Articole

Se încarcă...


___





http://vestitorul.blogspot.com/search/label/Paisie%20Aghioritul

Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.
.

Praznicul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

8/15/2010 | Publicat de admin | Editați postarea

„Dar Maria şi-a ales partea cea bună” (Luca 10, 42). Adormirea Maicii Domnului ne înfăţişează sfârşitul cel bun al acestei alegeri. Mântuitorul Însuşi a venit la adormirea Ei ca să-I primească sufletul în mâinile Sale. De acelaşi lucru s-au învrednicit numeroşi sfinţi; acelaşi lucru îl întâlnesc, în felurite chipuri şi trepte, toţi cei ce au ales partea cea bună. În ceasul alegerii, acest sfârşit se întrevede numai, prin nădejde, şi într-o oarecare măsură este chiar pregustat; dar apoi ostenelile, luptele şi silinţele se perindă una după alta, întunecând calea aleasă. Steaua călăuzitoare rămâne bunul sfârşit al părţii celei bune, întocmai ca focul ce luminează în depărtare pentru drumeţul pe care l-a prins seara. Nădejdea este dătătoarea râvnei, reazemul răbdării şi statorniciei în lucrarea începută, iar tăria nădejdii este credinţa. Oamenii aleg prin credinţă, prin nădejde devin statornici în alegerea făcută, iar prin răbdare ajung la sfârşitul cel bun.

“Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an”
Sfântul Teofan Zavorâtul
Ed. Sophia Bucuresti, 1999.


Cântări psaltice la Adormirea Maicii Domnului

Etichete: | View Comments

Răspunsuri ale Sfântului Varsanufie despre vise şi vedenii către credincioşi

8/13/2010 | Publicat de admin | Editați postarea
Sfinţii Varsanufie şi Ioan

Astăzi, 13 august, este prăznuit Sfântul Cuvios Serida, egumenul mănăstirii din Gaza, căruia îi dicta Sfântul Varsanufie învăţăturile pentru fiii lui duhovniceşti, călugări şi mireni, care întrebau, prin scrisoare, spre lămurirea a tot felul de subiecte: despre viaţa duhovnicească, cum să se poarte în relaţiile cu semenii, asupra unor înţelesuri tainice ale Sfintei Scripturi, despre sfintele dogme, sau privind unele detalii ale vieţii de zi cu zi. Când Sfântul Varsanufie începu să dicteze asemenea scrisori lui Serid, acesta, neaducând cu sine ceva de scris, se tulbură gândind că nu va putea să-şi aducă aminte atâtea cuvinte. Bătrânul îi ghici gândul, faţa îi străluci ca focul şi îi spuse: “Mergi şi scrie şi nu te teme. Dacă ţi-aş spune zeci de mii de cuvinte ca să le scrii, Duhul lui Dumnezeu nu te va lăsa să scrii nici mai multe, nici mai puţine decât ţi-am spus, chiar dacă ai voi, ci îţi va conduce mâna ca să scrii acestea întru aceeaşi rânduială.”

Sfântul Nicodim Aghioritul, primul care a dat spre tipărire „Întrebările şi răspunsurile Sfinţilor Părinţi Varsanufie şi Ioan”(din secolul al VI-lea), îi caracteriza pe aceşti sfinţi ca „cercetători ai isihiei”, „canoanele ascezei”, „făcliile discernământului”, „ochi neadormiţi ai proorociei”, „cuceritorii virtuţilor”, „vase ale Duhului Sfânt”, fără să exagereze în vreun fel. Şi aceasta reiese din cuprinsul cărţii „Biblia lui Varsanufie şi Ioan”. Sfântul Varsanufie răspunde la întrebări şi nedumeriri în legătură cu visele şi vedeniile, pe care i le formulează un „laic iubitor de Hristos”. Astfel, sfântul răspunde la nelămurirea chiar şi a multor creştini contemporani – dacă nu cumva Dumnezeu se va mânia în caz că, din smerenie, spunem că ceva care provine de la Acesta este de la diavol. De asemenea, respinge părerea (superstiţia) care spune că dacă un vis se repetă (de trei ori) este de la Dumnezeu. În felul acesta, Sfântul Varsanufie îi explică avvei Ioan din Mirosava (Berşeba) cum a căzut în cursa diavolească prin vise care s-au adeverit şi prin vedenii diavoleşti (foarte evlavioase).

Întrebarea 414:
Dacă un păcătos are o vedenie, nu trebuie să fie sigur că provine de la Dumnezeu?

Răspunsul Sf. Varsanufie:
Când i se întâmplă aşa ceva unui păcătos, este evident că provine de la diavoli care vor să-i înşele sufletul său ticălos şi să-l ducă la pierzanie. Prin urmare, niciodată nu trebuie să se încreadă în asemenea vedenii, ci să-şi recunoască păcatele şi slăbirea lui duhovnicească şi să-şi petreacă viaţa cu frică şi cutremur.

Întrebarea 415:
Oare chiar şi atunci când apar în chipul Mântuitorului Hristos, chiar şi atunci trebuie să-i privim cu repulsie?

Răspunsul Sf. Varsanufie:
Atunci cu atât mai mult trebuie să-i respingem şi să anatemizăm viclenia şi amăgirea lor. Aşadar, frate, niciodată să nu te amăgeşti din pricina unei asemenea apariţii diavoleşti şi aşa-zis descoperitoare. Căci arătările dumnezeieşti li se întâmplă doar sfinţilor, dar totdeauna înainte de a se petrece aceste arătări, inimile sfinţilor se umplu de linişte, pace şi bucurie. Dar cu toate acestea, deşi cunosc de unde provine arătarea, se consideră pe ei nevrednici. Cu mult mai mult deci păcătoşii nu trebuie să se încreadă în asemenea arătări, cunoscând bine nevrednicia lor.

Întrebarea 416:
Spune-mi, părinte, cum îndrăzneşte diavolul, fie prin vedenii, fie prin vise, să arate chipul Mântuitorului Hristos sau Sfânta Împărtăşanie?

Răspunsul Sf. Varsanufie:
Nu are diavolul putere să arate nici pe Mântuitorul Hristos, nici Sfânta Împărtăşanie. Ci ne amăgeşte luând chipul unui anumit om sau forma pâinii obişnuite. Ia aminte însă că nu poate lua forma Sfintei Cruci, întrucât nu poate înfăţişa Crucea într-o formă diferită. Ştie că noi cunoaştem semnul adevărat şi tipul Crucii şi nu îndrăzneşte să-l folosească deoarece prin aceasta şi-a pierut puterea şi a fost rănit de moarte. Pe Mântuitorul Hristos însă nu L-am văzut şi nu L-am cunoscut întrupat şi diavolul se străduieşte să ne înşele şi să ne convingă că este cel arătat de el, ca să credem adevărată această amăgire şi să pierim. Când vezi în visul tău forma Crucii, să ştii că visul este adevărat şi vine de la Dumnezeu. Ai grijă însă ca visul să-ţi fie tâlcuit de Sfinţii Părinţi şi să nu crezi în ce spune cugetul tău.
Fie ca Dumnezeu să-ţi lumineze mintea şi gândurile, frate, încât să te fereşti de orice cursă a vrăjmaşului.

Întrebarea 418:
Am auzit că, dacă cineva are de trei ori acelaşi vis, înseamnă că visul este adevărat. Acest lucru este adevărat, părinte?

Răspunsul Sf. Varsanufie:
Nu este adevărat, nici corect şi nu trebuie să crezi în acest vis. Pentru că cel care apare o dată, ca să înşele, poate face asta şi de trei şi chiar de mai multe ori. Aşadar, nu-l lăsa pe satana să te batjocorească, ci ai grijă de tine, frate!

Întrebarea 419:
Sunt momente în care disting foarte limpede şi foarte adânc în interiorul meu cum cugetările viclene mi-au înconjurat mintea ca fiarele sălbatice, dar nu mă vătămează în nici un fel. Ce este aceasta?

Răspunsul Sf. Varsanufie:
Este înşelăciunea vrăjmaşului şi ascunde în ea păcatul mândriei, ca să te convingă că cugetările viclene nu-ţi pot face nici un rău, şi astfel să ţi se înfumureze inima. Tu însă să nu te amăgeşti, ci să ţii minte cât de bolnav eşti, să ţii minte, de asemenea, şi păcatele tale. Şi să chemi numele sfânt al lui Dumnezeu, care te va ajuta împotriva vrăjmaşului.

Întrebarea 420:
Poate susţine cineva că în omul păcătos locuieşte Duhul Sfânt? Iar dacă zice că în acesta nu poate sta Duhul Sfânt, în ce fel sunt păziţi şi ocrotiţi păcătoşii?

Răspunsul Sf. Varsanufie:
Sfinţii se învrednicesc să primească Duhul Sfânt şi devin templul Lui. Pentru că zice: „Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor” (II Corinteni 6, 16). Pe când păcătoşii sunt străini de o situaţie ca aceasta, după cum s-a spus: „Înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean” (Înţelepciunea lui Solomon 1, 4), aşadar, sunt păziţi şi ocrotiţi numai cu voia bunătăţii dumnezeieşti.
Să aducem mulţumire pentru toate bunătăţile Lui nespuse şi pentru iubirea Sa de oameni. Căci Lui i se cuvine slava în veci. Amin.

Întrebarea 421:
Când mă supăr şi mă întristez de ceva, mă rog şi Dumnezeu mă ajută cu nespusa Lui bunătate. Atunci, mintea mea se umple de mândrie şi trufie la gândul că mi s-a ascultat rugăciunea. Cum să procedez în această situaţie?

Răspunsul Sf. Varsanufie:
Când te rogi şi simţi că rugăciunea ţi-a fost ascultată, dar în acelaşi timp te mândreşti pentru aceasta, este limpede că nici rugăciunea ta nu a fost la Dumnezeu şi nici de la Dumnezeu n-a fost ajutorul, ci puterea rugăciunii a fost de la diavoli pentru ca inima ta să se mândrească. Căci atunci când puterea rugăciunii izvorăşte, din harul lui Dumnezeu, sufletul nu-ţi cade în trufie, ci se smereşte. Şi se minunează de marea milă a lui Dumnezeu Care e atât de îngăduitor şi milos cu păcătoşii nevrednici care Îl mânie mereu. Şi aduce mulţumire nespusei şi slăvitei bunătăţi a Lui, pentru că nu ne lasă să pierim în păcatele noastre, ci în marea Lui îngăduinţă rabdă şi miluieşte. Şi astfel, păcătosul nu numai că nu se laudă, ci tremură şi-L slăveşte.

Când s-a înzdrăvenit din boală şi a ieşit din ispită avva Ioan din Mirosava (Berşeba), diavolul i-a arătat vise viclene pentru a-l tulbura din nou. Dar întrucât nici aceasta nu a avut efect, i-a arătat în continuare un loc ce semăna cu o mănăstire, cu biserici şi cu oameni mulţi care se refugiau acolo ca să găsească ajutor. Iar părintele, ca să-l liniştească, i-a scris următoarele:
„Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu” (Luca 2, 14), frate! Vrăjmaşul nostru, diavolul, s-a aruncat ca un leu întărâtat ca să te înghită, dar mâna lui Dumnezeu, care ne acoperă întotdeauna, nu l-a lăsat. Aşadar, când a văzut că nu-i este permis să înfăptuiască ce vrea, şi-a făcut plan să-ţi întunece mintea şi ţi-a arătat dinainte câteva lucruri prin visele lui vicioase. Şi deoarece, viclean cum este, în şiretenia lui, şi-a dat seama că Dumnezeu n-o să te lase să fii încercat până la pierzanie, adică nu mai mult decât poţi îndura, te-a făcut să vezi biserica şi mănăstirea, care ar fi putut aduce ajutor oamenilor. Dar tu să-ţi păzeşti inima făcând semnul Crucii, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi cred că în felul acesta ne va ajuta să zdrobim capul vrăjmaşului.
Străduieşte-te deci să dobândeşti inimă smerită şi dă slavă Aceluia Care te-a salvat din cursa ucigaşă a diavolului. Şi să ştii că toate acestea ţi s-au întâmplat din neglijenţă, pentru că nu ai trezvie.

Extras din cartea „Pateric despre visuri şi vedenii”,
Ed. Egumeniţa
Etichete: | View Comments

Se strânge menghina; de la 1 ianuarie 2011 se introduc cărţile de identitate electronice cu cip

8/12/2010 | Publicat de admin | Editați postarea
Iată cum ceea ce spunea Părintele Justin Pârvu - şi alţi cuvioşi - începe să se contureze tot mai mult. După paşapoartele cu cip pentru care cu toate că din punct de vedere legal a fost strâns un număr de semnături mai mult decât suficient, nu ni s-a dat dreptul să ne exprimăm prin referendum poziţia noastră cu privire la actele electronice cu cip, şi după cum bine se ştie, într-o primă etapă au fost introduse paşapoartele cu cip fără să fim intrebaţi dacă nouă ne comvin sau nu aceste acte electronice, acum urmează cel de-al doilea pas şi poate unul decisiv înainte de faza finală a implantării cipului, aceea ca toţi cetăţenii să aibă cărţi electronice de identitate cu cip.

Vă recomand tuturor să citiţi ceea ce spunea Părintele Justin în urmă cu aproximativ un an: "Dacă paşaportul era un drept şi nu o obligaţie, oare buletinul tot un drept va fi?"

De pe site-ul postului de televiziune Antena 3 aflăm următoarele:

De la începutul anului viitor vom avea cărţi de identitate noi, pe modelul paşapoartelor. Noul buletin se va numi carte electronică de identitate şi va conţine date biometrice, inclusiv amprente.

Ministerul Administraţiei şi Internelor a propus un proiect de lege prin care datele de identitate vor fi stocate pe un cip. Acesta va conţine fotografia posesorului dar şi amprentele.

"Cartea electronică de identitate este de tip smart card
şi conţine date cu caracter personal, inclusiv date biometrice ale titularului, în format tipărit şi/sau în format electronic, precum şi elemente de particularizare şi de siguranţă. Datele biometrice incluse în cartea electronică de identitate sunt imaginea facială şi imaginile impresiunilor papilare a două degete" se arată în proiectul de modificare şi completare a Ordonanţei de urgenţă 97/2005, aflat în dezbatere publică pe site-ul MAI.

O noutate apare în cazul copiilor care, începând cu vârsta de 6 ani, pot deţine carte de identitate electronică, în vederea calatoriei în străinătate.

Tot de la 1 ianuarie şi cetăţenii străini rezidenţi vor avea cărţi electronice de rezidenţă. Ministerul de Interne susţine că introducerea noului sistem nu presupune cheltuieli bugetare suplimentare.

Sursa: Antena 3


Alte recomandări:
Etichete: | View Comments

Povestire despre icoana nezugrăvită de mână omenească a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos

8/11/2010 | Publicat de admin | Editați postarea
Ziua a unsprezecea a lunii august

Povestire despre icoana nezugrăvită de mână omenească a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos

În zilele împăratului Tiberiu s-a întâmplat o minune mare şi ciudată.
O femeie văduvă şi iubitoare de creştini, pe nume Maria, soţie de senator şi patrician, a fost lovită de o boală de nelecuit şi înfricoşătoare. După ce a lăsat orice nădejde în ajutorul omenesc, s-a predat pe sine în mâinile Dumnezeului şi Domnului nostru Iisus Hristos. A avut, deci, bunul gând de a trimite un mesaj preoţilor care slujeau la sfânta icoană nezugrăvită de mână omenească a Domnului nostru, rugându-i să o viziteze.
Când au venit aceia, Maria a căzut la picioarele lor zicând:
- Vă implor, domnii mei. Deoarece Dumnezeu, pentru păcatele mele, a îngăduit să fiu chinuită de boala aceasta grea şi înfricoşătoare, aş vrea, sărmana şi nevrednica de mine, cu sfintele voastre rugăciuni, să primesc în casa mea umilă icoana sfântă a Stăpânului nostru, pentru patruzeci de zile. Poate că în acest fel Domnul mă va milui.
Preoţii, cunoscând trăirea virtuoasă şi starea ei duhovnicească, au primit să aducă sfânta icoană.
Când au adus-o şi au deschis lada în care se afla, femeia a căzut în faţa ei, s-a închinat şi a sărutat-o. Apoi a adus o bucată de pânză de bumbac, de dimensiunile icoanei, şi a acoperit-o cu ea. La urmă a aşezat-o într-un chivot curat, pe care l-a pus în paraclisul casei, a aprins în faţa ei o candelă mare şi neadormită şi a pus să se slujească liturghie până la patruzeci de zile.
Îndată ce s-au împlinit cele patruzeci de zile, durerile femeii au început să devină atât de puternice şi de nesuportat, încât nu se putea ridica deloc din pat. A chemat-o atunci pe una dintre slujnicele ei – cea pe care o ştia mai curată decât toate – şi i-a spus:
- Adu chivotul în care se află sfânta icoană, ca să mă închin şi să găsesc puţină uşurare de durerile de nesuferit care mă sfâşie.
Slujnica s-a dus în paraclis. Acolo însă a văzut o minune mare, minune înfricoşătoare şi ciudată: o flacără înaltă ieşea din sfântul chivot, se ridica până la acoperişul paraclisului şi, acoperind întregul altar, cobora până la podea, fără să ardă ceva din naos.
Slujnica s-a cutremurat şi a căzut la pământ. O alta însă, care a văzut întâmplarea, a alergat şi i-a spus stăpânei sale. Aceea, plină de frică, s-a ridicat din pat şi cu mult efort a plecat spre paraclis.
- Doamne miluieşte! A strigat când a văzut flacăra.
Îndată a trimis să-i cheme pe preoţi. Au venit repede, iar în urma lor se vedea mulţime mare de oameni.
Au rămas cu toţii uimiţi când au văzut minunea cea ciudată. Flacăra urca şi cobora neîncetat, ca o pânză de corabie bătută puternic de vânt. Asta a ţinut ore bune, în vreme ce toţi implorau:
- Doamne miluieşte!
Mai târziu, preoţii au făcut slujbă şi îndată flacăra a dispărut. Au deschis atunci chivotul şi au găsit icoana Domnului cea nezugrăvită de mână omenească întreagă şi nevătămată. Însă când au ridicat şi pânza de bumbac pe care văduva o pusese pe icoană, au văzut – o, minunea lui Dumnezeu! – că pe ea se imprimase o alta icoană a Domnului, asemănătoare cu prima.
L-au slăvit toţi pe Dumnezeu pentru minune. Au sărutat icoana şi apoi au pus-o peste trupul femeii, în locul unde o durea. Durerile au pierit imediat, boala a cedat şi femeia s-a tămăduit. Când şi-a revenit definitiv, s-a ridicat şi L-a slăvit pe Dumnezeu împreună cu toţi ceilalţi, care veniseră cu preoţii.
După câţiva ani, acea femeie cinstită, fiind vas ales de Dumnezeu, a văzut dinainte plecarea ei din viaţa aceasta şi s-a gândit să dăruiască sfânta icoană mănăstirii Înălţării Domnului, aflată în Melitini. Şi atunci, parcă trimis dinadins în acest scop, la Constantinopol a venit Dometian, arhiepiscopul Melitinei, vărul împăratului Mauriciu, împreună cu cârmuitorii Melitinei. Când văduva a aflat de venirea lor, a avut grijă să-i dea arhiepiscopului icoana, spunându-i dorinţa ei ca aceasta să ajungă în Melitini. Şi tocmai aşa s-a întâmplat.
Nu trebuie însă să neglijăm şi o a doua minune.
Când, în anii împăratului Heraclie, au năvălit perşii, măicuţele din mănăstirea Melitinei s-au temut ca nu cumva să fie şi ele înrobite. Aşadar au plecat la Constantinopol unde, datorită originii lor nobile, patriarhul Serghie le-a dăruit o mănăstire. Dar când a aflat că au asupra lor sfânta icoană cea nezugrăvită de mână omenească, le-a luat-o – chiar dacă fără voia lor.
Dar iată! În zilele acelea pe patriarh l-au aflat zile grele şi triste – furia împăratului împotriva lui şi unele tulburări în Biserică. În vreme ce era nedumerit faţă de relele acestea, vede noaptea în vis un om înfricoşător stând înaintea lui şi zicându-i:
- Să înapoiezi degrabă ceea ce ai luat pe nedrept de la mănăstire!
Când s-a trezit, patriarhul a căzut pe gânduri. I-a chemat şi pe oamenii lui ca să-i întrebe în legătură cu aceasta:
- Ce să fie aceste necazuri care mă încearcă? Şi din ce cauză mă chinuiesc? Am văzut, desigur, şi în vis un bărbat înfricoşător care a stat în faţa mea şi mi-a spus: „să înapoiezi degrabă ceea ce ai luat pe nedrept de la mănăstire”. Dar eu nu ştiu ce am luat şi de la care mănăstire.
- Stăpâne, au răspuns aceia, nu te gândi deloc la un asemenea lucru. N-ai nedreptăţit pe nimeni niciodată. E simplu, necazurile şi închipuirile care te chinuie se datorează lucrării diavolilor.
Iată însă că şi noaptea următoare acel om înfricoşător se înfăţişează din nou în faţa patriarhului şi îi zice sever:
- Înapoiază degrabă ceea ce le-ai luat măicuţelor de la mănăstirea Înălţării. Nu ştii oare că sunt străine şi nemângâiate, căci au lăsat patria lor şi au venit aici?
Patriarhul a sărit în sus şi i-a spus diaconului său:
- Frate, când ai luat icoana Domnului de la măicuţe, cum au primit asta?
- Foarte greu, stăpâne, a răspuns acela. Şi dacă ar fi avut putere, nu ne-ar fi lăsat să o luăm.
Atunci Patriarhul a înţeles totul. Şi a început să se mustre pe sine pentru ceea ce a făcut.Fără întârziere şi cu multă slavă a trimis sfânta icoană la mănăstirea de călugăriţe, pe 29 noiembrie.
Îndată necazurile şi ispitele patriarhului au încetat, iar măicuţele s-au umplut de mângâiere, gustând din bucuria pe care o transmite neîncetat icoana Domnului, cea nezugrăvită de mână omenească.


Extras: "Întâmplări cutremurătoare, întâmplări de folos"
Ed. Egumeniţa
Etichete: , | View Comments
Abonați-vă la: Postări (Atom)
Related Posts with Thumbnails


___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

 Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

 Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

toateBlogurile.ro

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești