Articole

Se încarcă...


___





http://vestitorul.blogspot.com/search/label/Paisie%20Aghioritul

Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.
.

Panegiric in cinstea Sf Dimitrie cel Nou de la Basarabi, alcătuit de Parintele Arhimandrit Benedict Ghiuş

10/26/2009 | Publicat de admin | Editați postarea
Sursa foto: http://jurnaldemultumire.blogspot.com

(cu prilejul festivităţilor de la Catedrala Patriarhală pentru prăznuirea Sfântului Mucenic Dimitrie si a Sfântului Dimitrie cel Nou)


“Prea Cuvioase Părinte Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi” (Din Paraclisul Sfântului)

Iubiţi ascultători,
Minunate sunt rânduielile lui Dumnezeu faţă de Sfinţii Lui.
Iată, ştim din cartea sfânta, ca pentru sfinţirea oamenilor ş pentru împlinirea numărului sfinţilor ţine Dumnezeu lumea in fiinţă (Apoc. VI, 11 si Tes. IV, 3). Dar nu toţi sfinţii sunt cunoscuţi. Există şi au existat totdeauna în lume un număr neînchipuit de mare de sfinţi ascunşi de ochii oamenilor, pe care numai singur Dumnezeu îi ştie.[...]

Sfântul Dimitrie Basarabov, a cărui prăznuire o sărbătorim astăzi, este un mare sfânt ascuns al lui Dumnezeu, sălăşluit acum cu sufletul în rai şi care a purtat trupul de moaste aflat astazi in racla Sfintei noastre Patriarhii. Darul neputrezirii trupului său în bună mireasmă şi puterile minunate ce izvorăsc necontenit din el, această înaltă cunună de sfinţenie cu care l-a cinstit Dumnezeu, sunt pentru noi cea mai bună chezăşie. E ca şi când la moartea acestui sfânt ascuns al lui Său, smerit păstor de vite în satul Basarabov, Dumnezeu i-ar fi zis: “Nu te teme, Dimitrie, de acum vei fi păstor de oameni”. Şi iată-l astăzi păstorind cu adevărat nevăzut şi în tăcere un popor întreg din însasi Biserica Patriahiei românesti. Ce nebănuită întorsură, în adevăr! Dar aşa, înalta Dumnezeu pe Sfinţii Săi care au ajuns abisuri de umilinţă...

În faţa unei vieţi de sfânt cu atât de uimitoare desfăşurări fie-ne îngăduit să ne întrebăm: ”Ce lucrare nouă i-a rânduit oare Dumnezeu în lume, după moarte, Cuviosului Dimitrie şi sfintelor lui moaşte? După câte ştim noi astăzi din viaţa Sfântului, putem oare să ne dăm seama de lucrarea aceasta?” Iată ce vom încerca să desluşim în cuvântul nostru de acum.

Iubiţi ascultători,
Fiind vorba de un sfânt ascuns al lui Dumnezeu, e de la sine înţeles că din viaţa Sfântului Dimitrie nu ştim prea multe lucruri. Cele câteva ştiri despre el, iată-le:
Ştim că a trăit pe vremea împaraţilor româno-bulgari ai veacului al XIII-lea. Ştim că era din satul Basarabov, astăzi în Bulgaria, şi că era păstorul vitelor din satul lui. Multa vreme şi-a păstrat sfinţenia ascunsă sub haina aceasta de simplu păstor la vitele satului. Într-un târziu s-a făcut călugar la schitul ce se află intr-o peştera nu departe de satul Basarabov. Şi aici şi-a purtat viaţa lui sfânta tot în ascultare de păstor la vite. Cât a trăit, prin nimic nu s-a vădit tăinuită înălţime a îmbraţişării inimii lui cu Dulcele Hristos-Dumnezeu, decât doar prin nepotolita lui bucurie şi bunătate şi pentru oameni şi pentru dobitoace, aşa încât nimeni din cei din jur nu şi-a putut da seama de sfântul ascuns în mijlocul lor. Înălţimile vieţii lui de taină, ostenelile lui, mila lui gingaşă, văpaia rugăciunii lui atotcuprinzătoare, numai Dumnezeu cel ce vede în ascuns, le stie. A murit în peşteră pe lespedea de piatră pe care dormea întotdeauna în mijlocul vitelor şi în ziua morţii lui din rânduiala dumnezeiască, după ce şi-a dat sfârşitul, peretele peşterii s-a prăvălit şi aşa a fost înmormântat, îmbrăţişat în scorbura dintre două lespezi de piatră. Peste trupul lui mort, Dumnezeu a dat însa binecuvântarea neputrezirii în bună mireasmă.
A trecut vreme multă. Apele râului Lom au mâncat mereu malul dinspre schit şi într-o bună zi cele două pietre cu moaştele sfântului au căzut în valuri; însă de multe ori la locul acela juca peste unde o flacără de lumină.
Ştim că a fost descoperit de oameni, arătându-se în vis unei copile bolnave de duh necurat, căreia zicându-i: “de mă vor scoate părinţii tăi din apă, eu te voi tămădui”, i-a arătat şi locul. L-au găsit întreg şi luminat şi l-au pus în bisericuţa satului şi din clipa aceea prin moaştele plăcutului Său, Dumnezeu a lucrat nenumărate semne.
Nu ştim care domn al Ţării Româneşti a încercat odată să aducă moaştele Sfântului Dimitrie la biserica lui din Bucureşti, dar neizbutind, a ridicat cu cheltuiala sa în Basarabov, peste moaştele sfântului, o preafrumoasă biserică.
Între anii 1769-1774 s-a pornit război între ruşi şi turci. Ajungând generalul Petru Salticov cu armatele ruseşti în satul Basarabov şi, gândind să pună la adăpost moaştele sfântului de prăpădul războiului, a voit să le trimită in Rusia. A căzut atunci Hagi Dimitrie, un creştin din Bucureşti, cu rugămintea la generalul, cerându-i să dăruiască sfintele moaste Ţării Româneşti, ca o mângâiere pentru toate nenorocirile pe care le-a pătimit din pricina războiului şi pravoslavnicul general le-a dăruit atunci românilor.
Drept aceea, tot in aceste zile, intampinate cu mare alai, moastele Sfantului Dimitrie au ajuns in Bucuresti si s-au asezat in Biserica cea mare a Sfintei Mitropolii, unde si astazi se afla, mitropolit al tarii fiind in acea vreme Prea Sfintitul Kir-Grigorie.
Dar stirea cea mai insemnata este marturia experientei crestinilor care ne spune ca de atunci si pana astazi mult ajutor si mare folos castiga toti cei care cad si cu credinta se roaga catre Sfantul.
Pe scurt, cum vedeti, Sfantul nostru Dimitrie Basarabov este cu adevarat un sfant ascuns al lui Dumnezeu, cunoscut adica de oameni numai dupa moartea lui, si nicidecum in zilele vietii lui pamantesti.
Cu toata dreptatea se pune, asadar, intrebarea: Ce misiune a randuit oare Dumnezeu dupa moarte, Sfantului Dimitrie si moastelor lui in lume?
Exista, frati crestini, in viata Sfantului Dimitrie o intamplare ciudata, singura intamplare de altfel din viata lui, pe care o cunoastem mai de aproape, o intamplare care zugraveste de minune tot sufletul Sfantului Dimitrie Basarabov si care ne ajuta sa intelegem intrucatva si misiunea pe care i-a incredintat-o Dumnezeu in lume.
Intamplarea o cunoasteti: Era pe vremea cand Sfantul Dimitrie pastorea la vitele satului Basarabov. Intr-o zi, pe cand umbla prin iarba inalta in urma vitelor, din graba sau din nevedere, cu calcaiul piciorului sau, incaltat in opinca, a strivit deodata toti puii golasi dintr-un cuib de pasarica. Si-a dat seama de aceasta auzind un piuit scurt si infiorat. Ce a descoperit in iarba l-a ingrozit si s-a simtit vinovat in inima lui ca de mii de morti. Din ziua aceea si-a hotarat un canon strasnic. Piciorul vinovat n-a mai fost incaltat, nici vara, nici iarna, intru ispasirea cruntului omor. Nici izbiturile si ranile din timpul verii, nici gheata si gerul iernii, nici rasul oamenilor nu l-au clintit de neimblanzita ispasire. Si Sfantul Dimitrie s-a pedepsit asa ani de zile...
Va intreb: E cu putinta sa nu vedem ce lumina adanca arunca acest fapt asupra intregii fiinte a Sfantului Dimitrie si a rostului lui in lume? Nu-i o simpla intamplare ca din toata viata lui numai patania aceasta a ramas in amintirea oamenilor.
Da, fratilor, un sfant ascuns, adanc simtitor la durerea oricarei vietuitoare, fie pasarica, fie vita, fie mai ales fiinta omeneasca, asa a fost Sfantul Dimitrie, cat a trait in lume, si asa l-a proslavit Dumnezeu sa fie si dupa moarte. Ceea ce alta data a fost la Sfantul Dimitrie poate numai o pornire a gingasiei sufletului lui, partasia aceasta adevarata a lui la suferinta, la nevoia, la nenorocirea altora a devenit acum, dupa proslavirea lui, ascultarea pe care Dumnezeu i-a dat-o fata de ceilalti oameni, slujirea lui deosebita intre ceilalti alesi ai lui Dumnezeu, cu vocatia si bucuria lui de sfant.
Negresit, prezenta intre noi a moastelor oricarui sfant ne umple de bucurie, pentru ca, din moment ce fiecare crestin dintre noi e un madular din Trupul lui Hristos, apoi moastele sfintilor cum sa nu fie ele, cu atat mai mult, asa cum zice Apostolul: “Carne din carnea lui Hristos si os din oasele Lui” (Efes. V, 30). Atingandu-ne de ele, e ca si cum ne-am atinge de Insusi Trupul Mantuitorului Hristos si atunci cum sa ne mai miram ca la atingerea sfintelor moaste adesea simtim izvorand din ele puteri de vindecare asa cum simteau si cei din Evanghelie la atingerea de Trupul Domnului (Luca VI, 19)? Insasi puterea Mantuitorului Hristos e cea care lucreaza prin ele.
Si, de vreme ce lucrul acesta asa se intampla cu moastele oricarui sfant, cum nu va fi asa cu moastele Sfantului Dimitrie Basarabov, sfantul acesta ascuns si minunat al carui trup Dumnezeu l-a proslavit si l-a asezat dinadins in mijlocul nostru, ca sa ne fie noua model de sfant cu viata ascunsa, nestiuta de oameni, parinte ocrotitor, sprijin si aparator al nostru, cu multa trecere si indrazneala inaintea lui Dumnezeu si, totodata, un cat mai de aproape partas, impreuna simtitor si solidar cu noi la toate cererile, la toate durerile, la toate nevoile noastre?
Intelegem acum de ce Biserica il cinsteste cu chemari ca acestea: “Tu, cela ce esti rugator fierbinte si folositor al nostru, fantana curgatoare de vindecari si izvor de minuni, cu osardie srigam catre tine, parinte Dimitrie: Vino degrab si ne izbaveste pe noi din nevoi, ca unul ce esti milostiv si grabnic ascultator” (Din Paraclisul Sfantului)

Iubiti ascultatori,
Trei lucruri trebuie sa fie intotdeauna limpezi pentru noi, ori de cate ori ne rugam Sfantului Dimitrie Basarabov:

1). Sa nu uitam niciodata, in primul rand, ca sufletul Sfantului Dimitrie salasluieste de-a pururi in desfatarile ceresti ale vederii lui Dumnezeu fata catre fata, proslavindu-se necontenit de la Mantuitorul Hristos, ca toti sfintii din ceruri, cu darul suprafiresc de a cunoaste pe toti cei ce-l cheama in rugaciune, in orice loc s-ar afla, asa cum profetii de odinioara primisera de la Dumnezeu darul de a cunoaste lamurit tainele viitorului cu mii de ani inainte si asa aude si cunoaste Sfantul Dimitrie cererile noastre ori de cate ori il chemam in ajutor.

2). Sa nu uitam iarasi niciodata ca in moastele trupului sfintilor salasluieste o putere mai mare decat sufletul lor si anume puterea Duhului Sfant si iata de ce moastele Sfantului Dimitrie sunt pentru noi totodata si ca o nepretuita icoana care ne pune in legatura cu sufletul sfantului din cer, moastele acestea sunt si ca un jertfelnic preacurat care face bineprimite rugaciunile ce inaltam inaintea lor, dar, in acelasi timp, aceste moaste sfinte sunt si un izvor de lucrari dumnezeiesti, de vreme ce de multe ori, prin ele ne arata Dumnezeu raspunsul Sau la rugaciunile pe care Sfantul Dimitrie le face in cer pentru noi, intocmai asa cum odinioara a lucrat Dumnezeu si prin moastele proorocului Sau, Elisei.

3). Dar nu mai putin nu trebuie sa uitam, iubiti ascultatori, mai ales intr-o zi ca aceasta de astazi, ca timp de aproape doua sute de ani de cand moastele Sfantului nostru se gasesc in Catedrala aceasta slavita a Tarii, Sfantul Dimitrie cel Nou, cu preacinstitele lui moaste, o clipa n-a contenit a sta de veghe cu nevazuta lui obladuire peste sufletul dreptcredincios al poporului romanesc, mangaind, ajutand, tamaduind si impartind, la orice primejdie, la orice boala, la orice nevoie, prin exemplul sau de sfant cu viata ascunsa prin indrazneala si trecerea neinchipuita si de atatea ori dovedita a rugaciunilor lui inaintea lui Dumnezeu, prin contopirea si partasia lui din toata inima la suferintele noastre. E destul sa amintim ca cei care au fost mai aproape de moastele Sfantului Dimitrie in timpul acestor doua sute de ani au fost martori la lucrarile lui Dumnezeu, care mereu se fac printr-insul.

In fata unor astfel de fapte, putem noi sa nu multumim lui Dumnezeu pentru darul acestor sfinte moaste? Putem noi sa nu cinstim pe Sfantul Dimitrie pentru necontenita lui ocrotire; putem noi sa nu avem incredere in el, cel totdeauna atat de aproape impreuna partas cu noi la toate durerile si la toate nevoile noastre?

Cu incredere sa ne deschidem dara sufletele in aceasta mare zi de pranuire si din inima sa aducem prinos de lauda si de multumire, zicandu-i unele ca acestea:

Bucura-te nestricaciune, cu maretie de vis,
Bucura-te cel in vietile sfintilor scris,
Bucura-te mladita din Biserica vie,
Bucura-te iubire aplecata spre noi,
Bucura-te izvorul minunilor noi,
Bucura-te vapaie dornica sa ne indrume,
Bucura-te revarsare de har peste lume,
Bucura-te gingasie de suflet sfiit,
Bucura-te asprime de canon neclintit,
Bucura-te cel in prundisul apelor ascuns,
Bucura-te ca in tine lucreaza Cel nepatruns,
Bucura-te ca-ti sarutam mainile subtiri,
Bucura-te comoara de drepte ocrotiri,
Bucura-te firida ascultatoare de plangeri,
Bucura-te ca-mpreuna cu cei ce te roaga sangeri,
Bucura-te alinul inimii obidite,
Bucura-te voroava gurilor amutite,
Bucura-te pomenire ce urgia gonesti,
Bucura-te stalpare a infratirii crestinesti,
Bucura-te indatinata straja a Tarii,
Bucura-te pavaza a imbarbatarii,
Bucura-te slavita comoara de oase,
Bucura-te racla cu revarsari luminoase,
Bucura-te Dimitrie, facatorule de minuni, Cuvioase, pentru folosul cel de obste ce ni-l dai tuturor, ori de cate ori te chemam in ajutor si intru slava lui Hristos, milostivului nostru Dumnezeu Cel de-a pururi binecuvantat in vecii vecilor. Amin.

(In “Biserica Ortodoxa Romana”, 10-11, octombrie-noiembrie 1956)
Etichete: ,
blog comments powered by Disqus
Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
Related Posts with Thumbnails

Arhivă



___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

 Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

 Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

toateBlogurile.ro

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești