-
Postarea zilei - 21 noiembrieAcum o zi
-
-
-
Cum se tratează dușmaniiAcum un an
-
Forumuri ortodoxe
Asociatii-Fundatii ortodoxe
 |
Viaţa creştină şi traiul bun nu fac casă bună
8/22/2008 | 
Publicat de
Lucia
Părintele Paisie Aghioritul
In convorbirea pe care am purtat-o in continuare, parintele Paisie s-a aratat critic fata de acei crestini care in loc sa faca voia lui Dumnezeu isi implinesc cu consecventa numai voia proprie, slujind interesului lor individualist si materialist, pentru a se incadra in final in sistemul societatii - consumeriste - egoiste, promovata la ora actuala. Cuvintele Gherondei pe aceasta tema sunt dovedite de fapte, ceea ce le face foarte credibile. Sa-l ascultam:"Scopul crestinului in viata este sa-si ridice crucea. Este un lucru greu sa spui ca crezi in Domnul si in acelasi timp sa o duci bine aici pe pamant, pentru ca atunci cand traiesti bine ceva nu este in regula cu tine insuti; te preocupa, vezi bine, mai mult aurul acestei lumi si nu coorile ceresti. Atunci cand iti justifici acest mod de viata, te gasesti departe de voia lui Dumnezeu. Viata crestina si traiul bun nu fac casa buna, sunt realitati care se bat cap in cap."
L-am rugat pe Gheronda sa fie mai explicit si mai concret, dandu-mi cateva exemple pentru a putea intelege mai bine. Acesta, cu simplitatea si spontaneitatea uimitoare care il caracterizau, dar si cu limba sa "ascutita", a zgandarit anumite aspecte care m-au facut si pe mine sa le problematizez, rusinandu-ma de felul in care noi crestinii zicem ca luptam pentru viitorul nostru de dincolo de lume. Iata cuvintele sale pline de invataminte:"Odata a venit pe aici un medic foarte renumit ca sa vorbim. Si el si sotia sa erau oameni foarte credinciosi. Se plangeau ca copiii lor traiau lumeste si, mai mult decat atat, nu respectau nici traditiile bisericesti ale familiei, ironizandu-le cu orice prilej. Ii considerau pe crestini inapoiati, niste capatuiti, oameni nesinceri, ipocriti si nelegiuiti (care isi bat joc de fapt de cele sfinte) intrucat viata ce o duc - spuneau ei - nu este conforma cu principiile pe care le afirma, faptele lor nefiind in esenta crestine. Copiii faceau opozitie acum prin neparticipare chiar si la maslul pe care parintii il faceau o data pe an acasa si la care erau de mici obisnuiti sa participe.
Tatal lor, doctorul, se arata foarte obosit si dezamagit de apatia duhovniceasca a copiilor sai. Era incredintat ca toate eforturile lui si ale sotiei erau zadarnice, neavand nici un rod, lasandu-i indiferenti pe copii. La un moment dat, doctorul si-a cuprins capul in palme, ca si cum ar fi vrut sa-si ascunda fata de rusine, si mi-a spus:"Mi-e teama ca din cauza banilor multi ce-i avem copiii patimesc toate acestea." L-am intrebat ce intelegea prin acest fapt, iar el a recunoscut cu sinceritate absoluta ca depasise masura, ca obtinuse o avere care nu se justifica absolut deloc fata e nevoile reale ale familiei lor. Avem trei case mari, mi-a spus, una pentru noi si cate una pentru fiecare copil. De asemenea doua case in afara orasului, patru masini scumpe, un iaht, conturi bancare si multe alte bunuri. Si a continuat: copiii s-au invatat prost, i-am rasfatat, iar acum ne judeca pentru ca modul nostru de viata constituie o provocare pentru ceilalti. Ne spun ca am pus laolalta "bogatia" cu crestinismul. M-a rugat sa-i spun ce trebuie sa faca pentru ca pacea si unitatea sa salasluiasca din nou in casa lor. Sfatul meu a fost sa dea totul la saraci si sa tina pentru ei numai o casa la oras si una la tara, multumindu-se doar cu salariile lor. Cand a auzit, s-a infricosat, s-a schimbat pur si simplu la fata; altfel spus, a fost dezamagit de cuvantul pe care i l-am dat. A plecat si n-a mai venit niciodata. Era legat prea mult de cele de aici si nu de cele de sus. Din aceste motive copiii lui cautau un alt mod de viata, ceva diferit de ceea ce parintii lor le oferisera pana atunci."
-Cu alte cuvinte, crestinii ar trebui sa le urasca pe cele materiale?
-Sunt datori in primul rand sa-L iubeasca pe Domnul.
-De ce nu ar putea cineva sa implineasca concomitent cele doua laturi ale vietii (materiala si duhovniceasca)?
-Nu neg ca este posibil acest lucru.
-Sau poate ca materia, banul, agoniseala conduc inevitabil la o degradare a vietii spirituale?
-Daca sunt folosite cu masura, rational si pentru a face fapte bune, ele constituie lucruri benefice. Altfel, ucid duhovniceste si te rup de ceea ce este esential.
-Care ar trebui sa fie telul crestinilor?
-Sa poata fi numiti fii ai lui Dumnezeu, sa devina mostenitori ai Imparatiei.
-Adevaruri pline de greutate, idei marete...!
-Scandal pentru lume, insa binecuvantare pentru cei ce se pocaiesc.
-Cine sunt acestia?
-Nimeni nu ii stie.
-De ce, pentru ca daca ar fi sa excludem clerul si laicatul credincios, ceilalti, de regula, nu fac nimic pentru cele de Sus.
-Am cunoscut laici care sunt calauziti de Dumnezeu.
-Da, insa cei mai multi traim luati de val.
-Dumnezeu a promis multe tuturor. Ajunge doar sa inceteze razvratirea impotriva numelui Sau.
In convorbirea pe care am purtat-o in continuare, parintele Paisie s-a aratat critic fata de acei crestini care in loc sa faca voia lui Dumnezeu isi implinesc cu consecventa numai voia proprie, slujind interesului lor individualist si materialist, pentru a se incadra in final in sistemul societatii - consumeriste - egoiste, promovata la ora actuala. Cuvintele Gherondei pe aceasta tema sunt dovedite de fapte, ceea ce le face foarte credibile. Sa-l ascultam:"Scopul crestinului in viata este sa-si ridice crucea. Este un lucru greu sa spui ca crezi in Domnul si in acelasi timp sa o duci bine aici pe pamant, pentru ca atunci cand traiesti bine ceva nu este in regula cu tine insuti; te preocupa, vezi bine, mai mult aurul acestei lumi si nu coorile ceresti. Atunci cand iti justifici acest mod de viata, te gasesti departe de voia lui Dumnezeu. Viata crestina si traiul bun nu fac casa buna, sunt realitati care se bat cap in cap."
L-am rugat pe Gheronda sa fie mai explicit si mai concret, dandu-mi cateva exemple pentru a putea intelege mai bine. Acesta, cu simplitatea si spontaneitatea uimitoare care il caracterizau, dar si cu limba sa "ascutita", a zgandarit anumite aspecte care m-au facut si pe mine sa le problematizez, rusinandu-ma de felul in care noi crestinii zicem ca luptam pentru viitorul nostru de dincolo de lume. Iata cuvintele sale pline de invataminte:"Odata a venit pe aici un medic foarte renumit ca sa vorbim. Si el si sotia sa erau oameni foarte credinciosi. Se plangeau ca copiii lor traiau lumeste si, mai mult decat atat, nu respectau nici traditiile bisericesti ale familiei, ironizandu-le cu orice prilej. Ii considerau pe crestini inapoiati, niste capatuiti, oameni nesinceri, ipocriti si nelegiuiti (care isi bat joc de fapt de cele sfinte) intrucat viata ce o duc - spuneau ei - nu este conforma cu principiile pe care le afirma, faptele lor nefiind in esenta crestine. Copiii faceau opozitie acum prin neparticipare chiar si la maslul pe care parintii il faceau o data pe an acasa si la care erau de mici obisnuiti sa participe.
Tatal lor, doctorul, se arata foarte obosit si dezamagit de apatia duhovniceasca a copiilor sai. Era incredintat ca toate eforturile lui si ale sotiei erau zadarnice, neavand nici un rod, lasandu-i indiferenti pe copii. La un moment dat, doctorul si-a cuprins capul in palme, ca si cum ar fi vrut sa-si ascunda fata de rusine, si mi-a spus:"Mi-e teama ca din cauza banilor multi ce-i avem copiii patimesc toate acestea." L-am intrebat ce intelegea prin acest fapt, iar el a recunoscut cu sinceritate absoluta ca depasise masura, ca obtinuse o avere care nu se justifica absolut deloc fata e nevoile reale ale familiei lor. Avem trei case mari, mi-a spus, una pentru noi si cate una pentru fiecare copil. De asemenea doua case in afara orasului, patru masini scumpe, un iaht, conturi bancare si multe alte bunuri. Si a continuat: copiii s-au invatat prost, i-am rasfatat, iar acum ne judeca pentru ca modul nostru de viata constituie o provocare pentru ceilalti. Ne spun ca am pus laolalta "bogatia" cu crestinismul. M-a rugat sa-i spun ce trebuie sa faca pentru ca pacea si unitatea sa salasluiasca din nou in casa lor. Sfatul meu a fost sa dea totul la saraci si sa tina pentru ei numai o casa la oras si una la tara, multumindu-se doar cu salariile lor. Cand a auzit, s-a infricosat, s-a schimbat pur si simplu la fata; altfel spus, a fost dezamagit de cuvantul pe care i l-am dat. A plecat si n-a mai venit niciodata. Era legat prea mult de cele de aici si nu de cele de sus. Din aceste motive copiii lui cautau un alt mod de viata, ceva diferit de ceea ce parintii lor le oferisera pana atunci."
-Cu alte cuvinte, crestinii ar trebui sa le urasca pe cele materiale?
-Sunt datori in primul rand sa-L iubeasca pe Domnul.
-De ce nu ar putea cineva sa implineasca concomitent cele doua laturi ale vietii (materiala si duhovniceasca)?
-Nu neg ca este posibil acest lucru.
-Sau poate ca materia, banul, agoniseala conduc inevitabil la o degradare a vietii spirituale?
-Daca sunt folosite cu masura, rational si pentru a face fapte bune, ele constituie lucruri benefice. Altfel, ucid duhovniceste si te rup de ceea ce este esential.
-Care ar trebui sa fie telul crestinilor?
-Sa poata fi numiti fii ai lui Dumnezeu, sa devina mostenitori ai Imparatiei.
-Adevaruri pline de greutate, idei marete...!
-Scandal pentru lume, insa binecuvantare pentru cei ce se pocaiesc.
-Cine sunt acestia?
-Nimeni nu ii stie.
-De ce, pentru ca daca ar fi sa excludem clerul si laicatul credincios, ceilalti, de regula, nu fac nimic pentru cele de Sus.
-Am cunoscut laici care sunt calauziti de Dumnezeu.
-Da, insa cei mai multi traim luati de val.
-Dumnezeu a promis multe tuturor. Ajunge doar sa inceteze razvratirea impotriva numelui Sau.
Tasos Mihalas - Ne vorbeste parintele Paisie
Etichete:
blog comments powered by Disqus
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sf. Justin Popovici
Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.
.png)
Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.
Articole recomandate
-
-
Ea este Maica noastrăAcum 3 zile
-
-
Proloagele din 23 octombrieAcum 4 săptămâni
-
-
-
-
The Rise of Eros Game ReviewAcum un an
-
-
-
Cuvântul anului 2020...Acum 4 ani
-
-
-
-
-
-
Christ est ressuscité !Acum 7 ani
-
De ce e bine să ținem post?Acum 7 ani
-
RaiulAcum 8 ani
-
ORBULAcum 8 ani
-
-
-
-
CARTEA MĂRTURISITORILORAcum 9 ani
-
Vérité et unité de l’EgliseAcum 9 ani
-
-
Îngheţ năpraznic...Acum 10 ani
-
Preotul ca păstor şi terapeutAcum 11 ani
-
-
-
-
-
Revelatia divinaAcum 12 ani
-
-
-
-
-
O povestioară simbolicăAcum 13 ani
-
-
Sfintei Mănăstiri TurnuAcum 13 ani
-
Ne-am mutat!Acum 14 ani
-
Schema monkAcum 14 ani
-
Avem nevoie de catehism ortodoxAcum 14 ani
-
-
-
-
-
reduceriAcum 2 ani
-
-
Tot despre deciziiAcum 8 ani
-
-
CugetareAcum 9 ani
-
-
-
-
Directoare WebAcum 14 ani
-
-
-
-
Parintele Ilie Cleopa:
Profeţia Sf. Nil Athonitul-
