Articole

Se încarcă...


___





http://vestitorul.blogspot.com/search/label/Paisie%20Aghioritul

Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.
.

Cultul religios în Ortodoxie

1/15/2010 | Publicat de admin | Editați postarea

Cultul se întemeiază pe sentimentul de respect pe care-l avem în faţa unei persoane deosebite care merită consideraţie şi preţuire. Sentimentul respectului se manifestă printr-un anume comportament. În limba română, cuvântul cult vine de la participiul trecut (cultum) al verbului latinesc colo, -ere, care înseamnă a cultiva, a îngriji, a respecta, a adora. Când se referă la persoanele divine, cultul devine cult religios.

Prin cult religios sau divin înţelegem orice acte, cuvinte, forme, rânduieli şi slujbe prin care se cultivă, se întreţine şi se adânceşte relaţia de comuniune cu Dumnezeu ci cu Sfinţii Săi. Cultul arată, pe de-o parte, respecul faţă de Dumnezeu şi de Sfinţii iar pe de altă parte creează omului mediul prielnic, dispoziţia şi posibilitatea primirii harului dumnezeiesc – energia divină necreată -, cu toate consecinţele care decurg de aici: binefaceri sufleteşti şi trupeşti, sfinţirea vieţii.

Sentimentul de respect pentru Dumnezeu cultivat în intimitatea sufletului prin evlavie, virtuţi morale, contemplaţie etc , se numeşte cult intern. Cultul este însă complet atunci când cultul intern se concretizează în forme văzute, în acte rituale (cult extern), adică atunci când în actul şi în trăirea relaţiei cu Dumnezeu este angajată fiinţa umană întreagă, trup şi suflet.

Religiozitatea păstrează echilibrul dintre cultul intern şi cel extern. Pierderea acestui echilibru în favoarea cultului intern poate duce la stări de religiozitatea false, patologice (bigotism, superstiţie, misticism maladiv). Când cultul extern nu este susţinut de cultul intern se poate cădea în superficialitate, în formalism şi în ritualism sec.

Din punctul de vedere al modului în care este practicat, cultul religios poate fi individual şi public. Cultul individual sau particular este practicat de fiecare persoană în parte, fără ca între ea şi Dumnezeu să mai existe vreun intermediar. Cultul public este determinat de nevoia şi eficienţa rugăciunii împreună cu ceilalţi membrii ai Bisericii. Este cultul official al Bisericii, săvârşit de regulă în Biserică prin mijlocirea clerului (persoanele alese şi consacrate în acest sens), la timpuri determinate şi după rânduieli, forme şi formule verbale consfinţite de Biserică.

Cultul personal –rugăciunea şi celelalte nevoinţe creştine-, nesupus întotdeauna unor reguli precise şi prin care omul îşi păstrează întreaga libertate, nu exclude cultul divin public; dimpotrivă, el poate fi considerat cult divin doar în măsura în care nu contravene obiectivului şi spiritului cultului divin public, în măsura în care se integrează în rugăciunea Bisericii şi în etosulul liturgic al acesteia.

Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Răducă
Etichete:
blog comments powered by Disqus
Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
Related Posts with Thumbnails

Arhivă



___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

 Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

 Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

toateBlogurile.ro

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești