-
Postarea zilei - 21 noiembrieAcum o zi
-
-
-
Cum se tratează dușmaniiAcum un an
-
Forumuri ortodoxe
Asociatii-Fundatii ortodoxe
 |
O analiză excepţională aupra falselor informaţii şi măsurilor distructive care se vor a fi promovate sub aspect ştiinţific
11/21/2009 | 
Publicat de
admin
DICTATURA PSEUDO-ŞTIINŢEI
Studiu realizat de profesorul Ioan Vlăducă
CUPRINS
6/ INTRODUCERE
15/ DICTATURA MINCIUNII ÎN ŞTIINŢELE NATURII
16/ Mitul cosmogonic ateist
21/ Mitul generaţiei spontane
30/ Mitul evoluţiei speciilor
40/ Mitul erelor geologice
44/ Mitul efectului de seră
51/ Mitul creierului fără suflet
57/ DICTATURA MINCIUNII ÎN MEDICINĂ
58/ Iodul
62/ Fluorul
64/ Margarina
65/ Aditivii alimentari
78/ Codex Alimentarius
76/ Drogurile legale
87/ Anticoncepţionalele
91/ Masacrele cauzate de Prozac
92/ Televizorul, E-urile şi Ritalin-ul
94/ Genocidul prin vaccinare
101/ Vaccinarea, SIDA şi AZT-ul
103/ Experimentele pe oameni
106/ Darwinismul social şi eugenia
119/ DICTATURA MINCIUNII ÎN LINGVISTICĂ
125/ BIBLIOGRAFIE
Redăm câteva extrase:
INTRODUCERE
Ce este dictatura pseudoştiinţei? Este un ansamblu de informaţii false şi măsuri distructive cu aspect ştiinţific, prin care sistemul oficial urmăreşte dobândirea puterii absolute în cadrul unei noi ordini mondiale. Instrumentul principal de lucru este minciuna.
Despre minciună, Părintele Profesor Ilarion Felea spunea: „Între toate năravurile rele, minciuna este patima cea mai răspândită, rana cea mai adâncă, lepra cea mai dureroasă a sufletului. Minciuna e contrară adevărului; este otrava care înveninează şi ucide nenumărate suflete; de la copii şi până la moşnegi, de la nătângi şi zănatici până la cei mai învăţaţi oameni. [...] A pătruns adeseori în şcoli şi în tribunale, în filozofie, în artă, în ştiinţă, în comerţ.”
Minciuna este propagată prin toate mijloacele posibile, de la desenele animate, până la învăţământul superior. Învăţământul actual este în stăpânirea francmasonilor. „Pentru a atinge mai profund Creştinismul, pentru a-l izbi la inimă, francmasoneria avu grijă să pună mâna pe învăţământ […] Înţelegeţi acum la ce serveşte doctrina generaţiei spontane, la ce serveşte darwinismul, adică ipoteza nedemonstrată şi nedemonstrabilă (pentru că e falsă) a evoluţiei, la ce serveşte monismul materialist al francmasonului Haeckel, etc, etc.” Prin mitul cosmogonic ateist şi prin doctrina generaţiei spontane, se urmăreşte explicarea apariţiei universului şi a vieţii fără Creator. Prin darwinism se încearcă explicarea ateistă a diversităţii lumii vii şi inducerea ideii că omul ar fi un animal evoluat. Haeckel – cel care a falsificat planşele embriologice în favoarea evoluţionismului – a făcut trecerea de la pseudoştiinţă la religia pseudoştiinţifică, în care se venerează zeiţa Natură. El a militat pentru întemeierea unor temple ale noii religii: „bisericile, considerate ca loc de devoţiune, nu vor fi împodobite cu sfinţi şi cu cruci, ci cu reprezentări artistice extrase din inepuizabila comoară de frumuseţi pe care o reprezintă viaţa omului şi aceea a naturii. Între înaltele coloane ale domurilor gotice, înconjurate de liane, zvelţii palmieri şi fujerele arborescente, graţioşii bananieri şi bambuşii vor reaminti forţa creatoare a tropicelor. În mari aquariumuri, dedesubtul ferestrelor, graţioasele meduze şi syphomophorele, mărgeanele şi asteridele vor arăta formele artistice ale vieţii marine. În locul altarului va fi o uranie care să arate mişcările corpurilor cereşti...”
Pornind de la ideea că nu există Creator, oamenii de ştiinţă evoluţionişti au forţat datele ştiinţifice pentru a corespunde modelului materialist evoluţionist. Geneticianul Lewontin a recunoscut acest fapt: „Noi ţinem partea ştiinţei în ciuda absurdităţilor evidente a unora dintre explicaţiile ei, în ciuda tolerării de către comunitatea ştiinţifică a unor poveşti inconsistente luate ca atare, fiindcă ne-am luat un angajament prioritar, un angajament faţă de materialism. Nu metodele şi instituţiile ştiinţifice ne constrâng să acceptăm explicaţia materialistă a lumii fenomenale, ci, dimpotrivă, aderenţa noastră apriorică la cauzalitatea materialistă ne obligă să creăm un aparat de investigare şi un set de concepte ce produc explicaţii materialiste, indiferent cât de potrivnice intuiţiei, indiferent cât de mistificatoare pentru cei neiniţiaţi. Mai mult, materialismul este absolut, căci nu putem să acceptăm ca un Picior Divin să ni se pună în prag.”
Se urmăreşte construirea unei noi teologii, compatibile cu evoluţionismul. Biologul evoluţionist Julian Huxley, secretar general fondator al UNESCO, afirma încă din 1959 că „viziunea evoluţionistă ne dă putinţa să întrezărim, chiar dacă nedeplin, direcţiile noii religii despre care putem fi siguri că se va ivi, spre a sluji nevoilor erei viitoare.”
Despre minciună, Părintele Profesor Ilarion Felea spunea: „Între toate năravurile rele, minciuna este patima cea mai răspândită, rana cea mai adâncă, lepra cea mai dureroasă a sufletului. Minciuna e contrară adevărului; este otrava care înveninează şi ucide nenumărate suflete; de la copii şi până la moşnegi, de la nătângi şi zănatici până la cei mai învăţaţi oameni. [...] A pătruns adeseori în şcoli şi în tribunale, în filozofie, în artă, în ştiinţă, în comerţ.”
Minciuna este propagată prin toate mijloacele posibile, de la desenele animate, până la învăţământul superior. Învăţământul actual este în stăpânirea francmasonilor. „Pentru a atinge mai profund Creştinismul, pentru a-l izbi la inimă, francmasoneria avu grijă să pună mâna pe învăţământ […] Înţelegeţi acum la ce serveşte doctrina generaţiei spontane, la ce serveşte darwinismul, adică ipoteza nedemonstrată şi nedemonstrabilă (pentru că e falsă) a evoluţiei, la ce serveşte monismul materialist al francmasonului Haeckel, etc, etc.” Prin mitul cosmogonic ateist şi prin doctrina generaţiei spontane, se urmăreşte explicarea apariţiei universului şi a vieţii fără Creator. Prin darwinism se încearcă explicarea ateistă a diversităţii lumii vii şi inducerea ideii că omul ar fi un animal evoluat. Haeckel – cel care a falsificat planşele embriologice în favoarea evoluţionismului – a făcut trecerea de la pseudoştiinţă la religia pseudoştiinţifică, în care se venerează zeiţa Natură. El a militat pentru întemeierea unor temple ale noii religii: „bisericile, considerate ca loc de devoţiune, nu vor fi împodobite cu sfinţi şi cu cruci, ci cu reprezentări artistice extrase din inepuizabila comoară de frumuseţi pe care o reprezintă viaţa omului şi aceea a naturii. Între înaltele coloane ale domurilor gotice, înconjurate de liane, zvelţii palmieri şi fujerele arborescente, graţioşii bananieri şi bambuşii vor reaminti forţa creatoare a tropicelor. În mari aquariumuri, dedesubtul ferestrelor, graţioasele meduze şi syphomophorele, mărgeanele şi asteridele vor arăta formele artistice ale vieţii marine. În locul altarului va fi o uranie care să arate mişcările corpurilor cereşti...”
Pornind de la ideea că nu există Creator, oamenii de ştiinţă evoluţionişti au forţat datele ştiinţifice pentru a corespunde modelului materialist evoluţionist. Geneticianul Lewontin a recunoscut acest fapt: „Noi ţinem partea ştiinţei în ciuda absurdităţilor evidente a unora dintre explicaţiile ei, în ciuda tolerării de către comunitatea ştiinţifică a unor poveşti inconsistente luate ca atare, fiindcă ne-am luat un angajament prioritar, un angajament faţă de materialism. Nu metodele şi instituţiile ştiinţifice ne constrâng să acceptăm explicaţia materialistă a lumii fenomenale, ci, dimpotrivă, aderenţa noastră apriorică la cauzalitatea materialistă ne obligă să creăm un aparat de investigare şi un set de concepte ce produc explicaţii materialiste, indiferent cât de potrivnice intuiţiei, indiferent cât de mistificatoare pentru cei neiniţiaţi. Mai mult, materialismul este absolut, căci nu putem să acceptăm ca un Picior Divin să ni se pună în prag.”
Se urmăreşte construirea unei noi teologii, compatibile cu evoluţionismul. Biologul evoluţionist Julian Huxley, secretar general fondator al UNESCO, afirma încă din 1959 că „viziunea evoluţionistă ne dă putinţa să întrezărim, chiar dacă nedeplin, direcţiile noii religii despre care putem fi siguri că se va ivi, spre a sluji nevoilor erei viitoare.”
Genocidul prin vaccinare
În ţara noastră, conform Programului Naţional de Vaccinare, există nouă vaccinuri obligatorii şi gratuite, împotriva hepatitei B, tuberculozei, difteriei, tetanosului, tusei convulsive, rujeolei, rubeolei, oreionului şi poliomielitei. Încă din 1980 au apărut serioase şi justificate îndoieli în privinţa utilităţii acestor vaccinuri, precum şi dovezi clare ale efectelor negative.
Pediatrul american R. S. Mendelsohn a avut curajul să atragă atenţia în cadrul unei emisiuni televizate şi printr-o carte de mare succes asupra faptului că nu există dovezi ştiinţifice convingătoare ale eficienţei vaccinurilor. În SUA, în anul 1996, în grupa de vârstă 0-1 an au fost înregistrate 54 de cazuri de hepatită B şi 1080 cazuri de reacţii adverse după vaccinul împotriva acestei boli, dintre care 47 de decese. Aceasta arată foarte clar că vaccinarea nu este justificată.
În urma vaccinării la copii s-au observat:
- efecte adverse uşoare: febră, crize de plâns, inapetenţă, reacţii cutanate;
- efecte adverse grave: convulsii, crize de tip epileptic, meningită, encefalită, afazie, necroliză epidermică toxică, diabet, tulburări de coagulare a sângelui, inflamaţii ale nervilor periferici, boli autoimune.
În anul 1971 s-a descoperit faptul că vaccinarea poate modifica structura genetică a omului.
Părinţilor nu li se spune nimic din toate acestea.
Adevăraţii oameni de ştiinţă au ajuns la următoarea concluzie: „Vaccinările sunt o insultă fiziologică, pentru că reprezintă o inoculare forţată a unor colonii de virusuri şi de bacterii într-un organism care poate nu este pregătit să înfrunte un asemenea atac.”
În Albania, poliomielita dispăruse datorită măsurilor de igienă. În ciuda acestui fapt, în anul 1998, guvernul şi autorităţile medicale au impus o „campanie de prevenţie antipolio”. Vaccinul cultivat pe rinichi de maimuţă a fost administrat la 800 000 de copii sub 5 ani. Rezultatul: poliomielita a reapărut în Albania. Mulţi copii au făcut forme grave de boală, iar unii au murit.
În multe cazuri vaccinările au produs scăderea imunităţii, lăsând organismul pradă bacteriilor.
În 1923, în Franţa, a început vaccinarea împotriva difteriei. Consecinţa a fost următoarea: în zece ani de vaccinare, numărul cazurilor de difterie a crescut de la 11 000 la 21 000.
În 1992, vaccinul trivalent rujeolă-oreion-rubeolă a provocat cazuri de meningită post-vaccinală. Alt vaccin împotriva rujeolei, utilizat în lumea a treia, a cauzat moartea a 20% dintre copiii vaccinaţi.
În anul 2009, sistemul oficial a desfăşurat o campanie de (dez)informare, prezentând Gardasilul ca vaccin pentru prevenirea cancerului de col uterin. În realitate, acest vaccin conţine polisorbat 80, o substanţă care poate cauza sterilitate şi poate declanşa boli autoimune, alergii severe şi chiar cancer.
Tot în anul 2009, sistemul oficial a creat mare panică prin declararea „pandemiei de gripă porcină” cu alertă de gradul 6. Se cunoaşte faptul că agentul patogen, virusul A H1N1, este o creaţie de laborator, iar gripa este de gravitate medie, multe cazuri vindecându-se spontan. Gripa porcină este un pretext pentru vaccinarea obligatorie a populaţiei. Fondurile de care va beneficia producătorul vaccinului sunt de 3000 de miliarde de euro. Referitor la aceasta, domnul Prof. Univ. Dr Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România, a declarat: „Organizaţia Mondială a Sănătăţii încearcă să introducă o dictatură medicală, ca şi sănătatea publică, ce a început să încalce drepturile naturale ale omului, pentru că, vedeţi: a introdus carantina, a interzis libera circulaţie, a introdus vaccinarea obligatorie, s-a încălcat autonomia pacientului care nu poate refuza tratamentele obligatorii.”
Pediatrul american R. S. Mendelsohn a avut curajul să atragă atenţia în cadrul unei emisiuni televizate şi printr-o carte de mare succes asupra faptului că nu există dovezi ştiinţifice convingătoare ale eficienţei vaccinurilor. În SUA, în anul 1996, în grupa de vârstă 0-1 an au fost înregistrate 54 de cazuri de hepatită B şi 1080 cazuri de reacţii adverse după vaccinul împotriva acestei boli, dintre care 47 de decese. Aceasta arată foarte clar că vaccinarea nu este justificată.
În urma vaccinării la copii s-au observat:
- efecte adverse uşoare: febră, crize de plâns, inapetenţă, reacţii cutanate;
- efecte adverse grave: convulsii, crize de tip epileptic, meningită, encefalită, afazie, necroliză epidermică toxică, diabet, tulburări de coagulare a sângelui, inflamaţii ale nervilor periferici, boli autoimune.
În anul 1971 s-a descoperit faptul că vaccinarea poate modifica structura genetică a omului.
Părinţilor nu li se spune nimic din toate acestea.
Adevăraţii oameni de ştiinţă au ajuns la următoarea concluzie: „Vaccinările sunt o insultă fiziologică, pentru că reprezintă o inoculare forţată a unor colonii de virusuri şi de bacterii într-un organism care poate nu este pregătit să înfrunte un asemenea atac.”
În Albania, poliomielita dispăruse datorită măsurilor de igienă. În ciuda acestui fapt, în anul 1998, guvernul şi autorităţile medicale au impus o „campanie de prevenţie antipolio”. Vaccinul cultivat pe rinichi de maimuţă a fost administrat la 800 000 de copii sub 5 ani. Rezultatul: poliomielita a reapărut în Albania. Mulţi copii au făcut forme grave de boală, iar unii au murit.
În multe cazuri vaccinările au produs scăderea imunităţii, lăsând organismul pradă bacteriilor.
În 1923, în Franţa, a început vaccinarea împotriva difteriei. Consecinţa a fost următoarea: în zece ani de vaccinare, numărul cazurilor de difterie a crescut de la 11 000 la 21 000.
În 1992, vaccinul trivalent rujeolă-oreion-rubeolă a provocat cazuri de meningită post-vaccinală. Alt vaccin împotriva rujeolei, utilizat în lumea a treia, a cauzat moartea a 20% dintre copiii vaccinaţi.
În anul 2009, sistemul oficial a desfăşurat o campanie de (dez)informare, prezentând Gardasilul ca vaccin pentru prevenirea cancerului de col uterin. În realitate, acest vaccin conţine polisorbat 80, o substanţă care poate cauza sterilitate şi poate declanşa boli autoimune, alergii severe şi chiar cancer.
Tot în anul 2009, sistemul oficial a creat mare panică prin declararea „pandemiei de gripă porcină” cu alertă de gradul 6. Se cunoaşte faptul că agentul patogen, virusul A H1N1, este o creaţie de laborator, iar gripa este de gravitate medie, multe cazuri vindecându-se spontan. Gripa porcină este un pretext pentru vaccinarea obligatorie a populaţiei. Fondurile de care va beneficia producătorul vaccinului sunt de 3000 de miliarde de euro. Referitor la aceasta, domnul Prof. Univ. Dr Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România, a declarat: „Organizaţia Mondială a Sănătăţii încearcă să introducă o dictatură medicală, ca şi sănătatea publică, ce a început să încalce drepturile naturale ale omului, pentru că, vedeţi: a introdus carantina, a interzis libera circulaţie, a introdus vaccinarea obligatorie, s-a încălcat autonomia pacientului care nu poate refuza tratamentele obligatorii.”
Experimentele pe oameni
Directivele internaţionale propuse în cercetarea biomedicală care implică subiecţi umani prevăd: „Participarea fiinţelor umane ca subiecţi în cercetarea biomedicală trebuie să se subordoneze, în măsura posibilului, acceptului lor liber şi în cunoştinţă de cauză.”
Introducerea expresiei „în măsura posibilului”, deschide poarta abuzurilor. Copiii din centrele de plasament şi bătrânii neavizaţi din azile nu sunt în cunoştinţă de cauză; bolnavii mintal nu au discernămîntul necesar; deţinuţii acceptă gândindu-se la avantaje; voluntarii sănătoşi, fiind săraci, acceptă experimentele contra unor sume de bani şi nu cunosc adevăratele efecte negative (pe care nici experimentatorii nu le cunosc, fiindcă fac aceste experimente tocmai pentru a vedea efectele negative). Iar despăgubirile primite în cazurile grave nu pot reda sănătatea.
„Experimentele pe om au căpătat o dimensiune gigantică, şi nimeni nu ştie şi nu poate să controleze rezultatele, în afara unor rare ocazii, când anumite substanţe chimice provoacă daune considerabile (numeroşi morţi şi handicapaţi) şi atunci ele sunt aduse la cunoştinţa publicului.”
...................................................................Introducerea expresiei „în măsura posibilului”, deschide poarta abuzurilor. Copiii din centrele de plasament şi bătrânii neavizaţi din azile nu sunt în cunoştinţă de cauză; bolnavii mintal nu au discernămîntul necesar; deţinuţii acceptă gândindu-se la avantaje; voluntarii sănătoşi, fiind săraci, acceptă experimentele contra unor sume de bani şi nu cunosc adevăratele efecte negative (pe care nici experimentatorii nu le cunosc, fiindcă fac aceste experimente tocmai pentru a vedea efectele negative). Iar despăgubirile primite în cazurile grave nu pot reda sănătatea.
„Experimentele pe om au căpătat o dimensiune gigantică, şi nimeni nu ştie şi nu poate să controleze rezultatele, în afara unor rare ocazii, când anumite substanţe chimice provoacă daune considerabile (numeroşi morţi şi handicapaţi) şi atunci ele sunt aduse la cunoştinţa publicului.”
DICTATURA MINCIUNII ÎN LINGVISTICĂ
Studiile de cultură şi limbaj realizate de Sapir şi Whorf au arătat că limbajul folosit zilnic influenţează decisiv, profund şi durabil trăirile subiective, percepţiile şi acţiunile omului. Printr-un limbaj intenţionat modificat s-a ajuns la atenuarea conştiinţei, cu scopul acceptării avortului. În Germania, textul de lege din Codul Penal în vigoare până în 1974 referitor la avort era acesta: „O femeie care îşi ucide fătul sau permite altei persoane să o facă, va fi pedepsită.” Copilul nenăscut, numit făt, era protejat legal împotriva uciderii. Din anul 1974, copilul nenăscut nu mai este desemnat, ci se spune doar că „cel care întrerupe o sarcină va fi pedepsit.”
În ţara noastră, în manualele de Biologie pentru liceu, la lecţia Planificarea familială se prezintă metodele contraceptive şi se menţionează „dreptul fundamental uman al femeii de a decide când să aducă pe lume un copil, în funcţie de propriile sale motivaţii psiho-sociale şi economice.” Dacă „dreptul fundamental uman al femeii de a decide când să aducă pe lume un copil” ar fi fost separat de contextul planificării familiale prin contracepţie, ar fi avut un alt înţeles. Includerea lui în contextul contracepţiei produce o iradiere semantică. Se urmăreşte inducerea ideii de contracepţie ca drept fundamental al femeii. Se evită formularea: dreptul fundamental al femeii de a decide dacă şi când să-şi ucidă copilul prin mijloace anticoncepţionale. O astfel de idee ar fi fost respinsă de eleve. Dar aceeaşi idee este primită dacă este ascunsă sub o formulare vicleană: „dreptul fundamental uman al femeii de a decide când să aducă pe lume un copil”.
.................................................................................În ţara noastră, în manualele de Biologie pentru liceu, la lecţia Planificarea familială se prezintă metodele contraceptive şi se menţionează „dreptul fundamental uman al femeii de a decide când să aducă pe lume un copil, în funcţie de propriile sale motivaţii psiho-sociale şi economice.” Dacă „dreptul fundamental uman al femeii de a decide când să aducă pe lume un copil” ar fi fost separat de contextul planificării familiale prin contracepţie, ar fi avut un alt înţeles. Includerea lui în contextul contracepţiei produce o iradiere semantică. Se urmăreşte inducerea ideii de contracepţie ca drept fundamental al femeii. Se evită formularea: dreptul fundamental al femeii de a decide dacă şi când să-şi ucidă copilul prin mijloace anticoncepţionale. O astfel de idee ar fi fost respinsă de eleve. Dar aceeaşi idee este primită dacă este ascunsă sub o formulare vicleană: „dreptul fundamental uman al femeii de a decide când să aducă pe lume un copil”.
Mitul evoluţiei speciilor
Sistemul oficial impune predarea evoluţionismului şi interzice concluziile ştiinţifice antievoluţioniste. În data de 4 octombrie 2007, Consiliul Europei a dat o rezoluţie intitulată Pericolele creaţionismului în educaţie. Rezoluţia îndeamnă statele membre să se opună cu tărie predării creaţionismului ca disciplină ştiinţifică şi să promoveze predarea evoluţionismului.
Evoluţioniştii afirmă că există multe dovezi în sprijinul evoluţiei speciilor: „dovezi ale biogeografiei”, „dovezi ale sistematicii”, „dovezi ale anatomiei comparate”, „dovezi ale embriologiei”, „dovezi ale paleontologiei” şi chiar „dovezi directe ale evoluţiei”. În realitate, nu există nici una din aceste dovezi.
Nu există „dovezi ale biogeografiei”. Se prezintă dispariţia unei specii (dintr-un areal), nu apariţia ei.
Nu există „dovezi ale sistematicii”. „Arborele genealogic” este un simplu desen realizat de unii biologi atei, pornind tocmai de la ipoteza evoluţionistă. Se constată eroarea de logică: justificarea în cerc vicios. Pe baza ipotezei evoluţioniste se construieşte un desen care se aduce apoi ca „dovadă” în sprijinul ipotezei evoluţioniste.
Nu există „dovezi ale anatomiei comparate” în sprijinul evoluţiei. Descendenţa implică omologia organelor, dar omologia nu implică descendenţa. În plus, evoluţionismul nu poate răspunde la întrebarea: de ce există organe cu aceeaşi funcţie la specii între care nu există legătura filogenetică? Aici este normal să gândim că funcţia a fost prevăzută de acelaşi Creator şi a fost realizată prin metode diferite.
Nu există „dovezi ale embriologiei” în favoarea evoluţionismului. Asemănarea superficială şi trecătoare a unor embrioni nu implică descendenţa lor. Este normal să existe unele asemănări între embrioni, în stadiile iniţiale, până la apariţia unor caractere de deosebire. Aşa numita „lege biogenetică fundamentală” formulată de Haeckel în 1866 este astăzi abandonată chiar şi de evoluţionişti.
Nu există „dovezi directe ale evoluţiei”. Exemplul lepidopterului Biston betularia arată o modificare a procentajului de indivizi, nu o evoluţie. La început se întâlneau exemplare albe şi negre; apoi exemplarele negre au devenit mai numeroase, dar nu au evoluat din cele albe, fiindcă existau şi mai înainte, împreună cu cele albe.
Nu se poate susţine evoluţionismul prin „dovezi ale paleontologiei”. Faptul că există „fosile vii”, nemodificate din timpuri vechi, este mai curând un argument împotriva ideii de evoluţie, decât în favoarea ei. De asemenea se confundă adaptarea la mediu cu „evoluţia”. Adaptarea există, dar nu depăşeşte cadrul speciei. Manualele prezintă exemple de adaptare, nu de evoluţie. Până în prezent nu se cunoaşte niciun caz concret de evoluţie naturală.
Unitatea lumii vii nu implică evoluţia. Faptul că fiinţele vii sunt alcătuite din proteine şi acizi nucleici nu arată că s-au transformat unele în altele. Dacă un pictor realizează două tablouri pe acelaşi tip de suport şi cu aceleaşi vopsele, nu vom spune că tablourile provin unul din altul.
Nici diversitatea lumii vii nu este o dovadă a evoluţiei. Ea poate fi explicată prin existenţa Creatorului. Marea diversitate a tablourilor unui pictor nu arată că s-ar transforma un tablou în altul. O sursă a diversităţii vieţuitoarelor este şi variabilitatea, dar ea nu depăşeşte limitele speciei. Nu s-a observat transformarea unei specii în alta.
DICTATURA PSEUDO-ŞTIINŢEI
Editori/ Fundația Petru Vodă – http://petruvoda.ro
Coperta şi tehnoredactare/ Mănăstirea Petru Vodă
Tipar/ Caromi Botoșani
noiembrie 2009
Cartea face parte din acţiunile campaniei anticip, ce poate fi susținută la http://atitudini.com şi http://pentrulibertate.ro
Cont Campanie Fundația Petru Vodă: BCR Piatra Neamț
RO53RNCB0196 0277 8463 0002
Etichete:
blog comments powered by Disqus
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sf. Justin Popovici
Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.
.png)
Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.
Articole recomandate
-
-
Ea este Maica noastrăAcum 3 zile
-
-
Proloagele din 23 octombrieAcum 4 săptămâni
-
-
-
-
The Rise of Eros Game ReviewAcum un an
-
-
-
Cuvântul anului 2020...Acum 4 ani
-
-
-
-
-
-
Christ est ressuscité !Acum 7 ani
-
De ce e bine să ținem post?Acum 7 ani
-
RaiulAcum 8 ani
-
ORBULAcum 8 ani
-
-
-
-
CARTEA MĂRTURISITORILORAcum 9 ani
-
Vérité et unité de l’EgliseAcum 9 ani
-
-
Îngheţ năpraznic...Acum 10 ani
-
Preotul ca păstor şi terapeutAcum 11 ani
-
-
-
-
-
Revelatia divinaAcum 12 ani
-
-
-
-
-
O povestioară simbolicăAcum 13 ani
-
-
Sfintei Mănăstiri TurnuAcum 13 ani
-
Ne-am mutat!Acum 14 ani
-
Schema monkAcum 14 ani
-
Avem nevoie de catehism ortodoxAcum 14 ani
-
-
-
-
-
reduceriAcum 2 ani
-
-
Tot despre deciziiAcum 8 ani
-
-
CugetareAcum 9 ani
-
-
-
-
Directoare WebAcum 14 ani
-
-
-
-
Parintele Ilie Cleopa:
Profeţia Sf. Nil Athonitul-
