Articole

Se încarcă...


___





http://vestitorul.blogspot.com/search/label/Paisie%20Aghioritul

Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.
.

Iuliana cea milostivă, sfânta cu 13 copii

1/26/2010 | Publicat de admin | Editați postarea
Mărturii minunate despre viaţa Sfintei Iuliana cea milostivă
Pentru creştini, modelul absolut este – sau ar trebui să fie – Hristos, Dumnezeu – Omul. Dar întrucat în labirintul ispitelor prin care trecem nu reuşim de multe ori să ne dăm seama cum ar fi ales Hristos în locul nostru, ne este de mare folos să citim vieţile Sfinţilor. Aceste texte nu trebuie citite doar pentru a ne îmbogaţi cunostinţele religioase, ci mai ales pentru a descoperi anumite marcaje în călătoria noastră duhovnicească. Părintele Justin Popovici, ucenicul Sfântului Nicolae Velimirovici, scria: “Caută să te găseşti pe tine însuţi în Vieţile Sfinţilor; te vei găsi oricum în ele. Mai multe înca, vei găsi acolo şi leacurile cu care poţi să te vindeci si sa te faci sănătos pentru totdeauna”.
Una din problemele reale cu care se confrunta însă creştinii care vor să ţină seama de un astfel de sfat este ca mare parte dintre sfinţii canonizaţi de Biserică au fost monahi. Încercând să imităm în viaţa de familie virtuţile monahilor fără să avem dreapta socoteală ne supunem riscului de a merge pe un drum greşit. Iată de ce vieţile sfinţilor căsătoriţi ne sunt mai apropiate...

Sfânta Iuliana din Lazarevo este una dintre cele mai mari sfinte canonizate de Biserica dreptslăvitoare pentru că a reuşit să urce pe culmile rugăciunii şi ale nevoinţei ducând crucea familiei. Părinţii ei au fost oameni foarte bogaţi, dar bogăţia lor materială era covârşită de cea sufletească. Când Iuliana avea şase ani, mama ei a trecut la Domnul şi ea a fost crescută mai întâi de bunica sa şi apoi de alte rude. De foarte tânără, ea a început să ducă o viaţă de asceză aspră, fapt pentru care a fost deseori mustrată. Ea se îngrijea în taină de săraci şi de bolnavi şi făcea haine pentru orfani.

Deşi cea mai apropiată biserică se afla la o distanţă foarte mare şi în copilărie Iuliana nu a luat parte la dumnezeieştile slujbe, totuşi Dumnezeu i-a luminat mintea spre înţelepciune şi spre fapte bune. Trăind fără să aibă un povăţuitor duhovnicesc, ba chiar fără să citească scrierile Sfinţilor Părinţi despre vieţuirea în sfinţenie, ea a reuşit totuşi să urce pe culmile virtuţii.

Când a împlinit şaisprezece ani, ea a fost dată în căsătorie unui nobil bogat, pe nume Gheorghe Ossorvin. Au fost cununaţi de un părinte care le-a îndrumat cu mare atenţie paşii pe calea familiei. Pentru Iuliana, căsătoria nu a însemnat o împuţinare a nevoinţelor. Ea chiar s-a străduit să îl înveţe şi pe soţul ei să îi urmeze în nevoinţă.
Răbdând cu multă tărie ispitele – pentru că uneori slugile şi chiar socrii se certau cu ea, neînţelegându-i vieţuirea -, ea îşi găsea mângâierea în rugăciune. Odată a văzut în vis o mulţime mare de demoni înarmaţi, care vroiau să o omoare. Înfricoşându-se, ea s-a rugat Maicii Domnului şi Sfântului Nicolae. Sfântul Nicolae i-a apărut, lovindu-i pe draci, şi a binecuvântat-o: “Fiica mea! Fii tare şi puternică şi nu te înfricoşa de ameninţările demonilor, căci Hristos mi-a poruncit să te apăr de demoni şi de oamenii cei răi”. Ea s-a trezit imediat şi a văzut cum un bătrân a ieşit ca un fulger din cameră.

Soţii Gheorghe şi Iuliana au avut treisprezece copii – zece fii şi trei fiice. Şase dintre ei au murit la o vârsta fragedă. Ceilalţi, şase fii şi o fiică, au fost crescuţi în frica lui Dumnezeu. Când unul dintre fii, care se afla în slujba ţarului, a fost ucis, Iuliana l-a rugat pe soţul ei să o lase să plece la mânăstire; soţul însă nu a fost de acord, ci a implorat-o să rămână lângă el. Ea a rămas, dar din acel moment au trăit în paturi separate. În zilele de vineri fericita Iuliana nu mânca nimic, lunea şi miercurea mânca foarte puţin, mâncare uscată, negătită. După alţi zece ani, soţul ei a trecut la Domnul, iar sfânta şi-a înmulţit nevoinţele si rugăciunile.
Într-o iarna, când din cauza gerului pământul se crăpase şi pentru o vreme fericita Iuliana preferase să se roage acasă, preotul din sat a auzit o voce venind dinspre icoana Maicii Domnului:”Du-te şi întreab-o pe milostiva văduvă Iuliana de ce nu vine la biserică să se roage. Rugăciunea ei de acasă este bineplăcută lui Dumnezeu, dar nu atât de mult ca rugăciunea din biserică. Dar trebuie să o cinsteşti, căci are mai puţin de şaizeci de ani şi Duhul Sfant sălăşluieşte întru ea”.
Într-o seară, când o mulţime de draci au atacat-o pe sfânta şi ea a fost ajutată în chip minunat de Sfântul Nicolae, unul din draci a spus:”Nu a fost zi în care să nu-i fi făcut necazuri Iulianei. Am adus dezbinare între copiii şi slujitorii ei, dar nu am îndrăznit să mă apropii niciodata de ea, din pricina milosteniei, smereniei şi rugăciunii ei. Ea avea pururea o metanie în mână şi zicea rugăciunea lui Iisus. Când mănca sau bea, zicea mereu rugăciunea lui Iisus, iar cănd se aşeza pe pat buzele şi pântecele ei se mişcau întru laudă lui Dumnezeu. De multe ori am văzut-o dormind, dar mâna tot se mişca pe metanie”.
În ziua de 2 ianuarie 1604, după ce s-a împărtăşit şi şi-a binecuvântat copiii şi slugile, Sfânta Iuliana a trecut la Domnul. În acel moment, toţi cei de faţă au văzut pe capul ei o coroană de aur şi o lumină albă. Noaptea, camera în care fusese depus trupul ei s-a umplut de bună mireasmă. Sfânta Iuliana s-a arătat unei slujnice şi a cerut ca trupul său să fie pus în biserica din Murom, lângă cel al soţului ei...

(Danion Vasile)

Câteva dintre minunile săvârşite de Dumnezeu prin Sfânta Iuliana

“Copiii şi rudele milostivei Iuliana au ridicat deasupra mormântului ei o biserică de iarnă închinată Sfântului Arhanghel Mihail. Pe data de 8 august 1614, Gheorghe, fiul fericitei, a murit. Şi începând să pregătească un loc de îngropăciune pentru el în cripta familiei Ossorghin, au gasit sicriul fericitei Iuliana nestricat, deşi nu ştiau cine se află în el. Pe 10 august, după slujbă înmormântării lui Gheorghe, când cei care luaseră parte la slujbă au mers la casa adormitului, femeile curioase ale satului au deschis sicriul şi au văzut că era plin de mir bine mirositor. Când invitaţii au plecat de la masa de parastas, femeile le-au povestit ce au văzut la familia Ossorghin. Copiii milostivei Iuliana au alergat la sicriu şi au văzut că femeile au spus adevărul. Au luat cu adâncă evlavie un vas de mir şi l-au dus la Catedrala din Murom, poate ca o mărturie a cuvintelor lor. În timpul zilei, acest mir era ca sucul de sfeclă, dar noaptea se îngroşa şi devenea precum uleiul ce izvorăşte din unele flori purpurii. Întru uimirea lor, nu au îndrăznit să cerceteze întregul trup al dreptei Iuliana: au văzut doar că mâinile şi picioarele ei erau nestricate; nu i-au văzut capul, deoarece o grindă ce susţinea coşul bisericii era aşezată deasupra capacului sicriului. În acea noapte, mulţi au auzit bătând un clopot în biserica dreptului Lazăr şi au alergat la biserică crezând că cineva trage clopotul de incendiu; dar nu era nicăieri vreun foc de stins. Cei care au sosit au băgat de seamă că sicriul răspândea o mireasmă dulce. Vestea despre această întâmplare s-a răspândit repede în ţinuturile înconjurătoare şi mulţi veneau la sicriul sfintei ungăndu-se cu mir şi primind tămăduirea feluritelor dureri.
Când mirul a fost împărţit aproape toţi, bolnavii au început să ia pământ de sub sicriul milostivei Iuliana, atingându-se cu el, şi, după măsura credinţei lor, primeau uşurare în neputinţele lor. Astfel, Ieremia Cercev, un locuitor al Muromului, a mers cu soţia sa şi cu doi copii bolnavi la sicriul milostivei Iuliana. Fiul şi fiica sa aveau o boală din pricina căreia, de mai mult de doi ani, le curgea sânge din mâini şi din picioare, şi nu puteau nici măcar să-şi ridice mâinile până la gură. După ce au făcut o rugăciune şi un parastas la sicriul sfintei şi i-au atins pe copiii lor cu pământ de la mormânt, Ieremia şi soţia sa s-au întors acasă. Copiii au dormit o zi şi o noapte întreaga, iar când s-au trezit, puteau să-şi facă semnul crucii singuri. După o săptămână erau complet sănătoşi.

***
Într-o noapte, în satul Lazarevo a izbucnit un foc şi au ars patru case cu acoperişuri de plumb. Bătea un vânt nemaipomenit de tare şi focul se apropia din ce în ce mai mult de biserica. Preotul a alergat la biserică, a luat repede cu amândouă mâinile pământ de sub sicriul Sfintei Iuliana şi l-a aruncat în foc. Atunci vântul şi-a schimbat direcţia, focul a scăzut încet-încet şi pe urmă s-a stins.

***
Maria, o slujitoare a boierului Matei Cerkasov, ce trăia într-o margine a Muromului, orbise. Când prietenii şi familia ei au adus-o la racla Sfintei Iuliana şi au făcut o rugăciune şi un parastas pentru sfânta, a simţit cum vederea îi revenea. Pe drumul de întoarcere în Murom a putut chiar să culeagă ciuperci şi zmeură.

***
Un băiat de zece ani a paralizat şi şi-a pierdut vederea. A fost dus la biserică Arhanghelului Mihail, unde s-a făcut o rugăciune către dreapta Iuliana şi copilul dintr-o dată a putut vedea o lumânare arzând; după puţin timp şi-a recăpătat sănătatea în întregime.

***
Agatha, soţia lui Teodor, un preot ce slujea în biserica Arhaghelului Mihail, avea o durere atât de necruţătoare la o mână, încât nici nu o putea mişca. Milostiva Iuliana a apărut nefericitei femei şi i-a zis:”Mergi la biserica Arhanghelului Mihail şi sărută icoana Iulianei!”(...) Femeia suferindă a facut o rugăciune şi un parastas, a băut aghiazmă, a atins pământ de mana ei şi s-a tămăduit.

***
Iosif Kovkov, un curtean din Moscova, era atât de grav bolnav, încât toţi credeau că în curând va muri. Dar i-a venit gândul de a-l trimite pe servitorul său, Anicius, la racla Sfintei Iuliana. Acesta a făcut o rugăciune pentru sănătatea stăpânului său bolnav şi a luat cu el aghiazmă şi pământ. După ce Kovkov s-a stropit cu apă şi s-a atins cu pământul adus, şi-a recăpătat sănătatea imediat. Cel vindecat a călătorit apoi pe jos până în satul Lazarevo pentru a-i mulţumi milostivei Iuliana”.

(Din “Viaţa Sfintei Iuliana din Lazarevo”, traducere de Victor Popescu Sandu)

Din revista "Lumea Credinţei"


Descarcă viaţa şi acatistul Sfintei Iuliana:

Etichete:
blog comments powered by Disqus
Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
Related Posts with Thumbnails

Arhivă



___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

 Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

 Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

toateBlogurile.ro

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești