Articole
___
-
Moment de ... ragazAcum 6 zile
-
-
-
Cum se tratează dușmaniiAcum 3 ani
-
Linkuri
- Sfinţi Români
- Sfânta Scriptura
- Sfaturi Ortodoxe
- Resurse Ortodoxe
- Razboiul nevazut
- Prietenii Sfântului Munte Athos
- Pr. Iulian Nistea
- Poezii Ortodoxe
- PetruVodă.ro
- Pelerinaje - Patriarhia Româna
- Pelerinaje - Mitropolia Olteniei
- OrtodoxMedia
- Ortodoxism
- Ortodoxie si Ecumenism
- Ortodoxie si Catolicism
- OrthPhoto
- Orthotox Photos
- Orthologia
- OrthodoxWiki
- Odaia de sus
- NU VACCINURILOR ! ! !
- Noutati Ortodoxe
- Misiune ortodoxa
- Mărturisire a Ortodoxiei
- Maica Ecaterina Fermo
- Laurentiu Dumitru - website
- Filocalia
- eucred.ro
- Editura Christiana
- E-mistic
- Crez
- Crestinism-ortodox.ro
- Crestin Ortodox
- Craiova Ortodoxa
- Blog Chrisalida
- Biserica.org
- Biblioteca Teologica
Mânăstiri şi schituri
- Hartă cu mânăstiri din ţară
- Mânăstirea Afteia
- Mânăstirea Agapia
- Mânăstirea Almas
- Mânăstirea Bârnova
- Mânăstirea Bârsana
- Mânăstirea Bistrita
- Mânăstirea Bogdana, Radauti
- Mânăstirea Brâncoveanu -Sâmbata de Sus
- Mânăstirea Brâncoveni -Jud. Olt
- Mânăstirea Cernica
- Mânăstirea Clocociov
- Mânăstirea Cozia
- Mânăstirea Crasna
- Mânăstirea Dervent
- Mânăstirea Dimitrie Cantemir
- Mânăstirea Dragomina
- Mânăstirea Frăsinei
- Mânăstirea Gai
- Mânăstirea Golia
- Mânăstirea Hodos-Bodrog
- Mânăstirea Horaita
- Mânăstirea Hurez
- Mânăstirea Jercalai
- Mânăstirea Lainici
- Mânăstirea Moreni, Vaslui
- Mânăstirea Neamt
- Mânăstirea Pasarea
- Mânăstirea Petru Voda
- Mânăstirea Plăviceni
- Mânăstirea Putna
- Mânăstirea Radu Voda
- Mânăstirea Rohia
- Mânăstirea Saraca
- Mânăstirea Secu
- Mânăstirea Sf. Ioan Botezatorul
- Mânăstirea Sf. Ioan Casian
- Mânăstirea Sfânta Maria, Techirghiol
- Mânăstirea Sfintei Cruci
- Mânăstirea Sihastria
- Mânăstirea Stavropoleos
- Mânăstirea Stelea
- Mânăstirea Sucevita
- Mânăstirea Tismana
- Mânăstirea Turnu
- Mânăstirea Varatec
- Mânăstirea Visina, Gorj
- Mânăstirea Vladimiresti
- Mânăstiri
- Mânăstiri din Bucovina
- Mânăstiri din Episcopia Râmnicului
- Mânăstirile Athosului si Meteorele
- Romanian Monasteries
- Schitul Darvari
- Schitul Iezer, Vâlcea
- Schitul Sfântul Mina
- Schitul Sfântul Mina
- Sfântul Munte Athos
- Provita Sf. Brâncoveanu - Filiala Piteşti
- Fundaţia Ortodoxă Ieromonah Arsenie Boca
- Asociaţia Provita - Sibiu
- Asociaţia Provita - Iaşi
- Asociaţia Provita - Craiova
- Asociaţia Provita - Bucuresti
- Asociatia Vasiliada
- Asociatia Medicilor si Farmacistilor Ortodocsi Români
- Asociatia "Cuvântul care zideste"
- A.S.C.O.R. Sibiu
- A.S.C.O.R. Oradea
- A.S.C.O.R. Iasi
- A.S.C.O.R. Craiova
- A.S.C.O.R. Constanţa
- A.S.C.O.R. Cluj-Napoca
- A.S.C.O.R. Bucureşti
- A.S.C.O.R. Braşov
- A.S.C.O.R. Baia Mare
.
.
Comunicat M.A.I.: Proiect supus dezbaterii publice. Cetăţenii români vor putea opta între cele 3 variante propuse de acelaşi M.A.I.
Având în vedere dispoziţiile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, Ministerul Administraţiei şi Internelor este interesat în participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative.
Astfel, Ministerul Administraţiei şi Internelor supune dezbaterii publice proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a luat act de propunerile, sugestiile şi obiecţiile formulate atât în timpul dezbaterilor care au avut loc în procesul parcurgerii procedurilor de transparenţă decizională în data de 20 august a.c., cât şi prin adresele transmise pe adresa ministerului referitoare la Proiectul de Ordonanţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului pentru evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români şi pentru completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European.
Prin proiectul de act normativ supus dezbaterii publice se aduc modificări de substanţă O.U.G. nr.97/2005, privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, pentru crearea cadrului unitar în materia regimului juridic aplicabil actelor de identitate ale cetăţenilor români, şi sunt amendate o serie de acte normative, respectiv Legea nr.248/2005 privind libera circulaţie a cetăţenilor români în străinătate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, Ordonanţa Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.199/2000 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Imprimeria Naţională” – S.A., pentru corelarea cadrului normativ şi instituirea măsurilor organizatorice necesare punerii în circulaţie a documentelor de identitate şi rezidenţă electronice.
Astfel, principalele modificări pe care le aduce proiectul de act normativ supus dezbaterii publice constă în următoarele:
Prima carte de identitate (CI) sau carte electronică de identitate (CEI) se eliberează la 14 ani, potrivit opţiunii solicitantului.
De la data punerii în circulaţie a cărţii electronice de identitate (CEI), cartea de identitate va avea un format identic cu CEI (fără a conţine însă şi date în format electronic), tip card, ambele documente fiind emise pentru o perioadă de: 4 ani, pentru persoanele cu vârsta între 14-18 ani, respectiv 10 ani, după împlinirea vârstei de 18 de ani.
De asemenea, în noul proiect de act normativ sunt prevăzute explicit datele cu caracter personal care se introduc în formatul tipărit: numele şi prenumele titularului; sexul; cetăţenia titularului; data şi locul naşterii titularului; semnătura olografă a titularului; fotografia titularului; C.N.P.; domiciliul titularului; (pentru prenumele părinţilor nu mai au tuş n.n.) aceleaşi date se vor regăsi şi în formatul electronic şi, în plus: prenumele părinţilor titularului; certificate digitale; date biometrice ale titularului, constând în imaginea facială şi imaginile impresiunilor papilare a două degete.
Întrucât CI şi CEI conţin şi alte date decât cele cu caracter personal, forma şi conţinutul acestor acte de identitate se va stabili prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. (deci nu se ştie dacă va rămâne formatul actual al C.I. clasice, deasemenea nu avem de unde şti ce modificări vor apărea n.n)
Astfel, Ministerul Administraţiei şi Internelor supune dezbaterii publice proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a luat act de propunerile, sugestiile şi obiecţiile formulate atât în timpul dezbaterilor care au avut loc în procesul parcurgerii procedurilor de transparenţă decizională în data de 20 august a.c., cât şi prin adresele transmise pe adresa ministerului referitoare la Proiectul de Ordonanţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului pentru evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români şi pentru completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European.
Prin proiectul de act normativ supus dezbaterii publice se aduc modificări de substanţă O.U.G. nr.97/2005, privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, pentru crearea cadrului unitar în materia regimului juridic aplicabil actelor de identitate ale cetăţenilor români, şi sunt amendate o serie de acte normative, respectiv Legea nr.248/2005 privind libera circulaţie a cetăţenilor români în străinătate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, Ordonanţa Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.199/2000 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Imprimeria Naţională” – S.A., pentru corelarea cadrului normativ şi instituirea măsurilor organizatorice necesare punerii în circulaţie a documentelor de identitate şi rezidenţă electronice.
Astfel, principalele modificări pe care le aduce proiectul de act normativ supus dezbaterii publice constă în următoarele:
Prima carte de identitate (CI) sau carte electronică de identitate (CEI) se eliberează la 14 ani, potrivit opţiunii solicitantului.
De la data punerii în circulaţie a cărţii electronice de identitate (CEI), cartea de identitate va avea un format identic cu CEI (fără a conţine însă şi date în format electronic), tip card, ambele documente fiind emise pentru o perioadă de: 4 ani, pentru persoanele cu vârsta între 14-18 ani, respectiv 10 ani, după împlinirea vârstei de 18 de ani.
De asemenea, în noul proiect de act normativ sunt prevăzute explicit datele cu caracter personal care se introduc în formatul tipărit: numele şi prenumele titularului; sexul; cetăţenia titularului; data şi locul naşterii titularului; semnătura olografă a titularului; fotografia titularului; C.N.P.; domiciliul titularului; (pentru prenumele părinţilor nu mai au tuş n.n.) aceleaşi date se vor regăsi şi în formatul electronic şi, în plus: prenumele părinţilor titularului; certificate digitale; date biometrice ale titularului, constând în imaginea facială şi imaginile impresiunilor papilare a două degete.
Întrucât CI şi CEI conţin şi alte date decât cele cu caracter personal, forma şi conţinutul acestor acte de identitate se va stabili prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. (deci nu se ştie dacă va rămâne formatul actual al C.I. clasice, deasemenea nu avem de unde şti ce modificări vor apărea n.n)
Potrivit noului proiect supus dezbaterii publice, în raport de cele menţionate, cetăţenii români pot opta pentru eliberarea unei:
a) CI;
b) CEI, fără impresiuni digitale (dar care permite utilizarea semnăturii digitale);
c) CEI, care conţine toate facilităţile şi datele, inclusiv impresiunile digitale.
De asemenea, sunt prevăzute reguli clare în privinţa colectării, utilizării şi stocării datelor biometrice:
- se colectează numai cu acordul expres al solicitantului sau, în cazul minorilor şi al incapabililor, numai cu acordul expres al unuia dintre părinţi ori al reprezentantului legal;
- se colectează pentru a fi înscrise în CEI, în scopul verificării autenticităţii acesteia şi identităţii titularului;
- verificarea identităţii titularului CEI se va face prin compararea directă a datelor biometrice preluate de la acesta, cu ocazia verificării, şi a datelor înscrise în CEI;
- după personalizarea şi transmiterea CEI la autoritatea competentă să o elibereze, toate datele stocate în bazele de date de producţie se şterg prin procedură automată;
- imaginile impresiunilor papilare colectate cu ocazia depunerii cererii de eliberare a CEI se şterg prin procedură automată imediat după personalizarea documentului;
- se abilitează Guvernul să stabilească procedurile de preluare a datelor biometrice, prin hotărâre, cu avizul ANSPDCP.
Prin acest proiect de act normativ se introduc reguli similare CEI şi CI în cazul cărţilor de rezidenţă (CR) şi cărţilor electronice de rezidenţă (CER) eliberate cetăţenilor statelor membre UE şi SEE şi membrilor de familie ai acestora, cu diferenţe în ceea ce priveşte valabilitatea documentelor (până la 5 ani, 5 ani sau 10 ani de la emitere); întrucât CR şi CER se pot elibera inclusiv minorilor sub 14 ani, se instituie interdicţia eliberării CER cu impresiuni digitale în cazul acestora.
Totodată, potrivit proiectului se abilitează Imprimeria Naţională să producă CI, CEI, cărţile de alegător aferente acestora, dovezi de reşedinţă (care vor constitui anexă la actul de identitate, pentru a face dovada adresei de reşedinţă), CR şi CER, iar CNUPPE din cadrul Direcţiei Generale de Paşapoarte să personalizeze aceste documente (mai puţin dovezile de reşedinţă).
Proiectul prevede că proiectul-pilot pentru constituirea sistemului informatic de emitere a documentelor electronice se realizează până la data de 31 martie 2011, respectiv că aceste documente se pun în circulaţie până la data de 1 iulie 2011.
- se colectează numai cu acordul expres al solicitantului sau, în cazul minorilor şi al incapabililor, numai cu acordul expres al unuia dintre părinţi ori al reprezentantului legal;
- se colectează pentru a fi înscrise în CEI, în scopul verificării autenticităţii acesteia şi identităţii titularului;
- verificarea identităţii titularului CEI se va face prin compararea directă a datelor biometrice preluate de la acesta, cu ocazia verificării, şi a datelor înscrise în CEI;
- după personalizarea şi transmiterea CEI la autoritatea competentă să o elibereze, toate datele stocate în bazele de date de producţie se şterg prin procedură automată;
- imaginile impresiunilor papilare colectate cu ocazia depunerii cererii de eliberare a CEI se şterg prin procedură automată imediat după personalizarea documentului;
- se abilitează Guvernul să stabilească procedurile de preluare a datelor biometrice, prin hotărâre, cu avizul ANSPDCP.
Prin acest proiect de act normativ se introduc reguli similare CEI şi CI în cazul cărţilor de rezidenţă (CR) şi cărţilor electronice de rezidenţă (CER) eliberate cetăţenilor statelor membre UE şi SEE şi membrilor de familie ai acestora, cu diferenţe în ceea ce priveşte valabilitatea documentelor (până la 5 ani, 5 ani sau 10 ani de la emitere); întrucât CR şi CER se pot elibera inclusiv minorilor sub 14 ani, se instituie interdicţia eliberării CER cu impresiuni digitale în cazul acestora.
Totodată, potrivit proiectului se abilitează Imprimeria Naţională să producă CI, CEI, cărţile de alegător aferente acestora, dovezi de reşedinţă (care vor constitui anexă la actul de identitate, pentru a face dovada adresei de reşedinţă), CR şi CER, iar CNUPPE din cadrul Direcţiei Generale de Paşapoarte să personalizeze aceste documente (mai puţin dovezile de reşedinţă).
Proiectul prevede că proiectul-pilot pentru constituirea sistemului informatic de emitere a documentelor electronice se realizează până la data de 31 martie 2011, respectiv că aceste documente se pun în circulaţie până la data de 1 iulie 2011.
* * *
Textul actului normativ amintit este afişat şi poate fi consultat pe pagina de Internet a instituţiei noastre: www.mai.gov.ro, precum şi la Centrul de Relaţii cu publicul al M.A.I., din Piaţa Revoluţiei nr. 1 A, sector 1, Bucureşti.
Propunerile, sugestiile şi opiniile persoanelor interesate cu privire la acest proiect de act normativ sunt aşteptate pe adresa de e-mail legislatie@mai.gov.ro, până la data de 22 octombrie 2010.
Propunerile, sugestiile şi opiniile persoanelor interesate cu privire la acest proiect de act normativ sunt aşteptate pe adresa de e-mail legislatie@mai.gov.ro, până la data de 22 octombrie 2010.
Sursa: Ministerul Administraţiei şi Internelor,
( Direcţia Informare şi Relaţii Publice )
( Direcţia Informare şi Relaţii Publice )
Comentariu:
Rămâne de văzut care va fi forma şi conţinutul ce vor fi stabilite prin hotărâre de guvern.
Învăţătura Sfinţilor Părinţi despre boală

I. Originea şi cauza suferinţei
“Calea mântuirii care duce la viaţa veşnică este strâmtă şi grea (Matei 7, 14). Aceasta este arătată atât prin exemplul sfânt al Domnului, cât şi prin sfânta Lui învăţătură. Domnul le-a spus dinainte ucenicilor Săi şi celor ce L-au urmat că în lume, adică în viaţa pământească, necazuri vor avea (cf. Ioan 16, 33; 15, 18; 16, 2-3). (...) De aici înţelegem limpede că tristeţea şi suferinţa sunt îngăduite de Dumnezeu în timpul vieţii pământeşti pentru adevăraţii Lui robi şi slujitori” (Episcopul Ignatie Brancianinov, Arena).
Dar, de ce se întâmplă acestea? De ce tristeţea şi suferinţa, împreună cu bolile care le însoţesc, sunt “îngăduite” pentru noi? Învăţătura Sfinţilor Părinţi ne arată cum trebuie înţeleasă suferinţa în contextul stării primului om creat şi apoi a căderii lui în păcat.
Dintru început nu a existat suferinţă, nici boală, nici moarte. Omul era “străin păcatului, necazurilor, grijilor şi nevoilor fireşti” (Sfântul Simeon Noul Teolog, Omilia 45).
Dacă Adam şi Eva nu ar fi păcătuit, “ar fi ajuns la cea mai desăvârşită slavă şi, schimbaţi fiind, s-ar fi apropiat de Dumnezeu (...), iar bucuria şi desfătarea de care ne-am fi umplut atunci, prin comuniunea dintre noi, ar fi fost cu adevărat de negrăit şi dincolo de cugetarea omenească (Sfântul Simeon Noul Teolog, Omilia 45). Şi dacă n-ar fi existat suferinţă, nu ar fi existat nici boală şi, prin urmare, n-ar mai fi fost nevoie de ştiinţă si medicină.
“Dar, atunci când omul a fost ademenit şi înşelat de către diavol (...) Dumnezeu s-a apropiat de om aşa cum se apropie un doctor de un bolnav” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 7 La statui). Dumnezeu s-a pogorât în Eden, în răcoarea serii şi a strigat: Adame, unde eşti? (Fac. 3, 9). Prima Lui manifestare faţă de om după păcatul neascultării nu a venit ca din partea unui Judecător răzbunător, ci ca din aceea a unui Doctor înţelept, în căutarea pacientului Său, “fiindcă Dumnezeu, când află un păcătos, nu Se gândeşte cum îl poate face pe acesta să plătească, ci cum îl poate îndrepta, făcându-l mai bun” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 7 La statui).
Omul, făptura, cedase ispitei de a fi ca şi Dumnezeu Creatorul – ceea ce este împotriva oricărei raţiuni sau posibilităţi. Acesta, primul păcat, a adus cu el nu “îndumnezeirea”, ci suferinţa, boala îndreptătoare: pentru ca omul să poată cunoaşte neîndoielnic şi pentru totdeauna că el nu este “ca Dumnezeu”.
De aceea, Doctorul ceresc “a predat trupul nesfârşitelor suferinţe şi boli, pentru ca omul să înveţe chiar din firea sa că nu mai trebuie să primească niciodată acest gând”, adică să fie ca Dumnezeu (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 11 La statui). Dumnezeu a zis Evei: în dureri vei naşte copii (Fac. 3, 16). Iar lui Adam: blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale. (...) În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat (Fac. 3, 17-19).
“Păcatul naşte răul, iar răul naşte suferinţa – scrie profesorul Andrezev; chiar dacă Adam şi Eva ne-au adus această suferinţă, totuşi, pentru noi, este şi o binecuvântare, deoarece ne determină să ne dăm seama cât de vătămătoare este necredinţa în Dumnezeu, atât pentru sufletele cât şi pentru trupurile noastre” (Apologetica creştină ortodoxă).
Dar, de ce se întâmplă acestea? De ce tristeţea şi suferinţa, împreună cu bolile care le însoţesc, sunt “îngăduite” pentru noi? Învăţătura Sfinţilor Părinţi ne arată cum trebuie înţeleasă suferinţa în contextul stării primului om creat şi apoi a căderii lui în păcat.
Dintru început nu a existat suferinţă, nici boală, nici moarte. Omul era “străin păcatului, necazurilor, grijilor şi nevoilor fireşti” (Sfântul Simeon Noul Teolog, Omilia 45).
Dacă Adam şi Eva nu ar fi păcătuit, “ar fi ajuns la cea mai desăvârşită slavă şi, schimbaţi fiind, s-ar fi apropiat de Dumnezeu (...), iar bucuria şi desfătarea de care ne-am fi umplut atunci, prin comuniunea dintre noi, ar fi fost cu adevărat de negrăit şi dincolo de cugetarea omenească (Sfântul Simeon Noul Teolog, Omilia 45). Şi dacă n-ar fi existat suferinţă, nu ar fi existat nici boală şi, prin urmare, n-ar mai fi fost nevoie de ştiinţă si medicină.
“Dar, atunci când omul a fost ademenit şi înşelat de către diavol (...) Dumnezeu s-a apropiat de om aşa cum se apropie un doctor de un bolnav” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 7 La statui). Dumnezeu s-a pogorât în Eden, în răcoarea serii şi a strigat: Adame, unde eşti? (Fac. 3, 9). Prima Lui manifestare faţă de om după păcatul neascultării nu a venit ca din partea unui Judecător răzbunător, ci ca din aceea a unui Doctor înţelept, în căutarea pacientului Său, “fiindcă Dumnezeu, când află un păcătos, nu Se gândeşte cum îl poate face pe acesta să plătească, ci cum îl poate îndrepta, făcându-l mai bun” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 7 La statui).
Omul, făptura, cedase ispitei de a fi ca şi Dumnezeu Creatorul – ceea ce este împotriva oricărei raţiuni sau posibilităţi. Acesta, primul păcat, a adus cu el nu “îndumnezeirea”, ci suferinţa, boala îndreptătoare: pentru ca omul să poată cunoaşte neîndoielnic şi pentru totdeauna că el nu este “ca Dumnezeu”.
De aceea, Doctorul ceresc “a predat trupul nesfârşitelor suferinţe şi boli, pentru ca omul să înveţe chiar din firea sa că nu mai trebuie să primească niciodată acest gând”, adică să fie ca Dumnezeu (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 11 La statui). Dumnezeu a zis Evei: în dureri vei naşte copii (Fac. 3, 16). Iar lui Adam: blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale. (...) În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat (Fac. 3, 17-19).
“Păcatul naşte răul, iar răul naşte suferinţa – scrie profesorul Andrezev; chiar dacă Adam şi Eva ne-au adus această suferinţă, totuşi, pentru noi, este şi o binecuvântare, deoarece ne determină să ne dăm seama cât de vătămătoare este necredinţa în Dumnezeu, atât pentru sufletele cât şi pentru trupurile noastre” (Apologetica creştină ortodoxă).
II. Rostul bolii
Mântuitorul nostru împreună cu de-Dumnezeu-purtătorii Părinţi ne învaţă că singura noastră grijă din această viaţă trebuie să fie mântuirea sufletelor. Episcopul Ignatie scrie: “Viaţa pământească – această scurtă vreme – îi este dată omului, din mila Creatorului, pentru ca acesta să o folosească pentru mântuirea lui, adică să depăşească moartea şi să treacă la viaţă (Arena). Pentru aceasta, trebuie “ca pe toate din această lume să le privim ca pe nişte umbre trecătoare şi să nu ne lipim inima de nimic din ea (...) pentru că nu privim la cele văzute, ci la cele nevăzute; deoarece cele văzute sunt trecătoare, iar cele nevăzute sunt veşnice” (Sfântul ioan din Kronstadt, Sfaturi duhovniceşti). Pentru noi, creştinii ortodocşi, centrul vieţii nu este aici, ci dincolo, în lumea veşnică.
Atâta timp cât trăiesc, creştinii ortodocşi nu se îngrijesc gândindu-se la boala sau suferinţa care îi poate însoţi. Chiar atunci când ne cântăm unul altuia “La mulţi ani” de ziua onomastică şi la alte sărbători, o facem din pricină că Biserica, în înţelepciunea ei, ştie că noi într-adevăr avem nevoie de “mulţi ani” pentru a ne schimba şi a ne pocăi pentru păcatele noastre, deci nu pentru că viaţa are vreo valoare în sine. Dumnezeu nu Se interesează de cât de bătrâni suntem atunci când ajungem înaintea judecăţii Lui, ci dacă ne-am pocăit; pentru El nu contează dacă am murit de vreun atac de inimă sau cancer, ci dacă sufletul nostru este în stare de sănătate.
De aceea, “nu trebuie să ne înfricoşăm de nici o nenorocire omenească, ci doar de păcat; nici de sărăcie, nici de niscaiva neputinţe, nici de ocări, nici de răutăţile altora faţă de noi, nici de umilinţe, nici de moarte” (Sfântul Ioan Gură de Aur, La Statui), fiindcă aceste “nenorociri” sunt numai cuvinte şi acestea nu au nici o realitate pentru cei ce trăiesc pentru Împărătia Cerurilor. Singura “nenorocire” adevărată din această viaţă este a-L supăra pe Dumnezeu. Dacă vom avea în cuget această înţelegere fundamentală a scopului vieţii, atunci sensul duhovnicesc al neputinţelor trupeşti ni se poate descoperi şi nouă.
Este o lecţie încă neînvăţată de către neamul lui Adam care, în mândria lui, caută dintotdeauna să fie “zeii”: din pricină că fiecare păcat este o reînnoire a păcatului primilor oameni, o îndepărtare cu voie de Dumnezeu, îndreptată spre sine. Astfel ne punem pe noi în locul Lui Dumnezeu, slujindu-ne nouă înşine în loc de a sluji Creatorului. În acest fel, suferinţa bolii slujeşte astăzi aceluiaşi scop căruia i-a slujit şi la început: şi din această pricină ea nu este altceva decât un semn al milei şi dragostei Lui Dumnezeu. Celor ce sunt bolnavi, Sfinţii Părinţi le spun: “Dumnezeu nu te-a uitat; El are grijă de tine” (Sfinţii Varsanufie şi Ioan, Filocalia).
Sfântul Ambrozie de la Mănăstirea Optina a vorbit despre relaţia dintre suflet şi trup într-o scrisoare către o mamă al cărei copil era foarte bolnav: “Nu trebuie să uităm că într-o epocă sofisticată ca cea în care trăim, chiar şi copilaşii sunt vătămaţi duhovniceşte de ceea ce văd sau aud. Prin urmare, este nevoie de curăţire, iar aceasta se realizează numai prin suferinţă trupească... Trebuie să înţelegem că desfătarea raiului se dă numai celui ce acceptă suferinţa”.
Sfântul Nicodim Aghioritul a arătat că, deoarece omul este îndoit în fire, creat cu suflet şi trup, “există o interacţiune între suflet şi trup” (Sfaturi), fiecare dintre părţi acţionând una asupra celeilalte, comunicând între ele”. Sfântul ioan Gură de Aur scrie că “ atunci când sufletul este bolnav, de obicei nu simţim nici o durere (...), dar, dacă se întâmplă ca trupul să sufere doar puţintel, facem toate eforturile să ce eliberăm de boală şi de durerea ei”. De aceea, Dumnezeu pedepseşte trupul pentru păcatele sufletului, astfel ca prin pedepsirea trupului, sufletul să poată primi vreo vindecare. (...) Hristos a făcut acelaşi lucru cu slăbănogul atunci când a spus: Iată, te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti, ca nu cumva să-ţi fie mai rău! Ce învăţăm de aici? Boala slăbănogului fusese pricinuită de păcatele lui” (Omilia 38 la Evanghelia Sfântului Ioan).
La Sfântul Serafim din Sarov a fost adusă odată o femeie. Era grav schilodită, neputând merge din cauză că genunchii ei stăteau ridicaţi până la piept. “Ea îi spuse Bătrânului că fusese născută în Biserica Ortodoxă, dar, după ce s-a măritat cu un protestant, abandonase ortodoxia şi, pentru necredincioşia ei, Dumnezeu o pedepsise dintr-o dată. (...) Ea nu-şi mai putea mişca nici mâinile, nici picioarele. Sfântul Serafim a întrebat-o pe femeia bolnavă dacă acum crede în Maica ei, Sfânta Biserică Ortodoxă. Primind un răspuns afirmativ, i-a spus să-şi facă cum se cuvine semnul Crucii. Spuse că nu poate ridica nici o mână; dar, în momentul în care Sfântul s-a rugat şi i-a uns mâinile şi pieptul cu untdelemn din candela de la icoană, boala a lăsat-o imediat”. Iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti, ca nu cumva să-ţi fie ţie mai rău!
Această legătură dintre suflet şi trup, păcat şi boală se arată foarte limpede: durerea ne spune că s-a întâmplat ceva rău cu sufletul, că nu numai trupul este bolnav, ci şi sufletul. Vedem astfel cum sufletul poate transmite trupului bolile sale, stârnind mai apoi în om dorinţa de cunoaştere de sine şi dorinţa întoarcerii către Dumnezeu. În Vieţile Sfinţilor se pot vedea nenumărate astfel de cazuri. Bolile ne mai învaţă şi aceea că “adevăratul nostru sine, personalitatea noastră nu este trupul văzut, ci sufletul nevăzut, omul lăuntric (Sfântul Nicodim Aghioritul, Hristoitia).
Oare aceasta înseamnă că omul care se bucură de o sănătate continuă este duhovniceşte “în formă”? Nicidecum, deoarece suferinţa ia multe forme, fie în trup, fie în suflet sau în minte. Cât de mulţi sunt aceia care, deşi au o sănătate de fier, se tânguie că “viaţa nu merită trăită”?
Iată cum descrie Sfântul Ioan Gură de Aur acest fel de suferinţă: “Unii cred că a te bucura de sănătate este un motiv de plăcere. Dar, nu este aşa; fiindcă mulţi dintre cei care au o sănătate bună şi-ar dori să moară de mii de ori, nefind în stare să suporte jignirile ce li se aduc. (...) Căci, deşi trebuia să ajungem împăraţi şi să trăim împărăţeşte, ne aflăm copleşiţi de multe necazuri şi tulburări. (...) În mod inevitabil, clipele de restrişte ale împăraţilor sunt la fel de numeroase ca valurile unui ocean. Deci, dacă monarhia nu este în stare să-şi scape viaţa de durere, atunci ce altceva ar putea împlini acest lucru? Cu adevărat, nimic din această viaţă” (Omilia 18 La statui).
Adeseori protestanţii “revendică” sănătatea în “Numele Lui Hristos”. Ei privesc sănătatea ca pe ceva pe care creştinul este îndreptăţit să-l aibă. Aceasta este exact opusul învăţăturii ortodoxe, aşa cum o vedem şi în istoria dreptului Iov din Vechiul Testament. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că sfinţii Îi slujesc Lui Dumnezeu nu pentru că aşteaptă vreo răsplată, duhovnicească sau materială, ci pur şi simplu pentru că Îl iubesc: “căci sfinţii ştiu că cea mai mare răsplată dintre toate este să Îi poţi iubi şi sluji pe Dumnezeu”. Astfel, “Dumnezeu, vrând să arate că sfinţii nu L-au slujit pentru a primi răsplată, l-a lipsit pe Iov de toată bogăţia, lăsându-l pradă sărăciei şi îngăduind să cadă în boli grave”. Iar Iov, care nu trăia pentru vreo răsplată în această viaţă, a rămas în continuare credincios Lui Dumnezeu (Omilia 1 La statui).
Aşa cum oamenii sănătoşi nu sunt fără de păcat, tot aşa şi Dumnezeu îngăduie câteodată ca cei cu adevărat drepţi să sufere “ca o pildă pentru cei slabi” (Sfântul Vasile cel Mare, Regulile Mari). De aceea, aşa cum învaţă Sfântul Ioan Casian, “un om se învaţă şi se formează mult mai bine din pilda altuia” (Regulile).
Vedem aceasta şi în Scriptură în cazul lui Lazăr. “Deşi suferise de răni dureroase, nu a cârtit niciodată împotriva bogatului, nici nu i-a adresat rugăminţi...Ca urmare, el a găsit odihnă în sânul lui Avraam, ca unul care acceptase cu smerenie necazurile vieţii” (Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mari).
Părinţii Bisericii ne învaţă de asemenea că boala este o cale de a imita suferinţa martirilor. Astfel, în vieţile multor sfinţi aflăm cum la sfârşitul vieţii s-au abătut asupra lor suferinţe cumplite, pentru ca astfel, prin suferinţa lor nevinovată, să poată trece printr-o mucenicie trupească. Un foarte bun exemplu în acest sens poate fi aflat la marele apărător al Ortodoxiei, Sfântul Marcu al Efesului: “A fost bolnav paisprezece zile, iar boala pe care a avut-o, după cum spunea chiar el, l-a muncit în acelaşi fel în care instrumentele de fier pentru tortură ale chinuitorilor îi munceau pe sfinţii mucenici, de parcă i-ar fi zdrobit coastele şi măruntaiele, şi ar fi fost încins cu acestea şi legat în aşa fel încât îi pricinuiau o durere de nesuportat; tot aşa s-a întâmplat că ceea ce oamenii nu au putut face cu sfântul trup al mucenicului, a fost plinit de boală, după negrăita judecată a Providenţei, pentru ca Mărturisitorul Adevărului, Mucenicul şi Biruitorul tuturor suferinţelor să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu, după ce va fi trecut prin fiecare suferinţă, mulţumită căreia, până la ultima sa suflare, asemeni aurului lămurit în cuptor, el, în veşnicie, să poată primi o mai mare cinste şi răsplată de la Dreptul Judecător” (The Orthodox World, vol. 3, nr. 3).
Atâta timp cât trăiesc, creştinii ortodocşi nu se îngrijesc gândindu-se la boala sau suferinţa care îi poate însoţi. Chiar atunci când ne cântăm unul altuia “La mulţi ani” de ziua onomastică şi la alte sărbători, o facem din pricină că Biserica, în înţelepciunea ei, ştie că noi într-adevăr avem nevoie de “mulţi ani” pentru a ne schimba şi a ne pocăi pentru păcatele noastre, deci nu pentru că viaţa are vreo valoare în sine. Dumnezeu nu Se interesează de cât de bătrâni suntem atunci când ajungem înaintea judecăţii Lui, ci dacă ne-am pocăit; pentru El nu contează dacă am murit de vreun atac de inimă sau cancer, ci dacă sufletul nostru este în stare de sănătate.
De aceea, “nu trebuie să ne înfricoşăm de nici o nenorocire omenească, ci doar de păcat; nici de sărăcie, nici de niscaiva neputinţe, nici de ocări, nici de răutăţile altora faţă de noi, nici de umilinţe, nici de moarte” (Sfântul Ioan Gură de Aur, La Statui), fiindcă aceste “nenorociri” sunt numai cuvinte şi acestea nu au nici o realitate pentru cei ce trăiesc pentru Împărătia Cerurilor. Singura “nenorocire” adevărată din această viaţă este a-L supăra pe Dumnezeu. Dacă vom avea în cuget această înţelegere fundamentală a scopului vieţii, atunci sensul duhovnicesc al neputinţelor trupeşti ni se poate descoperi şi nouă.
Este o lecţie încă neînvăţată de către neamul lui Adam care, în mândria lui, caută dintotdeauna să fie “zeii”: din pricină că fiecare păcat este o reînnoire a păcatului primilor oameni, o îndepărtare cu voie de Dumnezeu, îndreptată spre sine. Astfel ne punem pe noi în locul Lui Dumnezeu, slujindu-ne nouă înşine în loc de a sluji Creatorului. În acest fel, suferinţa bolii slujeşte astăzi aceluiaşi scop căruia i-a slujit şi la început: şi din această pricină ea nu este altceva decât un semn al milei şi dragostei Lui Dumnezeu. Celor ce sunt bolnavi, Sfinţii Părinţi le spun: “Dumnezeu nu te-a uitat; El are grijă de tine” (Sfinţii Varsanufie şi Ioan, Filocalia).
Sfântul Ambrozie de la Mănăstirea Optina a vorbit despre relaţia dintre suflet şi trup într-o scrisoare către o mamă al cărei copil era foarte bolnav: “Nu trebuie să uităm că într-o epocă sofisticată ca cea în care trăim, chiar şi copilaşii sunt vătămaţi duhovniceşte de ceea ce văd sau aud. Prin urmare, este nevoie de curăţire, iar aceasta se realizează numai prin suferinţă trupească... Trebuie să înţelegem că desfătarea raiului se dă numai celui ce acceptă suferinţa”.
Sfântul Nicodim Aghioritul a arătat că, deoarece omul este îndoit în fire, creat cu suflet şi trup, “există o interacţiune între suflet şi trup” (Sfaturi), fiecare dintre părţi acţionând una asupra celeilalte, comunicând între ele”. Sfântul ioan Gură de Aur scrie că “ atunci când sufletul este bolnav, de obicei nu simţim nici o durere (...), dar, dacă se întâmplă ca trupul să sufere doar puţintel, facem toate eforturile să ce eliberăm de boală şi de durerea ei”. De aceea, Dumnezeu pedepseşte trupul pentru păcatele sufletului, astfel ca prin pedepsirea trupului, sufletul să poată primi vreo vindecare. (...) Hristos a făcut acelaşi lucru cu slăbănogul atunci când a spus: Iată, te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti, ca nu cumva să-ţi fie mai rău! Ce învăţăm de aici? Boala slăbănogului fusese pricinuită de păcatele lui” (Omilia 38 la Evanghelia Sfântului Ioan).
La Sfântul Serafim din Sarov a fost adusă odată o femeie. Era grav schilodită, neputând merge din cauză că genunchii ei stăteau ridicaţi până la piept. “Ea îi spuse Bătrânului că fusese născută în Biserica Ortodoxă, dar, după ce s-a măritat cu un protestant, abandonase ortodoxia şi, pentru necredincioşia ei, Dumnezeu o pedepsise dintr-o dată. (...) Ea nu-şi mai putea mişca nici mâinile, nici picioarele. Sfântul Serafim a întrebat-o pe femeia bolnavă dacă acum crede în Maica ei, Sfânta Biserică Ortodoxă. Primind un răspuns afirmativ, i-a spus să-şi facă cum se cuvine semnul Crucii. Spuse că nu poate ridica nici o mână; dar, în momentul în care Sfântul s-a rugat şi i-a uns mâinile şi pieptul cu untdelemn din candela de la icoană, boala a lăsat-o imediat”. Iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti, ca nu cumva să-ţi fie ţie mai rău!
Această legătură dintre suflet şi trup, păcat şi boală se arată foarte limpede: durerea ne spune că s-a întâmplat ceva rău cu sufletul, că nu numai trupul este bolnav, ci şi sufletul. Vedem astfel cum sufletul poate transmite trupului bolile sale, stârnind mai apoi în om dorinţa de cunoaştere de sine şi dorinţa întoarcerii către Dumnezeu. În Vieţile Sfinţilor se pot vedea nenumărate astfel de cazuri. Bolile ne mai învaţă şi aceea că “adevăratul nostru sine, personalitatea noastră nu este trupul văzut, ci sufletul nevăzut, omul lăuntric (Sfântul Nicodim Aghioritul, Hristoitia).
Oare aceasta înseamnă că omul care se bucură de o sănătate continuă este duhovniceşte “în formă”? Nicidecum, deoarece suferinţa ia multe forme, fie în trup, fie în suflet sau în minte. Cât de mulţi sunt aceia care, deşi au o sănătate de fier, se tânguie că “viaţa nu merită trăită”?
Iată cum descrie Sfântul Ioan Gură de Aur acest fel de suferinţă: “Unii cred că a te bucura de sănătate este un motiv de plăcere. Dar, nu este aşa; fiindcă mulţi dintre cei care au o sănătate bună şi-ar dori să moară de mii de ori, nefind în stare să suporte jignirile ce li se aduc. (...) Căci, deşi trebuia să ajungem împăraţi şi să trăim împărăţeşte, ne aflăm copleşiţi de multe necazuri şi tulburări. (...) În mod inevitabil, clipele de restrişte ale împăraţilor sunt la fel de numeroase ca valurile unui ocean. Deci, dacă monarhia nu este în stare să-şi scape viaţa de durere, atunci ce altceva ar putea împlini acest lucru? Cu adevărat, nimic din această viaţă” (Omilia 18 La statui).
Adeseori protestanţii “revendică” sănătatea în “Numele Lui Hristos”. Ei privesc sănătatea ca pe ceva pe care creştinul este îndreptăţit să-l aibă. Aceasta este exact opusul învăţăturii ortodoxe, aşa cum o vedem şi în istoria dreptului Iov din Vechiul Testament. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că sfinţii Îi slujesc Lui Dumnezeu nu pentru că aşteaptă vreo răsplată, duhovnicească sau materială, ci pur şi simplu pentru că Îl iubesc: “căci sfinţii ştiu că cea mai mare răsplată dintre toate este să Îi poţi iubi şi sluji pe Dumnezeu”. Astfel, “Dumnezeu, vrând să arate că sfinţii nu L-au slujit pentru a primi răsplată, l-a lipsit pe Iov de toată bogăţia, lăsându-l pradă sărăciei şi îngăduind să cadă în boli grave”. Iar Iov, care nu trăia pentru vreo răsplată în această viaţă, a rămas în continuare credincios Lui Dumnezeu (Omilia 1 La statui).
Aşa cum oamenii sănătoşi nu sunt fără de păcat, tot aşa şi Dumnezeu îngăduie câteodată ca cei cu adevărat drepţi să sufere “ca o pildă pentru cei slabi” (Sfântul Vasile cel Mare, Regulile Mari). De aceea, aşa cum învaţă Sfântul Ioan Casian, “un om se învaţă şi se formează mult mai bine din pilda altuia” (Regulile).
Vedem aceasta şi în Scriptură în cazul lui Lazăr. “Deşi suferise de răni dureroase, nu a cârtit niciodată împotriva bogatului, nici nu i-a adresat rugăminţi...Ca urmare, el a găsit odihnă în sânul lui Avraam, ca unul care acceptase cu smerenie necazurile vieţii” (Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mari).
Părinţii Bisericii ne învaţă de asemenea că boala este o cale de a imita suferinţa martirilor. Astfel, în vieţile multor sfinţi aflăm cum la sfârşitul vieţii s-au abătut asupra lor suferinţe cumplite, pentru ca astfel, prin suferinţa lor nevinovată, să poată trece printr-o mucenicie trupească. Un foarte bun exemplu în acest sens poate fi aflat la marele apărător al Ortodoxiei, Sfântul Marcu al Efesului: “A fost bolnav paisprezece zile, iar boala pe care a avut-o, după cum spunea chiar el, l-a muncit în acelaşi fel în care instrumentele de fier pentru tortură ale chinuitorilor îi munceau pe sfinţii mucenici, de parcă i-ar fi zdrobit coastele şi măruntaiele, şi ar fi fost încins cu acestea şi legat în aşa fel încât îi pricinuiau o durere de nesuportat; tot aşa s-a întâmplat că ceea ce oamenii nu au putut face cu sfântul trup al mucenicului, a fost plinit de boală, după negrăita judecată a Providenţei, pentru ca Mărturisitorul Adevărului, Mucenicul şi Biruitorul tuturor suferinţelor să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu, după ce va fi trecut prin fiecare suferinţă, mulţumită căreia, până la ultima sa suflare, asemeni aurului lămurit în cuptor, el, în veşnicie, să poată primi o mai mare cinste şi răsplată de la Dreptul Judecător” (The Orthodox World, vol. 3, nr. 3).
Extras din: “Învăţătura Sfinţilor Părinţi despre boală. Rugăciuni pentru bolnavi”
Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumeniţa, 2003
Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumeniţa, 2003
Mitropolitul Cosma de Etolia cere Sinodului din Grecia să pună spre dezbatere între temele ordinii de zi şi tema cărţii electronice a cetăţeanului
SCRISOAREA MITROPOLITULUI COSMA DE ETOLIA CĂTRE SINOD DESPRE “CARTA CETĂŢEANULUI”
Mitropolitul Cosma, în scrisoarea sa către Sfântul Sinod, subliniază printre altele: “Creştinii noştri ne întrebă continuu cum trebuie să trateze “Carta cetăţeanului”. Aceştia aşteaptă o părere şi o poziţie responsabilă din partea Sfântului Sinod al Ierarhiei.
Conţinutul scrisorii este următorul:
Preafericite,Înaltpresfinţiţilor Părinţi Sinodali,Prin actul sinodal al Sfântului nostru Sinod Permanent cu numărul 3008 din 30.07.2010 am fost informaţi asupra temelor ordinii de zi, care vor preocupa întrunirea regulată a Sfântului Sinod al Ierarhiei Bisericii Eladei (Sinodul Mare) între 5 şi 8 octombrie.
Temele ordinii de zi expuse spre dezbatere, utile şi foarte actuale, nimeni nu neagă că îi va folosi pe toţi sfinţii fraţi arhierei şi prin noi toată pleroma Bisericii Elene.
Îngăduiţi-mi însă, cu desăvârşire filial să subliniez că există astăzi şi alte teme cu deosebire demne de atenţie şi urgente, la care poporul credincios ce trăieşte în mod conştient voia Treimicului Dumnezeu, caută să afle părerea responsabilă a păstorilor lui.
Smerit vin să menţionez una din ele.
Creştinii noştri ne întreabă continuu cum trebuie să se raporteze faţă de „Carta cetăţeanului”. Cer şi aşteaptă o părere şi o poziţie responsabilă a Sfântului Sinod al Ierarhiei.
Conducerea politică a ţării a comunicat oficial consfinţirea „Cărţii cetăţeanului” de la începuturile lui 2011.
Această cartă, formă de identitate electronică, îi nelinişteşte pe creştinii noştri, când desigur şi oameni de ştiinţă serioşi ai ştiinţelor pozitive îşi exprimă rezerve serioase.
Ne învaţă, Preafericite şi sfinţi arhierei, creştinii noştri, când preferă orice jertfă decât lepădarea de voia lui Dumnezeu şi trădarea neprihănitei credinţe.
Aşteaptă deci părerea şi hotărârea Sfintei Ierarhii, o părere şi o hotărâre responsabilă, documentată ştiinţific, consfinţită scripturistic şi patristic, ca să se liniştească şi să nu păcătuiască – aşa cum cred – ca să trăiască întru binecuvântare şi consecvenţă voia lui Dumnezeu. Dacă nu aud, nu cunosc, nu întăresc în inima lor vocea responsabilă a părinţilor lor duhovniceşti, a păstorilor lor, a episcopilor, vor trăi în confuzie, în agonia, în teama, în mânia, pe care le creează astăzi scopurile viclene ale forţelor oculte antiortodoxe şi antieline.
Smerit cuget că, dacă se va dezbate la întâlnirile respectabilei Ierarhii această temă esenţială şi foarte serioasă pentru viaţa duhovnicească a noastră a tuturor, ne va folosi şi pe noi, dar şi întreaga pleromă conştientă a Sfintei noastre Biserici.
Poporul nostru are nevoie să fie informat, să fie întărit, iar noi păstorii să fim în alertă, priveghelnici pe metereze să-l păzim de vrăjmaşii mântuirii lui.
Închei, cerându-Vă iertare şi sfintele Voastre rugăciuni,
Cu profund respect,
† Mitropolitul Cosma al Etoliei şi Akarnania
Comunicat al Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor cu privire la părăsirea Bisericii Ortodoxe de către duhovnicul Mânăstirii Brâncoveni, Nichita Paşcan

COMUNICAT
Cu privire la părăsirea Bisericii Ortodoxe de către Preotul Nichita Paşcan de la Mânăstirea Brâncoveni, Episcopia Slatinei şi Romanaţilor face următoarele precizări:
- În seara zilei de vineri, 24 septembrie a.c., susnumitul şi 29 de maici şi surori (din cele 65 existente) au părăsit mânăstirea fără înştiinţarea Maicii Stareţe şi a Episcopului locului;
- În prezent, cei dispăruţi se află în Grecia, afiliaţi la o grupare religioasă stilistă ce nu are comuniune cu nicio Biserică Ortodoxă (nici cu Biserica Rusă, nici cu cea a Ierusalimului şi nici cu Sfântul Munte). Este vorba de gruparea schismatică a aşa zisului arhiepiscop Macarie, autointitulat „al Atenei şi al Eladei”.
În urma anchetei desfăşurate de către Inspectoratul Eparhial imediat după producerea acestui incident, precum şi din declaraţiile obştii rămase, privind comportamentul susnumitului preot, au reieşit în principal următoarele:
- În mai multe rânduri şi faţă de mai multe persoane şi-a exprimat în mod repetat simpatia pentru diferite grupări religioase stiliste, afirmând că doreşte să părăsească Biserica Ortodoxă, pentru a trece la acelea;
- A îndemnat călugăriţele şi pe credincioşii care se spovedeau la dânsul la neascultare faţă de Biserica noastră Ortodoxă, sub pretextul că este eretică. În acest context a făcut nu o dată afirmaţia că “unitatea Bisericii este în jurul duhovnicului”;
- A contestat hirotonia Ieromonahului Antonie Veselin (slujitor la aceeaşi mănăstire) întru preot, numindu-l în chip batjocoritor “domnul Adrian” (pe numele său de mirean), deşi părintele Antonie a fost tuns în monahism şi hirotonit întru diacon încă din anul 1996. În acest sens, a interzis maicilor şi unor mireni să participe la slujbele săvârşite de Ierom. Antonie, pe care le-a catalogat “blestemate şi pângărite”.
La scurtă vreme după plecarea din mănăstire a difuzat, sub semnătura sa şi a monahiilor şi surorilor care i-au urmat, o aşa numită “Mărturisire de credinţă”, prin care afirmă în mod expres ruperea de Biserica Ortodoxă, care îl alesese slujitor şi căreia îi jurase credinţă, şi confirmă, de fapt, cele de mai sus.
Luând act de toate acestea, Permanenţa Consiliului Eparhial al Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor a hotărât deferirea preotului Nichita Paşcan în judecata Consistoriului Monahal Eparhial, în vederea caterisirii.
- În seara zilei de vineri, 24 septembrie a.c., susnumitul şi 29 de maici şi surori (din cele 65 existente) au părăsit mânăstirea fără înştiinţarea Maicii Stareţe şi a Episcopului locului;
- În prezent, cei dispăruţi se află în Grecia, afiliaţi la o grupare religioasă stilistă ce nu are comuniune cu nicio Biserică Ortodoxă (nici cu Biserica Rusă, nici cu cea a Ierusalimului şi nici cu Sfântul Munte). Este vorba de gruparea schismatică a aşa zisului arhiepiscop Macarie, autointitulat „al Atenei şi al Eladei”.
În urma anchetei desfăşurate de către Inspectoratul Eparhial imediat după producerea acestui incident, precum şi din declaraţiile obştii rămase, privind comportamentul susnumitului preot, au reieşit în principal următoarele:
- În mai multe rânduri şi faţă de mai multe persoane şi-a exprimat în mod repetat simpatia pentru diferite grupări religioase stiliste, afirmând că doreşte să părăsească Biserica Ortodoxă, pentru a trece la acelea;
- A îndemnat călugăriţele şi pe credincioşii care se spovedeau la dânsul la neascultare faţă de Biserica noastră Ortodoxă, sub pretextul că este eretică. În acest context a făcut nu o dată afirmaţia că “unitatea Bisericii este în jurul duhovnicului”;
- A contestat hirotonia Ieromonahului Antonie Veselin (slujitor la aceeaşi mănăstire) întru preot, numindu-l în chip batjocoritor “domnul Adrian” (pe numele său de mirean), deşi părintele Antonie a fost tuns în monahism şi hirotonit întru diacon încă din anul 1996. În acest sens, a interzis maicilor şi unor mireni să participe la slujbele săvârşite de Ierom. Antonie, pe care le-a catalogat “blestemate şi pângărite”.
La scurtă vreme după plecarea din mănăstire a difuzat, sub semnătura sa şi a monahiilor şi surorilor care i-au urmat, o aşa numită “Mărturisire de credinţă”, prin care afirmă în mod expres ruperea de Biserica Ortodoxă, care îl alesese slujitor şi căreia îi jurase credinţă, şi confirmă, de fapt, cele de mai sus.
Luând act de toate acestea, Permanenţa Consiliului Eparhial al Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor a hotărât deferirea preotului Nichita Paşcan în judecata Consistoriului Monahal Eparhial, în vederea caterisirii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Arhivă
-
►
2018
(1)
- ► septembrie (1)
-
►
2015
(25)
- ► septembrie (2)
-
►
2011
(38)
- ► septembrie (1)
-
►
2010
(150)
- ► septembrie (12)
-
►
2009
(193)
- ► septembrie (12)
___
Sf. Justin Popovici
Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.
.png)
Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.
Comentarii
Persoane interesate
-
Holy Virgin Martyr Helen of SinopeAcum 12 ore
-
-
-
-
Miros de primăvară la Mănăstirea PutnaAcum 7 luni
-
-
Proloagele din 23 octombrieAcum 2 ani
-
The Rise of Eros Game ReviewAcum 2 ani
-
-
-
-
-
-
-
Demonstrație a credințeiAcum 9 ani
-
RaiulAcum 10 ani
-
Participant à l’Esprit saintAcum 10 ani
-
-
ORBULAcum 10 ani
-
-
-
-
-
PocăințaAcum 11 ani
-
CARTEA MĂRTURISITORILORAcum 11 ani
-
Vérité et unité de l’EgliseAcum 11 ani
-
-
Preotul ca păstor şi terapeutAcum 13 ani
-
-
-
-
-
Revelatia divinaAcum 14 ani
-
-
-
-
-
O povestioară simbolicăAcum 15 ani
-
-
Sfintei Mănăstiri TurnuAcum 15 ani
-
Ne-am mutat!Acum 16 ani
-
Schema monkAcum 16 ani
-
Avem nevoie de catehism ortodoxAcum 16 ani
-
-
-
-
-
-
-
DeciziiAcum 10 ani
-
-
-
-
-
-
Directoare WebAcum 16 ani
-
-
-
-












