-
Jurnal saptamanal - 37/52Acum 2 zile
-
-
-
Cum se tratează dușmaniiAcum 3 ani
-
Forumuri ortodoxe
Asociatii-Fundatii ortodoxe
 |
Cuvânt al Sfântului Vasile Episcopul Seleuciei la înmulţirea celor cinci pâini cu care s-au hrănit cinci mii de bărbaţi (Matei 14,14-22)
7/18/2010 | 
Publicat de
admin
Aşadar, iată multa bogăţie a întoarcerii voastre împotriva morţii şi mărimea iubirii voastre de învăţătură, aşa cum am zis. Şi eu cum să vă pun înainte săracul meu prânz ? Cum să satur, cu micile mele puteri, pântecele lacom al ascultării voastre ? Cum va ajunge limba săracă să desfete atât popor ? Sau ca să folosesc cuvintele potrivite ale apostolilor: „De unde să avem noi atâtea pâini în pustiu ?” încât din nou Stăpânul cel bogat, izbăvind de sărăcie, să dăruiască belşugul ? „Dar, aflând mulţimile, au venit după El”, oile l-au urmat pe păstor, bolnavii pe doctorul lor, robii pe eliberatorul sufletelor lor. Au aflat o cale neînşelătoare şi toţi au alergat spre aceasta. Cine a voit L-a urmat, iar bolnavul s-a izbăvit de boala lui, izvorul iubirii de oameni s-a pornit să curgă şi toţi s-au desfătat. Deci, sorbind apa, şi-au prelungit călătoria lor până în pustiu. În timpurile vechi, când Dumnezeu a dat legea prin Moise în pustiu, când a încojurat Muntele Sinai cu lumini şi flăcările atingeau cerul, frică şi cutremur i-a cuprins pe toţi, iar trâmbiţele şi alamele îi uimeau pe cei care veneau. Acum însă Stăpânul, lăsând frica, s-a înconjurat cu înfăţişare de rob, arătându-şi iubirea Sa de oameni, prin primirea firii omeneşti. Dacă în vechime pământul a auzit: „să de-a pământul din sine verdeaţă”(Facere 1, 11), acum Însuşi Stăpânul umple cu bunuri masa care s-a întins pe pământ.
Deci Domnul, primind peştii, după ce S-a întors cu faţa spre ceruri, i-a binecuvântat. Oare cere acum ca şi cum ar avea nevoie ? Oare, Înălţându-Şi privirea, cheamă în ajutor cerul ? Oare de altundeva izvorăşte puterea binefacerii, şi astfel dăruieşte mulţumire lui Arie şi înarmează limba lui Eunomie, ca să-şi încordeze săgeţile lor blasfemiatoare împotriva Fiului ? Nu, desigur, ci prevesteşte uciderile evreilor, deoarece iudeul întotdeauna cercetează cauzele şi din acestea pe care le are la îndemână pescuieşte osândirea. Face aceasta pentru că odată Dumnezeu a dăruit mana în pustie israeliţilor şi celor care mergeau pe pământ le-a întins mese cereşti şi a a învăţat piatra să imite norii, scoţând apă din aceasta, şi a auzit în loc de toate acestea cuvinte pline de nemulţumire: „Pentru că a lovit piatra, şi au curs ape şi pâraiele s-au umplut de apă, oare va putea da şi pâine, s-au va putea întinde masă poporului Său ?” (Psalmul 77, 23-24) Deoarece a lovit piatra şi s-au scurs apele, oare va putea să ne de-a şi pâine ? Aşadar, pentru ca urmaşii lor să nu ia mărimea minunii, ca pretext de bârfă, că, chipurile, Hristos Se străduieşte să arate că este mai mare decât Tatăl, şi să nu născocească din nou obişnuita ponegrire împotriva dumnezeirii, Pune izbânda pe seama Părintelui, înălţându-Şi privirea la cer, răpind osândirea de pe limbile evreilor. Pentru că astfel respinge întotdeauna Hristos vicleşugurile iudaiceşti. Astfel, atunci când la vindecat pe lepros şi a propovăduit cu putere vindecarea pătimirii, la trimis la Lege pe acesta care s-a tămăduit, zicându-i: „Adu-ţi darul tău la Altar, ca mărturie !” (Matei 8, 4) – ca Legea să fie martor al vindecării tale şi să închidă limba fărădelegii. De aceea şi acum Îşi înalţă privirea spre cer, făcând să tacă osândirea împotriva Dumnzeirii, dar în afară de aceasta şi învăţându-i pe oamenii care şedeau pentru mâncare să cunoască bine pe pricinuitorul desfătării.
Deoarece privirea spre cer înseamnă mărtutisire de credinţă. „Şi luând cei cinci pâini şi cei doi peşti, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii muţimilor şi au mâncat toţi şi s-au săturat”. O, ce lucruri au văzut atunci ! Pâinile năşteau pâini şi umpleau mesele pline de mâncăruri. Pâinile, libere de sudorile agricultorilor, au apărut nu din spice de grâu, ci au înflorit în mâinile împărăteşti, cu toate că hrana omenească presupune multe: aratul ogorului, sămânţa truditorului, schimbarea văzduhurilor în ploi, naşterea ploii, umezeala potrivită a pământului şi a admosferei, schimbările de temperatură, alternanţa lunii, nopţile cu stele,, care se sting tremurând, ivirea spicelor, coacerea potrivită a roadelor, pătimirea recoltei, chinul treieratului, lucrarea morii, aruncatul celor prisositoare, plămădirea meşteşugită şi partciparea indispensabilă a focului. Pe acestea toate le-a concretizat acum împreună Domnul, doar prin atingerea mâinii Sale. De vreme ce Acesta Se afla în faţa lor, El ridică pântecele pământului spre rodire. El care înconjoară cerul cu nori, El Care dăruieşte muritorilor înţelepciunea meşteşugului, Se află acolo, „Cel ce le face pe toate prin cuvântul gurii Lui” (Evrei 1,3). Se găseşte acolo, întărind prezenţa Lui, prin trupul pe care l-a purtat. A arătat printr-o minune cine este Cel care ţine frâiele creaţiei. A risipit vechea crimă a evreilor şi patima lor nesătulă. N-ar fi putut să spună: „Oare va putea da şi pâine ?”( Ps. 77, 20). Iată că şi cu pâine a umplut pustiul. Învaţă, iudeule, înrudirea minunilor, cine este Cel Care le-a dăruit şi pe acelea. „Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri: douăsprezece coşuri pline”. Coşurile erau egale cu numărul apostolilor, încât, fiecare ţinând câte unul, să aibă osteneala martoră a minunii, şi gâtul prin simţire mâncării, să fie întărit spre adeverirea întâmplării, osteneala să pecetluiască amintirea, ca să nu socotească închipuire ceea ce au văzut şi să se cufunde în cugetări, referitor la slăvirea minunii. Şi, deoarece mintea nu poate să întâlnească cu proprii ochi minunea cea mai presus de fire, li ca să nu apară încetul cu încetul bănuiala că întâmplarea a fost vis, prelungeşte amintirea întâmplării prin mulţimea resturilor, încât în fiecare zi mâncarea învăţând cunoştiinţa să păstreze vie amintirea.
Priveşte, te rog, pe celălalt evanghelist, apărător al celor spuse, care zice: ”Căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, căci inima lor era învârtoşată” (Marcu 6, 52). Patima se arată ca să propovăduiască minunea, pentru că este mare minune să ajungă doar cinci pâini pentru atâtea mii de oameni, dar şi să rămână atât de multe resturi. Astfel nu doar s-a născut la ucenici amintirea minunii, şi s-a vădit şi puterea Celui Care a săvârşit-o. Pentru că dacă le-ar fi dat cât ar fi avut nevoie, s-ar fi falsificat harul dărniciei Lui şi făcând aceasta nu S-ar fi vădit clar că este Domnul universului, de vreme ce a slujit doar trebuinţa. În timp ce acum, când darul a fost mult mai mare, decât nevoia, mărturiseşte puterea Celui Care l-a dăruit. Să învăţăm din alt loc limpede ceea ce vă voi spiune: Cândva s-a dat israeliţilor mana, prin mijlocirea lui Moise. Dar pentru că acesta care a slujit învăţătura era rob, odată cu el a fost şi darul înrobit nevoi, de vreme ce ceea ce era de prisos dispărea. Şi orcice mână care se îmbolnăvea de lăcomie obliga la ceasul culesului şi darul să se îmbolnăvească odată cu ea (mana pe care o adunau fără să le fie de trebuinţă se strica). Cerul trimitea jos iudeilor hrană cu măsură şi timpul biruia darul şi harul avea soroc. Deoarece când s-a încheiat călătoria în pustiu şi pământul a rodit pâine după fire, atunci a încetat mană şi vistieria cerului s-a închis pentru oameni.
Mută-ţi mintea ta la alt slujitor, care a primit poruncă să săvârşească minuni cu soroc, la marele Ilie care a închis cerul cu jurământ, a oprit văzduhul cu buzele şi prin glasul său a osândit cu sălbăticie zidirea. Acesta a făcut uleiul văduvei iubitoarea de străini să se prefacă în izvor şi puţina făină nu s-a împuţinat cu timpul, ci, cu cât firea o înghiţea, cu atât harul o înlocuia. Şi, când a venit ploaia, a făcut aripi şi darul lui Ilie. A slujit ca un rob şi nu din dărnicie împărătească.
De aceea Domnul înmulţeşte acum fără să ia seama la nevoie, arătându-Şi stăpânirea şi dându-le tuturor să înţeleagă cine este „Cel ce dă hrană la tot trupul” (Ps. 135, 25). Acestuia este slava şi puterea, în vecii vecilor. Amin.
Etichete:
Tâlcuire la Apocalipsă a Sfântului Ierarh Nou Mucenic Ermoghen al Tobolskului şi Siberiei care a fost martirizat de bolşevici
Adevăraţii credincioşi din împărăţia antihristului – societatea vremurilor din urmă – vor vieţui în singurătate, departe de lume. Ei nu se vor supune nici unor legi civice ale societăţii, nu vor avea nici un fel de obligaţii civice. Cei ce vor recunoaşte legile societăţii şi se vor supune, chiar cu neplăcere, se vor face părtaşi antihristului prin aceasta şi vor fi lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu.
În timpul stăpânirii antihristului va fi minte satanicească, ce va acţiona politiceşte, fără să se atingă de credinţă în chip brutal. Tuturor li se vor acorda drepturi egale, toate sectele vor avea deplină libertate, deşi, în cele din urmă, stăpânirea antihristului va combate toate sectele şi religiile.
Va acţiona din punct de vedere moral şi va căuta să convingă şi să se vatăme de moarte sufletele oamenilor. Dreptul la propovăduire şi la săvârşirea “legală” a slujbelor bisericeşti îl vor avea numai cei ce respectă legile statului şi nu încalcă “disciplina”. Lăcaşurile de închinăciune vor fi sub strictă supraveghere şi în ele va dicta aceeaşi ocârmuire, ea fiind capul în locul lui Hristos şi nu vor sluji lui Hristos, ci antihristului. Dar creştinii orbiţi nu vor observa nimic, deşi acest lucru l-ar putea înţelege şi un prunc mic.
Stăpânirea antihristului îi va lua aşadar pe toţi sub un control riguros, ca să ştie cine se supune şi cine nu; după cum scrie şi părintele Lavrentie de la Cernigov: “atunci te vor mâna cu de-a sila la biserică”. Totuşi unii nu vor fi prigoniţi de la început, pentru a păstra aparenţele în legătură cu libertatea conştiinţei. Abia spre sfârşit, când toţi se vor găsi anihilaţi în staulul Babilonului şi mânia lui Dumnezeu va fi aproape, stăpânirea va da ordin să fie nimiciţi ca nişte criminali înrăiţi, cei ce se răzvrătesc “împotriva umanităţii”, iar în acele vremuri decăzute, întreg poporul va primi cu entuziasm măsurile luate de stat.
Arhiepiscopia Bucureştilor despre înmormântarea Mădălinei Manole
Secretariatul Arhiepiscopiei Bucureştilor ne înştiinţează că:
Ca atare, slujba va fi oficiată pe scurt, de un singur preot, în afara (exteriorul) bisericii parohiei cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Ploieşti.
Alte referinţe:
- Nihil sine Deo: De ce se sinucid atâţia oameni ?!
Precizari teologice despre actele biometrice in contextul Sf. Spovedanii
In urma dezbaterilor referitoare la actele cu cip, Parintele Justin Parvu a solicitat Pr. prof. Mihai Valica o analiza teologica a acestei probleme. Mai jos avem raspunsul parintelui Mihai Valica, pentru care ii multumim.
1. Precizari teologice despre actele biometrice in contextul Sf. Spovedanii
Cei ce au acceptat actele biometrice este greu de spus ca au cazut din har ori s-au lepadat de Hristos, deoarece ei nu au primit pecetea antihristica, ci au dat dovada de putina credinta fata de profetiile din apocalipsa si trebuie canonisiti pe masura.
Actualmente crestinii doar sunt "testati prealabil si nu pecetluiti de fortele oculte, care doresc sa evalueze vigilenta crestina, rezistenta lor la insistentele acestora si cat sunt crestinii de atentionati si avizati de lucrarea lui antihrist. Confruntarea finala va fi grabita sau intarziata in functie de nepregatirea sau pregatirea duhovniceasca a omului in lupta cu antihrist.
Cred ca actiunea in sine de punere in practica a catagrafiei biometrice, precum si documentele biometrice reprezinta doar o etapa pregatitoare venirii lui antihrist.
Nu trebuie pus semnul egal intre un pasaport biometric si numarul 666, care este pecetea finala destinata celor cazuti. (Apocalipsa 13, 8) Cine va accepta cu usurinta actele biometrice, fara sa opuna o rezistenta morala, acela va primi cu aceeasi usurinta si pecetea in vremurile de apoi.
2. Dileme canonice si pastorale
Cum trebuie indrumati pastoral cei ce din nestinta sau cu buna stiinta au primit actele biometrice?
Crestinii trebuie sa fie indrumati duhovniceste sa renunte de buna voie la actele biometrice ca un exercitiu spiritual de pregatire pentru confruntarea cu fortele raului in zilele de apoi si nicidecum pedepsiti de duhovnici cu asprime, ca si cand acestia au primit deja pecetea antihristica.
Este o eroare teologica si pastorala grava, si putem duce in derizoriu sau minimaliza profetia ioaneica din Apocalipsa 13-14 daca procedam altfel.
Trebuie de asemenea sa-i atentionam pe credinciosi, cu mult tact pastoral si cu intelepciune duhovniceasca, despre scopul final al acestei actiuni, care va conditiona existenta omului de supunerea oarba si discretionara de o persoana, de un sistem sau de o ideologie totalitara, asa cum este profetit in Apocalipsa 13-14.
Momentan trebuie sa vedem actiunea actelor biometrice ca o faza premergatoare venirii lui antihrist iar raspunsul nostru si atitudinea noastra sa anticipeze fermitatea angajarii noastre in vederea respingerii ofertei lui.
Asa cum soldatii fac armata si instructie inainte de a se pregati de razboi, tot asa si
crestinii au datoria morala de a se instrui duhovniceste intrucat "... i s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca si i s-a dat ei stapanire peste toata semintia si poporul si limba si neamul"(Apocalipsa 13,7). Cine se instruieste va sti sa lupte si va reactiona ca atare, cine refuza, va pierde.
Din aceasta perspectiva apare o dilema atat de partea duhovnicului cat si de partea penitentului. Care trebuie sa fie pozitia duhovnicului fata de cei ce minimalizeaza sau nu cred in pericolul moral al cipurilor sau nu se pregatesc in vederea instructiei duhovnicesti in confruntarea cu antihrist si cu slujitorii inainte mergatori ai acestuia?
Intrucat nu sunt canoane privitoare la actele biometrice, duhovnicul va trebui sa cantareasca bine lucrurile si sa-l ajute pe penitent sa inteleaga gravitatea lor si nicidecum sa il descumpaneasca pe acesta indemnandu-l la parasirea sotului sau a sotiei, dezicerea de familie sau alte atitudini extreme de excludere de la viatia liturgica a Bisericii.Sa-l indrume duhovniceste spre spovedanie deasa, rugaciune, citirea Sf. Scripturi, post etc. si sa-l convinga sa renunte la actele biometrice din cateva motive evidente din punct de vedere civic si religios:
- ca introducerea cipurilor biometrice este, fara indoiala, un scandal, o jignire si o umilinta adusa persoanei umane. Sub nici o forma neacceptarea cipurilor biometrice nu trebuie privita ca o reactie pe fondul unui fanatism religios, ci, mai intai de toate, ca o reactie de aparare impotriva unei inregimentari electronice fortate intr-un sistem de supraveghere suspect.
- refuzul lor este o proba vie a credintei concrete si o marturisire vie a statornicitatii sale fata de provocarile viitoare ale epocii antihristice;
- daca este in stare sa renute la o actiune care prefigureaza epoca de sclavie totala, va fi capabil sa faca la fel si in fata pecetluirii, daca inainteaza si se intareste duhovniceste, intrucat "cine este credincios in putin va fi credincios si in mult".
Dilema duhovnicului consta in complexitatea definirii penitentului care a primit actele biometrice: ca apostat, ca neascultator de sfaturile duhovnicului sau ca necredincios? Apostazia este lepadarea consienta de Hristos si de dreapta credinta. Se leapada oare sau este intr-o cadere duhovniceasca cel ce primeste actele biometrice? Greu de spus insa iata cateva canoane care ne pot ajuta si indruma in actul vindecarii pastorale. Restul lucreaza, ne indruma si ne inspira cu prisosinta Duhul Sfant daca nu ne mandrim si credem ca doar noi avem solutia salvatoare:
"Harul si impacarea (cu Biserica) sa nu se refuze... apostatilor care se pocaiesc si se convertesc la Dumnezeu". 45 Cartag.
"Duhovnicul sa dea fiecarui penitent doctoria duhovniceasca potrivita pacatelor savarsite de acesta": 1, 8 Grig. Nyssa; 102 VI; Ioan Hrisostom. Indrumari adresate duhovnicilor.
"Sa nu divulge pacatele ce i-au fost marturisite in Taina Spovedaniei". 34 Vasile cel Mare; 28 Nichifor Mart.; 132 Cartagina. "Sa se opreasca de la Sf. Cuminecatura, dar sa nu interzica intrarea in biserica celor ce marturisesc pacate grele, ascunse". 28 Nichifor Marturisitorul. Daca se leapada sa se impartaseasca cat de repede.
"Sa procedeze cu chibzuinta cu cei ce, de bunavoie, isi marturisesc pacatele". 30 Nichifor Marturisitorul.
"Cei ce au primit de la Dumnezeu puterea de a lega si dezlega sa cerceteze cu multa bagare de seama pe cei pacatosi si sa le dea astfel de epitimii, care ii aduc cu cat mai multa usurinta si siguranta la calea binelui". 102 VI.
"Sa fie in conformitate cu pacatele savarsite si marturisite de penitent". 1 Grig. Nyssa.
"Episcopul are dreptul sa mareasca sau sa micsoreze epitimiile, precum si sa gratieze pe penitentii care se caiesc sincer de pacatele lor". 121; 16 IV; 102 VI; 2, 5, 7 Ancira; 6, 43 Cartagina; 2, 54, 74, 84, 85 Vasile cel Mare; 4, 5, 7 Grig. Nyssa; 3 Atanasie cel Mare; 3 Ioan Postnicul.
3. In loc de concluzie
Intreaga noastra viata personala trebuie traita in dragoste si vigilenta crestina la toate nivelurile vietii cotidiene, fara preocupare exagerata doar pe aspectul evidentei biometrice. Fixarea exclusiva pe aceasta actiune precum si canoanele disproportionate si descurajante date penitentilor ar insemna caderea in capcana celui rau.
A reduce si a identifica pecetea lui antihrist doar in jurul sau chiar cu cipurilor biometrice, adica tocmai pe diavol care se neaga mereu pe sine si care se ascunde permanent in "marele anonim prin excelenta" si se disipeaza mereu in generalitati, in "legiune" (Marcu 5, 9), ne poate duce in eroarea de a ne concentra numai pe aspectul numeric al lui antihrist si de a-i minimaliza actinea diabolica doar la actele biometrice. Or, noi stim, ca de la creerea lumii, ne duce in ispita zi de zi si de aceea ne rugam sa ne izbaveasca de cel viclean.
Prin inregistrarea si prelucrarea datelor personale biometrice, omul nu poate fi nicidecum redus sau deteriorat din punct de vedere ontologic, intrucat chipul si asemanarea omului cu Dumnezeu - Imago Dei -raman intangibile. Omul se poate reduce sau degrada doar din punct de vedere al demnitatii teologice si umane, deci moral si civic de la imago Dei la un simplu numar sau cip electronic prin inscrierea intr-o evidenta biometrica, intrucat cel care nu va figura intr-o baza de date biometrice nu exista; adica practic el nu va exista din punct de vedere social potrivit sistemului actual de evidenta a populatiei. Este mai mult o cadere din drepturile sale civile si un atac asupra constiintei crestine decat o cadere din har. Caderea din har se face atunci cand te lepezi constient de Hristos si de dreapta credinta, precum si prin pacate grele de moarte. Sa ne pazeasca Bunul Dumnezeu!
Doamne Iisuse Hristoase, fii cu noi, si Duhule Sfinte, inspira-ne si ne indruma in actul vindecarii penitentului, de dragul iubirii lui Dumnezeu Tatal, pentru noi oamenii!
Sf. Justin Popovici
.png)
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.
Articole recomandate
-
-
-
-
-
Miros de primăvară la Mănăstirea PutnaAcum 5 luni
-
-
Proloagele din 23 octombrieAcum un an
-
The Rise of Eros Game ReviewAcum 2 ani
-
-
-
-
-
-
-
Demonstrație a credințeiAcum 9 ani
-
RaiulAcum 10 ani
-
Participant à l’Esprit saintAcum 10 ani
-
-
ORBULAcum 10 ani
-
-
-
-
-
PocăințaAcum 11 ani
-
CARTEA MĂRTURISITORILORAcum 11 ani
-
Vérité et unité de l’EgliseAcum 11 ani
-
-
Preotul ca păstor şi terapeutAcum 13 ani
-
-
-
-
-
Revelatia divinaAcum 14 ani
-
-
-
-
-
O povestioară simbolicăAcum 15 ani
-
-
Sfintei Mănăstiri TurnuAcum 15 ani
-
Ne-am mutat!Acum 15 ani
-
Schema monkAcum 16 ani
-
Avem nevoie de catehism ortodoxAcum 16 ani
-
-
-
-
-
-
-
DeciziiAcum 10 ani
-
-
-
-
-
-
Directoare WebAcum 16 ani
-
-
-
-
Parintele Ilie Cleopa:
Profeţia Sf. Nil Athonitul-
