Articole



___





http://vestitorul.blogspot.com/search/label/Paisie%20Aghioritul

Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.

.

Minunea "Liturghiei de piatră" de la Sfânta Sofia (Constantinopol 1453)


Una dintre cele mai cutremurătoare profeţii creştine s-a născut între zidurile bătrânului Constantinopol, cândva capitala spirituală a creştinismului, şi ne promite că vom fi martorii unei minuni aidoma celei din Vechiul Testament (somnul cel de 70 de ani al lui Abimeleh) sau din perioada patristică
(învierea după 372 de ani a celor şapte sfinţi tineri asupriţi de Decius).

“Sub Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol se află o altă Biserică. Şi, când au luat turcii Constantinopolul de la greci (creştini), atunci, în vremea luării, slujeau preoţii cu arhiereii Sfânta Liturghie, fiind adunat şi mare popor. Aceştia toţi au adormit de atunci până în vremea de astăzi. Iar în vremea când se va lua de la turci Constantinopolul, toţi aceia câţi sunt acolo adormiţi vor învia, după cum la Efes au înviat cei şapte mucenici, şi vor întreba: unde este împăratul Constantin? Deci în tulburare au adormit, în tulburare vor şi învia.”


Tot referitor la această proorocie monahul Zosima Pascal, un cunoscut nevoitor prodromit, în lucrarea sa, "Sfârşitul omului", ne face părtaşi ai unei descoperiri:
“La împăratul turc era un croitor creştin cu numele Hristea, care făcea haine la toţi paşii şi la toţi slujitorii împărăteşti. Unul dintre paşi îl iubea foarte mult pe Hristea.
Şi s-a întâmplat de s-a îmbolnăvit cel care îl iubea pe Hristea. Deci, auzind Hristea că este bolnav paşa, în toate zilele mergea la el ca să-l vadă, dar fiul paşei nu-l lăsa ca să intre la dânsul (pe vremea aceea documentele fiecărui creştin care avea case mari ori moşii erau ţinute la paşă).

Peste puţină vreme, făcându-se sănătos paşa, a venit la el Hristea, şi i-a spus paşa:
- Hristeo, pentru ce n-ai venit ca să mă vezi, că eram să mor? - Am venit, stăpâne, în toate zilele, dar nu m-au lăsat să intru la tine! - Cine nu te-a lăsat să vii la mine? - Fiul tău. Atunci a deschis o ladă şi a dat lui Hristea toate documentele. Apoi a chemat paşa pe fiul său şi i-a zis: - Pentru ce nu ai lăsat să vină Hristea la mine când eram bolnav? - Pentru documentele caselor nu l-am lăsat. - Fiule, nu mai este multă vreme şi ne vom face şi noi creştini, că împărăţia noastră va mai sta numai până la anul 1881, când are să cadă.
Apoi a zis către Hristea:
- Eu niciodată nu ţi-am făcut vreun bine. Vino după mine. - Ridică piatra aceasta – care era ca o uşă!
Şi am apucat cu o mână să o ridic, iar el mi-a zis:
- Apuc-o cu amândouă mâinile, că nu poţi s-o ridici cu una că este grea.
Şi apucând-o de un belciug, am ridicat-o. Şi coborându-ne pe scări, eu tremuram de frică şi mă gândeam că acum aici mă lasă. Şi era acolo mulţime de popor şi ostaşi care stăteau ca adormiţi, în picioare. Şi am zis:
- Stăpâne, pentru ce nu-i daţi afară, de ce stau aşa? - Nu poate nimeni ca să-i dea afară, căci câţi s-au apucat ca să-i dea afară, unii au orbit, alţii au rămas ciungi şi alţii au ologit, iar altora gura la ceafă li s-a întors şi nici măcar a se atinge de ei nu se poate. Căci cine poate a se împotrivi lui Dumnezeu?
Iar eu îl tot sileam ca să ieşim, şi el mi-a zis:
- Vino după mine!
Şi ducându-mă mai înăuntru, am văzut arhierei, diaconi şi preoţi. Şi era împăratul în scaun şi lângă el era un soldat bătrân cu sabia de amândouă părţile ascuţită, şi avea mâna dreaptă pe sabie, iar sabia era pe jumătate scoasă din teacă. Şi a zis paşa către mine:
- Când va ieşi sabia aceasta din teacă, atunci are să cadă împărăţia noastră.
Şi erau ostaşi cu hainele din vremea când au adormit şi poporul de asemenea. Şi am plecat ca să ieşim. Şi a început paşa a se sui pe scară, iar eu mergeam după dânsul. Şi era un călugăr din cei adormiţi, ca de 30 de ani, ca vârstă, cu o carte în mână. Iar eu i-am luat cartea din mână şi am băgat-o în sân, fără să ştie paşa, şi am mers acasă. Apoi am pus-o în casa de fier, ca a doua zi să o citesc, şi căutând-o a doua zi nu am mai găsit-o. Am întrebat pe femeie şi i-am zis:
- Numai tu umbli în casa de fier! - Eu niciodată nu am umblat. - Poate ai luat cheile din buzunar?
Apoi am rugat mult pe paşă, zicându-i:
- Stăpâne, te rog să mergem iarăşi la Sfânta Sofia, dar el mi-a zis că nu se poate, fiindcă trebuie să ia voie de la împărat. Atunci, eu l-am supărat mult pentru aceasta şi de-abia s-a îndurat şi a mers şi a doua oară.

Şi, ducându-ne, am găsit cartea în mâinile călugărului. Şi i-am spus paşei:
- Stăpâne, când am venit întâi, eu în urma ta fiind, am luat cartea din mâna călugărului acesta fără să ştii tu. Şi paşa mi-a zis: - Cum ai putut-o lua? Că noi nici a ne atinge de el nu putem, pentru că rămânem sluţi. Şi eu m-am dus la patriarh şi i-am spus toate pe rând. “
blog comments powered by Disqus
Related Posts with Thumbnails

Arhivă



___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

toateBlogurile.ro

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești