Articole

Se încarcă...


___





http://vestitorul.blogspot.com/search/label/Paisie%20Aghioritul

Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.
.

DESPRE FELURILE NǍDEJDII ÎN DUMNEZEU, ŞI CINE SE CUVINE SǍ NǍDǍJDUIASCǍ, ŞI CINE ARE NEBUNǍ ŞI NESǍBUITǍ NǍDEJDE ÎN DUMNEZEU

1/28/2010 | Publicat de admin | Editați postarea
Sf. Isaac Sirul

Nadejdea in Dumnezeu se naste prin credinta inimii, cand este dreapta, cu socotinta si cunoastere. Se naste si alta, de alt soi, venita din faradelegi, care este mincinoasa. Un om. care n-are grija de fel de lucrurile cele pieritoare, si cu totul si pentru totdeauna s-a dat pe sine in seama Domnului, si din pricina sarguintii lui spre fapte bune, nu se ingrijeste de nici un lucru al lumii, ci numai de cele Dumnezeiesti se indeletniceste, si pentru aceata nu se mai poate ingriji de hrana si de imbracaminte, si de un loc pentru locuinta trupului si de toate celelalte, asa unul pe buna dreptate si cu deplina cunostiinta nadajduieste in Dumnezeu ca El ii va gati lui cele de trebuinta. Si iata, aceasta este cu adevarat nadejde neamestecata si preainteleapta. si pe drept cuvant unul ca acesta isi pune nadejdea in Dumnezeu, fiindca s-a facut rob a lui Dumnezeu, si petrece in lucrul lui cu sarguinta si fara de nici o lenevire, oricare i-ar fi pricina. Si unul ca acesta se invredniceste a i se arata o deosebita purtare de grija de la Dumnezeu, Fiindca el a plinit porunca aceea, care zice: “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea lui, si toate acestea vi se vor adauga voua” (Mat. 6, 33). Si: “Nu purtati grija de trup, ca sa nu-i treziti poftele” (Rom. 13,14), si daca nu ne purtam asa, atunci lumea, ca o slujnica, ne pregateste de toate, si ni se supune, ca unor domni ai ei, si desigur nu se impotiveste, nici cuvintelor noastre, nici vointii noastre. Si pentru ca unul ca acesta, sa nu inceteze de a sta pururea in fata lui Dumnezeu, el nu se lasa prada grijilor pentru trebuintele trupesti. Si totusi, el va dobandi aceste lucruri de trebuinta in chip minunat, fara sa se ingrijeasca de ele, si fara sa se oboseasca in cautarea lor.

Iara omul cu inima ingropata in lucruri pamantesti, care, ca un sarpe, mereu mananca tarana, si de fel nu se ingrijeste de cele ce-I sunt placute lui Dumnezeu, ci se chinuieste in toate patimile trupului, slab, si gol, de orice virtute, din pricina ca mereu se intalneste cu altii si mereu este distrat si neastamparat, si mereu pune la cale vreo pricina (vreun pretext), un astfel de om, din pricina desertaciunii si lenei sale, a cazut din orice bunatate. Si cateodata, cand este stramtorat de cate o nevoie, sau mahnit de rodul nelegiuirilor lui, cum va putea el zice:”Am buna nadejde in Dumnezeu, si El imi va lua grija si ma va odihni ?” Nebunule, pana in clipa de fata, nu ti-ai adus aminte de Dumnezeu, ci Il ocarai pe El, cu savarsirea faradelegilor si Numele Lui era hulit din pricina ta inaintea popoarelor, dupa care este scris (Rom. 2, 24) si acum indraznesti sa zici cu glas tare, ca am nadejde in El si El ma va ajuta si va avea grija de mine? Precum a zis Dumnezeu prin Proorocul, rusinandu-i pe unii ca acestia:”In toate zilele ma cauta si doresc sa afle caile Mele, ca unii ce au infaptuit dreptatea si legiuirile Dumnezeului lor, imi cer judecati si dreptate” (Is. 58, 2). Printre acestia este nebunul, care nici cu gandul nu se apropie de Dumnezeu, iar cand este incercuit de necazuri, isi ridica mainile catre El, cu nadejde. Unul ca acesta trebuie sa se arda de multe ori, ca sa se invete minte. Caci el n-are nici un lucru, care sa-l indreptateasca sa-si puna nadejdea in Dumnezeu. ci pentru ca a facut fapte rele si n-a luat in seama bunacuviinta, s-a facut vrednic de pedeapsa, dar Dumnezeu indelung rabdatorul, pentru mila Lui, il mai ingaduie pe el. Deci unul ca acesta sa nu se lase amagit, nici sa nu uite de randuiala vietii lui, si sa zica apoi, ca nadajduieste in Dumnezeu. Ca va fi invatat minte. Fiindca nicidecum nu are lucrul credinciosului, si sa nu-si intinda picioarele cu lene, si sa zica: eu cred, ca Dumnezeu imi va da cele de trebuinta, ca si cum ar vietui facand lucrul lui Dumnezeu, nici sa nu se arunce in fantana ca un descreierat, fara sa-si aduca de fel aminte de Dumnezeu. Si, dupa ce a cazut, sa zica: “Voi nadajdui spre Dumnezeu, si ma va mantui!” Nu te rataci nebunule! Mai inainte de a nadajdui spre Dumnezeu, trebuie sa te nevoiesti si sa versi sudoare in lucrul tau. Bine faci daca ai credinta in Dumnezeu, dar credinta are nevoie de fapte si nadejdea in Dumnezeu se arata prin suferintele pentru virtute. Crezi tu ca poarta Dumnezeu de grija fapturilor sale si ca este Atotputernic? Ci sa insotesti credinta ta cu lucrarea celor de cuviinta, si atunci El te va asculta. Degeaba vrei sa strangi in pumnul tau vantul, sa ai adica o credinta fara fapte.

Adesea calatoreste omul, fara sa stie, pe drumuri pline de fiare salbatice, sau de ucigasi sau de altele ca acestea. Si atunci, indeobeste se arata prin acestea purtarea de grija a lui Dumnezeu, ca-l scapa de la o astfel de pieire, sau ca, printr-o pricina oarecare, il impiedica sa porneasca la drum, pana ce trece fiara cea rea, sau ca se intalneste cu cineva, care-l intoarce din drum. Si iarasi, alteori, un sarpe cumplit zace in drum si nimeni nu-l vede; si nevrand Dumnezeu sa cada omul intr-o asemenea ispita, face pe sarpe sa suiere dintr-o data si s-o porneasca din loc, sau sa-i iasa inainte tarandu-se; si vazandu-l, omul se mantuieste pe el, ferindu-se. Si cu toate acestea omul nu e vrednic sa scape, fiindca tine ascunse pacate, pe care numai el le stie, totusi Dumnezeu, pentru milele lui il mantuieste. Si iarasi se intampla uneori sa se darame o casa sau un zid, sa cada o piatra, si cu zgomot sa se pravale din loc si in apropiere sa fie oameni; atunci Dumnezeu din iubire de oameni porunceste unui Inger sa sprijineasca locul ca sa nu cada, pana ce se duc de acolo oamenii, sau prin alte pricini ii face de se duc de acolo, ca nici unul sa nu ramana dedesupt. Si numai decat dupa plecarea lor,ingaduie Dumnezeu prabusirea. Si daca vreunul e prins sub darmaturi, il face Dumnezeu sa scape teafar, si cu aceasta isi arata nemarginita marire a puterii Lui.

Acestea si altele le infaptuieste purtarea de grija obsteasca a Lui Dumnezeu. Iar dreptul nicidecum nu se desparte de ea. Ca celorlalti oameni cu dreapta socoteala le-a poruncit Dumnezeu, sa-si chiverniseaca fiecare ale sale si sa amestece cunostiinta cu purtarea de grija a lui Dumnezeu . Pe cata vreme dreptul, din pricina cunostintii, n-are nevoie de chivernisire. Fiindca impreuna cu acea cunostiinta, el are si credinta, prin care “darama toata trufia ce se ridica impotriva cunostintii de Dumnezeu” (2 Cor. 10,5). Si nu se va teme de nici un lucru din cele numarate, precum este scris (Parim. 28); Ca dreptul are nadejde si indrazneala de leu impotriva tuturor din pricina credintei, si nu are indrazneala unui ispititor de Dumnezeu, cu a unuia care-L vede pe Dumnezeu si este imbracat cu armele puterii Sfantului Duh. Si cu cat se ingrijeste mai mult de cele Dumnezeiestii, cu atat si Dumnezeu va zice despre dansul:”Cu el am fost in stramtoare il voi izbavi si-l voi proslavi. Limgime de zile ii voi da si-i voi arata lui Mantuirea Mea” (Ps. 90 25, 26). Iara cel trandav si lenes cu lucru, nu va putea sa aiba o nadejde ca aceasta. Ci numai cel ce petrece intru Domnul mereu si se apropie de el prin frumusetea faptelor sale si fara incetare isi intoarce ochii inimii lui spre Harul Dumnezeiesc, precum spune David: “Topitu-s-au ochii mei, de cand nadajduiesc spre Dumnezeul meu“ (Ps. 68, 3). Ca Lui I se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea, in veci. AMIN.
Etichete:
blog comments powered by Disqus
Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
Related Posts with Thumbnails

Arhivă



___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

 Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

 Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

toateBlogurile.ro

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești