Articole

Se încarcă...


___





http://vestitorul.blogspot.com/search/label/Paisie%20Aghioritul

Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.
.

Caracterul Sfântului Vasile cel Mare

1/01/2010 | Publicat de admin | Editați postarea

Pe drept a fost numit “cel Mare” pentru inteligenţa, cuvântul şi caracterul său. Trăsătura dominantă a caracterului său pare a fi o armonioasă plinătate a darurilor celor mai felurite. Biserica a avut puţini oameni aşa de desăvârşiţi şi echilibraţi ca el. A fost totodată om de doctrină, a cărui cugetare precisă călăuzeşte o generaţie şi om de acţiune, cu caracter tare, ştiind ce vrea şi găsind cu hotărâre mijloacele necesare. Este un păstrător al credinţei tradiţionale şi un iubitor din copilărie a culturii clasice. E filozov când trebuie să combată o greşeală, e oratorul care rămâne în contact cu oamenii, ştie să le vorbească şi să-i conducă.

Acest ansamblu de calităţi strălucitoare şi temeinice i-a îngăduit Sfântului Vasile să exercite o înrâurire covârşitoare. A fost un creştin deplin prin gândire şi atitudine, iar din punct de vedere literar pare să fie cel mai clasic dintre Părinţii greci.

Pentru a ne da seama de autoritatea personalităţii sale, n-avem decât să ne gândim cât de dârz i-a răspuns prefectului Modest:

“Vrei averile mele? Ia-le! Pe mine nu mă vei sărăci, iar pe tine nu te vor îmbogăţi. Zdrenţele de pe mine şi ceasloavele mele chibzuiesc că nu-ţi fac trebuinţă. De izgonire nu mă tem, că tot pământul e al Lui Dumnezeu. De caznele la care vei fi vrând să mă pui, nici o grijă nu port, ci mai vârtos ţi-oi mulţumi, căci astfel mă vei trimite mai degrabă la Dumnezeu“ Modest, cuprins de grea furie, i-a zis: - Nimeni nu mi-a vorbit vreodată cu atâta îndrăzneală!-. Atunci, Sfântul Vasile n-a pregetat să-i răspundă: “Pentru că nu ţi s-a întâmplat să vorbeşti cu un episcop. Întru toate noi ne purtăm cu smerenie şi blândeţe, dar când cineva ar vrea să ia de la noi pe Dumnezeu şi dreptatea Lui, o, atunci nu ne temem de nimeni !” .
Şi pentru a lămuri pe scurt câtă valoare a avut pentru lumea creştină, reproducem aici frumoasa preroraţie din cuvântarea Sf. Grigorie de Nazians la comemorare morţii Sf. Vasile:
    "Veniţi acum, o, voi toţi, preoţi şi leviţi, odinioară credincioşii lui tovarăşi, şi voi toţi, oricine veţi fi, cetăţeni şi străini, uniţi-vă cu mine pentru a-i aduce cuvenite laude: fiecare dintre voi să mărturisească tot ce cunoaşte din virtuţile sale. Episcopi, lăudaţi-l pe legislatorul vostru! Turmă, laudă-l pe păstorul tău! Oratori, lăudaţi-l pe dascălul vostru! Fecioare, lăudaţi-l pe purtătorul vostru în odaia Mirelui! Femei, lăudaţi-l pe călăuzitorul vostru! Pustnici, lăudaţi-l pe cel ce vă dădea aripi! Cuvioşi, lăudaţi-l pe judecătorul vostru! Suflete simple, lăudaţi-l pe piosul vostru învăţător ! Ostenitori a-i ştiinţei, lăudaţi-l pe cel ce era luminător cercetărilor voastre ! Fericiţi a-i veacului, lăudaţi-l pe cel ce punea frâu patimilor voastre! Oameni nenorociţi, lăudaţi-l pe cel la care aflaţi îngerească mângâiere! Bătrâni, lăudaţi-l pe sprijinitorul vostru! Tineri, lăudaţi-l pe cel ce vă descoperea tainele vieţii ! Săraci lăudaţi pe providenţa voastră ! Bogaţi, lăudaţi-l pe chivernisitorul milosteniei voastre ! Lăudaţi-l, văduve şi orfani, pe ocrotitorul şi părintele vostru; bieţi străini sau cetăţeni – pe fratele vostru; voi, cei ce vă bucuraţi de sănătate, pe prietenul care veghea să n-o pierdeţi; toţi, în fine, pe acela care s-a făcut tuturor toate, ca pe toţi să vă câştige lui Hristos!
Şi dacă Sf. Vasile e primul orator pe care a contat Biserica, înseamnă că e primul care vorbeşte, în tot timpul şi înaintea oricărui om, un limbaj pe cât de firesc, pe atât de plin de ştiinţă, a cărui eleganţă nu-i diminuează nici simplitatea, nici puterea. Şi dacă spiritul şi inima, activitatea şi autoritatea i-au fost cu totul regeşti, după cum îl arată şi numele [ “basileu”, adică împărat ], înseamnă că acest Părinte bisericesc a fost în drept să de-a şi cele mai puternice învăţături, în omiliile sale, cu privire la dogmele Credinţei Ortodoxe.
Etichete: ,
blog comments powered by Disqus
Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
Related Posts with Thumbnails

Arhivă



___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

 Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

 Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

toateBlogurile.ro

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești