Blog † Vestitorul ortodox

In 1711 in Moldova si 1716 in Ţara Românească se instaureaza regimul fanariot sau turco-fanariot. Turcii, nemaiavand incredere in domnii, mai ales dupa trecerea lui Dimitrie Cantemir de partea rusilor, au numit la cârma celor doua tari greci din Cartierul Fanar din Constantinopol, de aici si denumirea de fanarioti.

1) De a mentine Tarile Romane sub domninatie otomana si 2) De a le integra cat mai mult in sistemul economic turcesc, pentru a asigura Portii si trupelor cele necesare. Cu toate acestea, tarile noastre si-au pastrat in continuare autonomia interna, ele nefiind ocupate de turci, nici transformate in pasalacuri, cum s-a intamplat cu tarile balcanice si cu Ungaria. consecintele instaurarii regimului fanariot au fost:

- sub raport politic, social, economic, cultural si bisericesc, regimul fanariot a fost o perioada de mari oprimari pentru poporul nostru;

- teritorii apartinatoare pana atunci Tarii Romanesti si Moldovei au ajuns in stapanirea statelor vecine;

- o data cu domnii veneau o serie de insotitorii dornici de imbogatire, care ocupau dregatoriile cele mai deseama din stat.

Prin domnii si functionarii veniti cu ei se facea tot mai simtita influenta greceasca in toate ramurile (administratie, Biserica, scoala) .Limba greaca, considerata culta, era folosita in Biserica, scoala si societate. In cursul putinilor ani de sedere in scaun, uneori chiar luni, domnii fanarioti jefuiau tara, pe de o parte, pentru a platii darile la care erau obligata tara fata de turci, iar pe de alta parte, pentru a-si plati datoriile facute la ocuparea scaunului domnesc si de a aduna banii necesari pentru a putea reocupa scaunul in caz de mazilire.

Scaunile vladicesti din Tara Romaneasca au fost ocupate in mai multe randuri de ierarhi greci, e adevarat ca in multe cazuri au fost cu dragoste fata de pastoritii lor. In Moldova, din aceasta perspectiva, situatia a fost mai buna, pe tot parcursul perioadei fanariote nefiind decat doi ierarhi greci, in timp ce in Tara Romaneasca din cei 12 vladici, 6 au fost greci.
Important de subliniat ca vladicii nu erau schimbati dupa bunul plac al domnitorilor, ci ramaneau in scaun pana la moarte sau se retrageau la sfarsitul vietii. Aproape toti vladicii din Tarile Romane au fost buni gospodari, carturari, traducatori si sprijinitori ai tipariturilor in limba romana. Aproape toti vladicii au fost alesi dintre egumenii de manastiri sau din randul slujitorilor de la Mitropolie.
Tot sub stapanirea fanariota, mai ales in Tara Romaneasca, se stabilesc numerosi "arhierei titulari", precum si calugari de neam grec. Asa numitii "arhierei titulari" sau onorifici detineau titlurile unor foste scaune mitropolitane sau episcopale, aflate acum sub stapanire turceasca si care, de fapt, nu mai fiintau de multa vreme. Toti clericii greci asezati in Tarile Romane cautau sa ajunga fie arhierei, fie egumeni de manastiri, fie in diferite slujbe la mitropolii, episcopii sau la curtile domnesti, fie profesori la curtile domnesti.
In aceasta perioada se mentine ridact numarul manastirilor inchinate, veniturile lor fiind trimise la Locurile Sfinte. De aceea, de multe ori si egumenii lor, greci de neam, se ingrijeau numai de interesele lor si ale Locurilor Sfinte, manastirile ramanand de multe ori in paragina.
In multe manastiri se oficia numai in limba grreaca.
Despre o grija a domnitorilor fanarioti fata de Biserica romaneasca din Transilvania, cum a fost mai inainte, nu se poate vorbi acum, decat doar de un ajutor destul de slab, dat credinciosilor ortodocsi de vladicii celor doua tari.
In aceasta perioada ierarfii si clerul de mir, precum si cinul monahal isi indreapta privirea spre Rusia. Au loc solii bisericesti in curtea tarinei Ecaterina a- II- a etc.