___


Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.

.

Sfantul Gherasim „Parjolitorul"!

Sfântul Gherasim din Kefalonia

În localitatea Tricaia, din regiunea Corint, s-a născut în anul 1506 Sfântul Gherasim. Era nepotul marelui duce Luca Notara († 1453), prim-ministru al ultimului împărat al romanilor, Constantin al XI-lea Paleologul (1448 - 1453).


Setea lui pentru o viaţă îngerească l-a călăuzit în Sfântul Munte, unde s-a făcut monah. De acolo a mers să se închine la Locurile Sfinte şi s-a retras în Muntele Carantaniei, pentru a se nevoi, precum făcuse şi Hristos. Acolo a rămas patruzeci de zile şi s-a luptat aspru cu diavolul. Din lupta aceea a ieşit biruitor şi a primit ca răsplată de la Dumnezeu puterea de a scoate demoni. Până astăzi, diavolul tremură la auzul numelui Sfântului Gherasim. Demonizaţii, când sunt aduşi în faţa nestricăcioaselor sale moaşte, în Kefalonia, izbugnesc în blasfemii sau strigă: „Pârjolitorule Gherasim, ne-ai ars !", „Vom pleca eşti ca un foc !" şi altele asemenea. Nenumărate sunt minunile de tămăduire ale demonizaţilor, pe care le-a săvârşit şi le săvârşeşte Sfântul cel "pârjolitor". Pe cinci dintre acestea le vom povesti în continuare.


*** 
În anul 1924, tânărul G.M. din Lixuri a fost posedar de diavol. Starea lui era deznădăjduitoare. Devenise spaima oamenilor şi de aceea îl legaseră cu lanţuri la mâini şi la picioare.
Rudele lui l-au dus la Mânăstirea Sfântului Gherasim, unde au rămas multă vreme, în rugăciuni şi lacrimi.
Bolnavul ameninţa că se va sinucide şi într-o zi a fugit de lângă ai săi, s-a urcat în clopotniţă şi s-a aruncat în gol. Toţi au scos strigăte de groază. Însă tânărul n-a păţit nimic ! Sfântul făcuse cu el o minune îndoită: nu numai că s-a ridicat sănătos, dar şi tămăduit de acel demon înfricoşător.

***
O femeie demonizată din Patra, Zoia, a venit cu părinţii ei la mânăstire, unde a rămas multă vreme. O lună de zile a strigat necontenit către Sfânt:
- O să plec, o să ies, pârjolitorule, dar când procesiunea va ajunge la izvor, îţi voi rupe platanul !
Şi. într-adevăr în ziua praznicului, în clipa în care procesiunea a ajuns la izvor, Zoia a strigat:
- Plec, plec !
Atunci un stâlp de telegraf enorm a căzut pe platanul de alături şi pe lumea adunată în jur. Însă a căzut în asemenea fel, încât nimeni n-a păţit nimic.
 În aceeaşi clipă, demonul a ieşit din bolnavă. Toată lumea l-a slăvit pe Sfânt şi au răspândit minunea cu lacrimi de bucurie.

***
În anul 1931, la mânăstire a fost adusă E.P., din Troianata. Diavolul o chinuia înfricoşător. Nimeni nu îndrăznea să se apropie de ea, pentru că striga din răsputeri şi rostea păcate nemărturisite. Mai mult, îl hulea pe Sfânt, îl înjura cu neruşinare şi-i zicea:

- Pârjolitorule, nu plec de aici, n-ai decât să te rogi Dumnezeului tău. Nu mă voi întoarce niciodată în locul în care eram înainte. Voi rămâne aici, să mă răzbun pe tine, care m-ai războit toată viaţa ta. N-am putut să te înving niciodată. Ai fost ca un stâlp de foc. Voi război mânăstirea ta. Te voi nimici, fiindcă aduni pe toată lumea cu minunile tale şi ne loveşti şi ne distrugi.

La un moment dat, în vreme ce Sfântul se apropia nevăzut de el, a început să tremure de frică şi să spună:

- Îl vedeţi? Vine să mă lovească cu toiagul său. Unde să mă ascund ? Vai mie ! Pleacă, pârjolitorule Gherasim, care-ţi întorci toată puterea asupra noastră, a demonilor. Te-ai ostenit atât de mult în viaţă numai pentru a ne izgoni pe noi ! Vai mie, nu mai pot rămâne ! Însă, dacă plec, îţi voi sparge candela de la mijloc. Voi face acest semn şi după aceea voi pleca. N-o voi sparge ? Ba am s-o sparg ! Fără semnul ăsta nu plec. Îmi porunceşti să plec ? Da, plec !

Şi, spunând „plec", candela a sărit în sus cu un şuierat puternic. Femeia demonizată a rămas nemişcată, ca moartă. Când şi-a revenit se eliberase de duhul rău.

Toţi L-au slăvit pe Dumnezeu şi pe Sfânt, care săvârşeşte atâtea minuni celor ce-l cheamă cu credinţă.

***
O altă femeie demonizată, care era şi paralizată, Vasilica, a fost adusă de părinţii ei în anul 1936 din Etol, înfăşurată într-o pătură şi scoasă din minţi de duhul necurat.

Este cu putinţă ca această fantomă să devină vreodată om ? ziceau părinţii ei deznădăjduiţi către monahi.

Fiica lor striga, behăia ca o capră, îşi ridica părul în sus cu sălbăticie, scotea limba... Era înspăimântător pentru un om să o vadă.

- Pârjolitorule ! striga către Sfânt. Caut un prilej pentru a te nimici, fiindcă ne arzi. Dacă reuşesc, te voi distruge, ca să nu le mai ocroteşti pe aceste femei îmbrăcate în negru. Însă n-am putere. Mi s-a poruncit să plec. Din pricina postului şi rugăciunii eşti ca focul, şi mi-e frică să te văd.

Vasilica a fost chinuită îndelung. Dar, la urmă, făcătorul de minuni a izbăvit-o şi pe ea de demon. De nerecunoscut, ca un înger, a plecat spre patria sa, slăvind-L pe Dumnezeu şi pe binefăcătorul ei, Sfântul Gherasim.

*** 
În ziarul „Peloponez" din 16 octombrie 1949 citim:

„În luna mai a anului trecut elevul din clasa a VII-a de gimnaziu din Lefkada, G.N.K., a fost posedat de duhul rău. Într-o zi, în vreme ce preotul mânăstirii Sfântul Gherasim, Spiridon Linardatos, îi citea rugăciunile cuvenite, elevul se lovea şi striga:

- Gherasime, m-ai pârjolit ! Unde mă vei arunca ? Ce-mi va face Domnul tău ? Unde mă va aşeza ? Eu sunt legiunea căreia Hristos i-a poruncit să intre în turma de porci.

În ceasul acela, preotul a atins de pieptul copilului crucea pe care Sfântul o folosea pe când trăia, Atunci bolnavul a muşcat crucea şi a strigat:

- Crucea este armă nebiruită, sabie cu două tăişuri !
Şi în vreme ce preotul continua exorcismele, diavolul a strigat prin gura tânărului că va pleca a doua zi. Aşa s-a şi întâmplat. În timpul Sfintei Liturghii, s-a tulburat cumplit şi a strigat în faţa sfintei racle:

- Gherasime, Gherasime, m-ai nimicit ! Eu sunt demonul demonilor. M-ai nimicit, m-ai distrus ! Deschide-ţi fereastra să plec !

După aceea, tânărul, după ce a rămas pentru puţin fără simţiri, s-a ridicat sănătos. Iar mai târziu a devenit un preot vrednic".

Related Posts with Thumbnails


___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești