Blog † Vestitorul ortodox: Apoftegme ale Pãrintelui Arsenie Boca

Apoftegme ale Pãrintelui Arsenie Boca

11/28/2009 |

Publicat de admin |

Editați postarea

Douăzeci de ani de la înveşnicirea Părintelui Arsenie Boca

• Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pãcãtos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt fatã de Dumnezeu.

• Cât asculti de Dumnezeu, atât ascultã si Dumnezeu de tine.

• Dumnezeu nu uitã de om cum uitã omul de Dumnezeu.

• Cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e sã ne dãruim Lui pe noi însine, pe viatã.

• Este neînchipuit de mare nepotrivire între ce cer oamenii de la Dumnezeu si între ce cere Dumnezeu oamenilor.

• Cred ca cea mai deformatã fiintã in capul oamenilor este Dumnezeu.

• Grija omului de Dumnezeu simplificã grija omului de om.

• Mãrturisirea lui Dumnezeu cu pretul vietii este pretul învierii oamenilor întru sfinti.

• Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.

• Dumnezeu coboarã între oameni si suie oamenii la Sine pe scara Sfintei Liturghii.

• De cârma mintii atârnã încotro pornim si unde ajungem.

• Bobul care nu vrea sã moarã, fie chiar si de grâu, nu mai aduce nici o roadã.

• Mântuirea se lucreazã numai pe ruinele egoismului.

• Cine nu se va lepãda de sine nu va fi liber.

• Iubirea trupeascã de sine si plinã de trufie numai dragostea aprinsã a lui Dumnezeu o poate scoate si desãvârsit s-o facã scrum, prin umilintele cu care o arde.

• Cea mai primejdioasã este mândria sfântului, de aceea sfintii adevãrati sunt cei ce nu stiu ca sunt sfinti, ce tin mortis ca-s pãcãtosi.

• Pocãinta trebuie sã fie o înseninare din ce in ce mai mare a sufletului si a sãnãtãtii întregi.

• Fratilor, ascultati de Bisericã, fiindcã cei ce ascultã de preotii ei, asa cum sunt, de Dumnezeu ascultã.

• Toatã lumea este a ta când ai renuntat la ea. Atunci esti mai tare ca ea si te ascultã.

• Dacã tot trebuie sã suferim, mãcar sã nu suferim zadarnic.

• Toate darurile închise in destinul nostru sunt ingrãt suferinte, si numai la atâtea daruri ajungem prin câtã suferintã putem rãzbi cu bucurie. Numai atâta mângâiere? putem aduce între oameni, câtã amãrãciune putem bea în local celor ce vrem sã-i mângâiem. Atât de puternicã e mila si adevãrul in noi, câtã vãpaie de urã înfruntãrn bucurosi pentru Dumnezeu si pentru oameni.

• Suferinta acceptatã, smeritã, face din Lazãrii acestei lumi un Lazãr din sânul lui Avraam încã din lumea aceasta.

• Sã nu uitãm ca una e lupta si suferinta omului mãrturisit si alta e suferinta omului nemãrturisit.

• Suferinta si iubirea se cresc in progresie una pe alta.

• Cunostinta cea din pãtanie sau învãtãturile din durere singura Cale care poate învãta ceva pe oameni.

• Necazurile vietii sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu cãtre oamenii mai grei sau mai vicleni la minte.

• Nu uita ca Iisus a fericit pe sãraci, pe Lazãri si pe smeriti.

• Sunt multe chipuri de a intra in Împãrãtia lui Dumnezeu, dar numai o singurã usã: Iisus.

• Iisus doreste de la toti credinciosii lumii o liniste de adâncime: linistea credintei in Dumnezeu. Aceasta ar da de înteles ca in jurul unui om linistit (din cauza rãdãcinilor lui in cer) se face liniste pe pãmânt.

• Pãcãtosii au un prieten, pe Iisus. Din momentul in care cunosti cã esti pãcãtos, te-ai schimbat din vrãjmasul lui Dumnezeu in prietenul lui Dumnezeu.

• E bine ca povãtuitorii sã grãiascã totdeauna din constiinta slujirii lui Hristos, ca in fata lui Hristos si atunci vor fi blânzi întru dojanã si smeriti întru mustrare.

• Dacã Domnul e ascuns in poruncile Sale, fireste cã este si in strãdania pentru dobândirea virtutilor. El este puterea sau sufletul nevointelor virtutii.

• Domnul Hristos a fost rãstignit cu spatele pe crucea materialã si cu fata pe crucea spiritualã.

• Aceasta este ratiunea ascunsã a Providentei: toatã lumea este ispititã sã se ciocneascã de Iisus.

• In legãturã cu sexualitatea in familie, Pãrintele Arsenie zicea: Nici abuzul, nici refuzul.

• Oxigen, glicogen, somn, sã-ti pãstrezi hormon conceptie de viatã crestinã.

• Nasteti-vã sfinti!

• Tinerii sã se mute de la bãtrânii care le stricã casa.

• Copiii nefãcuti stricã pe cei fãcuti.

• Pãcatele se înregistreazã in codul genetic al fiecãruia.

• Cei care opresc copiii de la credintã sunt osânditi mai rãu ca sinucigasii.

• Dacã nu poti vorbi cu copiii tai despre Dumnezeu, vorbeste cu Dumnezeu despre ei.

• Cine face carte nu face carte.

• Nu te rãspândi cu mute cãrti.

• Sã-ti feresti capul de frig si de prostie!

• In veacul al VIII-lea al erei crestine a fost, printre altele, o mare luptã pentru icoane. A trebuit un sobor ecumenic, ultimul sobor, al VII-lea, sã apere cinstirea sfintelor icoane. Atunci erau iudeii care pârau icoanele la împãrati, precum ca sunt chipuri cioplite si închinare la lemne. Desi atunci s-a pus capãt rãutãtii si multe veacuri icoanele au fost in cinste, astãzi iarãsi li se gãseste vinã. Atunci li se zicea ca-s o închinare gresitã lui Dumnezeu. Azi vina lor e cã amintesc de Dumnezeu. Dar mai e o icoanã in primejdie: icoana lui Iisus, pe care o avem in noi, in fiecare, cãci de la Botez fiecare suntem destinati sã fim o icoanã a lui Iisus. Împotriva acestei icoane a lui Iisus in noi se dã azi o luptã mai vrãjmasã ca odinioarã împotriva sfintelor icoane. Se dã o luptã împotriva icoanei omului! Unde-i sunt apãrãtorii!?

• Vecinul tãu bate crâsmele? Verisoara ta a fugit necununatã? Feciorul tãu fuge de bisericã? Copiii tai umblã la joc seara si scuipã dupã preot? N-ai pe nimeni de adus la Iisus? Poate ai de gând sã te aduci pe tine!

• Nu sunteti si voi cãutând pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri, dar nu-L stiti pe El. Si pânã nu-L gãsesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gãsesti nici sensul tãu, nici sensul lumii.

• Sã ai întelegere fatã de neputinta omeneascã.

• Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

• Mustrarea învinge, dar nu convinge.

• În mintea strâmbã si lucrul drept se strâmbã.

• Sfârsitul betivului e sau in sant sau in casa de nebuni; iar sufletul îi este in iad încã de aici. Urmasii lui, nu mai zic nimic, mila ma opreste; totusi, mai am si o milã preventivã, pentru viitor, care mã face sã scriu.

• Nu-l judeca pe cersetor cã fumeazã.

• Mai bine o rugãciune pentru cel care înjurã decât observatie.

• Nu da cu bâta in viespile sectare.

• Asa-i firesc omului pãcãtos, cînd îi lovesti dracii, zice cã tu esti drac.

• Iertând, stergi ce ierti. Ce ierti la altul, tie ti se sterge. Judecata aceasta te scoate de sub judecatã.

• Nu toti din lume se prãpãdesc, nici toti din mãnãstire se mântuiesc.

• Unii dintre cãlugãri nu sunt cãlugãri, ci cuiere de haine cãlugãresti.

• De vrei sã te faci cãlugãr, fã-te ca focul!

• Cãlugãria slãbeste in suflete slabe si se întãreste in suflete mari.

• Lepãdarea de lume e o convingere, pe care poti s-o ai si-n mijlocul lumii stand, precum poti sã n-o ai in mijlocul pustiei petrecând.

• Mirenii mai vin la mãnãstire pentru rugãciune, cãlugãrii nu se mai duc in lume sã se odihneascã. Toate profesiunile au vacantã sau concediu, numai cãlugãria nu. Asa ceva ar însemna încetarea cãlugãriei.

• Un cãlugãr trist este un cãlugãr cu luminile stinse.

• Dintre cele trei fãgãduinte monahale, cea mai grea e ascultarea, pentru ca are de biruit mai mult patimile mintii care "discutã" cu Dumnezeu, in loc sã asculte fãrã discutie.

• Adevãrul este fiintã vie.

• Cel mai greu pãcat, vesnic fãrã iertare, este starea omului împotriva adevãrului.

• Focul iubirii divine, de dragul Adevãrului, între potrivnici se aprinde si se mentine.

• Asa sunt gândurile de hula: rãbufniri de pãcurã în raza de soare.

• Credinciosul in Dumnezeu depãseste limitele omului.

• Ateismul este o infirmitate, o monstruozitate si o eroare fundamentalã a naturii umane.

• Necredinciosii, spre rusinea noastrã, îsi cred necredintei lor mai mult decât credem noi credinta noastrã.

• Religia nu face stiintã, ci constiintã.

• Iisus a tãmãduit orbirea ochilor, dar n-a putut tãmãdui orbia rãutãtii. Orbia rãutãtii nu are leac, dar are pedeapsã.

• Nimic mai greu, mai periculos decât sã te lupti cu îngustimea si cu formalismul.

• Din cauza avorturilor românilor ne vor stãpâni tiganii.

• Nu suntem din maimutã, dar mergem cu pasi repezi spre ea.

• Necazurile de acum nu sunt vrednice de a fi in cumpãnã cu slava noastrã viitoare.

• Învierea este noul stâlp de foc, care conduce de douã mii de ani neamul crestinesc prin pustia acestei lumi. Din lumina lui este fãcut destinul care ne atrage Acasã.

• Sã ne îngrijim mai ales de cei care vor primi mucenicia in prigoana de la sfârsit.

• Relele de pe pãmânt asa de mult vor strânge oamenii, încât nu mai rãmâne istoriei altã solutie decât sfârsitul ei.

• Doar Sfânta Liturghie mai tine lumea.

• Chinurile cele de pe urmã, cele de la Antihrist, in care va lucra toatã puterea Satanei, vor întrece toate prigoanele câte s-au întetit asupra crestinilor, de la început pânã in zilele acelea.

•În zilele noastre se vãd multi cãlãtori la iad cu Scriptura in mânã.

• Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.

• Gândurile omului nu sunt ca si gândurile Domnului.

• Râvna fãrã întrebare si pãrerea sar mãsura.

• Dreapta socotealã-i mai mare ca postul.

• Neîntrebat nimic nu e bine, nici ce e bine.

• Crestinismul reînvie in raport invers proportional cu încercãrile de a-l stinge.

• Crestinismul nu e numai o afacere de Duminicã, ci e o strãdanie de toate zilele.

• Însusirile copilului atârnã de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternitãtii la femeie.

• Mare este acela care numai de mãrimea lui nu se ocupã.

• Neghinele vrãjmasului vor sãlbãtici oile împotriva pãstorilor.

• Când ti-a gãsit Dumnezeu vreo treabã pentru Împãrãtia Sa între oameni, ai isprãvit toate obligatiile lumii.

Sursa: Mişcarea net

Etichete: Duhovnici, Mărgăritare duhovniceşti, Vase de cinste ale Duhului Sfânt

Douăzeci de ani de la înveşnicirea Părintelui Arsenie Boca

• Învierea este noul stâlp de foc, care conduce de douã mii de ani neamul crestinesc prin pustia acestei lumi. Din lumina lui este fãcut destinul care ne atrage Acasã.

Sursa: Mişcarea net

comments powered by Disqus.

Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.