face unele corelaţii între Dumnezeu şi om, de pildă că omul, fiind după chipul lui Dumnezeu, are minte (νοῦς), raţiune (λόγος) şi duh (πνεύμα), însă spune clar că acestea sunt „modele” iconice, care, desigur, după cum ştim, nu prezintă o analogie absolută, din moment ce în Dumnezeul Treimic, Mintea (Tatăl), Raţiunea (Cuvântul) şi Duhul sunt Ipostasuri, iar în om ele sunt energii ale sufletului.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Acelaşi lucru se poate spune despre cuvântul lui Hristos din Rugăciunea arhierească: „ca toţi să fie una, precum Noi una suntem” (Ioan 17: 22); acest pasaj este folosit pentru a desemna nădăjduita unire a Bisericilor. Însă, cererea din Rugăciunea arhierească s-a împlinit deja în ziua Cincizecimii, atunci când Apostolii au văzut slava lui Dumnezeu, au ajuns la îndumnezeire şi s-au unit între ei, cu alte cuvinte, acest pasaj se referă la vederea de Dumnezeu, şi de fiecare dată când cineva ajunge la vederea de Dumnezeu, dobândeşte unitatea cu Apostolii. Dar şi când Hristos spune „precum”, el „nu denumeşte o egalitate precisă cu ei, nici nu le-ar fi fost cu putinţă ucenicilor acest lucru, ci atât cât le este oamenilor cu putinţă”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Acest „precum” trebuie văzut „ca imagine şi model al prieteniei şi al armoniei şi al unităţii nedespărţite”, după Sfântul Chiril al Alexandriei. În sfârșit, în învăţătura patristică nu există principiul analogia entis, care este un principiu al teologiei scolastice.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <b><span style="font-size: 130%;">2. Persoana umană</span></b><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Azi au loc multe discuți și studii despre „persoana umană” şi chiar sunt definite trăsăturile caracteristice ale acesteia, care sunt cunoașterea de sine, alteritatea şi extazul* – erosul. Concepţia că omul este persoană îți are originea la teologul rus Vladimir Losski, care scrie foarte clar: „Cât despre mine, trebuie să mărturisesc că până acum nu am întâlnit în teologia patristică vreo abordare teoretică completă despre persoana umană, care să coexiste cu învăţăturile foarte clare despre Persoanele sau Ipostasurile dumnezeiești”. Însă continuă: „Nu propun, deci, un studiu istoric al dogmelor creştine; nu voi face decât să formulez niște idei teologice, necesare pentru a defini noţiunea de persoană umană în cadrele dogmei creştine”.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Vladimir Lossky este sincer şi foarte clar, că nu se găseşte la Părinţi „vreo abordare teoretică completă teoretică despre persoana umană”, care să coexiste cu învăţătura Părinţilor despre cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi. Într-adevăr, Părinţii au făcut o analiză a persoanei-ipostasului în Dumnezeul Treimic, dar nu au vorbit despre om ca persoană, din moment ce nu există principiul metafizic analogia entis, iar pentru om foloseau, aşa cum scrie Sfântul Ioan Damaschin, termenii biblici „după chip”, care se referă la partea înțelegătoare (noetică) și liberul arbitru, şi „după asemănare”, care se referă la îndumnezeire. Câteva, puţine referinţe la om ca ipostas se fac în sensul de existenţă, din moment ce acest termen, în aceste circumstanţe, se foloseşte şi despre animale, mai concret despre boi. Apoi, definirea persoanei umane prin trăsăturile caracteristice amintite, cunoașterea de sine, alteritatea şi extazul-erosul, nu este, evident, decât un transfer în teologia ortodoxă a termenilor respectivi din filosofia existenţialistului german Heidegger.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Mai mult încă, termenul de întrepătrundere (perihoreză) a persoanelor se referă în mod foarte clar la Dumnezeul Treimic, dat fiind că, potrivit Sfinţilor Părinţi, există perihoreză între Persoanele Sfintei Treimi, însă acest lucru nu poate fi valabil în același mod și pentru oameni, care au energii particulare şi trupuri particulare, așa că nici nu se poate înțelege cum are loc întrepătrunderea (perihoreza) între oameni. Dragostea dintre oameni nu poate fi interpretată din perspectiva principiului întrepătrunderii (perihorezei), în modul cum se întâmplă în Dumnezeul Treimic.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <b><span style="font-size: 130%;">3. Persoană şi individ</span></b><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Încontinuu se afirmă astăzi că există o diferenţă între persoană şi individ. Se scrie şi se spune că persoana are conştiinţă de sine şi alteritate, este caracterizată de libertate şi dragoste, câtă vreme individul este interpretat în sens biologic şi numeric. O asemenea distincţie este interesantă şi ajută în discuţiile pe teme sociale, de aceea şi eu am fost influenţat în urmă cu vreo treizeci de ani de această viziune şi mă ajuta în discuţiile cu intelectualii şi tinerii, însă am înţeles repede că această distincție dintre persoană și individ se delimitează de tradiţia patristică.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Distincţia dintre persoană şi individ se regăsește pentru început la teologul scolastic Toma d’Aquino, dar ea a luat amploare în zilele noastre prin filosofia existenţialistă, anume la Maritain, Berdiaev şi alţii. Este folosită şi analizată de Vladimir Lossky. Însă, în învăţătura patristică nu există o asemenea distincţie între persoană şi individ. Să reamintesc că Părinţii au folosit întotdeauna termenul „persoană” sau „ipostas” pentru Dumnezeu, nu pentru om. Astfel, Sfântul Ioan Damaschin scrie: „Se cuvine să ştim că Sfinţii Părinţi aceasta au numit ipostas şi persoană şi individ”. Şi în altă parte scrie: „ipostasuri, adică indivizi”, adică identifică conceptual persoana, ipostasul şi individul.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Şi acest lucru l-a scris Sfântul Ioan Damaschin, pentru că ştia că acest cuvânt, „individ”, (ἀτόμο), format din prefixul negativ „in-” (ἀ-) şi radicalul ”-divid” (-τόμο), de la cuvântul „diviziune” (τομή), înseamnă „ceea ce nu se divide”, şi a fost folosit în disputele hristologice, pentru a arăta că în Hristos nu se despart cele două firi, dumnezeiască şi omenească, așa că Hristos este o persoană-un individ unitar, în care se unesc cele două firi „fără amestecare, fără schimbare, fără împărţire şi fără despărţire”. De asemenea, Sfântul Simeon Noul Teolog foloseşte cuvântul „individ” pentru Dumnezeul Treimic, afirmând că nu Se despart Persoanele Sfintei Treimi. Scrie: „Fiul în Tatăl veşnic Se vede / născut, dar cu El unit; / iar în Fiul Tatăl Se vede / în mod nedepărtat, nedivizat (ἀτόμως), nedespărţit”.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Vladimir Lossky, care foloseşte distincţia dintre persoană şi individ, scrie: „În consecinţă, în limbajul teologic, atât în Răsărit, cât şi în Apus, termenul «persoană umană» coincide cu individul uman. Nu putem, însă, să rămânem la această constatare. Din moment ce, după cum se vede, antropologia creştină nu a dat un sens nou ipostasului uman sau persoanei umane, să încercăm să descoperim prezenţa unui sens diferit, care nu mai poate fi sinonim cu individul”. Astfel, el a făcut distincția dintre persoană şi individ, influenţat mai ales de filosofia existenţialistă.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Se vede, deci, limpede că tentativa de a stabili și de a trasa hotarele şi de a distinge persoana umană de individ este opera teologiei moderne, deşi Părinţii nu s-au angajat într-un asemenea demers.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <b><span style="font-size: 130%;">4. Demnitatea şi sacralitatea persoanei umane</span></b><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Expresia „demnitate şi sacralitate a persoanei umane” este folosită frecvent, ignorând poate datele reale. În legătură cu persoana umană şi cu faptul că acest termen a fost introdus în teologia ortodoxă din teologia scolastică şi din cea rusă, dar şi din filosofia existenţialistă, s-a spus mai înainte ceea ce trebuia spus. Însă, subiectul ia amploare şi persoana umană este corelată cu demnitatea şi sacralitatea.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Dintru început trebuie atras atenția că aceia care vorbesc despre persoana umană aplică acest termen oricărui om, indiferent de etnie, religie, de convingeri, adică orice om este persoană în virtutea faptului că este după chipul lui Dumnezeu, pentru că are partea înțelegătoare (noetică) şi liberul arbitru. Mai demult, pe când scriam despre persoana umană în viziunea Stareţului Sofronie Saharov, care, vorbind despre om ca persoană, se referea la omul care ajunge la a fi după asemănarea lui Dumnezeu, adică la îndumnezeire, am primit obiecţii severe, pentru că, potrivit teologilor contemporani cu o abordare filosofică, orice om este persoană în virtutea libertății şi a posibilității de a alege pe care le deţine.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Ce înseamnă demnitatea şi sacralitatea persoanei umane din această perspectivă? Într-o societate umană contemporană sunt respectate opțiunile fiecărui om, chiar dacă ele sunt contrare voii lui Dumnezeu şi, mai general, chiar dacă sunt contrare antropologiei ortodoxe patristice. De asemenea, unii teologi ortodocşi folosesc expresia „demnitatea persoanei umane” în sens tradiţional, dar se creează o confuzie conceptuală atunci când ceilalţi înţeleg altceva şi pretind respectarea drepturilor omului, chiar dacă ele sunt contrare vieţii evanghelice de nevoință.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Voi da doar un exemplu, ca să iasă în evidență cum este folosită expresia „demnitatea şi sacralitatea persoanei umane”. Se exprimă concepţia că a descoperi cineva în sine „atracţia homosexuală” constituie „o boală a firii, iar nu a persoanei”. Din această afirmație reiese că terminologia cu privire la fire şi persoană este transferată de la Dumnezeu la om, lucru pe care nu îl întâlnim la Părinţi, aşa cum s-a subliniat deja. Prin urmare, are loc o ruptură între fire şi persoană, câtă vreme Persoana Dumnezeului Treimic este esenţa cu trăsăturile proprii şi nu există întâietate a firii sau a persoanei. Mai mult, această distincţie se face pentru a atribui firii responsabilitatea pentru vreo anomalie oarecare, iar nu persoanei, care este, chipurile, sacră şi demnă. Iar latura problematică a acestei ipoteze se vădește și din faptul că, atunci când, în urmă cu câţiva ani a câştigat concursul Eurovision un bărbat care făcuse schimbare de sex și devenise femeie, însă avea barbă, toţi se întrebau cum să îl numească pe acest om, bărbat sau femeie, şi răspunsul dat a fost că îl vom numi ”persona”.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Se vede că filosofii şi teologii contemporani folosesc expresia „demnitatea şi sacralitatea persoanei umane”, ca să-și manifeste respectul pentru drepturile omului. Fireşte, trebuie să acceptăm drepturile omului. Însă, Părintele Ioannis Romanidis arăta că Biserica va întâmpina greutăţi în viitor de la aşa-numitele „drepturi ale omului”, pentru că în numele drepturilor omului pot fi promovate diferite concepţii şi practici contrare voii lui Dumnezeu. Opera Bisericii este să tămăduiască energia-lucrarea înțelegătoare (noetică) a omului, căci prin această practică ascetică se realizează unitatea dintre oameni din societate. În orice caz, expresia „demnitatea şi sacralitatea persoanei umane” este problematică.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <b><span style="font-size: 130%;">5. Ontologic şi existenţial</span></b><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Termenii „ontologic” şi „existenţial” sunt folosiți frecvent în discursul rostit şi scris, chiar și de către cei care cunosc teologia ortodoxă. Evident, în accepțiunea acestora, „ontologic” înseamnă ”ceea ce este real, ceea ce există”, deci nu ceva fără ipostas sau închipuit. De asemenea, termenul „existenţial” denumeşte problemele existenţiale care au legătură cu începutul şi sfârşitul existenţei, cu întrebări, ca de pildă, ”ce este viaţa?”, ”ce este moartea?”, ”care este sensul existenţei?”, ”ce se întâmplă după moarte?”; sunt răspunsurile la problemele „limită” ale vieţii omeneşti, la aşa-numitele „extreme ale vieţii”. În acest sens, foloseam și eu aceste două cuvinte în trecut, mai ales când discutam cu oamenii de ştiinţă şi tineri, elevi şi studenţi, şi au produs la momentul respectiv o impresie deosebită.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Însă, din studiile mele, atât în domeniul teologiei patristice, cât şi al teologiei scolastice occidentale, al filosofiei existenţialiste şi al celei ruse, am înţeles că aceşti termeni sunt problematici din perspectiva tradiţiei patristice ortodoxe şi, în realitate, cei care îi folosesc resping teologia ortodoxă sau se delimitează de ea. Cuvântul „ontologie”, ca termen tehnic, este întâlnit pentru prima dată în secolul al XVII-lea şi primul care l-a folosit a fost Leibniz, însă în ce privește conţinutul, ca discurs despre ființă, apare în metafizica clasică, în scrierea lui Aristotel „Metafizica”, şi la teologul scolastic Toma d’Aquino. Mai târziu, termenul „onto-teologie” este atribuit filosofului german Kant şi denumește încercarea de a se dovedi existenţa lui Dumnezeu pe cale raţională, este vorba de aşa-numitul argument ontologic al existenţei lui Dumnezeu.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Termenul „existenţial” s-a născut din existenţialismul care a fost cultivat în secolul al XX-lea de Marcel şi de teoreticienii existenţialismului de după el, precum Kierkegaard și Sartre. Kierkegaard, dezamăgit de sistemul filosofic al lui Hegel, care predomina în epoca sa și care susținea că omul este o „idee impersonală”, a dezvoltat teoria că omul este „o persoană existentă”. Mai târziu, Sartre, respingând metafizică şi idealismul german, potrivit căruia esenţa-ideea precede existenţei (ontologia-ideologia), a susţinut că existenţa precede esenţei. Adică, după Sartre, nu Dumnezeul ideologiei va determina existenţa omului, ci omul este cel care se va autodetermina, dar Îl va şi nega pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, potrivit existenţialismului lui Sartre, omul este mai întâi de toate existenţă şi apoi, prin procesul devenirii, devine esenţă după moartea sa. În această perspectivă s-a dezvoltat concepţia despre „libertatea de voință”.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Filosoful german Heidegger, caracterizat ca filosof existenţialist, el însuşi, însă, autocaracterizându-se ca filosof al sensului fiinţei, a făcut în scrierile sale distincția dintre ontic şi ontologic, dintre existent şi existenţial. Filosoful ortodox rus Berdiaev, caracterizat ca filosof existenţialist creştin şi filosof al libertăţii, a dezvoltat multe astfel de concepţii, sprijinindu-se pe concepţiile mistice şi agnostice ale lutheranului Iakob Böhme, care a avut un ecou deosebit asupra lui Hegel şi a lui Schelling.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Prin urmare, este problematică folosirea termenilor „ontologic” şi „existenţial” pentru subiecte teologice, fără explicaţiile necesare.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <b><span style="font-size: 130%;">6. Biserica luptătoare și cea biruitoare</span></b><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Vorbim frecvent în predicile noastre despre Biserica luptătoare și Biserica biruitoare. Prin „Biserică luptătoare” înțelegem Biserica ce există în lume, căreia îi aparținem noi toți, cei care ne luptăm împotriva patimilor, a diavolului și a morții, iar prin „Biserica biruitoare” îi înțelegem pe Sfinți, care prin moartea lor au trecut în altă dimensiune a timpului, în viața veșnică, și așteaptă învierea trupurilor lor. Însă, termenii aceștia nu sunt atât de „inocenți” precum par la prima vedere.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Dintru început trebuie spus că aparținem unei oștiri în Hristos, că ne luptăm împotriva patimilor și există o asemenea terminologie în Sfânta Scriptură și în textele patristice, câtă vreme Sfinții au depășit frica venită „prin cădere” și frica de moarte. Însă, biruința lui Hristos împotriva morții, a păcatului și a diavolului, dobândită pe Cruce, după cuvântul Apostolului Pavel: „dezbrăcând (de putere) începătoriile şi stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor”(Col 2: 15), nu este numai pentru cei adormiţi, ci și pentru cei aflaţi încă în viaţă. În Biserică, prin Taina Botezului, a Mirungerii, a Dumnezeieștii Împărtășanii, suntem părtași biruinței lui Hristos, precum minunat a analizat Fericitul Nicolae Cabasila în cartea sa cu titlul „Despre viața în Hristos”.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Apoi, nu putem împărți Biserica în două segmente, adică Biserica luptătoare de pe pământ și Biserica biruitoare din cer, pentru că Biserica este una și indivizibilă. În Biserică, mai ales în Dumnezeiasca Euharistie, avem experiența faptului că Biserica este „sobor al cerului și pământului”, al celor vii și al celor adormiţi, al îngerilor și al oamenilor. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie: „Sus oștile îngerilor slavoslovesc, jos, în biserici, oamenii psalmodiază, imitând slavoslovia acelora. Sus, serafimii înalță imnul întreit sfânt, jos îl înalţă mulţimea oamenilor. De obște este adunarea de praznic a celor pământești și a celor cerești, o singură mulțumire, o singură bucurie, o singură fericită cântare”. În alt loc, scrie că la Dumnezeiasca Liturghie „oamenii dănțuiesc dimpreună cu îngerii”. Încă și faptul că în Biserică există Sfinți care au ajuns la mari măsuri duhovnicești şi Îl văd pe Dumnezeu, pe Preasfânta și pe Sfinți, înseamnă că nu poate exista o separare absolută între Biserica luptătoare și cea biruitoare.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Problema este, însă, că distincţia dintre Biserica luptătoare și cea biruitoare este indisolubil legată de distincția neortodoxă dintre Biserica văzută și cea nevăzută, făcută în secolul al XIX-lea de „mișcarea anglicană de la Oxford”, potrivit căreia adevărata Biserică este una şi nevăzută, în timp ce „Bisericile istorice locale sunt expresii legitime ale ei, fiecare având spațiul ei istoric şi cultural determinat, cu condiția să păzească credința Bisericii nedespărțite și succesiunea apostolică a episcopilor ei”. De asemenea, o astfel de distincţie are legătură cu eclesiologia scolasticismului, conform căreia există o distincție între Biserică și „Trupul mistic al lui Hristos”. Astfel se oferă posibilitatea de a fi „recunoscute” și celelalte comunități eclesiastice, care ar fi forme eclesiastice „nedesăvârșite”, chiar dacă nu se subordonează jurisdicției Papei.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">În sfârșit, distincţia dintre cele două Biserici are legătură cu distincţia dintre istorie și eshatologie – o viziune neortodoxă, pentru că Sfinții care au plecat din lumea aceasta alcătuiesc și aparțin istoriei Bisericii prin sfintele lor moaște, iar eshatonul nu este viața Bisericii de după moarte și de după a doua Venire a lui Hristos, ci trăirea ei în prezent. Hristos, Care este Cel dintâi și Cel de pe urmă (Apoc. 1: 17), S-a întrupat, a venit în istorie, de aceea eshatonul este totdeauna prezent.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Prin urmare, este primejdios să se împartă Biserica în luptătoare și biruitoare, ca și când ar fi două Biserici diferite. Una este Biserica, având două fețe, cea văzută, adunată în jurul păstorilor adevărați prin învățătura ortodoxă și Taine, și cea nevăzută, căreia îi aparțin Sfinții adormiți, însă, desigur, există unitate între mădularele Bisericii, de vreme ce unul este Trupul lui Hristos. Părintele Gheorghi Florovski scrie: „Biserica biruitoare este mai înainte de toate Biserica care aduce închinare lui Dumnezeu, existența ei este o vie împărtășire de lucrarea mângâietoare și de iubirea izbăvitoare a lui Hristos”.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <b><span style="font-size: 130%;">7. Vrednicia prorocească, împărătească și arhierească a lui Hristos</span></b><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">În Vechiul Testament există trei feluri de oameni harismatici, prin care Dumnezeu a călăuzit pe poporul Său, anume Proroci, Regi și Arhierei. Hristos, prin înomenirea Sa, are trupeşte plinătatea harului ca Fiu al lui Dumnezeu, precum scrie Apostolul Pavel: „căci în El a binevoit (Dumnezeu) să sălăşluiască toată plinirea” (Col 1: 19) și „căci întru El locuieşte, trupeşte, toată plinătatea Dumnezeirii” (Col 2: 9), drept pentru care este Proroc prin predică, Împărat prin călăuzire și Arhiereu prin jertfă și dăruire. Se înțelege că în Hristos aceste trei însușiri-trăsături caracteristice sunt unite între ele.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind stihul din psalmi „Mare este Domnul și lăudat foarte”, scrie: „Dacă este mare Dumnezeu și mare Domn, este mare împărat, mare proroc, mare preot, mare lumină, în toate mare”. Hristos a dăruit toată această viață a Lui Bisericii, și învăță poporul (proroc), săvârșește lucrarea de adorare a lui Dumnezeu (arhiereu) și călăuzește mădularele Sale către menirea lor (împărat). La această lucrare întreită sunt părtași creștinii, după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur: „astfel și tu să te faci împărat, și preot, și proroc în scăldătoare; împărat, aruncând la pământ toate faptele viclene şi tăind desăvârşit păcatele, preot, aducându-te pe sine-ţi lui Dumnezeu, jertfindu-ţi trupul și junghiindu-te (…), Proroc, cele viitoare aflând și îndumnezeindu-te şi pecetluindu-te”. Evident, aici este vorba de viața personală a fiecărui creștin, prin Botez-Mirungere, de lupta pentru curăţirea sinelui, pentru ținerea poruncilor lui Hristos, pentru moștenirea Împărăției lui Dumnezeu. Însă într-un sens special, harismele-darurile acestea sunt date clericilor, mai ales episcopilor, pentru a săvârși Sfintele Taine, pentru a învăţa poporul și a-l călăuzi spre mântuire.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Ceea ce, însă, mă problematizează este termenul „vrednicia întreită a lui Hristos” și faptul că arhiereul ar fi părtaș „al acestei vrednicii întreite a lui Hristos”. Ce înseamnă vrednicie? Cum poate fi ea înțeleasă? Care este această vrednicie a lui Hristos? De ce nu este folosit termenul „har”, „harismă”, sau oricare alt termen și este folosit cuvântul „vrednicie”?</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Cercetând subiectul, am constatat că expresia aceasta, mai ales cuvântul „vrednicie”, este de provenienţă protestantă, își are originea la un amic al lui Luther, anume [Johannes] Oecolampadius, adept al Reformei. Și pentru că această expresie se repetă încontinuu în enciclicele Sfântului Sinod care sunt trimise turmei fiecărei Sfinte Mitropolii la alegerea și hirotonia unui nou arhiereu și sunt citite la slujba de întronizare, bine este să fie înlocuit cu un termen mai potrivit, care să exprime realitatea pe care o înțelege Biserica Ortodoxă.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Cu prilejul acesta, aș dori să atrag atenția că expresia potrivit căreia arhiereul este „în chipul și în locul lui Hristos”, despre care s-a stabilit că provine de la Sfântul Ignatie Teoforul, am constatat că nu există la Sfântul Ignatie, dat fiind că acolo episcopul este caracterizat ca fiind în chipul Tatălui, iar diaconul în chipul lui Hristos, și nu pot găsi nicidecum care Părinte a folosit acest termen. Desigur, există o legătură între episcop și Hristos, dar nu există termenul „în chipul și în locul lui Hristos”. Încă cercetez acest subiect.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Realitatea este că episcopul nu este nici reprezentantul lui Dumnezeu în popor, nici reprezentantul poporului înaintea lui Dumnezeu, ci „taina prezenței simțite a lui Hristos” prin harul arhieriei, care ar fi bine să fie însoțit și de propria Cincizecime a ierarhului.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <b><span style="font-size: 130%;">8. Arhierie și Cincizecime</span></b><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">La hirotoniile arhiereilor, atât cel hirotonit, cât și cel care hirotonește folosesc expresia „Cincizecime personală”, adică identifică hirotonia întru episcop cu părtășia la Cincizecime. Desigur, episcopii sunt succesorii sfinților Apostoli, „făclia aprinsă a Cincizecimii” care transmite lumina Cincizecimii, harul lui Dumnezeu în episcopia-mitropolia pentru care a fost ales şi hirotonit, după Sfântul Grigorie Palama. Însă aceasta nu înseamnă că se identifică la modul absolut experiența Cincizecimii cu harul Arhieriei. Bine ar fi să se identifice, însă în practică există diferenţe.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Cincizecimea este ziua în care Duhul Sfânt S-a pogorât asupra ucenicilor și i-a unit cu Hristos, făcându-i mădulare ale Trupului lui Hristos. Înainte de Cincizecime, ucenicii Îl vedeau și Îl auzeau pe Hristos, încă de la Schimbarea la Față „s-au schimbat şi au văzut schimbarea”, dar Trupul lui Hristos era în afara lor. Însă în ziua Cincizecimii, în Duhul Sfânt, Apostolii au devenit mădulare ale Trupului lui Hristos.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Cincizecimea s-a petrecut „o dată pentru totdeauna” în istorie și toți cei care urmează aceeași cale, înaintând, precum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, cu „filosofia practică” sau curățirea, cu „vederea naturală” sau luminarea și „teologia mistică” sau îndumnezeirea, urcă la înălțimea Cincizecimii și se împărtășesc de experiența Cincizecimii ca de o Cincizecime personală. Astfel, una este iertarea păcatelor prin energia-lucrarea Duhului Sfânt și alta este împărtășirea Duhului Sfânt prin vedere (Cincizecime). Una este harul Arhieriei dat omului prin Duhul Sfânt și alta este darul îndumnezeirii omului prin vederea lui Dumnezeu, care este Cincizecimea.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Un exemplu concludent este cel al Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, care era „plin de credință și de Duhul Sfânt”, și de aceea a fost ales spre a fi hirotonit diacon (Fapte 6: 6). Aici se vorbește despre împărtășirea de Duhul Sfânt, adică despre împărtășirea de Cincizecime, care se revărsa și în trupul lui, de aceea toți cei din sinedriu „au văzut fața lui ca o față de înger” (Fapte 6: 15). Și după puțin timp, „fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7: 55), iar aceasta era altceva decât harul diaconiei.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Se poate ca un oarecare mirean, monah sau preot să ajungă la experiența Cincizecimii, la vederea lui Dumnezeu, prin împărtășirea de energia Sa îndumnezeitoare, și se poate ca un cleric să aibă harul Arhieriei fără să fie părtaș experienței îndumnezeirii-Cincizecimii. Harul lui Dumnezeu se împărtășește în diferite moduri și, în funcție de starea omului, produce diferite rezultate. Astfel, vorbim despre energia creatoare, proniatoare și susţinătoare a lui Dumnezeu sau despre energia Lui curățitoare, luminătoare și îndumnezeitoare sau despre energia diaconească, preoțească și arhierească a lui Dumnezeu.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Este lămuritor troparul care se cântă la sărbătorile sfinților ierarhi: „Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice…”. În troparul acesta, care exprimă teologia Bisericii, scrie că sfântul episcop este succesor al scaunelor Apostolilor, dar și părtaş al „obiceiurilor” lor. „Obiceiurile”, modul de viață al Apostolilor, sunt făptuirea și vederea, ceea ce înseamnă că vederea se bazează pe făptuire. Astfel, arhiereul devine de Dumnezeu insuflat și mărturisește adevărul până la martiriul sângelui. Prin urmare, nu este exactă expresia pe care o rostesc cei care urmează să fie hirotoniți: „astăzi voi trăi taina Cincizecimii mele personale”.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Părintele Gheorghi Florovski analizează într-un text „taina Cincizecimii” în relația ei cu succesiunea apostolică și Tradiția apostolică. El scrie că „în ziua Cincizecimii, Duhul S-a pogorât nu numai asupra Apostolilor, ci și asupra celor care se găseau împreună cu ei, nu numai deasupra celor doisprezece, ci și a întregii mulțimi”. Astfel, Duhul Sfânt S-a pogorât în prima Biserică a Ierusalimului și a dat felurite harisme și slujiri.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Continua spunând că „Cincizecimea este plinătatea și izvorul tuturor tainelor și al actelor sacramentale, izvorul cel unul și nesecat al întregii vieți duhovnicești și sacramentale a Bisericii. A fi sau a trăi în Biserică înseamnă participarea la Cincizecime”. Cincizecimea „se înveşniceşte prin succesiunea apostolică”, iar „misiunea episcopilor este aceea de a fi instrumentele succesiunii apostolice”, ceea ce înseamnă că „prin episcopul ei, Biserica este legată cu trecutul şi cu epoca Bisericii primare” și că ”prin episcopul ei, constituie o parte a organismului viu al Trupului Bisericii Sobornicești”. Însă, „succesiunea apostolică nu este atât temeiul canonic, cât cel mistic al unității Bisericii”, este împărtășirea de tradiția apostolică, care este „fluxul neîntrerupt al vieții duhovnicești care își are izvorul în foişorul cel de sus”. A fi cineva credincios tradiției înseamnă a fi părtaș Cincizecimii, iar tradiția este „o împlinire a Cincizecimii”.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">De aici reiese că Cincizecimea este participarea la îndumnezeire, este esența tradiției ortodoxe, la care poate ajunge orice mădular al Bisericii, și acesta nu este un privilegiu al episcopilor, ci episcopii sunt „instrumente ale succesiunii apostolice”, care este succesiune a tronului Apostolilor și împărtășire de „obiceiurile” Apostolilor, este experiență a tainei Cincizecimii, și ca instrumente ale succesiunii apostolice, îi călăuzesc pe creștini la împărtășirea de experiența Cincizecimii. Apostolul Pavel scrie clar: „Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos. (Efes. 4: 11-13).</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Expresia „Cincizecime personală” își are poate originea la teologii ruși, care vorbesc despre „Cincizecimea fiecărei Taine”, confundând și identificând Cincizecimea petrecută „o dată pentru totdeauna” în istorie, cu sfințirea obiectelor materiale și sfințirea oamenilor pentru a săvârși o lucrare.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Concluzie</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Din cele de mai sus tragem concluzia că într-adevăr există o criză teologică. Celelalte crize, economice, morale, sociale, politice, vin și trec, sunt ale veacului acestuia și privesc trupul omului și materia lucrurilor, care este efemeră, în timp ce criza teologică privește duhul, sufletul și are dimensiuni veșnice, de aceea trebuie, mai ales, noi, arhiereii, să luăm aminte la ea. În funcție de calitatea teologiei are loc şi vindecarea. Când doctorul întrebuințează o metodă medicală greșită, o teorie eronată, el nu poate vindeca.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Repet ce am spus la începutul comunicării mele: criza teologică și urmările ei în viața de zi cu zi a Bisericii nu reprezintă numai o pervertire a termenilor – deși termenii și sensurile stabilite de către Părinți și consfințite de Sinoadele Ecumenice și Locale sunt o parte a Tradiției, Tradiția însăși –, ci reprezintă şi o alterare a Tradiției Ortodoxe și, în fapt, o îndepărtare de ea. Avem de-a face cu o boală teologică.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Îmi cer iertare că v-am obosit și, de asemenea, cer îngăduința voastră. Așa cum arătam la începutul prelegerii, aceste subiecte vor fi detaliate îndeajuns în studiul meu care urmează să fie publicat în curând.</span><br />
<br />
<span style="font-size: 130%;">Prima parte o puteți găsi <a href="https://vestitorul.blogspot.com/2016/02/criza-teologica-in-viata-de-zi-cu-zi.html">aici</a> </span><br />
<span style="font-size: 130%;">_______________________________________ </span></div><br />
* Înțeles literal, ca ”ieșire din sine”. [n. trad.]<br />
<br />
<div style="text-align: right;"><a href="http://mail.parembasis.gr/index.php/ro/articole-traduse-in-limba-romana/4385-16-november-2015">Sursa</a></div></div><br><br />
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-18588845432047687172016-02-24T21:21:00.000+02:002019-09-03T14:47:38.047+03:00Criza teologică în viața de zi cu zi a Bisericii<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><br />
<div style="text-align: right;"><i>Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie</i></div><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><br />
<br />
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div style="text-align: center;"><i><span style="font-size: 130%;">Comunicare susţinută înaintea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei la 8 octombrie 2015</span></i></div><span style="font-size: 130%;"><br />
</span><span style="font-size: 130%;"> Preafericite,</span><br />
<span style="font-size: 130%;"> Înalt-Preasfinţiţi Ierarhi,</span><br />
<br />
<span style="font-size: 130%;"> </span><br />
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Mulţumesc Preafericitului Arhiepiscop al Atenei şi al întregii Grecii, k. Ieronim, şi membrilor precedentului Sinod Permanent al Bisericii Greciei, pentru că au ales acest subiect pentru întrunirile Sinodului Bisericii noastre, dar și pentru că mi l-au încredințat mie, celui mai neînsemnat. Așa cum suntem de acord cu toții, este un subiect serios care cuprinde două aspecte: unul este „criza teologică”, iar celălalt „urmările ei asupra vieţii de zi cu zi a Bisericii”. Subiectul, la prima vedere, pare teoretic, însă are și urmări practice; de altfel, teoria este strâns legată de practică şi nici nu pot fi despărţite una de alta.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> În ultimii ani se vorbeşte încontinuu de criza economică, iar acest lucru a acaparat cu totul gândirea şi activitatea noastră, ignorându-se faptul că această criză este mai profundă, este geopolitică, culturală şi, în profunzimea ei, teologică. Max Weber a arătat că mentalitatea capitalistă își are originea în etica protestantă, iar în spațiile în care a predominat, au prosperat fabricile, băncile, sistemul bancar. Însă nu acesta este subiectul comunicării mele, ci se va limita la criza teologiei din Biserică şi la urmările pe care le provoacă.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Dintru început, aş dori să subliniez că voi fi cât se poate de concis şi cuprinzător, de altfel, o simplă comunicare în Sinod nu poate acoperi întreaga tematică, însă vă informez că am finalizat o carte de mari dimensiuni, de 600 de pagini, pe acest subiect, în care prezint şi bibliografia aferentă. În continuare, voi pune în lumină trei aspecte centrale. Primul este „teologia Bisericii Ortodoxe”, al doilea „pervertirea teologiei”, iar al treilea „urmările crizei teologice asupra vieții de zi cu zi a Biserici”. Cer îngăduinţa dumneavoastră.</span></div><br />
<span style="font-size: 130%;"> </span><br />
<span style="font-size: 130%;"> Teologia Bisericii Ortodoxe</span><br />
<br />
<span style="font-size: 130%;"> </span><br />
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Aşa cum știm cu toţii, teologia este cuvântul despre Dumnezeu. Acest lucru înseamnă că, dat fiind că toţi vorbesc despre Dumnezeu, cum fac filozofii, deiştii, agnosticii, ateii, care sunt împotriva lui Dumnezeu și se luptă împotriva lui Dumnezeu, de aceea şi există diferenţe între teologii. Nu este de ajuns să se vorbească despre teologie, ci trebuie definit și conţinutul conceptual al acesteia.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Oamenii cei întâi-zidiţi, înainte de cădere, aveau un dialog personal, nemijlocit cu Dumnezeu, însă după cădere s-a întrerupt acest dialog, iar urmaşii lor şi-au creat propria teologie – la început şi-au divinizat propria gândire, conceptele şi închipuirile, pe urmă au divinizat obiectele materiale, iar mai târziu ideile. Astfel s-a creat idolatria şi metafizica clasică.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Dumnezeu, prin teofaniile Sale către Patriarhii, Drepţii şi Prorocii Vechiului Testament, a dăruit adevărata cunoaştere de Dumnezeu, le-a arătat diferenţa între lucrurile create şi cele necreate, le-a dat Legea Sa, ca să poată deosebi că unul este Dumnezeul revelaţiei şi altul dumnezeul filozofiei, al misticismului, al magiei şi al superstiţiei. Este valabil aici ceea ce este scris în Epistola către Evrei a Apostolului Pavel: „După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin proroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul” (Evrei 1: 1-2).</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Înomenirea lui Hristos, arătarea Lui către Apostoli, arătarea Dumnezeului Treimic la râul Iordan, pe muntele Tabor, Învierea şi Înălţarea lui Hristos, pogorârea Duhului Sfânt în foişorul Cincizecimii au adus adevărata teologie. Sfântul Grigorie Palama avea să scrie că Fiul lui Dumnezeu, „Dumnezeu fiind mai înainte de veac, pentru noi S-a făcut şi teolog”. Extinzând, teologi sunt cei care L-au cunoscut pe Dumnezeu în slava Sa, anume Prorocii, Apostolii, Părinţii, Sfinţii. Sfântul Grigorie Teologul, încă de la începutul dialogului său cu eunomienii, a avut nevoie să definească cine este teolog în Biserică. A spus că nimeni nu poate teologhisi cu certitudine, pentru că a vorbi cineva despre Dumnezeu nu este lucru uşor „şi al celor netrebnici”. Aceasta este lucrarea „celor care s-au cercetat cu de-amănuntul şi care au înaintat pas cu pas pe calea vederii lui Dumnezeu şi care, înainte de acestea, şi-au curăţit şi sufletul şi trupul, sau care se silesc spre curățire”.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Astfel, teolog prin excelenţă este Hristos şi, apoi, prietenii Lui, celor cărora li S-a arătat Dumnezeu, adică Proorocii, Apostolii, Părinţii, şi, mai departe, cei ce primesc experienţa celor cercaţi. Prologul „Tomului aghiorit”, alcătuit de Sfântul Grigorie Palama, arată clar cine sunt teologii harismatici-empirici şi cine sunt ucenicii acestor teologi empirici.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Nu aş vrea să mă lungesc mai mult în acest sens, ci doar să amintesc ceea ce mărturisim cu toții în Sinodiconul Ortodoxiei: „Aşa cum au văzut Prorocii, cum au propovăduit Apostolii, cum a primit Biserica, cum au dogmatisit învăţătorii, cum înţelege împreună cu ei lumea locuită, cum luminează harul, cum lămureşte adevărul, cum a fost erezia izgonită, cum ne întăreşte înţelepciunea să proclamăm, cum a adeverit Hristos, tot aşa gândim şi noi, vorbim, propovăduim, Îl slăvim pe Hristos ca pe adevăratul Dumnezeu”. Şi în continuare mărturisim: „Aceasta este credinţa Apostolilor, este credinţa Părinţilor, este credinţa ortodocşilor, această credinţă ţine lumea”.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Aceste lucruri ne sunt cunoscute tuturor, nu doresc decât să vă amintesc cu respect şi iubire frăţească faptul că această teologie ortodoxă nu a fost consemnată numai în Actele Sinoadelor Ecumenice şi în scrierile de mărturisire ale Părinţilor, ci a fost cuprinsă și în slujbele Bisericii şi în iconografia ei. Există o relaţie profundă între lex credendi (legea credinţei) şi lex orandi (legea rugăciunii)*.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> De pildă, Sfântul Ioan Damaschin a scris o carte celebră, pe care a intitulat-o „Expunere exactă a credinţei ortodoxe” – şi am impresia că a folosit cuvântul „exact”, tocmai pentru că teologia ortodoxă prezintă exactitate, nu conține cuvinte şi noţiuni „aproximative”. În această carte a cuprins întreaga teologie a primelor opt secole, în esenţă teologia celor şapte Sinoade Ecumenice. De asemenea, tot el a alcătuit cunoscutele tropare ale Octoihului, mai ales dogmaticile glasurilor, şi canoanele la praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, în care a transmis întreaga teologie a Sinoadelor Ecumenice. Astfel, există o legătură strânsă între dogmă şi slujbele Bisericii, între teologie şi rugăciune, între istorie şi teologie.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Aceasta înseamnă că, atunci când cineva vrea să clarifice abordarea teologică a unui subiect anume, în afară de Actele Sinoadelor Ecumenice, trebuie să citească și imnele, troparele, dar şi rugăciunile Tainelor Bisericii. Biserica, prin Părinţii ei, a așezat teologia despre ce înseamnă a fi creştin în Tainele Botezului şi a Mirungerii, teologia despre ce înseamnă Nunta în rugăciunile Tainei Cununiei, teologia despre ce este dumnezeiasca Euharistie în rugăciunile dumnezeieştii Euharistii. Astfel, există o legătură profundă între Actele Sinoadelor Ecumenice, Moliftelnic şi imnografie.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Desigur, Părinţii Bisericii, pentru că în epoca lor s-au lovit de un curent important, elenismul cu filosofia lui, şi trebuiau să îl combată în mod creator, au preluat termeni din filosofia epocii, atât din filosofia aristotelică, cât şi din filosofia neoplatonică, însă acest lucru a avut loc doar la nivelul terminologiei, fără să fie alterat cuvântul revelat. Astfel, câtă vreme protestantul Harnack vorbea despre pervertirea creştinismului prin adoptarea filosofiei greceşti – este vorba despre aşa-numita „elinizare a creştinismului” – Părintele Gheorghi Florovski susţinea tocmai contrariul, că este vorba despre „creştinarea elenismului”. Aşadar, există o identitate a experienţelor şi teologiei Prorocilor, Apostolilor şi a Părinţilor, iar diferenţa constă numai în cuvinte, concepte, nu în experienţă. Acest aspect este foarte important.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Acestea sunt elementele introductive, necesare pentru a putea continua.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Pervertirea teologiei</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Tematica aceasta a pervertirii teologiei este vastă şi poate fi studiată din diferite puncte de vedere. Aș prefera să încep de la felul cum vedem această pervertire în al doilea mileniu al vieții Bisericii în relaţia dintre lex credendi şi lex orandi. În primul mileniu, după multe strădanii, s-a ajuns în esență la o relaţie echilibrată între teologia dogmatică şi rugăciunile Moliftelnicului.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Andrew Sopko a afirmat că în tradiţia primară exista o strânsă legătură între dogmă şi rugăciune, după cum se vede în Actele Sinoadelor Ecumenice, în Sfânta Scriptură, în Taine şi în slujbe. Odată cu trecerea timpului, s-a produs o ruptură între aceşti doi factori. Acest lucru se vede clar în faptul că limba slujbelor rămâne neschimbată, cu terminologia ei, cu scopul și destinația ei, însă pe măsură ce trece timpul terminologia dogmatică a unor teologi se diferențiază de ea. Acest lucru se vede și în faptul că manualele dogmatice ortodoxe au fost influenţate de alte tradiţii, mai cu seamă scolastice, în timp ce slujbele au rămas aceleaşi. Sunt concludente în acest sens influenţele apusene din opera teologică a lui Evghenios Voúlgaris (vezi Gheorghios Panagópoulos).</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Astfel, studenţii învăţau o altă dogmatică în facultăţi, care era diferită de teologia slujbelor. Acest lucru îl poate constata cineva cercetând situaţia prin care a trecut Sfântul Paisie Velicikovski, care studia la Academia Bisericească de la Kiev și care până la urmă a părăsit academia, ca să urmeze monahismul; a cunoscut monahismul în Sfântul Munte și a adus toată această tradiţie în Moldova, schimbând climatul ortodox din Rusia şi din regiunile din jur.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Pentru a fi mai concret şi pentru a pune în lumină diferitele curente teologice care s-au dezvoltat în al doilea mileniu, pentru a pune în lumină diferenţa dintre lex credendi şi lex orandi, aș vrea să fac o scurtă trecere în revistă a teologiei scolastice, biblice şi ruse. În primul mileniu s-au făcut multe eforturi pentru consemnarea tradiţiei revelate în termenii epocii respective, fără să se piardă această tradiţie. Astfel, a fost consacrată tradiţia ortodoxă de către Părinţii Bisericii şi s-au diferențiat și alte tradiţii, care există până azi, adică precalcedonienii (monofiziţii-nestorienii), monoteliţii. Diferenţa dintre aceste tradiţii este că tradiţia patristică se sprijinea pe experienţa Prorocilor şi a Părinţilor, pe care au „înveșmântat-o” în termeni contemporani, iar teologia celorlalte grupări se sprijinea pe filozofie. Marea pervertire, însă, a avut loc în spaţiul apusean, de la sfârşitul primului mileniu şi începuturile celui de-al doilea, dar şi pe parcursul celui de-al doilea mileniu creștin. Un curent teologic important, care a apărut în Apus şi s-a diferenţiat de Tradiţia patristică a Sinoadelor Ecumenice este scolasticismul. Este vorba de acel curent teologic care se împarte în teologia prescolastică din secolul al IX-lea şi scolasticismul propriu-zis, dezvoltat între secolele al XI-lea şi al XIII-lea în Apus.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Termenul „teologie scolastică” are la bază cuvântul „şcoală”, unde studiau studenţii, de aceea, ceea ce azi numim „universitar” pe atunci se numea „scolastic”, iar metoda pe care o foloseau se numea „scolastică” şi se baza pe raţiune. Teologia din aceste şcoli-facultăţi se baza pe procesarea rațională a conceptelor, motiv pentru care, în timp ce Părinţii se bazau pe experienţa şi silogismele demonstrative, teologii scolastici aveau și pentru Dumnezeu ca bază raţiunea şi silogismele dialectice.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Cei mai mari teologi scolastici au fost Anselm de Canterbury, Abelard, Hugo de la Abaţia Sfântului Victor, Richard de la Abaţia Sfântului Victor, Bonaventura, Albertus Magnus, Toma d’Aquino, care reprezintă punctul culminant al teologiei scolastice, după care a urmat teologia post-scolastică, reprezentată de John Duns Scotus şi William Ockham. Important, în ce-i privește pe teologii scolastici, este că unii s-au sprijinit pe filosofia lui Aristotel, alţii pe filosofia lui Platon şi neoplatonism, iar alţii au îmbinat cele două tradiţii filosofice. Teologii scolastici au alcătuit manuale dogmatice pe baza noii metode de teologhisire, care s-au diferențiat de teologia patristică, de aceea s-a şi considerat că teologia scolastică este superioară celei patristice.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> O reacție împotriva teologiei scolastice a venit din partea reformaţilor-protestanţilor, care nu puteau accepta un sistem raţionalist atât de rigid şi, influenţaţi de principiile liberale ale epocii secolului al XVI-lea, cu Renaşterea, au respins teologia scolastică şi, ca urmare, au creat aşa-numita teologie biblică. Pururea-pomenitul profesor de Noul Testament al Universităţii din Atena, academicianul Markos Siótis, a analizat tot acest curent al teologiei biblice, care a început să se dezvolte pe la mijlocul secolului al XVII-lea în efortul teologilor biblici de a-şi întemeia învăţătura creştină pe Sfânta Scriptură, înstrăinată de dogmatică, așa cum cunoscuseră ei dogmatica în teologia scolastică. În realitate, au reacționat împotriva teologiei scolastice. Astfel, s-au sprijinit pe interpretarea Bibliei, după cum spuneau, înstrăinaţi de Părinţi şi de scolastici, şi au dezvoltat teologia biblică ca ştiinţă.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Voi menționa un cuvânt al pururea-pomenitului profesor Savvas Agurídis, care este considerat un teolog biblic de marcă în Grecia. Scrie că teologii protestanţi susţin că „nu există unitate teologică şi continuitate în diversitatea de specii literare care definesc istoria religiei Vechiului Testament (scrieri istorice, profetice, didactice ş.a.), nici ca întreg, nici chiar în cadrul fiecărei specii literare în parte. Aşadar, nici în ce privește cărţile Vechiului Testament – nu doar speciile, ci şi fiecare scriere în parte – însăşi şcoala critică nu găseşte vreo corespondență între anumite învăţături ale cărţilor Vechiului Testament şi învățăturile corespunzătoare pe care le-a dezvoltat ulterior Tradiţia bisericească”. În general, potrivit ştiinţei critice biblice există o ruptură între Proroci şi Apostoli, dar şi între scriitorii Vechiului şi ai Noului Testament, pentru că fiecare a fost influențat de harismele sale, de mentalităţile oamenilor din fiecare epocă şi de mediul lor religios. Adică, ştiinţa biblică se sprijină mai cu seamă pe cercetarea istorică a textelor, examinând formele filologice şi omiletice folosite de fiecare scriitor, în comparaţie cu modelele extra-biblice de gândire şi credinţă, pentru a fi stabilită măsura în care s-au influențat reciproc. De aceea se vorbeşte despre teologia Evanghelistului Ioan, a Apostolului Pavel ş.a.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Mai târziu, mai ales în secolele XVIII-XIX, în Rusia s-a dezvoltat o altă teologie, definită ca teologia rusă. Ceea ce este important de semnalat este că teologia rusă s-a delimitat de teologia patristică şi de teologia scolastică, pentru că teologii din această mişcare voiau să se elibereze și de filosofia greacă a Părinţilor, şi de legalismul latinilor apuseni. În general vorbind, ei au vrut să trăiască creştinismul ca dragoste şi libertate, eliberat de canoane, legi, tipice și rânduieli.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Exponentul şi conducătorul principal al acestei mişcări este Alexei Homiakov. El a formulat teoria potrivit căreia în istoria omenirii există două curente culturale, anume al iranianismului, care s-a manifestat în Iran şi regiunile din jur, și este definit de principiul libertăţii, şi curentul cuzitismului, care s-a dezvoltat în Egipt, Babilon, India de sud, China, și este caracterizat de spiritul analitic, raţional, și de construirea unor mari edificii. Punctul central al teoriei sale este că grecii şi romanii au fost influenţaţi de cuziţi şi că s-a dezvoltat tot acest edificiu al creştinismului prin elaborarea de dogme, canoane, prin construirea de biserici, câtă vreme ruşii sunt exponenţi ai curentului iranianismului şi trăiesc cu dragoste şi libertate în comunitatea creștină. Astfel, a dezvoltat teoria – şi acest lucru e important – că teologia scolastică a depăşit teologia patristică, iar teologia rusă le-a depăşit pe amândouă aceste teologii.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Împotriva acestei teorii periculoase a reacționat cel mai mare teolog rus al secolului al XX-lea, Părintele Gheorghi Florovski, pe care ruşii l-au criticat cât a trăit, și care propovăduia prin scrierile sale „întoarcerea la Părinţi” şi vorbea în același timp despre „sinteza neopatristică”, că trebuie, adică, cercetați şi Părinţii mai noi, precum Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama şi Părinţii filocalici. Cu alte cuvinte, acest mare teolog a combătut teoria că teologia patristică s-a încheiat în secolul al VIII-lea și declara că teologia patristică continuă până în ziua de azi prin noii Părinţi şi că nu putem susţine că teologia scolastică este o depăşire a teologiei patristice, iar teologia rusă este o depășire a celor două teologii.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"> Cert este că astăzi există toate aceste patru curente: teologia patristică, cea scolastică sau neoscolastică, teologia biblică şi teologia rusă. Acest lucru creează confuzie şi conduce, fireşte, la o criză teologică.</span><br />
<br />
<span style="font-size: 130%;">Continuarea <a href="https://vestitorul.blogspot.com/2016/02/consecintele-crizei-teologice-asupra.html">aici</a> </span></div></div></div>___________________________________________________<br />
<br />
* Cei doi termeni se referă la relația dintre doctrină (lex credendi) și închinarea liturgică (lex orandi). [n.trad.]</div></div></div><br />
<div style="text-align: right;"><a href="http://mail.parembasis.gr/index.php/ro/articole-traduse-in-limba-romana/4385-16-november-2015">Sursa</a></div></div></div><br><br />
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-72036916695090296282016-01-19T00:09:00.003+02:002016-01-19T00:13:27.898+02:00Care este esenţa soarelui ?<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-8gZ_Q_Y_rEs/VL5I-TEKxoI/AAAAAAAADzs/RBhrFw9ycSk/s1600/sf_andrei_cel_nebun_pentru_hristos.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-8gZ_Q_Y_rEs/VL5I-TEKxoI/AAAAAAAADzs/RBhrFw9ycSk/s1600/sf_andrei_cel_nebun_pentru_hristos.jpg" /></a><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">- <i>Care este esenţa soarelui</i> - a întrebat iarăşi Epifanie - <i>şi care este înfăţişarea lui ? Căci l-am văzut zugrăvit în Biserică având formă de om. Unii, desigur, cred că are faţă omenească.</i></span><span style="font-size: 130%;"></span> <span style="font-size: 130%;"> </span><br />
<br />
<span style="font-size: 130%;">Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos zise:</span><br />
<span style="font-size: 130%;">- Să nu le crezi pe acestea! - a răspuns Cuviosul. Soarele nu are înfăţişare omenească. Dacă vrei să înveţi despre esenţa lui, ascultă: "A zis Dumnezeu să fie luminători pe tăria cerului; şi a făcut Dumnezeu pe luminătorul cel mare pentru stăpânirea zilei" (Fac. 1, 14-16). Aici este vorba de soare, adică de focul material, de cercul de foc pe care l-a aprins Dumnezeu şi este nestins. Mulţi, cu oarecare meşteşug, au luat din el energie şi au întrebuinţat-o pentru a aprinde foc, pentru a pregăti mâncare şi pentru alte folosinţe.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Îţi voi vorbi şi despre mărimea lui. Circumferinţa lui este incomparabil mai mare decât cea a Cetăţii împărăteşti. Pare însă mic, deoarece se află la o distanţă imensă de pământ. Înlăuntrul său se află îngerul Domnului care îl conduce. Ascultă de poruncile lui şi aleargă spre apus, urmând cale dreaptă, totdeauna cu aceeaşi mare viteză. Aleargă neobosit zi şi noapte.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Când ajunge la apus, coboară din cer. După aceea, pe durata nopţii, parcurge semicercul sudic al pământului, urmând râul circular pe care se sprijină cerul ca o boltă. Astfel ajunge la răsărit, când urcă iarăşi pe tăria cerului şi răsare. </span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
</div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-22931455991173017272016-01-01T21:56:00.002+02:002019-05-04T17:20:50.306+03:00Colindul Sfântului Vasile<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="320" src="https://www.youtube.com/embed/4hp6l9L7qvI" width="500"></iframe><br /></div>
<br />
<br /></div>
</div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-27134419334599557382015-12-30T16:32:00.000+02:002016-01-05T14:01:58.865+02:00Apel catre cititorii Pemptousiei<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><br />
<span style="font-size: 130%;">Apel către cititorii Pemptousiei:<br />
</span><br />
<blockquote class="tr_bq"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;">După cum ați putut observa, din luna decembrie a anului 2015, ediția românească a site-ului Pemptousia a încetat să mai publice noi traduceri din limba greacă.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;">Dacă doriți ca site-ul să își continue activitatea, cereți acest lucru scriind pe adresa Mănăstirii Vatopedi (www.pemptousia.ro/contact/). Credem că părinții Mănăstirii vor fi sensibili la apelul nostru.</span></div><span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Mulțumim!</span></blockquote><br />
<br />
<div style="text-align: right;"><i><a href="https://presaortodoxa.wordpress.com/2015/12/30/apel-catre-cititorii-pemptousiei/">Presa Ortodoxa</a></i></div></div>adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-34775075280171972232015-12-23T18:09:00.000+02:002015-12-30T15:53:46.120+02:00Colinde stră-bune<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: center;">
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/bprsaxoOrok" style="font-family: '';" width="420"></iframe><br />
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/4QBZc6TAkCk" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/S6xQ3VrPbT8" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/-ZpYApXrFn8" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/jXsAU0lIW0A" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/pEuSw9LHAQc" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/wupn5YVNF4A" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/11A7gLK2SZg" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/t5o2K9yLwUw" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/2deDefsCEWg" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/z6nz48FDNF8" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/FTK4CevwmuE" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/n4_5HvsjD4A" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/4VulmqGeUYs" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/0IdqEnunZqk" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/CsvDltyJVGs" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/kNFrwFX8JGU" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/IhfVpACcBlc" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/06q8aa6ENjA" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/y1oupb_Tkzc" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/MLOYNUW3rfM" width="420"></iframe></div>
</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/A0bwWcX0o9c" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/CDJmy5ZRIiQ" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/z-3mmEzWYO0" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/ahk6TaHjfak" width="420"></iframe></div>
</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/ziOU0tJBIos" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/-J8eA460M9M" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/qCcux4L_RfA" width="420"></iframe></div>
</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/aucqbhxi-X0" width="420"></iframe></div>
</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/G7pZ2vtp58M" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/bFLZ3dIV5Bo" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/6SemDS-PLMU" width="420"></iframe></div>
</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/HOmRbaSpuJ8" width="420"></iframe><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-31162002088036701712015-12-14T05:29:00.002+02:002015-12-14T05:42:28.762+02:00Concert de colinde – Veseleste-te, Domn bunu’!<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div style="text-align: center;"><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="320" src="https://www.youtube.com/embed/DpmPFdLB-CI" width="500"></iframe></div><br />
</div>adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-54443915820632539772015-12-13T23:57:00.000+02:002015-12-13T23:59:58.957+02:00Colind - Mandru-i cerul<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/ZQsZZTwvmHQ" width="420"></iframe></div>
</div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-4628187802596846682015-12-04T19:32:00.000+02:002019-06-26T00:42:48.276+03:00Hristologia eretică a Adventiştilor de Ziua a Şaptea<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<div style="text-align: right;">
Vasíleios Gheorgópoulos</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Adventiştii de Ziua a Şaptea reprezintă o mişcare eretică cu caracter eshatologic-hiliast, ale cărei învăţături de bază sunt incompatibile nu doar cu credinţa noastră ortodoxă, dar chiar şi cu ideologia altor grupări neoprotestante, precum Luteranismul ori Neoprotestantismul.<br />
<br />
Teologul calvin A. Hoekema, într-o cunoscută lucrare a sa despre erezii, observă, de mai multe ori, respingerea, din partea adventiştilor, nu doar a învăţăturilor creştinismului tradiţional, ci chiar şi a învăţăturilor celorlalte ramuri din cadrul Protestantismului.<br />
<br />
Între multe alte învăţături greşite ale ei, mişcarea promovează şi o hristologie eretică. Desigur, oficial, adventiştii de ziua a 7-a nu neagă dumnezeirea lui Hristos, dar acest lucru nu înseamnă că împărtăşesc toţi aceeaşi părere cu privire la Persoana lui Hristos.<br />
<br />
Astfel, anumiţi teologi adventişti, nu toţi, desigur, identifică persoana Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu înainte de Întruparea Sa cu Arhanghelul Mihail. Un bun exemplu în acest sens este afirmaţia teologului Arthur E. Lickey care, denaturând înţelesul unor pasaje din Sfânta Scriptură (I Tesaloniceni 4,16, Ioan 5, 25, Apocalipsa 12, 7), susţine că în aceste versete „se arată că Mihail este Hristos”[2]<br />
<br />
Este evident falsă asocierea aceasta dar şi caracterul blasfemiator al afirmaţiei, astfel încât să fie identificată a doua Persoană a Sfintei Treimi, cu o creatură, aşa cum este Arhanghelul Mihail… Dumnezeu-Cuvântul nu poate fi comparat cu niciun înger ori arhanghel, iar în această privinţă, Sfânta Scriptură este cât se poate de clară (Evrei 1, 4-14). Este, în acelaşi timp, Persoană, căreia i se închină îngerii, fără să fie socotită sau identificată cu vreo făptură creată (Deuteronom 32, 43; Psalm 96, 7, Evrei 1, 6, Daniel 7, 13-14, Ioan 5, 23)<br />
<br />
Cât de lipsită de fundament este afirmaţia adventiştilor se vede şi din faptul că invocă citatul de la Ioan 5, 25, unde, foarte limpede este identificat Hristos cu «Fiul lui Dumnezeu». Nicăieri în Sfânta Scriptură nu a fost numit vreun înger astfel. Domnul este Fiul lui Dumnezeu cel Unul Născut (Ioan 1, 14-18; 3, 16; I Ioan 4, 9; Evrei 1, 1), pe când Mihail este făptură creată de Hristos (Coloseni 1, 16). Deasemenea, în Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iuda, la versetul 9 vedem cum Arhanghelul Mihail îi spune diavolului « să te certe pe tine Domnul» (cf. Zaharia 3, 2-3). Vedem însă că Domnul, care îl ceartă pe diavol, şi la care se referă arhanghelul Mihail, este Hristos (Marcu 3, 11-12; Marcu 1, 25). [Această învăţătură greşită că Hristos este, de fapt, Mihail, o întâlnim şi la gruparea Martorilor lui Iehova].<br />
<br />
În rândul învăţăturilor greşite ale Adventiştilor de Ziua a Şaptea în legătură cu Persoana lui Hristos se numără şi părerile dogmatice oficiale pe care le promovează mişcarea în legătură cu taina Întrupării Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu prin iconomie dumnezeiască.<br />
<br />
Conform părerilor lor eretice:<br />
<br />
I. Hristos a fost înzestrat cu fire omenească supusă păcatului;<br />
<br />
II. avea posibilitatea de a păcătui, deşi Hristos nu a păcătuit de fel….;<br />
<br />
III. a fost ispitit asemenea celorlalţi oameni.<br />
<br />
În acest sens ei susţin următoarele afirmaţii eretice:<br />
<br />
I. «Hristos a luat firea omenească purtând în ea urmările păcatului»[3]. «A luat fire omenească cu toate însuşirile ei supuse păcatului»[4]<br />
<br />
II. «Ispita şi faptul de a păcătui au fost prezente în firea lui Hristos. Dacă nu ar fi putut să păcătuiască nu ar fi fost un bun exemplu de om pentru noi » [5].<br />
<br />
III. «Dacă Hristos ar fi fost înzestrat de la început cu însuşirea de a nu greşi sau a nu păcătui, nu ar fi putut fi om adevărat şi nici model de urmat»[6]<br />
<br />
IV. «Acesta a fost precum noi, supus ispitei precum suntem şi noi, dovedind că toţi cei ce depind de puterea lui Dumnezeu pot fi izbăviţi din mrejele păcatului»[7]<br />
<br />
V. «A trăit pe pământ înfruntând, ca şi noi, aceleaşi încercări, aceleaşi ispite»[8]<br />
<br />
În opoziţie cu învăţăturile rătăcite ale adeventiştilor, învăţătura de netăgăduit a Sfintei Scripturi şi a Purtătorilor de Dumnezeu Părinţi ai Bisericii este că Dumnezeu-Cuvântul, după Întruparea Sa, a luat firea omenească curată şi neprihănită de orice urmă a păcatului, aşa cum era firea omenească înainte de intrarea păcatului în viaţa strămoşilor noştri.<br />
<br />
Vedem în Sfânta Scriptură pe Dumnezeu-Omul că este caracterizat drept «sfânt şi drept» (Fapte 3, 14), «curat şi fără prihană» (I Petru 1, 19), «curat» (I Ioan 3, 3), « sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi» (Evrei 7, 26). Hristos a avut fire omenească înclinată spre păcat, dar nu supusă păcatului, aşa cum greşit învaţă adventiştii. Acest lucru reiese cu claritate şi din imnurile Bisericii noastre care se referă la faptul că Hristos este «mai presus de toată curăţia» (stihiră la Laudele slujbei Botezului).<br />
<br />
O altă învăţătură greşită a adventiştilor este cea potrivit căreia Hristos ar fi putut să păcătuiască, a fost ispitit precum ceilalţi oameni, dar a dus luptă împotriva păcatului şi nu a păcătuit, devenind, aşadar, un model pentru noi. Aceste puncte de vedere ale adventiştilor în legătură cu Persoana Dumnezeului-Om Hristos nu constituie noutăţi pentru noi fiind, de fapt, reiterări ale concepţiilor eretice din vechime, fiind formulate în secolul V de către ereticii Teodor de Mopsuestia şi Nestorie.<br />
<br />
Hristos nu avea cum să păcătuiască. Nu a ezitat niciodată de a alege între bine şi rău (Isaia 7, 15-16). Hristos nu putea să păcătuiască absolut deloc fiindcă nu era supus patimilor şi nici nu era atras de vreo înclinare exterioară spre păcat. Nepătimirea Lui este absolută, ontologică. Temei al lipsei oricărei urme de păcat în Hristos este unirea ipostatică a celor două firi ale Sale. Mai mult decât atât, Hristos nu putea să păcătuiască fiindcă voinţa Sa omenească, ce fusese şi ea îndumnezeită încă de la început – ca, dealtfel, şi întreaga Sa fire omenească – se supunea liber şi armonios voinţei dumnezeieşti. Lipsa oricărei urmă de păcat în Hristos este adeverită şi de Sfânta Scriptură în nenumărate rânduri. Rămâne memorabilă întrebarea Domnului adresată apostolilor: «Cine dintre voi mă vădeşte de păcat?» (Ioan 8, 46). Dar şi despre diavol a spus Domnul: «el nu are nimic în Mine» (Ioan 14, 30).<br />
<br />
Cu aceeaşi convingere afirmă şi Sfântul Apostol Pavel: «Este, oare, Hristos, slujitor al păcatului? Nicidecum!» (Galateni 2, 17 cf. II Corinteni 5, 21). La fel confirmă şi Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan spunând despre Hristos că «păcat în Acesta nu există» (I Ioan 3, 5) . La fel, Apostolul Petru: «Care n-a săvârşit niciun păcat, nici nu s-a aflat vicleşug în gura Lui» (I Petru 2, 22)<br />
<br />
Vom încheia amintind cuvintele Sfântului Grigórie Palamás care, cu exactitate, se referă la cele de mai sus: «De aceea a apărut Hristos, noul Adam, Cel care, potrivit lui Isaia, nu a săvârşit păcat, nici măcar nu l-a gândit, cu atât mai mult nu a vorbit cu păcat. Fiindcă nu se afla vicleşug în gura Lui. Nu a spus că nu se afla vorbă vicleană care să iasă din gura Lui, ci <i>nu exista în gura Lui</i>, dorind să arate curăţia minţii Lui, (…) şi s-a arătat după adevăr bun şi făcătorul lucrurilor bune, de vreme ce s-a arătat om fără de păcat şi s-a văzut în Hristos curăţia pe care a inaugurat-o El în firea omenească»[9]</span></div>
<br />
[1] Vezi Anthony Hoekema, <i>The Four Major Cults</i>, 1963, p.142-143.<br />
<br />
[2] Vezi A. E. Lickey, <i>Mesaje către Omul Contemporan</i>, 1960, p. 104.<br />
<br />
[3] Vezi 27,<i> Pur şi simplu, cred</i>, p. 53<br />
<br />
[4] Vezi 27 <i>Pur şi simplu, cred</i>, p. 56<br />
<br />
[5] Vezi 27<i> Pur şi simplu, cred</i>, p. 54<br />
<br />
[6] Vezi 27 <i>Pur şi simplu, cred</i>, p. 55<br />
<br />
[7] Vezi 27 <i>Pur şi simplu cred</i>, p. 55<br />
<br />
[8] Vezi Ε. White, <i>Paşi către Hristos</i>, 1989, p. 58<br />
<br />
[9] Vezi Omilia 16, 12. EPE 9,439</div>
<br /></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-73817307139591899172015-12-03T20:30:00.000+02:002019-05-16T04:21:16.447+03:00Natiune, nationalism si constiinta ortodoxa<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: right;">
<i>Gheorghios Metallinos</i></div>
<span style="font-size: 130%;"><br />
De ce Ortodoxia nu poate să fie naţionalistă?</span><br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: justify;">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="font-size: 130%;"> Trebuie să spunem, de la bun început, că nu ne propunem să analizăm termeni precum naţiune, conştiinţă naţională, patriotism ori naţionalism, fiindcă, în ciuda sensului negativ pe care aceşti termeni l-au dobândit în zilele noastre, mai mult sau mai puţin, ei au un conţinut larg acceptat de toată lumea. Astfel, termenii ,,patriotism” şi ,,dragoste de ţară” au un conţinut destul de precis, şi, după cum cred, acceptat de către toată lumea. Este vorba despre acel sentiment adânc ce ne leagă de ţara în care ne-am născut, de locul în care am crescut. Acelaşi lucru este mărturisit şi de învăţătura ortodoxă prin gura Sfântului Grigorie Teologul (secolul IV), care spune: ,,Este lucru sfânt să o cinsteşti pe mama ta. Fiecare are mama lui, dar patria este mama noastră a tuturor.” (Epistola 37). Singurul lucru care rămâne de clarificat este sensul termenilor ,,naţional” şi ,,naţionalism”, fiindcă primul termen se identifică cu ,,patriotismul”, însă, cel de-al doilea ascunde înlăuntrul înţelesului său virusul intolerant al fanatismului, cu toate înţelesurile şi toate consecinţele care derivă din acesta.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"></span><br />
<span style="font-size: 130%;"> 2. Atitudinea faţă de „éthnos” (naţiune, neam) şi ,,patrie” (ţară) în spaţiul popoarelor ortodoxe după tradiţie, este, pe de-o parte, integrată în acesta, așa după cum ne indică şi termenul ,,conştiinţă ortodoxă” (cf. Romani 7,27), ca conținut al conștiinței lor, însă, acest lucru presupune înțelegerea creștină a termenului ,,națiune”, deja încă de la începutul apariției Bisericii pe scena istoriei, ca parte a societății. Astfel, ,,neamuri” erau denumite în Noul Testament, precum și în general, în societatea iudaică de atunci, idolatrii sau neamurile (cei de alt neam), cei care nu erau nici iudei și nici creștini. La acelaşi lucru se referă Hristos, de asemenea, în ,,Predica de pe munte”, atunci când zice: ,,Toate neamurile aceasta caută” (Matei 6, 32). Același înțeles are și cuvântarea despre ,,elini” (Ioan 12, 20). Este vorba tot despre ,,neamuri”, sau, altfel spus, idolatri prozeliți (P.N. Trembelas, Comentariu la Evanghelia după Ioan, pp. 448-449). Acest lucru trebuie subliniat pentru a fi înțeles și de ,,naționaliștii” din zilele noastre, cei care, sprijinindu-și discursul pe dovezi neștiințifice, închipuite, văd în acest pasaj lucruri care nu au nici o legătură cu adevărul istoric.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
Hristos va fi dat pe mâna ,,neamurilor” (păgânilor=soldaţii romani) pentru a fi răstignit (Matei 20, 19). Însă, după, Înviere, porunca sa a fost ,,mergând, învățați (faceți ucenici, creștini) toate neamurile (=popoarele)” (Matei 28, 19). În toate aceste cazuri, termenul ,,neam” (sau ,,neamuri”) are, în principal, un înțeles spiritual-religios, și nu rasial . Însă, la fel de important este faptul că, în Noul Testament, este folosit termenul ,,neamuri”, la fel, cu înțeles spiritual, însă doar pentru a denumi adunarea credincioșilor, ,,poporul Lui Dumnezeu”, ,,popor sfânt” (I Petru 2, 9). ,,Popor sfânt” și ,,poporul Lui Dumnezeu” se identifică, însă, și înseamnă ,,Trupul Lui Hristos”, adică Biserica, cea care are, în mod cât se poate de clar, o temelie care nu are nimic comun cu diferenţele rasiale.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
Ajungem, astfel la Epistola către Galateni (Gal. 3, 27) unde Apostolul Pavel stabilește că cei botezați ,,în Hristos” (adică toți aceia care au ,,murit” omului vechi și au fost renăscuți ,,în Hristos”) s-au și ,,îmbrăcat în Hristos” și, astfel, de acum, ,,nu mai este iudeu, nici elin”. De acum, în Biserică nu mai există deosebiri pe bază de rasă sau de statut social, de vreme ce calitatea de membru al Bisericii unește, pe când oricare dintre celelalte însușiri separă. Toate acestea funcţionează, însă (la fel ca și la Coloseni 3, 11), în cadrul unei viziuni supranaționale și care se opune rasismului. Creștinii, toți, sunt egali în fața Lui Dumnezeu, Cel care nu este ,,părtinitor”, de vreme ce ,, în orice neam, cel ce se teme de El şi face dreptate este primit de El” (Fapte 10, 43). Așadar, pasajul de la Petru 2, 9 (,,popor sfânt”) se identifică cu cuvintele Apostolului Pavel, ,,poporul Lui Dumnezeu” (de exemplu, II Corinteni 6, 16: ,,Și voi fi Dumnezeul meu și ei vor fi poporul Meu”. A se vedea, de asemenea, și I Petru 2, 9-10: ,,Iar voi sunteți popor ales…voi, care, odinioară nu erați popor, iar acum sunteți poporul Lui Dumnezeu”, la care se referă și termenul ,,popor/neam”, ca manifest al noii origini duhovnicești din cel ,,de-al doilea Adam”, și întemeietor al noii umanități, Iisus Hristos.<br />
Toate aceste pasaje scripturistice pe care le-am amintit mai sus, sunt în legătură cu noul popor (neam), ,,trupul Lui Hristos”, nu se substituie nici unei legături istorice ori omenești, de vreme ce ne conduce duce la un nivel mai înalt, într-o nouă realitate care nu este doar istorică, ci, este, în același timp, dincolo de istorie, într-o nouă lume dumnezeiesc-omenească, care unește popoarele de pe pământ într-o nouă unitate, care își are temelia în necreata ,, împărăție dumnezeiască” a Harului. Caracterizarea creștinilor din secolul al VI-lea drept genus tertium, întrupează această nouă conștiință și depășirea barierelor şi a împărţirii pe baze rasiale, de vreme ce ,,cei renăscuți” din ,,pântecele” Bisericii, din apa Botezului și din colimvitră, moștenesc de la Hristos o fire cu totul nouă, care suprimă firea ,,cea căzută” a vechiului Adam.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
Aceasta este temelia antropologiei creștine, care este activizată odată cu integrarea omului în trupul Bisericii. Relațiile istorice interumane nu sunt contestate ori combătute, ci sunt depășite și ierarhizate după noi criterii. Varnava, ca Apostol, dar și ca colaborator al lui Pavel, este caracterizat drept ,,cipriot după neam (origine)” (Fapte 4, 36), pe când Pavel ,,renunță” la originea sa (Gal 1, 13), de vreme ce Dumnezeul creștinilor, Tatăl Lui Iisus Hristos (I Ioan 2, 23) ,,a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată fața pământului…așezând hotarele locuirii lor” (Fapte 17, 26). Prin cele de mai sus se arată unitatea neamului omenesc, datorită originii comune a tuturor (,,dintr-un singur sânge”), și, de aici, lipsa de temei și caracterul anticreștin al principiului împărțirii pe baze rasiale.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
,,Națiunile” care s-au format, istoric – după căderea omului – și diferențele de orice natură care există între ele, nu provin, în orice caz, de la Dumnezeu Creatorul, ci au drept cauză a apariţiei lor, păcatul. Exact acest lucru exprimă, ca trăire ortodoxă, condacul de la sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt: ,,Când Cel preaînalt, coborându-se, a amestecat limbile, atunci a despărţit neamurile; iar când a împărţit limbile cele de foc, atunci a chemat pe toţi la o unire…”. Acest imn ne aduce aminte de Turnul Babel (Facere 11) şi dePogorârea Sfântului Duh (Fapte 2). Biserica trăieşte în duhul Cincizecimii, în exprimarea ei autentică, de Dreaptă-Credinţă (Ortho-doxie). Termenul ,,naţiune” (gr. éthnos), împreună cu sinonimele sale, este ,,golit” de vechiul său înţeles, şi este redefinit (acţiune ce caracterizează întregul limbaj al creştinismului), dându-i-se un nou înţeles duhovnicesc-cultural, în limitele noii ,,naşteri” existenţiale a creştinilor (vezi Ioan 1, 13: ,,…cei care de la Dumnezeu s-au născut”). Această nouă conştiinţă şi realitate este relevată în Apocalipsă (cap. 5, versetul 9): ,,Vrednic eşti să iei cartea şi să deschizi peceţile ei, fiindcă ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat lui Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi neamul”. Biserica, ca trup al Lui Hristos, este lumea cea nouă, noua societate ,,în Hristos”.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
3. Înfăptuirea, din punct de vedere istoric, al acestei conştiinţe ortodoxe a fost Imperiul Noii Rome (denumită şi Romanía sau Bizanţ). ,,Bizanţul”, cu toate imperfecţiunile şi păcatele sale, este văzut ca o ,,Mare Biserică”, în care sunt aduse, în mod continuu, toate păcatele omeneşti, pentru a fi prefăcute, prin pocăinţă şi cu harul Lui Dumnezeu cel necreat, în ,,viaţa în Hristos”. Bizantinologi precum Steven Runciman (Byzantini Theokratía, Athens, 1982) au putut să vadă astfel Bizanţul, înţelegându-l ,,din interior”, iar nu după criteriile trunchiate ale francilor şi latinilor care vorbeau despre o alienare a creştinătăţii şi a elenismului. În Imperiul Roman Creştin de Răsărit, numit şi ,, Romanía”, este continuată structura de organizare a Imperiului Roman: Imperiul este alcătuit dintr-un număr mare de popoare sau, dacă vrem, este o societate comună ,constituind, de facto, o unitate alcătuită din 3 părţi: culturală (în ciuda diferenţelor locale), statală şi spirituală.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
Cultura elenistică, puterea statală romană, ca vehicul de transmitere, şi noua conştiinţă ortodoxă (Ortodoxia), constituie ,,neamul romeilor”, adică cetăţenii ortodocşi ai Noii Rome (Constantinopol). Într-o oarecare măsură, Imperiul Roman devine un fel de ,,casă de oaspeţi” a istoriei, întrupând în sine ,,lumea nouă”, societatea mult aşteptată, ale cărei caracteristici sunt la limita divino-umanului. Acest lucru devine perceptibil, desigur, doar acolo unde s-a păstrat conştiinţa ortodoxă nealterată a Părinţilor Bisericii.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
Toate popoarele de pe întreg cuprinsul Imperiului vor fi racordate la aceeaşi credinţă, într-o nouă relaţie de sânge, ,,în Hristos”, în noul stat al romeilor, având ca punct de referinţă nu Vechea Romă, ci Noua Romă-Constantinopol. Numele popoarelor (éthnos) Imperiului nu le separau pe acestea unele de altele, ci denumeau provinciile (acest lucru înseamnă ,,éthnos” conform Canonului 34 Apostolic) şi grupurile de limbi (Romanía nu a urmărit niciodată uniformizarea lingvistică). Ortodoxia a fost legătura comună care i-a unit pe toţi romeii. Iar acest lucru era trăit mai intens, îndeosebi acolo unde legătura cu Părinţii era mai puternică. De aceea şi noul nume ,,naţional”, romeu a fost identificat cu însuşi conţinutul noii conştiinţe ,,naţionale”, adică credinţa. Romeu (sau romiós) înseamnă ortodox. Rivalitatea aprigă, îndelungată, dintre lumea franco-germanică şi Imperiul Roman de Răsărit s-a concentrat, din această cauză, în revendicarea, de către apuseni, a numelui ,,roman/romeu”, identificat cu ,,ortodox”, în timp ce în Răsăritul Creştin au răspândit numele ,,Grecia” şi ,,grec”, termeni peiorativi opuşi ,,elenismului” şi ,,elenităţii”. Prin cele de mai sus, franco-germanii vroiau doar să spună că ,,Grecia” este ,,ţara celor care se pretind a fi descendenţi ai romanilor (autentici), dar nu sunt decât eretici care s-au desprins de Biserica adevărată”. Desigur, toate cele de mai sus au fost lămurite de studiul ştiinţific al părintelui Ioánnis Romanídis, dar aceste lucruri trebuie spuse şi reamintite permanent, fiindcă nu au fost încă conştientizate de foarte mulţi, sau sunt respinse fără prea multe discuţii de către filo-apuseni.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
Popoarele Romaníei (Bizanţului), fiecare, în funcţie de cum au primit şi au acceptat credinţa ortodoxă, depăşind criteriul originii fiecăruia, au fost integrate într-o altă unitate, în trupul Bisericii. Această unitate bisericească a supravieţuit netulburată până în secolul al XIX-lea, până la apariţia curentelor naţionaliste. Atunci când Enciclica Patriarhală din 1848 denumeşte ,,poporul ortodox” (adică trupul ortodox bisericesc întreg) ,,păzitor” al Ortodoxiei, nu face decât să exprime această realitate continuă de pe tot cuprinsul Romaníei, această unitate supra-rasială, având numitor comun credinţa. Această unitate încerca erezia (şi fiecare erezie) să o scindeze şi să o falsificare şi, de aceea, respingea Ortodoxia şi valorile ei. Respingerea Ortodoxiei a avut ca urmare dezvoltarea simţului antinaţional, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu cu monofiziţii la graniţele estice şi sudice ale imperiului, sau cu bogomilii (în înţelegere cu normanzii) în Balcani.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
Trebuie să amintim aici că mişcările naţionaliste din zilele noastre au drept cauză ereziile din vechime şi gândirea eretică combătută de către Ortodoxia universală. Astfel, fără nici o ezitare, Sfinţii Părinţi făceau (şi fac) referire la sfinţii profeţi din Vechiul Testament (Isaia, Moise, David). Grigorie de Nyssa (originar din Capadocia – Asia Mică) va pune în lumină şi va promova personalitatea lui Moise ca model, drept ,,cel care L-a văzut pe Dumnezeu”. Sfinţii Efrem şi Isaac, lauda Ortodoxiei, erau sirieni, aşa cum astăzi, în semn de cinstire adusă Ortodoxiei, îl considerăm şi noi, cei ,,de origine grecească”, pe Sfântul Serafim de Sarov, sau pe Sfântul Sava Nemanja din Serbia. Ereticii, însă, (de exemplu arienii), pregătind apariţia împăratului Iulian (Apostatul), se vor întoarce definitiv la vechii ,,filosofi greci care, într-o oarecare măsură pot fi identificaţi cu naţionaliştii de astăzi, adoratori ai culturii vechi păgâne, care resping Vechiul Testament fiindcă este alcătuit din scrieri evreiești (!), iar pe Sfinţii Vechiului Testament îi considerau evrei”. Însă, pentru noi, creştinii, Vechiul Testament reprezintă Sfânta Scriptură, Profeţii sunt Sfinţii credinţei noastre, la fel de importanţi ca toţi ceilalţi sfinţi, la fel ca Apostolii ori Părinţii noştri. De asemenea, sfinţii Macabei, împreună cu mama lor Solomoni şi cu dascălul lor Eleazar sunt cinstiţi ca sfinţi ai Ortodoxiei şi sunt sărbătoriţi la 1 august, fiindcă criteriile Ortodoxiei nu sunt naţionaliste, ci supranaţionaliste.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
Întotdeauna, erezia va nega universalitatea, şi, prin urmare, şi supranaţionalismul, situându-se mereu pe poziţii cât se poate de clar rasiale şi naţionaliste. Acest lucru este foarte uşor de observat de-a lungul vremii, în Europa ,,creştină” şi în lumea apuseană, în general. Alienarea în credinţă, împreună cu repăgânizarea ei, va avea, în câmpul conştiinţei naţionale, urmări foarte serioase. Termenul ,,naţiune” (éthnos) va fi ,,importat” în Europa, dar înţelesul lui va fi denaturat, dându-i-se sensul de naţiune (engl. nation, lat. gens). ,,Ce altceva ne mai învaţă ,,Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană”? Rasismul de sorginte franco-germană va avea ca temelie corpul celor ,,nobili”, iar în cele din urmă ,,naţiunea” se va identifica cu această clasă socială (acest sens are termenul ,,etnic” la Luther). Odată cu Revoluţia Franceză din 1789, lucrurile vor lua o altă întorsătură: conform lui Abbé Sieyès, termenul ,,naţiune” se identifică cu ,,starea a treia”.<br />
</span><br />
<span style="font-size: 130%;">4. Universalitatea Ortodoxiei este matricea în care se zămisleşte supranaţionalismul. Marele politician grec din secolul al XIX-lea, Gheórghios Typáldos Iakovátos (1813-1882), obişnuia să spună: ,,Suntem mai întâi creştini (ortodocşi), şi abia apoi eleni”, respingând astfel lozinca naţionalistă a veneţienilor cuceritori, care ocupaseră şi insula sa, şi care obişnuiau să spună: ,,Semo prima Veneziani e poi Christiani”, adică ,,suntem mai întâi veneţieni şi abia mai apoi creştini”. În Ortodoxie, însă, supranaţionalismul nu combate şi nu contestă naţionalismul. Credinţa ortodoxă nu este caracterizată de antinaţionalism. Nu anulează elementul naţional, dar nici nu încurajează dezbinarea. Acolo unde credinţa ortodoxă este curată, ea este trăită cu intensitate şi acolo se găseşte universalitatea şi dragostea creştină pentru toţi oamenii. Dimpotrivă, acolo unde domneşte perspectiva şi eshatologia pe baze omeneşti, acolo predomină naţionalismul şi rasismul.<br />
</span><br />
<span style="font-size: 130%;">Evoluţia, în timp, a acestei conştiinţe ortodoxe este confirmată de două texte care au fost scrise la o distanţă de 16 secole unul de celălalt. Este vorba despre Epistola către Diognet (sec. al II-lea) şi de Didahiile Sfântului Cosma Etolianul (sec. al XVIII). În primul text ni se spune că creştinii ,,locuiesc în patria lor, dar nu pentru mult timp, participând la viaţa socială ca cetăţeni, mereu aşteptând, ca nişte străini. Orice ţară este străină pentru ei, iar ei se simt străini în orice ţară ar locui”. Aşadar, creştinii nu încetează de a fi ,,cetăţeni” (şi patrioţi, desigur), dar nu se leagă de lumea aceasta trecătoare. Acelaşi lucru îl spune şi Sfântul Cosma Etolianul: ,,Patria mea cea trecătoare, cea pământească şi deşartă, este eparhia Artei, în regiunea Apokoúro. Noi, iubiţii mei creştini, nu avem aici patrie. De aceea Dumnezeu ne-a așezat mintea în părțile cele mai de sus (ale trupului) ca să tindem mereu (cu mintea) către Împărăţia Cerurilor, care este adevărata noastră patrie”. Aşa gândesc ortodocşii autentici, adică sfinţii. În mod evident, această gândire nu este naţionalistă, dar nici internaţionalistă. Fiindcă, aşa cum am spus, nu este desfiinţat naţionalismul (înţeles ca conştiinţă naţională), nici naţionalitatea (etnia), ci ele sunt ierarhizate aşa cum trebuie, având ca punct final veşnicia Şi nimeni nu poate să îl acuze pe Sfântul Cosma de lipsă de patriotism!<br />
Biserica, ca ,,societate”a Lui Hristos (societate creştină), păstrează, în principal prin cultul ei, în ciuda politicii şi a diplomaţiei, ideea de unitate şi ecumenicitate a Romaníei (Bizanţului), având ca legătură comună credinţa ortodoxă. De aceea şi rămâne Biserica, ca trup (al Lui Hristos), ,,Bizanţ după Bizanţ” (Nicolae Iorga). Imperiul Romeilor continuă să existe, într-o altă formă, în Biserică, şi, împreună cu el, supranaţionalismul şi lipsa oricărei forme de rasism. Doar atunci când slăbeşte legătura interioară cu tradiţia ortodoxă, tot acest echilibru este dat peste cap.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
5. Este extrem de important faptul că rasismul (altfel spus, naţionalismul de tip rasist), a fost condamnat de Sinodul ce s-a ţinut în Constantinopol în 1872, odată cu apariţia primelor semne ale mişcărilor naţionaliste în Balcani, adică Autocefalia Bisericii Greciei (1833) şi a Bulgariei (1870). În orice caz, trebuie spus cât se poate de clar acest lucru, că noi, grecii, animaţi de sindromul europenizării, am fost primii care am distrus tradiţia transnaţională a romanităţii (creştine de Răsărit), iar conducerile politice ale popoarelor din Balcani urmează cu exactitate scolastică politicile de stat arbitrare din spaţiul grecesc, folosindu-le în continuare ca pe un precedent. Iar acest lucru trebuie luat serios în seamă, atunci când protestăm pentru anumite atitudini, cum este cazul fostului preşedinte albanez Berishá, care a dovedit ostilitate faţă de etnicii greci din Albania.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
Sinodul din 1872, de care am pomenit mai sus, a condamnat mişcarea naţionalist-rasistă ca erezie. Desigur, sinodul face referire doar la ,,chestiunea bulgară”, fiindcă cea greacă găsise ,,rezolvare” în 1850. Rasismul este considerat incompatibil cu Ortodoxia, ca promovare a rasei şi a naţiunii (etniei) în detrimentul credinţei, care are ca urmare imediată divizarea unităţii Bisericii. Textul (sinodului) este cât se poate de clar: condamnă discriminarea rasială, disputele etnice şi certurile care combat ,,unitatea credinţei”. Rasismul (naţionalismul rasist) este condamnat ca fiind ,,slavă nouă” ,,străină” de tradiţia ortodoxă şi, în acelaşi timp, ,,o nenorocire a zilelor noastre”. Biserica nu poate să fie niciodată ,,etnică”, adică ,,rasistă”. Aceasta a fost şi principala problemă în cazul ,,chestiunii balcanice” din secolul al XIX-lea, atunci când, sub influenţa Revoluţiei Franceze şi a curentelor naţionaliste europene, nu se mai făcea referire la Ortodoxia ,,din Grecia”, ,,din Bulgaria” sau ,,din Serbia”, ci se vorbea despre Ortodoxia ,,greacă”, ,,sârbă” sau ,,bulgară”.<br />
Astfel, din factor de unitate şi coerenţă, Ortodoxia devine pricină de dezbinare, fiindcă este văzută prin prisma ideilor naţionaliste, care subordonează universalitatea credinţei, dându-i un caracter naţionalist-rasist. Problema ,,macedoneană” (sau, mai bine spus, ,,problema Skopje”) şi cea a ,,Epirului de Nord”, este corelată cu naţionalismul balcanic, care reduc credinţa şi o subordonează scopurilor naţionaliste. Şi în acest caz se potrivesc cuvintele domnului Iórgos Iakovátos: ,,Albanezii (care sunt) ortodocşi din Epirul de Nord, sunt greci (elini), dar a intrat şarpele papismului în Albania şi jumătate dintre aceştia au devenit latini, iar ei nu mai sunt greci”. Iar altundeva spune: ,,Fără religie (ortodoxie), popoarele sunt franci, albanezi, vlahi. Religia (ortodoxia) îi face să fie conaţionali (adică de acelaşi neam, ortodocşi şi eleni)”. Are mare importanţă faptul că hotărârea luată la Sinodul din 1872 (Constantinopol) a fost semnată şi de patriarhii ecumenici anteriori, de patriarhii Sofrónios al Alexandriei şi Ierótheos al Antiohiei, precum şi de Patriarhul Sofrónios al Ciprului. Astfel, această hotărâre a căpătat o însemnătate panortodoxă.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
6. Din cele arătate până aici putem determina acţiunile pe care Ortodoxia poate să le dezvolte în contextul crizei balcanice şi europene de astăzi. Ortodoxia presupune, însă, ortodocşi, adică conştiinţă patristică şi gândire universală. A vorbi despre ortodoxie este lucru uşor, chiar şi pentru politicieni, care o ignoră sau o resping prin politica lor sau prin modul personal de a se raporta la ea. Ortodoxia, însă, doar în libertatea în Hristos poate să funcţioneze şi să fie utilă popoarelor ortodoxe. Subscrierea Ortodoxiei oricărui curent politic nu face altceva decât să o slăbească, cu atât mai mult orice asociere a ei cu politicul ori cu vreun curent ideologic. Ortodoxia, odată ideologizată încetează de a mai fi ortodoxie. Ortodoxia are un cuget și o şi conştiinţă hristocentrică, care se concretizează într-un anumit mod de vieţuire şi numai în limitele experienţei ei duhovniceşti poate să rămână o forţă care să amplifice puterea ei unificatoare.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
Exact această tradiţie este reprezentată şi astăzi – într-un mod care a stârnit chiar scandal în mediile bisericeşti din partea celor care au pierdut contactul cu tradiţia ortodoxă adevărată – de declaraţia episcopului de Bačka şi Novisad, şi profesorul de teologie, Preasfinţitul Irineu Bulovič, care a spus: ,,Sârb m-am născut, dar o să mor grec”. Aceia dintre fraţii noştri ortodocşi din Balcani, dar şi Orientul mijlociu şi apropiat, care nu au fost influenţaţi de procesul europenizării – cu tot ceea ce decurge de aici – continuă să trăiască cu conştiinţă ortodoxă în această mare uniune a neamului ortodox. Astfel, deşi, uneori, alegerile politice ale liderilor lor au ca rezultat scindarea şi dezbinarea, conştiinţa ortodoxă creează o unitate supranaţională, dincolo de graniţele politice, prin înglobarea continuă a tuturor ortodocşilor în Trupul Domnului, care este Biserica.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
În Biserică şi prin intermediul Ortodoxiei dăinuieşte Romanía şi unitatea acesteia. În jurul Sfintei Mese şi, cu participarea la adunarea euharistică şi la întreaga viaţă a Bisericii, se realizează unirea noastră a tuturor, dincolo de orice bariere de natură etnică, în limitele ,,patriei în Hristos”. Declaraţia Preasfinţitului Irineu arată, înainte de toate, legătura armonioasă şi echilibrată dintre naţionalism şi supranaţionalism în însăşi viaţa şi legătura duhovnicească şi nu doar în discursurile despre ortodoxie şi propunerile de ,,punţi ortodoxe” a celor care doar teoretizează Ortodoxia şi, care, de fapt o ignoră şi nu o văd ca viaţă ,,în Hristos” şi ,,în Duhul Sfânt”. Fără conştiinţa şi experienţa patristică, orice am spune despre Ortodoxie este simplă politichie şi, de aceea, nu îi convinge pe credincioşii ortodocşi.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
În atmosfera sfinţitoare şi duhovnicească a Ortodoxiei, preasfinţitul Irineu este, într-adevăr grec, iar grecul este sârb, dar şi african, asiatic, american şi european, totodată. În tragedia din fosta Iugoslavie, grecul ortodox nu este alături de sârbi doar fiindcă şi aceia sunt ortodocşi, ci fiindcă luptă ,,cu dreptate” pentru existenţa lor istorică şi pentru cauza lor. Din acelaşi motiv nu îi sprijinim doar pe cei din Epirul de Nord, pentru că ar fi greci, ci suntem alături de toţi albanezii ortodocşi: ei sunt nedreptăţiţi şi prigoniţi. De altfel, conştiinţa ortodoxă ne îndeamnă să fim şi de partea musulmanilor, nu doar a creştinilor, atunci când aceia sunt nedreptăţiţi şi prigoniţi. Conştiinţa ortodoxă, dacă nu acţionează în acest fel, nu îndeplineşte criteriile Ortodoxiei. De aceea, nu vor putea exista niciodată ,,punţi ortodoxe” compacte şi unidimensionale, aşa cum doresc politicienii, după duhul lumii acesteia. La o ultimă analiză, trebuie înţeles foarte bine că astăzi nu mai există ,,popoare ortodoxe” ori ,,guverne ortodoxe” care să poată acţiona universal ,,ortodox”, ci doar persoane cu conştiinţă ortodoxă în cadrul acestor popoare sau în cadrul guvernelor, şi doar aceştia pot acţiona în mod ortodox. Însă, aşa cum, fără premize ortodoxe, discursul despre ortodoxie se dovedeşte vătămător pentru Ortodoxie, tot la fel şi golirea de conţinut a Ortodoxiei şi reducerea ei la religie, perpetuată până la noi, grecii de astăzi, adoratori ai Grecii antice – adoraţie care merge până la obsesie – duce la dezvoltarea naţionalismului şi a rasismului, mergând până la lepădarea de Ortodoxie a poporului nostru.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
Însă, aşa cum stau lucrurile, putem spune că nu doar adulatorii credinţei păgâne antice (care sunt şi naţionalişti, în acelaşi timp) acţionează împotriva patriotismului adevărat, ci şi unii susţinători iremediabili ai europenismului. În secolele XIX şi XX, Europa a cultivat cu bună ştiinţă isteria naţionlistă în Balcani pentru a putea crea mai uşor protectorate, în timp ce astăzi, în perspectiva Europei Unite, folosindu-se de anumite instrumente din spaţiul mass-media şi chiar din spaţiul cultural-ştiinţific, încearcă să tocească, şi, chiar să distrugă conştiinţa naţional-patriotică, în timp ce cercurile apropiate ei rămân, cu încăpăţânare, ancorate în naţionalism-rasismul lor. </span><br />
<span style="font-size: 130%;"></span><br />
<span style="font-size: 130%;"> Prin urmare, ar trebuie ca şi grecii ,,naţionalişti” să conştientizeze că, prin metodele lor nu fac altceva decât să colaboreze cu naţionalism-rasismul european, subminând, în acelaşi timp patriotismul adevărat, care se legitimează doar prin iubirea curată, fără vicleşug, a Sfinţilor Ortodoxiei noastre. În paralel, însă, este vătămată unitatea supranaţională ortodoxă a elenismului, fiind subapreciată Ortodoxia pe care ne-au lăsat-o Sfinţii noştri. În acelaşi timp, însă, suferă şi unitatea supranaţională ortodoxă a elenismului desconsiderând, astfel, Ortodoxia prin ,,naţionalizarea” ei, adică alterarea forţei ei, prin excelenţă unificatoare, în vremurile grele pe care le trăim astăzi. În cele din urmă, acest termen, ,,naţionalism”, nu are un înţeles negativ doar pentru credinţa şi tradiţia noastră, ci şi pentru neamul (éthnos) nostru, care pretinde că vrea să se apere în acest fel.</span></div>
</div>
</div>
<span style="font-size: 130%;"> <br />
</span></div>
</div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-81367932483964970542015-12-02T03:03:00.000+02:002019-05-11T03:18:27.451+03:00Vorbind limba Canaanului<br><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div style="text-align: right;"><i>Lawrence Farley</i></div><br />
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;">Ascunsă în cartea lui Isaia se află o nemaipomenită prorocie. Multora le scapă, pentru că ea face parte dintr-o lungă înșiruire de prevestiri despre diferitele neamuri ale vremii, și necunoscând geografia antică a Orientului Apropiat nu poți să nu te plictisești repede și să sari paginile până dai din nou de ceva care merită citit. Păi da, cam pe unde or fi Asiria, Filistia, Moab și Cuș?<br />
<br />
Și e păcat, pentru că aceste puține versete, venind în încheierea prevestirii despre Egipt și înaintea celei despre Babilon, conțin un material exploziv, mai ales pentru mintea unui evreu de dinainte de venirea Hristos.<br />
<br />
Proorocia face referire la un timp viitor în care Dumnezeu va acționa în lume, salvându-și poporul. Acest lucru ar implica mai întâi înfrângerea mai marilor și amenințătorilor vecini ai Israelului, adică Damascul [Siriei], Moabul și filistenii. Asta constituia o veste bună pentru Poporul Ales de Dumnezeu, nu cu totul neașteptată. Ceea ce e cu totul neașteptat este ceea ce Dumnezeu mărturisește că va face apoi cu acești vecini.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"><br />
Iar Dumnezeu zice:<br />
«În vremea aceea, vor fi numai cinci cetăţi în pământul Egiptului care vor grăi limba Canaanului şi vor jura în numele Domnului Savaot; una se va numi “Cetatea Soarelui”. În ziua aceea, va fi un jertfelnic în mijlocul pământului Egiptului şi un stâlp de pomenire la hotarul lui, pentru Domnul. Acesta va fi un semn şi o mărturie pentru Domnul Savaot în pământul Egiptului. Când vor striga către Domnul în strâmtorările lor, atunci El le va trimite un mântuitor şi un răzbunător oare-i va mântui. Domnul se va face ştiut în Egipt şi Egiptenii vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea. Şi vor aduce arderi de tot şi prinoase şi vor face făgăduinţe Domnului şi le vor împlini. Şi Domnul va bate Egiptul, îl va lovi şi apoi îl va vindeca. Şi ei se vor întoarce la Domnul şi El se va îndupleca şi îi va tămădui. În vremea aceea, va fi un drum din Egipt în Asiria şi Asiria va merge în Egipt şi Egiptul în Asiria şi Egiptenii şi Asirienii vor sluji pe Domnul. În ziua aceea, Israel va fi al treilea în legământul cu Egiptul şi cu Asiria, ca o binecuvântare în mijlocul pământului, binecuvântare a Domnului Savaot, Care zice: “Binecuvântat să fie poporul Meu, Egiptul şi Asiria, lucrul mâinilor Mele şi Israel, moştenirea Mea!”»(Isaia 19, 18-25)</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"><br />
În acest pasaj, pare-se că Dumnezeu își calcă făgăduința. Egiptul era dușmanul vechi și învederat al Israelului, iar brutala Asirie, super-puterea din vremea Proorocului Isaia, era amenințarea majoră la securitatea și prosperitatea lumii, huliganul internațional al lumii antice. Prin ce împrejurări nemaipomenite ar fi putut Egiptul să ajungă plăcut Dumnezeului lui Israel? Și ce limbaj: [acești vecini] vor avea jerfelnic și stâlp la hotar pentru pomenirea biruințelor lui Dumnezeu pentru ei; mai mult, atunci când ei vor striga către El, Acesta îi va auzi. La modul acesta Dumnezeu obișnuia să vorbească despre Israel (vezi cartea Judecătorilor). Iar Egiptul și Asiria vor deveni aliați, închinându-se Lui, în vreme ce Israelul nici măcar nu va fi înaintea lor? Îți vine a crede că, totuși, Israelului îi rămâne ceva cu care să se fălească, îi rămâne să aibă ultimul cuvânt, un fel de „v-am spus eu”, dar nu, nicidecum: Israelul nu e pomenit primul, nici măcar în al doilea rând. „În ziua aceea, Israel va fi al treilea”… Pare-se că orice exclusivism al făgăduinței, stavilele pe care Dumnezeu le-a ridicat în atâta amar de vreme și cu așa costuri (și toate interdicțiile de căsătorie cu păgânii) sunt aruncate acum pe fereastră. Ce ar putea însemna toate astea?<br />
<br />
Noi, cei care trăim de cealaltă parte a zile Cincizecimii, știm ce înseamnă versetul „nu mai este iudeu, nici elin [păgân]” (Galateni 3, 28): înseamnă că „nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă” (Galateni 6, 15). În Hristos, Dumnezeu a rânduit o fire nouă pentru toți cei care se pocăiesc și cred în El, un nou acces la prezența Lui întru Duhul Sfânt (vezi Efeseni 2, 18), o reînnoire a firii în care nu se mai face distincție între „elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi [este] Hristos” (Coloseni 3, 11). Israelul ca națiune nu a fost niciodată planul final al lui Dumnezeu pentru lume, ci arena în care El avea să acționeze pentru mântuirea lumii. Întru această mântuire, poporul lui Israel avea să moară pentru a se putea naște din nou: să moară ca neam, pentru a se naște ca Biserică. Iar mântuirea pe care aveau să o trăiască prin acea naștere din nou era una ce putea fi oferită tuturor neamurilor pământului: celor netăiați împrejur, barbarilor, sciților, sclavilor și celor liberi, chiar și egiptenilor și asirienilor, ba chiar mie și ție…<br />
<br />
Ce înseamnă toate acestea pentru noi, ortodocșii de astăzi? Înseamnă că nu putem nici măcar îndrăzni să ne definim ortodoxia pe principii etnice. Dacă lui Israel nu i s-a mai îngăduit să se definească pe sine pe criterii naționale, cu atât mai puțin ne este nouă îngăduit acest lucru. Nu suntem ruși ortodocși, greci ortodocși, sârbi ortodocși sau americani ortodocși, ci suntem doar ortodocși. Mai mult, ortodocși este prescurtarea sintagmei creștini ortodocși, este propriu zis un adjectiv, nu un substantiv. Mai important este termenul „creștin” din sintagmă. Este un lucru deosebit să faci parte din străvechiul Popor Ales, la fel precum e un lucru deosebit să fii grec, rus, sârb sau arab, american sau canadian. Să fii mândru de moștenirea ta culturală e bine, dar nu e roada Duhului, iar binele, adeseori, este dușmanul mai binelui. Trebuie să ne definim credința nu în termenii moștenirii etnice, ci în termenii uceniciei față de Hristos. Nu nașterea noastră contează, ci nașterea noastră din nou. De aceea numele de familie nu face parte din identitatea noastră creștină, nu constituie numele cu care ne împărtășim ori ne mărturisim.<br />
<br />
Atunci când primesc Sfânta Împărtășanie, aud cuvintele „se împărtășește robul lui Dumnezeu, Lawrence, cu Cinstitul și Sfântul Sânge al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru, Iisus Hristos”, iar nu „se împărtășește robul lui Dumnezeu, Lawrence Farley”. Cui îi pasă că eu sunt din neamul Farley? Acela e neamul meu cel vechi, familia mea veche. Familia mea cea nouă este familia lui Dumnezeu, iar frații și surorile mele nu sunt neapărat ceilalți Farley, ci oricine Îl iubește și-I slujește lui Hristos, Dumnezeul nostru. După cum zicea, de atâtea și atâtea ori, și Sfântul Apostol Pavel, „dacă este cineva în Hristos, cele vechi au trecut” (2 Corinteni 5, 17), inclusiv sinele nostru cel vechi, definit în funcție de originea etnică. Noua noastră definire își are rădăcinile în firea noastră cea nouă, constituind baza accesului nostru la Dumnezeu…</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;"><br />
Căci asta semnifică cuvintele „vor grăi limba Canaanului” (Isaia 19, 18)…</span></div></div><br />
<div style="text-align: right;">Sursa: <i>pemptousia.ro</i> & <i>myocn.net</i></div></div><br><br />
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-3489507896971343612015-11-30T13:18:00.000+02:002016-02-10T17:51:59.525+02:00Despre cele trei forme ale ereziei<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-CWb5e7yRx4M/VpOfQmf9HTI/AAAAAAAAD18/O2mmbNcoHF0/s1600/%25CE%2591%25CE%2598%25CE%2591%25CE%259D%25CE%2591%25CE%25A3%25CE%2599%25CE%259F%25CE%25A3%2B%25CE%259C%25CE%25A5%25CE%25A4%25CE%2597%25CE%259B%25CE%2597%25CE%259D%25CE%2591%25CE%2599%25CE%259F%25CE%25A3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="297" src="https://1.bp.blogspot.com/-CWb5e7yRx4M/VpOfQmf9HTI/AAAAAAAAD18/O2mmbNcoHF0/s400/%25CE%2591%25CE%2598%25CE%2591%25CE%259D%25CE%2591%25CE%25A3%25CE%2599%25CE%259F%25CE%25A3%2B%25CE%259C%25CE%25A5%25CE%25A4%25CE%2597%25CE%259B%25CE%2597%25CE%259D%25CE%2591%25CE%2599%25CE%259F%25CE%25A3.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: 130%;"></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Dragii mei, putem deosebii ereziile, nu doar din punct de vedere dogmatic, ci vom vedea că erezia a pătruns şi în Sfânta Evanghelie, prin răstălmăcirea acesteia. Astfel, dacă privim erezia la modul general, putem spune că o întâlnim sub trei forme.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">În primul rând, este erezia la nivel dogmatic, atunci când această rătăcire se referă la adevărul dogmatic, sau adevărul de credinţă, care nu poate fi înţeles de mintea umană. Se referă la tot ceea ce Dumnezeu ne descoperă. Mai întâi de toate, se referă la dogma Sfintei Treimi, iar mai apoi, la dogma Hristologică, adică, la acele învăţături în legătură cu Persoana Lui Hristos, dar şi la alte dogme pe care Sfânta Scriptură (care este cuvântul Lui Dumnezeu) ni le descoperă.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">În al doilea rând, este vorba despre erezia care se distinge la nivel moral. Este vorba despre acele abateri de la credinţă care se referă la legea morală pe care Evanghelia o propovăduieşte. De exemplu, atunci când Dumnezeu spune ,,să nu furi”, omul, în mintea sa răstălmăceşte această învăţătură şi zice: ,,Munceşte ca să mănânci, şi fură ca să ai”. Iar aceasta este erezie. Când Dumnezeu îi spune omului ,,să nu desfrânezi”, omul ,,înţelege” cu totul altceva şi zice: ,,Omul este plăsmuit ca să se înmulţească, fie căsătorit, fie necăsătorit”. Iarăşi, aceasta este erezie. Aşadar, aceia care susţin legătura trupească dintre bărbat şi femeie, înainte de căsătorie, aceia sunt eretici, în lumina legii morale a Evangheliei.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">În al treilea rând, este aspectul social al ereziei. Aici se înscriu concepţiile sociale ale diferitelor sisteme de organizare socio-umană cu privire la bunurile materiale de care omul trebuie să profite din plin. De exemplu, atunci când omul spune ,,raiul este aici, pe pământ, nu există alt Paradis; şi, chiar dacă ar exista, nu ne interesează. Aşadar, aici este Raiul, cu toate bunătăţile lui materiale: să bei, să mănânci, să-ţi satisfaci toate plăcerile”, aceasta este erezie ce aparţine domeniului social. Să nu uităm, aşadar – după cum v-am spus de foarte multe ori, citind Evanghelia de la Luca, care este, prin excelenţă, Evanghelia Împărăţiei Lui Hristos – că Împărăţia Lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, şi că toate sistemele sociale, care sunt, în general, create de om şi care trebuie să slujească omului, au ca obiectiv doar îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale omului. Prin urmare, fie că ştiu ceea ce fac, fie că nu ştiu, conştient sau nu, vor să aducă Raiul pe pământ. Şi nu mă refer la ceea ce spune Cuvântul Lui Dumnezeu prin gura lui Isaia, ,,învăţaţi dreptatea, voi, care locuiţi pământul”. Doamne fereşte! Nu asta vreau să spun. Desigur, trebuie să existe dreptate şi rânduială pe pământ, ca să nu se întâmple ceea ce spune Apostolul Pavel către corinteni, când spune ,,unul suferă de foame, iar altul se îmbată”. Cel care se îmbată are mâncare şi băutură din belşug, şi de aceea se îmbată. Iar celălalt nu se îmbată pentru că nu are nici după ce să bea apă. Niciodată nu aş fi vrut să spun, iubiţii mei, să existe astfel de inechitate. Ferească Dumnezeu! Egalitatea trebuie să rezulte din percepţia pe care oamenii trebuie să o aibă că ei sunt fraţi, având acelaşi Tată ceresc, şi chipul Lui Dumnezeu. Din păcate, însă, oamenii nu înţeleg asemenea lucruri. Creează diferite sisteme sociale şi politice, le impun cu forţa, iar, în general, aceste modele sociale nu au ca obiectiv decât să construiască Raiul aici, pe pământ, dar numai în ceea ce priveşte aspectul material. De asemenea, tot în domeniul social, am putea să spunem că erezie – nu ajunge faptul că au percepţia unui Paradis material – îl constituie şi diferenţele de ordin rasial. Atunci când, de exemplu, spun că omul alb este superior omului negru, aceasta nu este decât erezie. Fiindcă, atunci când Dumnezeu spune că nu mai există nici elin, nici barbar, nici scit, nici învăţat şi nici neînvăţat, nici om civilizat ori necivilizat, ,,ci toate întru toţi, Hristos”(Coloseni 3,11), şi, că toţi, dintr-un sânge am fost plămădiţi, după cum spune Apostolul Pavel ,,dintr-un sânge a făcut Dumnezeu tot neamul omenesc”(Fapte 17,26), ce poate să însemne toate acestea? Aceasta înseamnă că, cel care susţine că există deosebiri între oameni, acela este eretic. Vă spun toate acestea mai pe scurt, fiindcă le-am mai spus şi altădată, şi aş vrea să vorbim, în continuare, despre alte lucruri, extrem de importante.</span></div>
</div>
<br />
<div style="text-align: right;">
<i>Părintele Athanásios Mytilineos</i></div>
<br /></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-26333274424621486182015-11-28T19:03:00.000+02:002015-12-12T03:40:07.886+02:00Părintele Arsenie Boca către românii plecaţi în străinătate: "Când se vor închide graniţele, să vină acasă..." Europa îşi închide graniţele !<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-tx2fzPyGfoc/Vlo5mQ6SIWI/AAAAAAAAD1s/5ZmkNlxPYMo/s1600/Parintele-Arsenie-Boca-Diaconesti.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="400" src="http://1.bp.blogspot.com/-tx2fzPyGfoc/Vlo5mQ6SIWI/AAAAAAAAD1s/5ZmkNlxPYMo/s400/Parintele-Arsenie-Boca-Diaconesti.jpg" width="247" /></a></div>
<span style="font-size: 130%;">„Tot aşa, într-o seară, am ajuns cu cursa de nouă şi jumătate în gara Făgăraş, să plec spre Drăgănescu, şi era acolo un grup de femei pe care le-am întrebat:<br />
– Mergeţi la Bucureşti?<br />
Mi-au răspuns că da. Şi-atunci am întrebat:<br />
– Mergeţi la Drăgănescu?<br />
Au zis:<br />
– Nu! Mergem, că avem treabă!<br />
Când am ajuns în Drăgănescu, sigur că şi ele tot acolo mergeau. Tot cu tramvaiul 2, tot cu ce am mers şi eu.<br />
Şi când am ajuns, Părintele le-a spus:<br />
<b> – Mă, voi n-aţi venit la mine, mă! Că voi aţi venit cu treabă la Bucureşti...</b><br />
Au înlemnit ălea!<br />
– Păi, Părinte...<br />
– Măi, dar era o singură femeie! Ce-aţi crezut că vă face? N-aţi văzut că totuşi nu-i de speriat? Nu-i o femeie care să pară periculoasă...<br />
După aceea, noi tot mergeam la Mănăstire la Sâmbăta, cât eram acasă. Iar drumul la Sâmbăta îl făceam tot pe jos şi. La un moment dat, Părintele Arsenie, ne-a spus:<br />
– Nu mai e timp de a vă duce pe jos, singure. Nu mai e! Sunt timpuri tot mai grele!<br />
Şi exact aşa a zis:<br />
– Că de venit vine, de ţinut nu ţine mult, de voi va fi cum va fi, dar de copiii voştri va fi grav.<br />
Exact aşa a spus! Şi aşa s-a ajuns astăzi. Vai de copiii noştri, cât sunt de împrăştiaţi printre străini...<br />
Altădată, ne-a zis aşa:<br />
– Mă, să vă duceţi şi să spuneţi la copiii voştri că se va lua apa de pământ. Va rămâne izvorul de sus, de la chilie, şi aici, jos.<br />
Unde e izvorul Părintelui Arsenie... Aşa ne spunea:<br />
– Apa din jurul Făgăraşului se va lua.<br />
Şi am întrebat:<br />
– Când se va lua apa, Părinte?<br />
Şi ne-a zis:<br />
– Când va fi voia lui Dumnezeu...<br />
Şi a mai zis:<br />
<b> – Pentru copiii voştri, mă</b> – de câteva ori o tot repetat – <b>va fi foarte greu!</b><br />
Şi să ştiţi că m-am tot gândit... Nu era de acord să plece copiii din ţară, să se căsătorească cu naţii străine. Asta era ambiţia Sfinţiei Sale şi zicea:<br />
– Mă, să nu se înstrăineze!<br />
Şi zicea:<br />
<b><span style="color: #990000;"> – Iar când se vor închide graniţele, să vină acasă...</span></b><br />
Eu l-am întrebat şi pe Preasfinţitul Daniil de copiii aceştia, ai mei, care sunt departe de ţară, dacă să-i chem înapoi. Şi o zis:<br />
– Mă, deocamdată au de lucru... Când n-or mai avea şi n-or avea cu ce trăi, să vină. Dar acum încă mai e... Nu se va întâmpla încă nimic deosebit!<br />
Numai Tatăl Ceresc ştie. Spunea şi Părintele:<br />
– Mă, o să vedeţi! La Dreapta Judecată o să fiu de faţă!<br />
Aşa că aşteptăm să ne ducem dincolo, să fie cu noi...”</span><br />
<br />
<div style="text-align: right;">
<i>Maria Nistor</i>, Gura Văii, Braşov</div>
</div>
<br />
<span style="font-size: 130%;"><b>Referinţe:</b><br />
<br />
Digi24: Spațiul Schengen, în pericol. <a href="http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/Europa/REUNIUNE+JAI+SPATIUL+SCHENGEN+REGULI+SCHIMBATE">UE instituie controlul la granițele externe, inclusiv pentru cetățenii europeni</a><br />
<br />
Agerpress: <a href="http://www.agerpres.ro/externe/2015/11/20/sub-presiunea-frantei-dupa-atentatele-de-la-paris-ue-isi-va-inaspri-controalele-la-granitele-externe-sinteza--19-46-23">Sub presiunea Franței după atentatele de la Paris, UE își va înăspri controalele la granițele externe</a> (sinteză)<br />
<br />
Realitatea: <a href="http://www.realitatea.net/atentat-terorist-fran-a-decizii-de-ultima-ora-belgia-i-olanda-i-au-inchis-grani-ele_1830217.html">Belgia și Olanda și-au închis granițele</a><br />
<br />
Mediafax: <a href="http://www.mediafax.ro/economic/marketwatch-atentatele-de-la-paris-vor-inchide-granitele-in-europa-economia-va-fi-afectata-14890949">Atentatele de la Paris vor închide graniţele în Europa</a>.<br />
<br />
Digi24: <a href="http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/Europa/Un+nou+zid+se+ridica+in+Europa+Reportajul+integral+la+Jurnalul+d">Un nou zid se ridică în Europa</a><br />
<br />
Hoţ-news: <a href="http://www.hotnews.ro/stiri-international-20589538-belgia-impune-controale-frontiera-franta-dupa-atacurile-paris.htm">Belgia impune controale la frontiera cu Franta dupa atacurile de la Paris</a><br />
<br />
B1Tv: <a href="http://www.b1.ro/video/francois-hollande-anunta-ca-franta-isi-inchide-granitele-dupa-atacurile-din-paris-47405.html">Francois Hollande anunţă că Franţa îşi închide graniţele după atacurile din Paris</a><br />
<br />
Ziare.com: <a href="http://www.ziare.com/invazie-imigranti/austria/adio-schengen-dupa-germania-granite-inchise-in-belgia-austria-slovacia-si-polonia-1382426">Adio, Schengen? Dupa Germania, granite inchise in Belgia, Austria, Slovacia si Polonia</a><br />
<br />
Gândul: Băsescu, după atacurile de la Paris: <a href="http://www.gandul.info/stiri/basescu-dupa-atacurile-de-la-paris-daca-vrem-o-solutie-realista-inchiderea-frontierelor-ue-si-expulzarea-migrantilor-este-solutia-corecta-14885828">”Dacă vrem o soluţie realistă, închiderea frontierelor UE şi expulzarea migranţilor este soluţia corectă”</a><br />
<br />
Business24: <a href="http://www.business24.ro/international/europa/efectul-atentatelor-din-paris-granitele-se-inchid-lumea-arata-cu-degetul-spre-refugiati-1565691">Efectul atentatelor din Paris: Granitele se inchid</a><br />
<br />
Digi24: <a href="http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/Europa/Ungaria+ridica+un+gard+impotriva+imigrantilor+la+granita+cu+Serb">Ungaria ridică un gard împotriva imigranţilor, la graniţa cu Serbia</a><br />
<br />
TVR1: <a href="http://stiri.tvr.ro/bulgaria-serbia-si-romania-avertizeaza-ca-ar-putea-sa-si-inchida-granitele-pentru-imigranti_66714.html">Bulgaria, Serbia şi România avertizează că ar putea să-şi închidă graniţele pentru imigranţi</a><br />
<br />
Hoţ-news: <a href="http://www.hotnews.ro/stiri-international-20537561-dupa-ungaria-inchis-granitele-austria-ridica-bariera-frontiera-slovenia.htm">Dupa ce Ungaria si-a inchis granitele, Austria va ridica o bariera la frontiera cu Slovenia</a><br />
<br />
Mediafax: <a href="http://www.mediafax.ro/externe/criza-imigrantilor-austria-trimite-soldati-la-granita-cu-ungaria-pentru-a-controla-afluxul-de-refugiati-14711608">CRIZA IMIGRANŢILOR: Austria trimite soldaţi la graniţa cu Ungaria, pentru a controla afluxul de refugiaţi</a><br />
<br />
ProTv: <a href="http://stirileprotv.ro/stiri/criza-imigrantilor/criza-imigrantilor-un-numar-record-de-refugiati-au-intrat-sambata-in-ungaria-la-munchen-au-ajuns-12-200-de-azilanti.html">Germania anunta ca a reintrodus controalele la granita. Reactia Ungariei: "Ne exprimam solidaritatea"</a></span></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-47404809870535989662015-11-28T17:00:00.000+02:002019-06-19T20:34:54.842+03:00Străini în pământ străin: naționalismul și ortodoxia<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: right;">
<i>Gabe Martini</i></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Atunci când, în simbolul de credință, creștinii ortodocși numesc Biserica „sobornicească” [καθολική, catolică], ei mărturisesc credința într-o Biserică pentru toate vârstele, toate neamurile și toate rasele.<br />
<br />
Biserica este catolică, adică întreagă, completă și fără să-i lipsească ceva – pentru că asta înseamnă cuvântul καθολική. Ea este o chemare pentru toți, căci Hristos, Dumnezeul nostru, se jertfește pentru toți, spre folosul tuturor.<br />
<br />
Mai ales cei care sunt în afara Bisericii Ortodoxe, sau cei care nu sunt familiari cu ea, fac adesea o confuzie atunci când consideră bisericile locale, autonome, drept biserici etnice. Desigur, această perspectivă a fost condamnată ca erezie (se cheamă etno-filetism) de către Sinodul Ecumenic de la Constantinopol din 10 august 1872[1]. Contextul fusese crearea necanonică a bisericii etnice a bulgarilor, o biserică ce ocupa același spațiu cu cel al Patriarhiei Ecumenice.<br />
<br />
Atât căderea monarhiei [bizantine], cât și vicleniile Iluminismului i-au aruncat pe creștinii ortodocși în brațele pseudo-înlocuitorului cultului imperial și al identității creștine: naționalismul. Dus până la capăt, naționalismul a dat naștere la rasism, la Hitler și la al treilea Reich. Desigur, dacă cineva este mândru de moștenirea sa culturală sau religioasă nu e în mod necesar o problemă, dar mândria care se bazează pe superioritatea unei rase asupra alteia este cu totul străină credinței ortodoxe. Deși bisericile din Balcani (a Serbiei, a Greciei și a României) fuseseră recunoscute și rânduite canonic (mai ales datorită faptului că Imperiul Otoman se dizolvase cu puțină vreme înainte de cel dintâi război mondial), situația din Bulgaria a mers prea departe[2].<br />
<br />
Sfinții Părinți au reacționat în consecință, iar Sinodul de la 1872 concluzionează:<br />
<br />
<i>În Biserica creștină, care înseamnă comuniune duhovnicească, predestinată de Capul și Întemeietorul ei să cuprindă toate neamurile într-o singură frățietate în Hristos, rasismul este străin și cu totul de necugetat. Într-adevăr, dacă vine vorba de formarea unor biserici rasiale, separate, fiecare primind membri doar de o anumită rasă, excluzându-i pe cei străini și fiind condusă de păstori de aceeași rasă, așa cum ar cere păstoriții, rasismul este ceva cu totul nemaiauzit și nemaiîntâlnit</i>.<br />
<br />
<i>Toate Bisericile creștine înființate în vremea de început a credinței erau locale și cuprindeau creștinii dintr-o anume cetate sau o anume localitate, fără vreo distincție rasială. De obicei, ei erau numiți după cetate sau țară, iar nu după originea etnică a neamului lor</i>[3].<br />
<br />
Și mai departe:<br />
<br />
<i>Ne lepădăm, respingem și condamnăm discriminarea rasială, feudele etnice, ura și disensiunile dinăuntrul Bisericii lui Hristos, ca fiind contrare învățăturii Evangheliei și sfintelor canoane ale binecuvântaților noștri părinți care au întărit Sfânta Biserică și întreaga lume creștină, au împodobit-o și au îndrumat-o spre îndumnezeire</i>.<br />
<br />
Astăzi, mulți încă își arată confuzia cu privire la așezarea Ortodoxiei, deși fondarea bisericilor locale (nu etnice) este destul de veche. Până la urmă, nu au scris Apostolii epistole către creștinii – atât dintre evrei, cât și dintre neamuri – din Roma, Galatia, Colosse? Nu a venit Evanghelia ca un mesaj universal, pentru întreaga lume? (v. Matei 28, 18-20 și Ioan 3, 16-17).<br />
<br />
Din primele veacuri, administrarea Bisericii Ortodoxe a fost aliniată împărțirii geografice sau statale (după cum clar expune și sinodul din 1872) – fără nici o atenție acordată etnicității, limbii sau culorii pielii celor din respectivele regiuni.<br />
<br />
În raportul final asupra acestor chestiuni, sinodul a luat în discuție modelul antic, canonic, de organizare a tuturor Bisericilor Ortodoxe locale. Bulgarii, la rândul lor, au făcut apel la Canonul 34 Apostolic:<br />
<br />
<i>Episcopul fiecărui neam (ethnos) trebuie să fie recunoscut drept cel dintâi dintre ei, iar el trebuie să le fie cap</i>.<br />
<br />
Dar sinodul a interpretat canonul în sensul larg oferit de precedentul canonic:<br />
<br />
<i>[Acest canon] este explicitat cel mai bine de forma de conducere sfântă prevalentă în biserică, care e străină de orice formă de rasism. Adevăratul lui înțeles este confirmat de Canonul al 9-lea al Sinodului de la Antiohia, care menționează explicit: „Episcopii din fiecare provincie trebuie să-l recunoască pe episcopul care se găsește în cetatea-mamă [metropolis, mitropolie], iar el trebuie să poarte grija întregii provincii</i> […], <i>urmând vechiului canon care este urmat din vremea părinților noștri”. Mai mult, însuși Canonul Apostolic explică și lămurește sensul cuvântului ethnos, mai departe: „Iar fiecare (episcop) să săvârșească cele îngăduite parohiei (paroichia) lui și regiunilor de sub autoritatea lui”. Iată, aici se vorbește limpede de biserici locale, nu rasiale. Iar acest lucru este confirmat de Canonul al 34-lea Apostolic, care spune: „Un episcop să nu se aventureze dincolo de hotare spre a săvârși hirotonii în cetăți și regiuni care nu-i sunt supuse lui”. Din toate acestea, este destul de limpede că rasismul nu-și are vreo recunoaștere în conducerea și sfânta rânduială a Bisericii</i>[4].<br />
<br />
Pe când era în Egipt, Moise a avut un copil cu Sefora, una din fiicele lui Raguel. Punând numele pruncului Gherșon, Moise remarcă: „Am ajuns străin în pământ străin”(Ieșirea 2, 22).<br />
<br />
Subtitlul site-ului nostru este Creștinătatea ortodoxă din diaspora. Dacă termenul diaspora are un sens tangibil, de la sine grăitor pentru cei ce trăiesc în Apus ca ortodocși, mai există un sens, acela că toți creștinii ortodocși sunt creștini în diaspora. La fel ca Moise în sejurul său egiptean, toți suntem „străini în pământ străin”.<br />
<br />
O epistolă trimisă în veacul al doilea unui anume Diognet ne descrie purtarea primilor creștini:<br />
<br />
<i>Pentru că nu se disting creștinii de ceilalți oameni nici prin patrie, nici limbă, nici obiceiuri pe care să le țină. Pentru că nici nu au cetăți ale lor, nici nu vorbesc în limba lor, nici nu duc o viață marcată prin ceva deosebit</i> […] <i>Ci locuiesc în aceleași pământuri, dar ca simpli vremelnici. Ca cetățeni, sunt asemenea celorlalți, dar le rabdă pe toate precum niște străini. Și orice țară străină le este precum patria lor nativă, iar pământul lor de baștină, ca un pămâny străin</i>. […] <i>Își petrec zilele pe pământ, dar sunt cetățeni ai cerului</i>.<br />
<br />
Epistola către Diognet, 5<br />
<br />
După ce expune nenumăratele virtuți ale mai multor sfinți ai vechiului legământ, Apostolul Pavel trage concluzia: „Iar toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea” (Evrei 11, 39). Moise, de asemenea, a îndurat durerile străinătății, a adus libertate celor robiți, dar nu i-a fost îngăduit să intre. Iar pentru creștini, ‚Israelul lui Dumnezeu’ întru Iisus Hristos, Împărăția, nu este din lumea aceasta a răutății. Împărăția lui Dumnezeu transcende nu numai spațiul și timpul, ci și limba, cultura și rasa.<br />
<br />
Desigur, având o cetățenie „în ceruri”, nu înseamnă că trebuie să tratăm viața (și planeta) ca pe ceva tranzitoriu, ci înseamnă să căutăm să ne petrecem viețile mai degrabă în conformitate cu principiile veșnice, decât cu cele efemere. Tocmai de aceea, Biserica – chip al Sfintei Treimi – este o „monarhie”, iar fiecare episcop este capul fiecărei biserici locale. Nu suntem rânduiți după rasă, nici măcar după limbă, ci în funcție de locul unde ne-a așezat purtarea de grijă a lui Dumnezeu.<br />
<br />
În Biserică, zidurile despărțitoare specifice lumii căzute sunt dărâmate, iar fiecare persoană o cinstește pe cealaltă ca pe o icoană scumpă, zidită după chipul și întru asemănarea lui Dumnezeu. În Biserică, toți suntem chemați să ne iubim unii pe alții – indiferent de rasă, cultură, vârstă sau sex – și să mărturisim credința neschimbată întru Sfânta Treime. În Biserică, toți suntem iubiți egal de Dumnezeu, pentru că toți suntem, în mod egal, „străini în pământ străin”:<br />
<br />
<i>Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus</i> (Galateni 3, 28).<br />
<br />
Numai opunându-ne naționalismului și rasismului pot creștinii ortodocși să mărturisească o singură, adevărată credință. O credință într-un Dumnezeu iubitor, Care a biruit moartea – împreună cu toate formele de diviziune – prin moartea Sa. O credință într-un Dumnezeu iubitor care a murit și a înviat, spre folosul tuturor.</span>
</div>
________________________________________<br />
<br />
[1] Patriarhul Ecumenic Grigorie îl consideră ca atare într-o scrisoare adresată conducerii Imperiului Otoman, deși nu are aceeași importanță precum primele șapte, opt Sinoade Ecumenice.<br />
<br />
[2] Astăzi, desigur, Patriarhia Bulgariei este o Biserică ortodoxă pe deplin canonică. Chestiunile cu pricina nu au fost de lungă durată, iar acest articol nu este scris împotriva bulgarilor, ci mai degrabă constituie o relatare a evenimentelor istorice.<br />
<br />
[3] Mitropolitul Maximos de Sardis, <i>The Œcumenical Patriarchate in the Orthodox Church: A Study in the History and Canons of the Church</i> (trad. de Gamon McClellan, 1976), p. 303.<br />
<br />
[4] <i>Ibid</i>., p. 305.<br />
<br />
<div style="text-align: right;">
<a href="http://onbehalfofall.org/strangers-in-a-foreign-land-nationalism-and-the-orthodox-church/">Sursa</a></div>
</div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-62821527999436345132015-11-13T16:18:00.000+02:002019-09-03T16:39:25.189+03:00The Eastern / Greek Orthodox Bible New Testament - Based On The Septuagint And The Patriarchal Text<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<iframe height="450" src="https://archive.org/download/New_Testament/New%20Testament.pdf" style="border: 0px none; list-style: none; margin: 0px; max-width: 100%; outline: none; padding: 0px;" width="99%"></iframe><br /></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-72531258244773804162015-11-11T18:05:00.000+02:002015-11-13T04:23:13.004+02:00Obştea Părinţilor Prodromiţi de pe Muntele Athos scrie poporului român dreptcredincios despre pericolul "instituirii unei noi ordini antihristice în lumea românească, cum a fost cea din perioada de glorie a bolșevismului"<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhY46IpAiZJUlag9qcPVStFoI55hnYbSG-0NReZyYBGJzIsTilJtarzyUuwGuo0pGpidOXXoXd_e4NDMKwF93ebuLYCpPC3iyUtiquOtdXi3k26knzUSlr9V40DwNuay1UDbGyS-jYT/s1600/prodromou.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhY46IpAiZJUlag9qcPVStFoI55hnYbSG-0NReZyYBGJzIsTilJtarzyUuwGuo0pGpidOXXoXd_e4NDMKwF93ebuLYCpPC3iyUtiquOtdXi3k26knzUSlr9V40DwNuay1UDbGyS-jYT/s400/prodromou.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: 130%;">Părinții români din Sfântul Munte Athos, </span><br />
<span style="font-size: 130%;">Către poporul dreptcredincios român</span></div>
<span style="font-size: 130%;"></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">Iubiți frați întru Hristos, cu multă întristare vă adresăm aceste cuvinte, văzând pericolul și durerea prin care trece poporul român în aceste zile. Deși cu trupul departe de țară, cu rugăciunile noastre nu ne-am despărțit niciodată de neamul în mijlocul căruia ne-am născut, încât acum nu putem să tăcem și să rămânem nepăsători în fața momentului de răscruce prin care iarăși trece poporul român în istoria sa. </span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Ne referim la mișcările stradale în care revolta oamenilor faţă de decăderea la care a ajuns din multe puncte de vedere societatea românească este dirijată de forțe ostile țării împotriva stăpânirii statului și a Bisericii noastre. Desigur, că nu Dumnezeu este în spatele acestora, ci mai curând oameni care urăsc poporul român și credința sa creștin ortodoxă și se folosesc de acest moment pentru a produce mai multă tulburare și a găsi astfel prilejul instituirii unei noi ordini antihristice în lumea românească, cum a fost cea din perioada de glorie a bolșevismului în România. Căci numai atunci s-a mai întâmplat ca provocatori să ațâțe mulțimea împotriva Bisericii lui Hristos, cum am auzit că s-a petrecut în ultimele zile. Așadar, nenorocirile în urma cărora au murit mai mulți oameni, iar alții sunt încă între viață și moarte, sunt folosite astăzi, în chip murdar, ca pretext, pentru a aduce alte suferințe, dureri și întristări peste neamul nostru cel atât de necăjit.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Poate nu este deloc întâmplătoare asemănarea revoltei din aceste zile din București cu revoltele care în ultimii ani au condus la vărsări de sânge, războaie, sărăcie și refugiați în mai multe țări ale lumii chiar în unele state învecinate nouă cum este Ucraina. Cei care ies acum în stradă, trebuie să aibă în vedere că este destul de probabil ca acolo să ajungem și noi în aceste vremuri în care orice scânteie este suficientă pentru a aprinde focul ce mocnește astăzi în lume. </span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Am nădăjduit cu toții după 1990 la o înnoire a lumii românești, la o schimbare în bine a tuturor așezămintelor statului român, însă ce schimbări au adus toate mișcările stradale adesea manipulate de unii și de alții. Am spune că am devenit din ce în ce mai săraci, milioane de români au luat drumul pribegiei, căutând să-și câștige existența în alte părți ale lumii, sute de mii de copii au rămas fără părinți, cu suferința sufletească specifică orfanilor, bolile grave fac ravagii, iar moralitatea poporului a scăzut din ce în ce mai mult. </span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Din păcate, schimbarea la care ne-am așteptat atunci cu multă nădejde și entuziasm nu a venit și nici nu putea veni prin ieșiri în stradă și proteste de acest fel, cât timp nu am înțeles că nimic nu se poate schimba în bine în lume, dacă nu se realizează o înnoire sufletească a fiecăruia dintre noi, schimbarea lăuntrică a noastră prin lepădarea omului vechi, a omului care a slujit prin patimile sale stăpânitorului lumii acesteia, tatălui fărădelegii. Cum poate birui Dumnezeu și lumea să fie mai bună, atâta timp cât noi nu devenim mai asemenea cu Mântuitorului nostru Iisus Hristos care s-a jertfit pentru noi, ci, prin faptele noastre, ne asemănăm mai mult cu vrăjmașul lui Dumnezeu, cel care a adus și aduce tot răul în lume, căci este urâtor și ucigător de oameni dintru început (Ioan 8, 44). </span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Milioanele de avorturi, desfrânările de tot felul, minciunile și hoțiile, dar mai ales necredința care au pătruns în popor cu concursul celei mai mari părți a mass-mediei, îndeosebi a televiziunilor, nu ne îngăduie să avem o soartă mai bună, și nici nu ar trebui să o așteptăm, cât timp continuăm la fel. Ceea ce se întâmplă astăzi, ieșirea în stradă a unora pentru a arăta cu degetul pe ceilalți, fără să vadă sau să-și asume fiecare propriile greșeli pentru starea de fapt la care am ajuns ca popor, este o încununare a întregului rău în care s-a cufundat lumea românească în anii care au trecut. </span><br />
<br />
<span style="font-size: 130%;">Având în vedere toate acestea ne îngăduim să adresăm acest cuvânt către poporul român, cu gândul că dacă vom tăcea acum și pietrele vor striga, iar noi nu vrem să ne facem părtași astfel, prin tăcerea noastră, la urgiile care ar putea să vină peste neamul nostru, peste poporul dreptcredincios român. </span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">În primul rând, sfințiilor voastre, preoții Domnului, ne adresăm, rugându-vă să înmulțiți întreaga lucrarea liturgică, prin mai multe Sfinte Liturghii, prin slujirea a cât mai multe Sfinte Taine și ierurgii, căci acestea atrag și înmulțesc lucrarea harului Sfântului Duh în lume. Dar trebuie să avem în vedere că la fel de important este să ne curățim conștiințele prin pocăință și prin spovedanie sinceră și așa să aducem Jertfa nesângeroasă a Sfintei Liturghii, căci Dumnezeu nu primește jertfe din mâini necurate.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">De asemenea, este foarte important să spovedim credincioșii cu mult mai des, şi nu numai în perioada posturilor, căci oamenii împovărați de păcate se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu în răstimpurile dintre posturi, suficient cât viața lor creștină să devină tot mai formală.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Să ne rugăm cu conștiința că noi cei din cinul preoțesc și monahal suntem primii vinovați pentru că mulți din poporul nostru s-au înstrăinat atât de mult de Dumnezeu astăzi. Viața lor a ajuns suficient de secularizată, încât cu greu ar mai putea fi deosebită de viața unui ateu sau a unui păgân. Poate că dacă noi am fi luminat mai mult în lume prin slujirea Domnului, printr-o viață de evlavie și rugăciune, mult mai mulți dintre români nu s-ar fi adâncit într-o măsură atât de mare pe o cale care îi îndepărtează de Bunul Dumnezeu. </span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Creștinilor care umpleți locașurile sfintelor biserici de-a lungul anului și aveți conștiința că din mâna Domnului vine tot binele, vă îndemnăm să întăriți postul și rugăciunea, să înmulțiți faptele de milostenie și pocăința, să vă spovediți mai des și cu frică și cutremur să vă apropiați de Dumnezeieștile Taine, împărtășindu-vă cu Trupul și Sângele lui Hristos, căci fără El nu putem să facem nimic (Ioan 15, 5). </span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Pentru voi cei care în anii din urmă v-ați adâncit în păcate grele, ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să vă lumineze conștiința, încredințându-vă sufletește că toate aceste păcate, prin spovedanie și prin urmarea unui canon de pocăință, El Însuși le va șterge pentru jertfa Fiului Său Iisus Hristos. Ne gândim mai ales la cei care ați făcut fapte care atrag mult mânia și pedeapsa lui Dumnezeu asupra poporului cum sunt avorturile și crimele, desfrânările dobitocești, și nedreptățile care aduc multă suferință aproapelui, copiilor, celor săraci și în strâmtorări de tot felul. Domnul, cel îndelung răbdător ne așteaptă, numai să găsim doctorul sufletului nostru, preotul căruia să-i mărturisim aceste păcate și prin mâna căruia să primim iertarea de la Hristos. </span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Celor care, ca şi noi, vă trageți din aceiași rădăcină creștină a poporului român, botezați în numele Sfintei Treimi, dar prin care astăzi se lucrează această tulburare ce vine asupra neamului nostru și a Bisericii, vă amintim că orice păcat i se iartă omului după cuvântul Mântuitorului, numai cel împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta nici aici pe pământ și nici în cer (Matei 12, 31). Nu vă gândiți la plata pe care o veți primi pentru că v-ați luptat împotriva lui Hristos și a poporului dreptcredincios român, căci degrabă vă va ajunge pedeapsa Domnului, nu altfel, decât prin faptul că vă va părăsi în mâinile celui căruia îi slujiți, diavolul, care este ucigător de oameni dintru început. El nu răsplătește altfel decât prin tulburări sufletești și mentale, prin divorțuri și necazuri, prin boli necruțătoare și moartea fără nădejdea învierii. După ce vă va folosi, pe alții îi va lua în locul vostru ca să-i slujească amăgindu-i ca și pe voi cu banii, cu puterea sau cu satisfacerea cine știe cărei patimi. Nu vă amăgiți, căci nimeni din cei care s-au luptat împotriva adevărului lui Dumnezeu, nu a avut viața frumoasă pe care o aștepta. Domnul vă așteaptă să vă întoarceți la El cu pocăință, cum L-a așteptat pe Iuda Iscarioteanul, cel care l-a vândut. Acesta nu a înțeles marea milostivire a lui Dumnezeu şi din mândrie, s-a supus încă o dată celui rău, sinucigându-se, fără să se folosească de cei 30 de arginți, pe care i-a primit pentru fărădelegea sa. </span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">De asemenea, tuturor celor care în aceste zile din neștiință, dar cu bune intenții, vă alăturați celor care produc atâta tulburare, trebuie să vă spunem că fără să vreți vă faceți părtași la toate păcatele lor, împărtășind același blestem al fărădelegii. Mai degrabă, dacă chiar vreți mai mult bine pentru neamul nostru, căutați cu discernământ la cele ce se petrec, și stați deoparte, dacă nu puteți să împiedicați provocările şi manipulările celor plătiți pentru a face aceasta sau sunt, pur şi simplu, înșelați de cel rău. </span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Iubiți dreptcredincioși ortodocși români, la un sfert de veac de la căderea regimului comunist, deși atunci am crezut că o soartă mai bună va aștepta poporul român, ne aflăm într-un moment de răscruce poate cu mult mai grav decât la anul 1990. Nu am fi părăsit pacea rugăciunilor noastre, dacă nu am realiza pericolul prin care trece astăzi lumea românească. Este din păcate un moment de criză ca rezultat al păcatelor în care ne-am adâncit ca neam în toți acești ani, păcate pentru care fiecare dintre noi poartă partea lui de vină. Dacă vom pleca cu gândul că noi suntem vinovați, și nu alții, cu siguranță mai este o șansă de a ne putea izbăvi făcând pocăință. </span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Să încercăm, așadar, fiecare după putință să participăm cât mai des la Sfânta Liturghie, căci nu este rugăciune a Bisericii care să atragă mai mult mila lui Dumnezeu decât o face jertfa cea nesângeroasă a Lui Hristos. Să nu uităm însă să aducem prescura noastră ca semn văzut al jerfirii vieţii noastre lui Dumnezeu. Să prelungim apoi orele de rugăciune, cititul la psaltire, să adâncim mai mult postul și să ne păzim conștiința și limba de la judecata aproapelui, căci avem nădejde că toate acestea împlinindu-le cu mărime de suflet, alături de cele amintite anterior, pentru rugăciunile Maicii Domnului, a tuturor Sfinților Lui, dar și a Sfinților și Mărturisitorilor neamului nostru, Domnul ne va mântui din aceste încercări prin care trece astăzi poporul nostru. </span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Să ne dea Bunul Dumnezeu discernământ ca să înțelegem că lupta noastră nu este împotriva aproapelui nostru, nici a stăpânirilor, după cum ne învață Evanghelia, ci împotriva duhurilor răutății, a patimilor prin care cel rău spurcă lumea și ne trage în jos. Să ne ajute Hristos ca aceste evenimente triste care premerg postul Nașterii Domnului, să fie pricină pentru trezvie și pocăință, acum în al doisprezecelea ceas, iar tot răul pe care vrăjmașii lui Hristos vor să-l aducă peste țara noastră să se transforme astfel cu harul lui Dumnezeu într-un început al unei reale schimbări ale neamului nostru aflat în fața judecății istoriei, dar mai cu seamă a Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos. </span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Aceasta este mărturia părinților români din Schitul Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos la anul mântuirii 2015 ziua a 8, a lunii lui noiembrie, la prăznuirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril pe calendarul nou și a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir pe calendarul neîndreptat ținut în Sfântul Munte.</span></div>
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span><br />
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: 130%;"><i>Stareţ Arhim. Athanasie Prodromitul</i></span><br />
<span style="font-size: 130%;"><i><br />
</i></span> <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhH0_5DZFCMyo0TNvuvtaHTLltzpvvsazNBjl61S0BKKRzn_C-BqRCw-kyaz8m0eS1YjcGM-luxbRnzyz1DjRyz19vtBtJlEDxr9GXD8hkoTJV-iBBidaq-79XcFZHdHN90uNT8z3Hs/s1600/01.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhH0_5DZFCMyo0TNvuvtaHTLltzpvvsazNBjl61S0BKKRzn_C-BqRCw-kyaz8m0eS1YjcGM-luxbRnzyz1DjRyz19vtBtJlEDxr9GXD8hkoTJV-iBBidaq-79XcFZHdHN90uNT8z3Hs/s400/01.png" width="281" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMptS8GSo3iCY6tkYqmQy6nBZPqru2IysA9r0B8kx_BS08u9IXOAxxYbY2dCrfhLoTimI83XC0ZYERr7wm70ibhfvltiim0MD_siP5kH7EbpMz09yl_45jSuc6s6m8TmXlKdtspCAF/s1600/02.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMptS8GSo3iCY6tkYqmQy6nBZPqru2IysA9r0B8kx_BS08u9IXOAxxYbY2dCrfhLoTimI83XC0ZYERr7wm70ibhfvltiim0MD_siP5kH7EbpMz09yl_45jSuc6s6m8TmXlKdtspCAF/s400/02.png" width="281" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7tWgKDkcMJERnX6YV3QQoymlEKj1MjL9vB8RQnXSyhoZkiKJac0QQrAunNyOeyHoUR_Iz3NIoaoTFV3aCZjQ3FrZrLyJfmKVlXMR2ldoFhZ10m_cW91cMIkDcecokObrrsxsdr-9B/s1600/03.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7tWgKDkcMJERnX6YV3QQoymlEKj1MjL9vB8RQnXSyhoZkiKJac0QQrAunNyOeyHoUR_Iz3NIoaoTFV3aCZjQ3FrZrLyJfmKVlXMR2ldoFhZ10m_cW91cMIkDcecokObrrsxsdr-9B/s400/03.png" width="281" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfY4m7liexroJM2nNvyAiAhvQcClWCJKVggfEWkHURRWcyDSgTcQ-sQsvVNjo4nJlIhf5FQXTDNszzDAPJB3YiwovP0v6nRLxvL66-rUycEVI9ALDrwM0ksPV-igJ4PC6uG7ki8HGy/s1600/04.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfY4m7liexroJM2nNvyAiAhvQcClWCJKVggfEWkHURRWcyDSgTcQ-sQsvVNjo4nJlIhf5FQXTDNszzDAPJB3YiwovP0v6nRLxvL66-rUycEVI9ALDrwM0ksPV-igJ4PC6uG7ki8HGy/s400/04.png" width="281" /></a></div>
</div>
</div>
</div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-70572258603858146382015-11-06T04:07:00.001+02:002015-11-06T04:07:25.730+02:00Patriarhia Română cheamă pe fiii Bisericii la rugăciune pentru pace şi unitate în fiecare zi începând cu orele 18:30<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiu-H2PSX5B2J0mvWuxvbBCnWH8psWlEvWC6o0HT-QfGzQOfs68iWX93YsSTUfllWZOBReMH2VvCr3Zc77hwIJ3Am1rTh3pjCzsEmsUaHGshTuXENdkUHXjlFpSQAD3HBkjzcsYiRpx/s1600/stema+3D+a+Patriarhiei+Rom%25C3%25A2ne+mediu+transparent+x+600.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="356" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiu-H2PSX5B2J0mvWuxvbBCnWH8psWlEvWC6o0HT-QfGzQOfs68iWX93YsSTUfllWZOBReMH2VvCr3Zc77hwIJ3Am1rTh3pjCzsEmsUaHGshTuXENdkUHXjlFpSQAD3HBkjzcsYiRpx/s400/stema+3D+a+Patriarhiei+Rom%25C3%25A2ne+mediu+transparent+x+600.png" width="400" /></a></div>
<br />
<span style="font-size: 130%;">Chemare la rugăciune pentru pace şi unitate</span><br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">În aceste zile de durere, dar şi de frământare socială, Patriarhia Română cheamă pe fiii Bisericii la rugăciune pentru pace şi unitate, deoarece rugăciunea este izvor de lumină şi înțelepciune, de înnoire spirituală şi morală în viaţa Bisericii, dar şi în viaţa societății noastre.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">La Catedrala Patriarhală, rugăciunea pentru pace şi unitate se va desfășura în fiecare zi începând cu orele 18:30 (Acatiste, rugăciuni din Liturghier şi Molitfelnic).</span></div>
<br />
<div style="text-align: right;">
<a href="http://basilica.ro/chemare-la-rugaciune-pentru-pace-si-unitate-110369.html">Biroul de presă al Patriarhiei Române</a><br />
<br /></div>
</div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-75534289327384533222015-10-31T18:30:00.000+02:002015-11-02T20:51:33.942+02:00Interviu cu Dr. Virgiliu Gheorghe: "Lumea lui Halloween este mai curând o lume infernală, deci prietenoasă duhurilor rele, locul în care acestea petrec şi se odihnesc"<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div style="text-align: justify;"><br />
<span style="font-size: 130%;">Zilele trecute, un grup de 28 ONG-uri reunite sub titulatura de Coaliția pentru Familie și Constituție au acuzat Ministerul Educației Naționale de nerespectarea Legii Educației Naționale, pentru că permite și promovează sărbătorirea Haloween-ului în scolile românești.<br />
<br />
În acest context, l-am contactat pe domnul Virgiliu Gheorghe, cunoscut biofizician și specialist în cercetări psihosociale și comunicare, pentru a ne explica însemnătatea și simbolistica Halloween-ului.<br />
<br />
<i> Domnule Virgiliu Gheorghe, cum apreciaţi introducerea acestei sărbători pe agenda activităţilor instituţiilor de învăţământ din România?</i><br />
<br />
În primul rând, cred că ar trebui să ne punem problema scopului, a sensului sau a beneficiului pe care îl va avea pentru educaţia copiilor români, pentru societate în ansamblul ei, promovarea manifestărilor Halloween. Aceasta pentru că pe parcursul istoriei, orice sărbătoare a jucat un anumit rol în cultura, în religia, în definirea identităţii şi viaţa popoarelor.<br />
<br />
De pildă, sărbătorile creştine, contribuie la întărirea, la consolidarea relaţiei omului cu Dumnezeu, cu sfinţii şi evident cu întreaga învăţătură a Bisericii Creştine care are ca centru iubirea aproapelui, milostenia, fapta cea bună în general. Deci sărbătorile creştine trimit la modelul Dumnezeului-Om Hristos şi a tuturor care i-au urmat model de dragoste şi jertfă pentru ceilalţi.<br />
<br />
Mai existau sărbătorile legate de ciclul natural al anotimpurilor agricole sau pastorale care erau oarecum neutre din punct de vedere moral, deşi imprimate de tot felul de superstiţii şi concepţii magice; avem, desigur, şi sărbătorile care celebrau evenimente istorice importante ale poporului respectiv care consolidau relaţia omului cu trecutul poporului său şi, nu în ultimul rând, sărbătorile păgâne dedicate tot feluri de zei. Acestea din urmă, având ca scop atragerea simpatiei a ajutorului zeului respectiv, erau marcate de tot felul de ritualuri prin care erau evocate actele fundamentale ale zeului, ca şi comportamentul moral sau social pe care acesta îl reprezenta în mod exemplar. Deci ca şi în creştinism, sărbătoarea închinării la aceşti zei readucea în conştiinţa oamenilor poruncile zeului respectiv, care uneori nu erau deloc morale şi inofensive. De pildă la sărbătorirea lui Dionisos se îmbătau şi se dedau orgiilor. Iar la alţi zei cum ar fi Baal, se aduceau jertfe copii cât mai mici, prunci.<br />
<br />
Deci mie mi se pare că <b>atunci când se introduce sau se promovează o sărbătoare</b> – <i>eveniment central în viaţa unui popor</i> – <b>este esenţial de investigat care este schimbarea pe care acesta o va aduce în mentalităţi, în raporturile sociale şi chiar în Weltanschauung-ul acelui popor.</b><br />
<br />
<i> Dar Halloween-ul este perceput ca un prilej de relaxare, de distracţie. Copiii se deghizează, se vizitează, primesc bombonele…</i><br />
<br />
Aşa este promovat mediatic, dar cea mai mare parte a mass-media, s-a demonstrat din păcate în ultimii ani, nu are criterii etice, ci doar mercantile. Câştigul dictează morala. Iar Halloween-ul este un eveniment care anual creşte audienţa, deci câştigurile. Waldemar Sezer, profesor de informatică la Universitatea Sao Paulo din Brazilia observa că legile acestui mediu conduc la paradoxul că evenimentele cele mai grozave, moartea cea mai tragică sunt cele care cresc cel mai mult audienţa. Deci dacă media se întreţine prin horor şi divertisment, este de înţeles în această logică de ce promovează hallowen-ul în măsura în care o fac. Problema cea mai mare este aceea că instituţiile educaţionale nu înţeleg faptul că oricare sărbătoare vine cu o panoplie de elemente simbolice care generează anumite comportamente şi mentalităţi.<br />
<br />
Deși pare o joacă, ca orice manifestare rituală, mimesisul are ca efect actualizarea și consolidarea unei relații psihologice între individ și realitatea mitologizată. Cercetările din domeniul fenomenogiei religiilor au demonstrat că pe parcursul participării implicării în scenariul mitului respectiv, individului chiar i se imprimă acele stării mentale sau sufletești care caracterizează persoanele mitologizate. E ca și cum s-ar produce un transfer de energie psihomentală între personajul mitologizat și subiect. Aceasta explică faptul că participarea la sărbătoarea Halloween induce o stare psihologică în care excitația și fascinația sunt asociate cu un sentiment de spaimă mai mult sau mai puțin intens în funcție de gradul implicării. În acest context individul în mod firesc urmează actele proprii personajelor în pielea cărora a intrat.<br />
<br />
Așadar, dincolo de bombonele, este evident pentru oricine că imageria răului pe care o promovează Halloween-ul nu poate conduce decât la sporirea comportamentului violent, a infracţionalităţii şi a criminalităţii, adică faptele proprii duhurilor necurate pe care Halloween-ul le invocă.<br />
<br />
<i> Dar Halloween-ul a fost introdus ca sărbătoare chiar în Biserica Catolică, pentru a alunga spiritele rele, şi lucrul acesta îl cred foarte mulţi din cei care acceptă această sărbătoare. Cum vă explicaţi acest lucru?</i><br />
<br />
În primul rând, este vorba de o sărbătoare celtică închinată prinţului morţii şi prietenilor lui, deci avem de-a face cu o sărbătoare păgână pe care probabil la un anumit moment Biserica Catolică a încercat să o îmblânzească suprapunând-o cu Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Ea oricum nu avea valenţele de astăzi în trecut, şi chiar dacă în Biserica Catolică ea ar fi fost dezvoltată într-un sens compatibil cu cel din zilele noastre acesta nu este un argument. Când, adeseori, în mass-media se critică Biserica, se aduc în discuţie inchiziţia şi cruciadele sângeroase din unele locuri din lume, uitându-se că acest lucru a avut loc numai în catolicism, nu şi în Ortodoxie, şi numai într-o anumită perioadă de timp. Însă, paradoxal, când se doreşte promovarea unei sărbători cu evident caracter păgân ni se impune ca argument principal că este creştină, deci bună pentru că a fost recunoscută la un moment dat şi în Biserica Catolică.<br />
<br />
Dacă Halloween-ul a fost ceea ce este astăzi în trecut nu ştim, însă oricum discuţia este lipsită de sens atâta timp cât Biserica Catolică, de ani de zile ca şi anul acesta se delimitează de manifestările acestei sărbători, atenţionând asupra caracterului magic şi malefic în ultimă instanţă al acestora. La fel a făcut în ultima vreme și Biserica Ortodoxă.<br />
<br />
<i> Şi privind alungarea spiritelor rele?</i><br />
<br />
Este de bun simţ faptul că duhurile rele nu pot fi izgonite de alte duhuri rele sau de oameni care îndeosebi le invocă. Vrăjitorii nu se închină lui Dumnezeu, iar duhurile morţilor, ce pot face ele împotriva demonilor? Lumea lui Halloween este mai curând o lume infernală, deci prietenoasă duhurilor rele, locul în care acestea petrec şi se odihnesc.<br />
<br />
<b> Este vorba de o confuzie totală de ordin axiologic care ţine mai curând de ideologia relativizării adevărului. Ceea ce insinuează sărbătoarea în chip simbolic este faptul că duhurile rele ar putea conferi o putere asupra vieţii şi morţii, puterea de a stăpâni, de a produce durerea altora în mod evident o imagerie luciferică în care Lucifer este celebrat în mod disimulat. Faptul că Haloween constituie una dintre cele trei sărbători ale "Bisericii" lui Satan, spune totul.</b> Mie mi se pare că avem de-a face cu o gravă problemă etică atunci când impunem în mentalul colectiv o sărbătoare, aceeaşi sărbătoare în care sataniştii aduc o închinare specială lui Satan, tocmai pentru că ei o recunosc ca fiind propria lor sărbătoare.<br />
<br />
<i> Unele costume sunt cu totul nevinovate, iar copiii nu ştiu nimic de coincidenţa despre care vorbiţi. În aceste condiții, cum i-ar putea vătăma sărbătoarea?</i><br />
<br />
Coincidenţă ar fi în cazul în care costumele ar reprezenta pe îngeri şi pe sfinţi, iar sataniştii şi-ar asuma această sărbătoare, însă în momentul în care acestea închipuie pe vrăjitori şi demoni, duhurile fantomatice ale morţilor sau cine ştie ce monstru nu mai poate fi vorba de coincidenţă. Acest repertoriu vestimentar sau fantasmatic ţine evident de lumea lui Satan. Vătămarea poate că nu este evidentă la vârstele în care totul nu este decât o, să spunem, nevinovată joacă, dar perspectivele incubării acestei imagerii pe care copilul şi-o asumă nu sunt deloc inofensive.<br />
<b> Există o mulţime de studii desfăşurate în Statele Unite în care se arată că de Haloween cresc spargerile cu minim 25%, sporesc consumul de alcool şi droguri şi cresc rata criminalităţii. Într-un studiu realizat în Boston s-a constatat că, pe parcursul a patru ani, în noaptea de Haloween criminalitatea este mai mare cu 50% decât în toate celelalte momente ale anului.<br />
<br />
De asemenea, privind perspectiva inofensivă pe care o au tinerii, relevant este studiul în care se arată că la întrebarea ce a-ţi vrea să faceţi în noaptea de Halloween, cei intervievați au ales, într-un procent de 80%, răspunsul "să omor un om". Spiritul acestei sărbători este într-adevăr viu şi dictează nu înmulţirea binelui, a păcii şi a dragostei între oameni, de care lumea de astăzi se pare că are nevoie tot mai mult, ci un spirit malefic al lucrării răului dus până la uciderea aproapelui.</b><br />
<br />
Toate aceste fapte cred că ar fi de ajuns ca să ne punem problema în ce măsură societatea românească, şcoala românească care se confruntă tot mai mult cu problema violenţei are nevoie de introducerea sărbătorii şi manifestărilor de Haloween.<br />
<br />
<i> Care apreciaţi că va fi viitorul "sărbătorii" Halloween în societatea românească?</i><br />
<br />
Depinde foarte mult de noi, de fiecare dintre noi, pe fondul uriaşei confuzii axiologice în care s-a ajuns. Mai cu seamă părinţii care sunt interesaţi de educaţia şi viitorul copiilor lor ar trebui să conştientizeze şi să reacţioneze. Mijloacele mediatice nu ştiu în ce măsură vor ajuta la stoparea fenomenului, pentru că divertismentul şi violenţa aduc bani şi de asemenea, sărbătoarea aceasta procură câştiguri imense industriei de consum care este interesată direct să o promoveze. Şcoala românească însă nu ştiu ce alegere va face.<br />
<br />
Ori va opta pentru o măsură raţională care ia în considerare argumentele şi cercetările pe care le-am citat anterior, refuzând să se mai implice în organizarea manifestărilor Haloween, ori va înclina să-și asume acest fenomen din ignoranţă sau sub presiunile seculare. În cel de-al doilea caz, nu ştiu cum va putea rezista în faţa opoziţiei a tot mai mulţi părinţi, a legii fundamentale a ţării şi a legislaţiei proprii Ministerului Educaţiei, care nu permit o educaţie contrară principiilor etice. Vreau să cred însă că va birui raţiunea. </span></div><br />
<div style="text-align: right;"><i>Dr. Virgiliu Gheorghe este bioetician, secretar ştiinţific al Institutului pentru cercetări psihosociale şi bioetică</i></div><div style="text-align: right;"><i><br />
</i></div><div style="text-align: right;"><i><a href="http://www.activenews.ro/stiri-educatie/Interviu-Dr.-Virgiliu-Gheorghe-Halloween-este-o-sarbatoare-care-promoveaza-un-comportament-violent-specific-vrajitoarelor-si-monstrilor-pe-care-ii-invoca.-Efectele-asupra-copiilor-se-vor-vedea-in-timp-3735">Sursa</a></i></div></div>adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-5133332914679895772015-10-30T04:03:00.000+02:002016-01-11T04:07:57.276+02:00Despre moartea naprasnică<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="font-size: 130%;"></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;">În societatea de azi, caracterizată de evoluția necontrolată a științei și tehnologiei, de decăderea civilizației și de criza valorilor, oamenii evită să pronunțe cuvântul «moarte», iar tot ce le amintește de ea este respins și alungat cu orice preț. Pentru omul contemporan, moartea este ceva negativ, o pierdere. Auzim deseori zicându-se «l-am pierdut», în cazul unei persoane care tocmai a trecut la Domnul. Întrucât și-a pierdut dreapta cunoștință despre moarte, omul încearcă s-o ignore, trăind astfel încorsetat în limitele unei vieți nevrotice, lipsite de sens adevărat.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Încetarea funcționării inimii sau a creierului, adică moartea biologică (clinică) nu reprezintă o stare naturală, nu coincide cu împlinirea voii lui Dumnezeu. «Nu Dumnezeu a creat moartea». Moartea s-a strecurat în firea umană ca urmare a căderii celor întâi zidiți și acționează ca un parazit. Nu e cu putință ca răul să provină de la Dumnezeu, de vreme ce Dumnezeu este izvorul binelui. Atunci când l-a creat pe om, Dumnezeu nu l-a destinat morții. Abia după săvârșirea păcatului de către om, a apărut şi moartea: «iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit» (Fac. 2, 17). Așa cum zice sfântul apostol Pavel, «precum printr-un om a intrat păcatul în lume, și prin păcat moartea, așa și moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit în el» (Rom. 5, 12). Așadar, moartea, ca rezultat și «rod» al păcatului primilor oameni creați, a intrat, s-a strecurat în firea umană și, prin ea, în toată creația.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Dumnezeu, în nespusa Sa milostivire, a rânduit ca omul să nu-și cunoască ceasul morții. Conform Teologiei Ortodoxe, dacă omul ar ști când va muri, nu s-ar opri de la păcat și ar fi complet indiferent față de dobândirea virtuților. Pe când faptul că nu știe când îi va suna ceasul morții îl ține într-o continuă stare de veghe, de alertă. «Privegheați deci, că nu știți în care zi vine Domnul vostru» (Mat. 24, 42). Cu alte cuvinte, nu știm când vom muri sau când va fi A Doua Venire a Domnului.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Acest lucru nu înseamnă, însă, că Dumnezeu vrea să avem parte de o moarte năprasnică. Există o rugăciune pe care o zicem în slujbele Bisericii și în care cerem lui Dumnezeu să ne păzească de nenorociri și de moarte subită: «Încă ne rugăm ca să fie păzită ţara aceasta, oraşele şi satele ei de ciumă, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri şi de războiul cel dintre noi, de moartea cea năprasnică…».</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Biserica nu se roagă numai pentru credincioși, care sunt mădularele sale active, ci pentru toți oamenii, care sunt chemați să devină mădulare ale sale. Ca o mamă iubitoare, Biserica își exprimă grija și dragostea sa nemărginită, în virtutea căreia ne protejează de orice rău și ne oferă tot ce e bun și binecuvântat nouă, copiilor săi, dar și întregii lumi. De aceea, se roagă nu numai pentru ortodocși, ci pentru «pacea a toată lumea… pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat și prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiți și pentru mântuirea lor…».</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Pentru cei atei, necredincioși sau nepocăiți, moartea este un eveniment înfiorător, care are consecințe groaznice, tocmai fiindcă nu au valorificat cum se cuvine timpul oferit de Dumnezeu în această viață pământească. Acești oameni nu s-au raportat corect față de Dumnezeu, față de lume și față de ei înșiși, iar acest lucru se vede din faptul că nu au trăit în pocăință, nu au trăit având cunoștința existenței lui Dumnezeu. De aceea, comuniunea lor cu Dumnezeu, participarea lor la bucuria veșnică de după moarte este pusă sub semnul întrebării. Acest tip de om este vizat de rugăciunea amintită mai sus, în care ne rugăm ca Dumnezeu să-i păzească de moartea cea năprasnică.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">De cealaltă parte, pentru omul care trăiește în conformitate cu voia lui Dumnezeu și duce o viață duhovnicească, moartea subită nu are consecințe grave, nu-l poate vătăma din punct de vedere spiritual. Cu cât mai înduhovnicit este omul, cu atât mai puțin se teme de moarte. Am putea spune, mai degrabă, că unul ca acesta își dorește moartea, nu pentru că ar urî viața sau pentru că ar considera trupul drept închisoare a sufletului, așa cum credeau filosofii platonici, care vedeau moartea drept o scăpare din închisoarea trupului. Creștinul iubește viața și tânjește după comuniunea cu Viața cea adevărată, care este Hristos. De aceea, poate mărturisi dimpreună cu Sfântul Apostol Pavel: «Căci pentru mine viață este Hristos și moartea un câștig. […] Doresc să mă despart de trup și să fiu împreună cu Hristos și aceasta e cu mult mai bine» (Filip. 1, 21-23).</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Fericitul Gheronda Iosif Isihastul, din dragoste sfântă pentru Hristos și din dorința de a moșteni viața cea adevărată, a descris moartea în felul următor: «moartea, care pentru cei mulți este mare și înfricoșătoare, pentru mine este o odihnă, un lucru deosebit de dulce». De aceea zicea: «fericit este cel care zi și noapte își așteaptă moartea și se pregătește pentru întâlnirea cu ea. Pentru că pentru unul ca acesta, moartea este blândă, pe când, pentru cei care nu o așteaptă, ea este amară și dură».</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Sfântul Siluan Athonitul oferă un exemplu foarte frumos de moarte năprasnică. «Să ne imaginăm», zice, «un rege foarte bogat, care trăiește în desfătări și în păcate. Aflându-se la o petrecere, se distrează cu prinții și cei dimpreună cu ei, șezând în toată splendoarea sa pe tronul împărătesc. Dacă i-ar spune cineva: “în scurt timp vei muri”, în secunda următoare, acesta ar fi cuprins de mare frică și cutremur. Dacă aceeași persoană i-ar spune același lucru unui sărac, care însă are o dragoste bogată pentru Dumnezeu, acela ar răspunde cu seninătate: “Facă-se voia Domnului. Slavă lui Dumnezeu că Și-a adus aminte de mine și vrea să mă ia acolo unde l-a luat și pe tâlhar”».</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Desigur, pentru om, ideal ar fi să-şi cunoască ceasul sfârșitului său, pentru a se ruga, pentru a-l găsi moartea rugându-se. Acest lucru se întâmplă în cazul bătrânilor care au dus o viață cuvioasă, în virtuți. Așa s-a întâmplat, de pildă, în cazul lui Gheronda Iosif Isihastul, care își cunoștea dinainte ceasul morții. Primise „înștiințare” de la însăși Maica Domnului că va muri exact în ziua Adormirii Ei, adică pe 15 august. Mulți sfinți ai Bisericii noastre, precum Daniil Stilitul, Grigorie Palama, etc., îşi cunoșteau clipa în care vor muri. Cuviosul Theógnostos zice că, oricât de mult ai progresa în virtute, oricât har ai dobândi, «să nu te desparți de trup până nu-ți vei cunoaște ceasul morții. De aceea, roagă-te din adâncul inimii ca Dumnezeu să-ți descopere acest lucru».</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Așa cum zice psalmistul, «judecățile Tale (Doamne) sunt adânc mare» (Ps. 35, 6), sau așa cum zice Sfântul Apostol Pavel «cine a cunoscut gândul Domnului?» (Rom. 11, 32). Dumnezeu, prin voia și hotărârile Sale înțelepte, urmăreşte mântuirea omului, desăvârșirea lui spirituală, chiar și atunci când omului, aflat sub stăpânirea rațiunii umane limitate, i se pare că Dumnezeu îl nedreptățește. Domnul a îngăduit ca mulți sfinți să aibă parte de o moarte năprasnică. Așa s-a întâmplat, de pildă, cu Sfântul Apostol Iacov, ruda Domnului, cu Avva Moise Etiopianul, cu cuviosul Ștefan cel Nou, cu cei 38 părinți din Sinai și cu cei 33 părinți din Raith, cu Cuviosul Athanasie Athonitul, întemeietorul monahismului aghiorit și cu mulți alții. Aceștia, în calitate de duhovnici, au luat asupra lor păcatele poporului și s-au jertfit precum Hristos, pentru mântuirea lumii. Prin faptele lor, au trezit întregul popor ortodox, îndemnându-i să se întrarmeze cu rugăciunea și cu starea de veghe. Așa cum zice Sfântul Anastasie Sinaitul, «după moartea năprasnică a vreunui sfânt, credincioșii ar trebui să se întrebe: dacă acest om drept a avut parte de o astfel de moarte, la ce să ne așteptăm noi, păcătoșii?».</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Alteori, Dumnezeu îngăduie moartea subită a unui sfânt, pentru a i se șterge astfel mulțimea de păcate. În Pateric, citim că un monah căzuse în păcatul curviei. De aceea, doi frați care se nevoiseră alături de el și care trecuseră deja la cele veșnice, Îl rugau pe Dumnezeu să îngăduie ca acela să fie sfâșiat de un leu, pentru ca, prin această moarte dureroasă, să i se șteargă acel greu păcat și, astfel, să se alăture și el cetei celor mântuiți. Fericitul Gheronda Porfirie zicea că cercetătorii sunt foarte aproape de a găsi antidotul pentru cancer, dar Dumnezeu nu îngăduie acest lucru, întrucât Raiul se umple de oameni care suferă de cancer.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Durerea este strâns legată de viața noastră. De multe ori, ne plecăm în fața necazurilor, mai ales dacă suntem puțin credincioși. Spre exemplu, știm că o persoană dragă nouă va muri în scurt timp, întrucât suferă de o boală incurabilă, și, deși ne pregătim psihologic pentru a accepta acest fapt, cu toate acestea, nu suportăm ideea de a-l pierde. Cu atât mai greu ne va fi să acceptăm moartea subită a acelei persoane, mai ales dacă este tânără.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Moartea este ceva nefiresc, denaturat și oribil. Ea este mereu dușmanul cel mai înverșunat al omenirii. Din cele mai vechi timpuri și până aproape de zilele noastre, omul a văzut moartea cu un real interes existențial. Însă omul contemporan, care vede și aude zilnic (la radio sau TV) de moartea multor oameni, căzuți fie în războaie, fie în accidente, și-a pierdut acest mod existențial de abordare a morții, considerând-o ca fiind ceva firesc.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Creștinul nu vorbește despre moarte cu pesimism, nu o vede ca pe o fatalitate, sau ca pe ceva firesc, ci o vede îndeosebi ca pe un dușman pe care trebuie să-l învingă cu ajutorul lui Hristos. «Vrăjmașul cel din urmă care va fi nimicit este moartea» (I Cor. 15, 26). «Cuvântul trup S-a făcut» (Ioan 1, 14) «ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul» (Evrei 2, 14). Așadar, Logosul lui Dumnezeu S-a făcut om ca să strice puterea morții, să șteargă păcatele omenirii și să biruiască puterea celui viclean. Hristos a luat trup omenesc și stricăcios, ca să învingă moartea în Însuși trupul Său. Prin Jertfa de pe Cruce și prin Învierea Sa, El a biruit moartea și i-a oferit omului posibilitatea ca, unindu-se cu El, să învingă și el moartea în viața sa personală. Astfel, după întruparea Logosului lui Dumnezeu, pentru creștini, moartea își schimbă numele și destinația: nu se mai numește moarte, ci adormire. Și nu mai duce la neființă, ci reprezintă o punte către viața veșnică. Astfel, putem spune despre credincioşi, că se mută «de la moarte la viață» (Ioan 5, 24).</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Sfântul Nicodim Aghioritul ne sfătuiește să nu uităm că «moartea este ca un fur, despre care nu știm când va veni. Poate veni chiar în ziua aceasta, în ora aceasta, în clipa aceasta… Te-ai trezit de dimineață, dar poate că nu vei mai apuca seara. Sau poate te culci liniștit seara, dar nu vei mai apuca răsăritul soarelui… Gândește-te, deci, frate, la acestea și zi în sinea ta: Dacă o fi să mor îndată, oare ce se va întâmpla cu mine? Oare ce voi folosi atunci dacă până în acel ceas m-am desfătat cu toate plăcerile lumii? Treci înapoia mea, satano, și tu, gândule rău! Căci nu vreau să te ascult când mă îndemni la păcat».</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Conform învățăturii Sfinților Părinți și experienței Bisericii, mult îi ajută pe frații noștri adormiți – și îndeosebi pe cei care au avut o moarte subită – pomenirile, Liturghiile de patruzeci de zile, rugăciunile, milosteniile, însuși modul nostru de viață, care poate aprinde un crâmpei de lumină în sufletele acestora.</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">În încheierea acestui mic referat, în care m-am referit pe scurt – și din perspectivă teologică – la anumite aspecte referitoare la moartea năprasnică, aș vrea să accentuez faptul că moartea, despărțirea sufletului de trup, este o taină, asupra căreia putere are numai Hristos, Domnul vieții și al morții. Este una din judecățile de nepătruns ale lui Dumnezeu dacă vom avea parte de o moarte subită sau de o moarte normală. Cert e că trebuie să fim convinși, trebuie să realizăm cu întreaga noastră existență faptul că, prin Hristos cel Înviat, «moartea nu mai are stăpânire» (Rom. 6, 9) și că «harul lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Iisus, Domnul nostru» (Rom. 6, 23).</span></div>
</div>
</div>
<br />
<div style="text-align: right;">
<i>Arhim. Efrem Vatopedinul, Egumenul Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped, </i></div>
<div style="text-align: right;">
<i>Αθωνικός Λόγος (Cuvântări athonite)</i>, pp. 207-215.</div>
</div>
<br />
<br /></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-85882543811836770032015-10-29T16:29:00.000+02:002019-09-03T18:01:21.693+03:00Jean-Claude Larchet, Personne et nature, La Trinité - Le Christ - L'homme<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<iframe height="500" src="https://ia802803.us.archive.org/34/items/Personne_et_Nature/Jean-Claude-Larchet_Personne-et-nature.pdf" style="border: 0px none; list-style: none; margin: 0px; max-width: 100%; outline: none; padding: 0px;" width="99%"></iframe></div>
</div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7113708731969024383.post-6382493091746325572015-09-17T16:33:00.000+03:002019-09-03T19:21:47.887+03:00Cartea "Razboiul nevazut", editia din 1826<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdNCD9Ph717sfagAIR_OAYG6nzVyQx91-USwNKmPa6JSqtmLvWwPjRsquvcxYvozUvKf5UoSvixCP-lGfs1lEwx-kb6ManBB0KwJsUFWjhPjThZgmoXtdKeWuVpimafUq2LP8azFGi/s1600/7.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdNCD9Ph717sfagAIR_OAYG6nzVyQx91-USwNKmPa6JSqtmLvWwPjRsquvcxYvozUvKf5UoSvixCP-lGfs1lEwx-kb6ManBB0KwJsUFWjhPjThZgmoXtdKeWuVpimafUq2LP8azFGi/s1600/7.jpeg" width="321" /></a></div>
<br />
<div style="font-size: 130%; text-align: center;">
<span style="font-size: 130%;">Întru slava Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh a unuia Dumnezeu.</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: 130%;"><span style="font-size: 130%;">Carte de suflet prea folositoare, ce să numeaşte:</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: 130%;"><span style="font-size: 130%;">NEVĂZUT RĂZBOIU</span></span><br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"> Alcătuită adecă mainainte de oare carele înţelept bărbat, iară împodobită mai pre urmă, şi îndreptată cu multă sîrguinţă de prea cuviosul între monahi Chir Nicodim. </span><span style="font-size: 130%;">Întru carea sau adaos de acealaş şi rugăciuni dupre Alfa Bita în chip de icoase cătră Domnul nostru Iisus Hristos, umilicioase şi frumoase. Şi aşa întru acestaş chip întâi sau tipărit greceaşte, la anul, 1796.</span></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: 130%;"> Iară acum sau tălmăcit, şi sau şi tipărit şi în limba noastră ceastă românească spre aseamenea folos de obşte.</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: 130%;"> Îm zilele bun Credinciosului şi de Iisus Hristos iubitoriului domnului nostru Ioan Sandul Sturza Voevod.</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: 130%;"> Cu blagoslovenia Prea Sfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit al Moldaviei Chiriu Chir Veniamin.</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: 130%;"> Prin oserdia Prea Cuviosului Arhimandrit şi Stareţ al Sfintei Monastiri Neamţului şi Secului Chir Dometian.</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: 130%;"> În Sfânta Monastire Neamţul, întru a sa tipografie:</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: 130%;"> În anul 1826. Luna, lui iunie, în 24. </span></div>
<div style="text-align: center;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjze4LV82sOXawSbLw4FAHvy9HCpZ-S8bjkBdQtOUInN2xjSorejZ6KLBso2XmSw-gN39Zabj7-OOnzNpJClmJD0qQdk9eo7yFtJb6YG6YdYmUBuZLEo5wI9INiHNRTM-rEUJdoboq/s1600/8.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjze4LV82sOXawSbLw4FAHvy9HCpZ-S8bjkBdQtOUInN2xjSorejZ6KLBso2XmSw-gN39Zabj7-OOnzNpJClmJD0qQdk9eo7yFtJb6YG6YdYmUBuZLEo5wI9INiHNRTM-rEUJdoboq/s1600/8.jpeg" width="316" /></a></div>
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"> “Auzi Israile, voi meargeţi astăzi la războiu asupra vrăjmaşilor voştri. Să nu să slăbănogească inima voastră: Nu vă teameţi, nici vă speriaţi, nici vă abateţi dela faţa lor: Că Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce mearge înaintea voastră cu voi, va bate războiu înpreună cu voi asupra vrăjmaşilor voştri, şi vă va mântui pre voi.” </span></div>
<br />
<span style="font-size: 130%;"> A doa leage. Cap. 20 stih: 3. ( Deut. 20, 3-4 ).</span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtqyAO-4xaaq5FRQov8IGetosH7M8IePqII02nl8srUKZ4t-6-P2PwUWJU-GpEwzAbsvn617cimdq4VREuu9qc_oZ2aKiAO7fMQGRDKE1SPQcWgydYFGm1rA_-IgrAhMy_oBzfPnOW/s1600/9.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtqyAO-4xaaq5FRQov8IGetosH7M8IePqII02nl8srUKZ4t-6-P2PwUWJU-GpEwzAbsvn617cimdq4VREuu9qc_oZ2aKiAO7fMQGRDKE1SPQcWgydYFGm1rA_-IgrAhMy_oBzfPnOW/s1600/9.jpeg" width="320" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: 130%;"> ÎNAINTE CUVÂNTARE</span></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"> Şi prea dreaptă, şi cuviincioasă iaste numirea ce o ia această cărticică de suflet prea folositoare. Căci, deaca multe din sfnţitele şi de Dumnezeu însuflatele cărţi ale ceii vechi, şi noao scripturi, şau luat numirea îndată dela însăşi lucrurile ce le învaţă: (Aşa, adecă,. Facerea lui Moisi sau numit, fiind că aduce pentru facerea şi zidirea Totului din ce nu au fost: Eşirea, căci arată eşirea fiilor lui Israil din Egipet: Leviticonul, căci cuprinde sfnţitele lucrări ale seminţiei ceii leviticeşti: Ceale patru împărăţii, căci povestesc faptele, şi viaţa împăraţilor: Şi ceale patru Evanghelii, căci scriu vestirile ceale bune, şi mântuitoare ale oamenilor ) Cine nu veade, că şi cartea aceasta potrivit sau numit, NEVĂZUT RĂZBOIU, dela însăşi îndată materia şi lucrurile, la care să îndeletniceaşte; </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"> Că învaţă aceasta, nu pentru vre un războiu simţit şi văzut: Nu pentru vrăjmaşi trupeşti şi arătaţi: ci pentru războiu cel gândit şi nevăzut: Pre care îl ia asuprăşi fieşce carele hristian, îndată din ceasul acela, când să botează, şi să făgăduiaşte înaintea lui Dumnezeu, să se lupte întru dânsul până la moarte pentru dumnezeescul Lui Nume. De unde, şi pentru războiul acesta, aligoriceaşte iaste scris întru Numere: “Pentru aceasta să zice în carte războiu al Domnului.“( 21, 14 ). Şi învaţă pentru vrăjmaşi fără de trup, şi ne arătaţi: cari sînt patimile ceale de multe feliuri, şi voile trupului, şi dracii cei răi şi urâtori de oameni, cari nu încetează zioa şi noaptea de a ne da noao războiu. Precum au zis Fericitul Pavel: “Nu ne iaste noao lupta împrotiva trupului şi a sângelui: Ci, înprotiva începătoriilor, împrotiva stăpâniilor, împrotiva ţiitorilor lumii ai întunearecului veacului acestuia, împrotiva duhurilor răutăţii întru ceale cereşti.” ( Efes. 6, 12 ) </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"> Şi ostaşi adecă, cari au abate războiu la războiul acesta, învaţă că sînt toţi hristanii:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"> Iară voevod al acestora, stă de faţă Domnul nostru Iisus Hristos, însoţit cu toţi miaşii şi sutaşii Lui, adecă cu toate ceatele anghelilor, şi ale sfinţilor: Iară stadie şi unealte de războiu, şi loc, întru care războiul acesta să face, iaste însăşi inima noastră, şi tot omul cel dinlăuntru: Şi vreame a războiului cumcă iaste, toată viaţa noastră.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"> Dar care sînt şi armele, cu care întrarmează pre ostaşii săi nevăzutul acesta războiu; Ascultă: Coiuful acestora şi măzdracul iaste cea de săvârşită ne credinţă, şi deznădăjduire a lor. Pavăza lor, şi zeaoa iaste, îndrăznirea cea cătră Dumnezeu, şi credinţa cea adevărată. Platoşa şi ceaprazurile lor sînt, cugetarea patimilor Domnului. Brâul lor iaste, depărtarea de patimile ceale trupeşti. Încălţemintele lor sînt, smerenia, şi cunoştinţa neputiinţei lor.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"> Calcanul lor iaste, suferirea întru ispite şi gonirea trândăviei. Sabia pre carea o ţin cu o mână, iaste, sfinţita rugăciune, atât cea gândită, şi cea grăită, cât şi ceaia ce să face prin cugetare. Şi suliţă cu trei muchii, pre carea o ţin cu ceaialaltă, iaste a nu să învoi cu patima, carea îi luptă pre ei. A o goni pre ia de la sineşi cu mânie: şi a o urâ pre ea, şi a să îngrăţoşa de ea din inimă. Iară zaherea, şi hrane ale acestora, din care au a să înputernici asupra vrăjmaşilor, iaste, Cuminecătura cea adeasea dumnezeeştii împărtăşiri, atât aceii tainice a jertveanicului, cât şi aceii gândite. Şi văzduh luminos şi fără de nor, prin care au a vedea de departe pre vrăjmaşi, iaste, iscusinţa cea dea pururea a minţii, ca să cunoască drept lucrurile, şi iscusinţa cea dea pururea a voirii, ca să voiască pre singură buna plăceare de Dumnezeu, şi pacea şi liniştea inimii.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"> Aici, aici la nevăzutul acesta războiu sau mai bine a zice, la războiul acesta al Domnului, să învaţă ostaşii lui Hristos amăgirile ceale de multe fealiur, măestriile ceale în multe chipuri, voevoziile şi meşteşugurile ceale cu anevoe de înţeles, care le uneltesc asupra lor războinicii cei de gând, prin simţiri, prin nălucirea, prin lipsirea evlaviei: Şi mai ales, prin ceale patru năpădiri, ce le aduc în vreamea morţii, zic adecă, prin ne credinţă, prin deznădăjduire, prin slavă deşartă, şi prin schimbarea lor întru anghelii luminii. Şi cu urmare, aicea să înţelepţesc şi ei, cum să răsipească şi împrotivă să lupte nişte măestrii ca aceastea ale vrăjmaşilor. Şi aicea să învaţă, carea rânduială şi leage să cuvine a ţinea, şi cât de cu bărbăţie a bate războiu. Şi ca să zic în scurt, din cartea aceasta, fieşce carele om ce îşi iubeaşte mântuirea sa, să învaţă, cum să biruiască pe nevăzuţii săi vrăjmaşi, ca să căştige comori şi vistierii, adecă, fapte bune dumnezeeşti şi adevărate, şi ca să ia daru şi cunună neveştejită: carea iaste, unirea cea cu Dumnezeu, şi în veacul cest de acum, şi în cel viitoriu.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"> Primiţi dar această carte, o iubitori de Hristos cetitori, cu bucurie şi cu dragoste: şi învăţinduvă dintru dânsa meşteşugul nevăzutului războiu. Sârguiţivă nu numai a bate războiu aşa prost: ci a bate războiu şi dupre leage, şi pre cum să cade, ca să vă încununaţi. Fiind că, dupre Apostolul: “De şi va pătimi cineva, nu să încununează, de nu va pătimi dupre leage”(II Tim. 2,5). Întrarmaţivă cu armele ce vă învaţă pre voi, ca să omorâţi cu dânsele pre vrăjmaşii voştri cei gândiţi şi nevăzuţi: cari sînt, patimile ceale stricătoare de suflet, şi ziditorii patimilor acestora, şi lucrătorii draci. “Îmbrăcaţivă cu toată întrarmarea lui Dumnezeu, ca să puteţi voi a sta împrotiva meşteşugirilor diavolului.” (Efes. 6, 11). Aduceţivă aminte, cum vaţi făgăduit la Sfintul Botez, să vă lepădaţi, şi să bateţi războiu cu satana, şi cu toate lucrurile lui, şi cu toată slujirea lui, şi cu toată pomba lui, care sînt, iubirea de dulceţi, iubirea de slavă, şi iubirea de argint, şi cealelalte patimi. Pentru aceaia şi nevoiţivă, cât puteţi, ca săl surpaţi, ca săl ruşinaţi, şi ca săl biruiţi cu toată săvârşirea. Dar care sînt plătirile şi plăţile, ce aveţi să le luaţi pentru această biruinţă a voastră; Multe, şi mari. Şi auziţile chiar din însăşi gura Domnului carele vile făgăduiaşte în sfiţitul Apocalipsis: “Celui ce biruiaşte, îi voiu da lui să mănânce din lemnul vieţii, care iaste în mijlocul Raiului lui Dumnezeu.</span><span style="font-family: ""; font-size: 20.799999237060547px;">” (2, 7)</span><span style="font-size: 130%;"> </span><span style="font-family: ""; font-size: 20.799999237060547px;">“</span><span style="font-size: 130%;">Cela ce biruiaşte, nu să va ne dreptăţi de moartea cea de a doa.</span><span style="font-family: ""; font-size: 20.799999237060547px;">” (2, 11)</span><span style="font-size: 130%;"> </span><span style="font-family: ""; font-size: 20.799999237060547px;">“</span><span style="font-size: 130%;">Celui ce biruiaşte, îi voiu da lui să mănânce din mana cea ascunsă.</span><span style="font-family: ""; font-size: 20.799999237060547px;">”</span><span style="font-size: 130%;"> (2, 17) </span><span style="font-family: ""; font-size: 20.799999237060547px;">“</span><span style="font-size: 130%;">Cela ce biruiaşte, şi cela ce păzeaşte până în sfârşit lucrurile Meale, îi voiu da lui stăpânire preste neamuri. Şi îi voiu da lui steaoa cea de dimineaţă.</span><span style="font-family: ""; font-size: 20.799999237060547px;">” (2, 26, 28)</span><span style="font-size: 130%;"> </span><span style="font-family: ""; font-size: 20.799999237060547px;">“</span><span style="font-size: 130%;">Cela ce biruiaşte, acesta să îmbracă în haine albe: Şi voiu mărturisi numele lui înaintea Tatălui Mieu, şi înaintea anghelilor lui.</span><span style="font-family: ""; font-size: 20.799999237060547px;">”</span><span style="font-size: 130%;"> (3, 5) </span><span style="font-family: ""; font-size: 20.799999237060547px;">“</span><span style="font-size: 130%;">Cela ce biruiaşte, îl voiu face pre el stâlp în bisearica Dumnezeului Mieu.</span><span style="font-family: ""; font-size: 20.799999237060547px;">” (3, 12)</span><span style="font-size: 130%;"> </span><span style="font-family: ""; font-size: 20.799999237060547px;">“</span><span style="font-size: 130%;">Cela ce biruiaşte, îi voiu da să şază cu mine pre scaunul Mieu.</span><span style="font-family: ""; font-size: 20.799999237060547px;">” (3, 21)</span><span style="font-size: 130%;"> Cela ce biruiaşte, va moşteni toate: Şi voiu fi lui Dumnezeu, şi el va fi Mie fiu.” (21, 7)</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"> Vedeţi vrednicii; vedeţi plăţi; vedeţi în optita şi mult înflorita şi ne veştezita această cunună; Iară mai vîrtos cununi, care să împletesc voao, fraţilor, deaca veţi birui patimile, şi pre diavolul. Deci la aceasta sîrguiţivă, la aceasta nevoiţivă, şi înfrînaţivă, ca nimenea să nu ia cununa voastră (Apoc. 3, 11). Căci, întru adevăr, ruşine mare iaste, aceia adecă, cari să nevoesc la ceale trupeşti şi dinafară nevoinţe, şi lupte, de toate să se înfrîneaze, ca să ia o stricăcioasă cunună de maslin sălbatic, sau o buruiană ce să numeaşte selinon, sau ramură de cucunariu, sau de finic, sau de dafin, sau de mirsipă, sau de alt sad de acest fealiu: Iară voi, cari aveţi să luaţi acest fealiu de cunună nestricăcioasă, să petreaceţi întru lenevire, şi în nebăgare de seamă viaţa voastră. Şi să vă pleace pre voi la aceasta Pavel, carele zice: “Au nu fiţi, ca cei ce aleargă în stadie, toţi adecă aleargă, dară unul ia darul; aşa alergaţi, ca să apucaţi. Iară tot cel ce să nevoiaşte, de toate să înfrânează. Deci aceia adecă, ca să ia cunună stricăcioasă, iară voi, nestricăcioasă</span><span style="font-family: ""; font-size: 20.799999237060547px;">” </span><span style="font-size: 130%;">(I Cor. 3, 24-25), </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 130%;"> Acest fealiu de biruinţă, însă şi aceaste cununi strălucite dobândind, aduceţivă aminte, fraţilor miei, să vă rugaţi cătră Domnul, şi pentru ertarea păcatelor acelora, cari sau făcut voao ajutători al unui bine ca acestuia, prin darea la lumină a aceştii cărţi. Iară mainainte de toate, aduceţivă aminte să vă rîdicaţi ochii la ceriu, şi să daţi mulţemită şi slavă întâiului lucrătoriu, şi însuşi lucrătoriu al biruinţii voastre aceştiea lui Dumnezeu, şi voevodului vostru Iisus Hristos: zicând fieşce carele cătră El aceaia a lui Zorobabel: “De la Tine iaste biruinţa, şi a Ta iaste slava: şi eu sluga Ta.</span><span style="font-family: ""; font-size: 20.799999237060547px;">” (Ezdra 4, 59)</span><span style="font-size: 130%;"> şi cea a prorocului David: “Fie, Doamne, mărimea, şi putearea, şi lauda, şi biruinţa, şi mărturisirea, şi tăria” (I Cron. 29, 11). </span></div>
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <span style="font-size: 130%;">Acum, şi în veacii veacilor: Amin !</span><br />
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span> <br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: 130%;"><b>Ediţia din 1826 în format .djvu (integral cu caractere chirilice) - <span style="background-color: #38761d;"> <span style="color: white;"><a href="https://www.dropbox.com/s/zbpf1qc80qos51b/Razboiul-nevazut_editia-din-1826.djvu" target="_blank"><span style="color: white;">DOWNLOAD</span></a> </span></span></b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<b style="font-size: 130%;"><br />
</b> <b style="font-size: 130%;">Alte ediţii: </b><br />
<b style="font-size: 130%;">- format .PDF arhivat (integral) - <span style="background-color: #0b5394;"> <span style="color: white;"><a href="https://www.dropbox.com/s/m7mbdq4k6bwydzy/Sf.Nicodim_Aghioritul-Razboiul_nevazut.rar" target="_blank"><span style="color: white;">DOWNLOAD</span></a> </span></span></b></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: 130%;"><b>- format .DOC arhivat (incompletă, fără ultimele trei capitole) - <span style="background-color: #0b5394;"> <span style="color: white;"><a href="https://www.dropbox.com/s/dxm6jm8pucb3pg5/Nicodim_Aghioritul-Razboiul_nevazut.rar" target="_blank"><span style="color: white;">DOWNLOAD</span></a> </span></span></b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyyOS1owbtC1cXSv6CygdWloP1WR5arIVAlylDX3AxoRftjdv6EMBoubDpMhVh-mLZ4TP-UuHLE1Tm6gKpk7vh7kaDGR1VIkn0g1arrBYZOQDqjdG5j1NvWGbFytIx_vOUFNE4eHeC/s1600/17.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyyOS1owbtC1cXSv6CygdWloP1WR5arIVAlylDX3AxoRftjdv6EMBoubDpMhVh-mLZ4TP-UuHLE1Tm6gKpk7vh7kaDGR1VIkn0g1arrBYZOQDqjdG5j1NvWGbFytIx_vOUFNE4eHeC/s1600/17.jpeg" width="327" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: 130%;"><br />
</span></div>
</div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/12578699808595402254noreply@blogger.com0