Articole

Se încarcă...


___





http://vestitorul.blogspot.com/search/label/Paisie%20Aghioritul

Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.
.

Răspunsuri ale Sfântului Varsanufie despre vise şi vedenii către credincioşi

8/13/2010 | Publicat de admin | Editați postarea
Sfinţii Varsanufie şi Ioan

Astăzi, 13 august, este prăznuit Sfântul Cuvios Serida, egumenul mănăstirii din Gaza, căruia îi dicta Sfântul Varsanufie învăţăturile pentru fiii lui duhovniceşti, călugări şi mireni, care întrebau, prin scrisoare, spre lămurirea a tot felul de subiecte: despre viaţa duhovnicească, cum să se poarte în relaţiile cu semenii, asupra unor înţelesuri tainice ale Sfintei Scripturi, despre sfintele dogme, sau privind unele detalii ale vieţii de zi cu zi. Când Sfântul Varsanufie începu să dicteze asemenea scrisori lui Serid, acesta, neaducând cu sine ceva de scris, se tulbură gândind că nu va putea să-şi aducă aminte atâtea cuvinte. Bătrânul îi ghici gândul, faţa îi străluci ca focul şi îi spuse: “Mergi şi scrie şi nu te teme. Dacă ţi-aş spune zeci de mii de cuvinte ca să le scrii, Duhul lui Dumnezeu nu te va lăsa să scrii nici mai multe, nici mai puţine decât ţi-am spus, chiar dacă ai voi, ci îţi va conduce mâna ca să scrii acestea întru aceeaşi rânduială.”

Sfântul Nicodim Aghioritul, primul care a dat spre tipărire „Întrebările şi răspunsurile Sfinţilor Părinţi Varsanufie şi Ioan”(din secolul al VI-lea), îi caracteriza pe aceşti sfinţi ca „cercetători ai isihiei”, „canoanele ascezei”, „făcliile discernământului”, „ochi neadormiţi ai proorociei”, „cuceritorii virtuţilor”, „vase ale Duhului Sfânt”, fără să exagereze în vreun fel. Şi aceasta reiese din cuprinsul cărţii „Biblia lui Varsanufie şi Ioan”. Sfântul Varsanufie răspunde la întrebări şi nedumeriri în legătură cu visele şi vedeniile, pe care i le formulează un „laic iubitor de Hristos”. Astfel, sfântul răspunde la nelămurirea chiar şi a multor creştini contemporani – dacă nu cumva Dumnezeu se va mânia în caz că, din smerenie, spunem că ceva care provine de la Acesta este de la diavol. De asemenea, respinge părerea (superstiţia) care spune că dacă un vis se repetă (de trei ori) este de la Dumnezeu. În felul acesta, Sfântul Varsanufie îi explică avvei Ioan din Mirosava (Berşeba) cum a căzut în cursa diavolească prin vise care s-au adeverit şi prin vedenii diavoleşti (foarte evlavioase).

Întrebarea 414:
Dacă un păcătos are o vedenie, nu trebuie să fie sigur că provine de la Dumnezeu?

Răspunsul Sf. Varsanufie:
Când i se întâmplă aşa ceva unui păcătos, este evident că provine de la diavoli care vor să-i înşele sufletul său ticălos şi să-l ducă la pierzanie. Prin urmare, niciodată nu trebuie să se încreadă în asemenea vedenii, ci să-şi recunoască păcatele şi slăbirea lui duhovnicească şi să-şi petreacă viaţa cu frică şi cutremur.

Întrebarea 415:
Oare chiar şi atunci când apar în chipul Mântuitorului Hristos, chiar şi atunci trebuie să-i privim cu repulsie?

Răspunsul Sf. Varsanufie:
Atunci cu atât mai mult trebuie să-i respingem şi să anatemizăm viclenia şi amăgirea lor. Aşadar, frate, niciodată să nu te amăgeşti din pricina unei asemenea apariţii diavoleşti şi aşa-zis descoperitoare. Căci arătările dumnezeieşti li se întâmplă doar sfinţilor, dar totdeauna înainte de a se petrece aceste arătări, inimile sfinţilor se umplu de linişte, pace şi bucurie. Dar cu toate acestea, deşi cunosc de unde provine arătarea, se consideră pe ei nevrednici. Cu mult mai mult deci păcătoşii nu trebuie să se încreadă în asemenea arătări, cunoscând bine nevrednicia lor.

Întrebarea 416:
Spune-mi, părinte, cum îndrăzneşte diavolul, fie prin vedenii, fie prin vise, să arate chipul Mântuitorului Hristos sau Sfânta Împărtăşanie?

Răspunsul Sf. Varsanufie:
Nu are diavolul putere să arate nici pe Mântuitorul Hristos, nici Sfânta Împărtăşanie. Ci ne amăgeşte luând chipul unui anumit om sau forma pâinii obişnuite. Ia aminte însă că nu poate lua forma Sfintei Cruci, întrucât nu poate înfăţişa Crucea într-o formă diferită. Ştie că noi cunoaştem semnul adevărat şi tipul Crucii şi nu îndrăzneşte să-l folosească deoarece prin aceasta şi-a pierut puterea şi a fost rănit de moarte. Pe Mântuitorul Hristos însă nu L-am văzut şi nu L-am cunoscut întrupat şi diavolul se străduieşte să ne înşele şi să ne convingă că este cel arătat de el, ca să credem adevărată această amăgire şi să pierim. Când vezi în visul tău forma Crucii, să ştii că visul este adevărat şi vine de la Dumnezeu. Ai grijă însă ca visul să-ţi fie tâlcuit de Sfinţii Părinţi şi să nu crezi în ce spune cugetul tău.
Fie ca Dumnezeu să-ţi lumineze mintea şi gândurile, frate, încât să te fereşti de orice cursă a vrăjmaşului.

Întrebarea 418:
Am auzit că, dacă cineva are de trei ori acelaşi vis, înseamnă că visul este adevărat. Acest lucru este adevărat, părinte?

Răspunsul Sf. Varsanufie:
Nu este adevărat, nici corect şi nu trebuie să crezi în acest vis. Pentru că cel care apare o dată, ca să înşele, poate face asta şi de trei şi chiar de mai multe ori. Aşadar, nu-l lăsa pe satana să te batjocorească, ci ai grijă de tine, frate!

Întrebarea 419:
Sunt momente în care disting foarte limpede şi foarte adânc în interiorul meu cum cugetările viclene mi-au înconjurat mintea ca fiarele sălbatice, dar nu mă vătămează în nici un fel. Ce este aceasta?

Răspunsul Sf. Varsanufie:
Este înşelăciunea vrăjmaşului şi ascunde în ea păcatul mândriei, ca să te convingă că cugetările viclene nu-ţi pot face nici un rău, şi astfel să ţi se înfumureze inima. Tu însă să nu te amăgeşti, ci să ţii minte cât de bolnav eşti, să ţii minte, de asemenea, şi păcatele tale. Şi să chemi numele sfânt al lui Dumnezeu, care te va ajuta împotriva vrăjmaşului.

Întrebarea 420:
Poate susţine cineva că în omul păcătos locuieşte Duhul Sfânt? Iar dacă zice că în acesta nu poate sta Duhul Sfânt, în ce fel sunt păziţi şi ocrotiţi păcătoşii?

Răspunsul Sf. Varsanufie:
Sfinţii se învrednicesc să primească Duhul Sfânt şi devin templul Lui. Pentru că zice: „Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor” (II Corinteni 6, 16). Pe când păcătoşii sunt străini de o situaţie ca aceasta, după cum s-a spus: „Înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean” (Înţelepciunea lui Solomon 1, 4), aşadar, sunt păziţi şi ocrotiţi numai cu voia bunătăţii dumnezeieşti.
Să aducem mulţumire pentru toate bunătăţile Lui nespuse şi pentru iubirea Sa de oameni. Căci Lui i se cuvine slava în veci. Amin.

Întrebarea 421:
Când mă supăr şi mă întristez de ceva, mă rog şi Dumnezeu mă ajută cu nespusa Lui bunătate. Atunci, mintea mea se umple de mândrie şi trufie la gândul că mi s-a ascultat rugăciunea. Cum să procedez în această situaţie?

Răspunsul Sf. Varsanufie:
Când te rogi şi simţi că rugăciunea ţi-a fost ascultată, dar în acelaşi timp te mândreşti pentru aceasta, este limpede că nici rugăciunea ta nu a fost la Dumnezeu şi nici de la Dumnezeu n-a fost ajutorul, ci puterea rugăciunii a fost de la diavoli pentru ca inima ta să se mândrească. Căci atunci când puterea rugăciunii izvorăşte, din harul lui Dumnezeu, sufletul nu-ţi cade în trufie, ci se smereşte. Şi se minunează de marea milă a lui Dumnezeu Care e atât de îngăduitor şi milos cu păcătoşii nevrednici care Îl mânie mereu. Şi aduce mulţumire nespusei şi slăvitei bunătăţi a Lui, pentru că nu ne lasă să pierim în păcatele noastre, ci în marea Lui îngăduinţă rabdă şi miluieşte. Şi astfel, păcătosul nu numai că nu se laudă, ci tremură şi-L slăveşte.

Când s-a înzdrăvenit din boală şi a ieşit din ispită avva Ioan din Mirosava (Berşeba), diavolul i-a arătat vise viclene pentru a-l tulbura din nou. Dar întrucât nici aceasta nu a avut efect, i-a arătat în continuare un loc ce semăna cu o mănăstire, cu biserici şi cu oameni mulţi care se refugiau acolo ca să găsească ajutor. Iar părintele, ca să-l liniştească, i-a scris următoarele:
„Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu” (Luca 2, 14), frate! Vrăjmaşul nostru, diavolul, s-a aruncat ca un leu întărâtat ca să te înghită, dar mâna lui Dumnezeu, care ne acoperă întotdeauna, nu l-a lăsat. Aşadar, când a văzut că nu-i este permis să înfăptuiască ce vrea, şi-a făcut plan să-ţi întunece mintea şi ţi-a arătat dinainte câteva lucruri prin visele lui vicioase. Şi deoarece, viclean cum este, în şiretenia lui, şi-a dat seama că Dumnezeu n-o să te lase să fii încercat până la pierzanie, adică nu mai mult decât poţi îndura, te-a făcut să vezi biserica şi mănăstirea, care ar fi putut aduce ajutor oamenilor. Dar tu să-ţi păzeşti inima făcând semnul Crucii, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi cred că în felul acesta ne va ajuta să zdrobim capul vrăjmaşului.
Străduieşte-te deci să dobândeşti inimă smerită şi dă slavă Aceluia Care te-a salvat din cursa ucigaşă a diavolului. Şi să ştii că toate acestea ţi s-au întâmplat din neglijenţă, pentru că nu ai trezvie.

Extras din cartea „Pateric despre visuri şi vedenii”,
Ed. Egumeniţa
Etichete:
blog comments powered by Disqus
Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
Related Posts with Thumbnails

Arhivă



___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

 Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

 Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

toateBlogurile.ro

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești