___





http://vestitorul.blogspot.com/search/label/Paisie%20Aghioritul

Forumuri ortodoxe

Asociatii-Fundatii ortodoxe


.
.

Există vămile văzduhului?

10/24/2009 | Publicat de Lucia | Editați postarea

Exista vamile vazduhului? Bineinteles! Au fost descoperite de ingerul Domnului Sfantului Macarie Egipteanul. O marturisesc si multi Sfinti Parinti, in special ascetii (vezi Everghetinos, vol. A, 10). Marele Antonie zice ca, atunci cand Apostolul Pavel vorbeste despre duhurile din aer, vrea sa spuna despre vami (Everghetinos, vol. 1, p. 156), deci despre demonii care se gasesc intre cer si pamant.

Acest lucru inseamna ca, atunci cand sufletul iese din trup sa calatoreasca spre cer, trece de nevoie printre duhurile ceresti cele viclene. Este de la sine inteles ca acestea nu il vor ajuta in calatoria lui de trei zile. Il vor impiedica, ii vor inchide drumul ca sa nu mearga la cer. Vor incerca chiar sa-l insface si sa-l sfasie. De aceea, rugam, in cantare, pe Dumnezeu, imediat ce sufletul iese din trup, sa-l salveze, sa-i trimita “inger pazitor” ca sa-l scape de “stapanirile intunericului”, ca aerul sa se faca neted in urcarea lui catre cer.

De subliniat faptul ca, in aceste clipe grele, deosebite, rugam si pe Nascatoarea de Dumnezeu sa-i fie ajutor. Acest lucru este posibil pentru ca Nascatoarea de Dumnezeu, datorita curatiei ei si a faptului ca a nascut pe Domnul, este “frica si groaza” demonilor.
Demonizatul, cand se gaseste in “criza”, poate sa-ti descopere toate pacatele tale si chiar cu amanunte; unde, cand, cum. Insa pacatele pe care le-ai marturisit ii este cu neputinta sa ti le desopere. De aceea, se manie si zice:
“Cineva mi le-a sters!”
Si vamile sunt demoni. Asadar, ce fac demonii, acelasi lucru fac si vamile. Osandesc sufletul de pacatele nemarturisite.

Teodora cea moarta (care trecuse pe la vami si se intorsese in lume dupa aceea) a intrebat pe ingeri:

- Cum pot oamenii in lume, sa stearga pacatele lor din cartile demonilor nevazuti?
- Cu pocainta si spovedanie! Au raspuns ingerii (Grigorie Monahul, “Taina mortii”, p. 6)
Intr-adevar, “fericiti carora s-au iertat faradelegile si carora s-au acoperit pacatele” (Psalm 31, 1)

Cine trece vamile?

1). Sfântul?

Sfantul, deoarece s-a curatat de pacate si de patimi, demonii (vamile) nu au autoritate asupra lui dupa cum spune si Domnul: “Dreptul la judecata nu va veni” (Ioan 5, 24). Merge direct in rai, fara sa treaca prin vami. “Despica aerul fara a fi impiedicat si fara a-i fi deranjat sufletul de duhurile cele viclene” (Cuviosul Teognost). Vin acum ingerii si primesc sufletul. Cuviosul Pahomie a vazut in vis pe ingeri coborand pe pamant si luand sufletul virtuos al unui calugar. L-au urcat la cer, cantand si bucurandu-se! (Everghetinos, vol. I, A, p. 139). Si acest lucru este binecuvantare si rugaciune a Bisericii noastre: “sa primeasca acest (suflet) ingerii cei veseli si smeriti” (Miezonoptica Sambetei).
Nu numai ingerii primesc sufletel dreptilor, dar si Nascatoarea de Dumnezeu! Chiar si Fiul ei! Sufletul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu a fost luat chiar de catre Hristos. “Si Tu, Fiule, si Dumnezeul meu, sa-mi iei duhul”. Si la Sfantul Sisoe, atunci cand si-a dat sufletul, au venit Sf. Antonie cel Mare, profetii, Sfintii Apostoli, Ingerii si chiar Insusi Hristos zicand: “Aduceti chivotul deşertului!” (Pateric, Ava Sisoi).

2).Păcătosul?

Pacatele (in special cele de moarte) inlatura de langa noi pe ingerul nostru pazitor. Astfel, cel care traieste intr-un continuu pacat (desfranare, nedreptate, blasfemie etc.) inlatura de langa el pe ingerul lui pazitor, facandu-se rob al demonilor. Asadar, la moartea lui, chiar acesti demoni ii insfaca sufletul: “Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau...” (Luca, 12, 20). Si-l duc direct in iad, fara sa treaca vamile.
Cu alte cuvinte, cei mai mari pacatosi, cei care servesc numai pacatului, necredinciosii, ateii se “descotoresc” de vami...

3).Căldicelul?

Vamile, deci, nu sunt nici pentru sfant, nici pentru pacatos. Sunt pentru caldicel, fara voia acestuia. Pentru acesta, care pleaca din aceasta lume, pentru acesta care are o morala indoielnica. Pentru acesta caruia i se face plecarea din lumea aceasta: “rugati-va ca sa nu fie fuga voastra iarna, nici sambata” (Matei, 24, 20) (vezi si Lunea cea mare, seara la vecernie, la rugaciunea dupa masa).

Pentru acest suflet usuratic, calatoria cea indepartata a lui de pe pamant la cer este anevoioasa si obositoare.

Cum se intareste sufletul?

In aceste clipe grele, sufletul are nevoie de intarire si de sprijin.
Curatenia: Sfintii Parinti spun ca puritatea sufletului ii da multa intarire in aceste clipe grele (vezi Everghetinos, vol. 1, 10, p. 157).

Sfanta Impartasanie este mare provizie. “Un altul mi-a povestit (spune Sfantul Ioan Hrisostom), care nu a auzit de la altul, ci chiar el insusi a fost invrednicit sa vada si sa auda ca acel care urmeaza sa plece din aceasta viata, daca se impartaseste cu cuget curat, cand ii iese sufletul il iau ingerii si-l impresoara cu harul Sfintei Impartasanii” (Despre preotie, Omilia 6, 4). De aceea, Biserica randuieste prin canonul ei Sfanta Impartasanie celor gata de moarte (Canonul 13 al primului Sinod Ecumenic si Canonul al V-lea al Sf. Grigorie de Nyssa).

Si Psaltirea (frica demonilor), care se citeste la casa mortului pana la ceasul inmormantarii, intareste si mangaie sufletul infricosat.
Si tamaia care se aprinde langa mort ii inlatura pe demoni precum fumul de albine. “Ii este frica, precum diavolului de tamaie”, zice un proverb intelept (vezi cartea “Taina cea infricosatoare”, Ed. Ihnilasia, 1997 si in romaneste).

Si lumanarea care se aprinde permanent langa adormitul robul lui Dumnezeu este si aceasta un gen de rugaciune.
Chiar si mainile mortului se impreuneaza in forma de cruce. Asadar trupul lui mort, prin semnul crucii, poate intari sufletul.
Multimea care insoteste mortul la ultima lui locuinta este obligata sa se roage pentru acesta. Si o asemenea rugaciune are o mare putere.
Una este sa roage unul pe Dumnezeu pentru ceva, si alta este sa se roage multimea de popor! “Chiar si imparatul, de multe ori (spune Sfantul Ioan Gura de Aur), cand este rugat de unul pentru nevinovatia vreunui condamnat, nu se lasa convins. Cand il roaga intreg orasul, atunci il elibereaza pe condamnat”. Ceva de acest gen se intampla si cu rugaciunea de la inmormantare. Judecatorul Ceresc se face miluitor pentru mort. Datorita rugaciunii multimii! Inchipuiti-va deci, toata aceasta multime care a venit la inmormantare, sa nu se roage, ci sa se puna pe vorba desarta sau chiar la barfa. S-au dus la inmormantare sa ajute sufletul mortului in clipele lui grele...

Extras din cartea: "Sufletul dupa moarte", Arhimandrit Vasiliu Bacoiani

Vezi şi:
Etichete:
Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
Related Posts with Thumbnails
Arhivă


___


Sf. Justin Popovici
Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

 Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

 Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.
Articole recomandate






Comentarii
Persoane interesate
toateBlogurile.ro

Parintele Ilie Cleopa:

Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-
Părinți duhovnicești