Articole

Se încarcă...


___





http://vestitorul.blogspot.com/search/label/Paisie%20Aghioritul

Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.
.

Din tainele Sfinţilor Mucenici Brâncoveni

8/17/2008 | Publicat de Lucia | Editați postarea

Semne si minuni

In 16 august praznuim pe Sfintii Mucenici Brancoveni, Constantin Voievod cu fiii sai Constantin, Stefan, Radu, Matei, dimpreuna cu sfetnicul Ianache Vacarescu, canonizati de Biserica Ortodoxa Romana prin Tomosul Patriarhal si Sinodal din 20 iunie 1992. Cunoastem cu totii caracterul profund crestin al marelui domnitor, ctitor si sprijinitor al intregii Ortodoxii, iubitor al culturii si fire pasnica, stranepot al vrednicului de pomenire Matei Basarab si tata a 11 copii (4 baieti si 7 fete). Ne este cunoscut tuturor si martiriul sau si al fiilor lui. In acest scurt articol ne vom opri insa la cateva lucruri mai deosebite, semne parca prevestitoare ale tragicului sfarsit al mucenicilor Brancoveni, care, desi consemnate in cronicile vremii, au ramas in general necunoscute marelui public. Spre sfarsit, cateva minuni strans legate de martirajul lor.

Intai de toate sa ne amintim de faptul ca, nemaidorind un domn din neamul cantacuzinilor, boierii au silit pe Brancoveanu sa primeasca tronul, ceea ce el insa a refuzat in numeroase randuri: "Dar ce as avea eu cu domniia, de vreme ce ca un domn sunt la casa mea; nu-mi trebuie sa fiu". Anton Maria del Chiaro, cronicarul in italiana al voievodului afirma ca, in ultimele sale ceasuri, chiar Serban Cantacuzino l-ar fi chemat la patul sau de moarte si l-ar fi rugat pe Brancoveanu sa primeasca domnia pentru "linistea sa si a tarii". Si tot Anton Maria del Chiaro adauga:"Bietul print, care a avut presimtirea tragicului sau sfarsit, a cedat insistentelor rudelor, prietenilor, si aclamatiunilor poporului, care i-au jurat credinta si ascultare." Iata cuvintele viitorului domn:"Domnia aceasta eu nu o pohtesc ca sa-mi inmultesc grijile si nevoile, ci dumneavoastra m-ati pohtit si fara voia mea m-ati pus domn in vremuri ca acestea turburate, incungiurati de osti de vrajmasi..." La iesirea din biserica, dupa depunerea juramantului de catre boieri, voievodul a fost intampinat cu salve de tun, "insa doua tunuri s-au slobozit, iar unul nu s-au putut slobozi; de care zicea multi ca va fi acesta un semn rau..."

Sevastos Kimenitul, directorul Academiei Domnesti de la Sfantul Sava, intr-o "Cuvantare de lauda care preaslavitul, preastralucitul si de Dumnezeu incoronatul noastru Domn si Stapanitor al Ungrovlahiei intregi, chiar Ioan Constantin Basarab Voievod", aducea cu insistenta inaintea voievodului pilda dreptului Iov, adaugand profetic:"Pentru ce pronia lui Dumnezeu ingaduie cu placere pataniile acestea ale celor drepti? Pentru multe si mari cuvinte, si cu deosebire pentru ca se se descopere in fata lumii bogatia ascunsa a virtutilor lor..."

Manastirea Brancoveni din apropierea satului Brancoveni jud. Olt, unde s-a nascut Sf. Martir Constantin Brancoveanu, ctitorie a familiei Brancovenilor din sec. XVI

Un alt episod interesant a avut loc in martie 1714, cu numai o luna inainte de mazilirea domnitorului. Dupa praznicul Sfintilor Mucenici (9 martie), fiica sa cea mare, intaiul sau copil, domnita Stanca, a cazut bolnava la pat. Iata ce ne povesteste despre aceasta cronicarul del Chiaro: "Doamna Stanca, in agonie, cheama pe Doamna, mama ei, si pe surorile ei, aratandu-le halucinand, o ceata de turci care il zmucesc de grumaz pe tatal lor, vroind sa-l duca la Constantinopol. Cu greu fu linistita de cei din jurul ei, dar muri dupa cateva ore. Acest fapt mi l-au povestit surorile raposatei, inainte de detronarea tatalui lor. In ziua inmormatarii Principesei, care avu loc in biserica mitropolitana din Bucuresti, aflai un alt caz memorabil vrednic de a fi notat. Mitropolia e pe varful unui deal. In vale e palatul brancovenesc. In afara portii palatului se afla o cruce de piatra alba, cu o inscriptie in limba valaha, ca-n acel loc tatal Principelui a fost taiat in bucati de dorobantii sculati contra sa. Principele Constantin, scoborand calare de la Mitropolie, cu tot alaiul pompos, in dreptul aceleiasi cruci, o gaina ii zbura pe brat; acest semn a fost atribuit unei iminente nenorociri, caci intamplarile cele mai simple sunt efectele misterioase ale Providentei..."

In scrisoarea pe care voievodul a trimis-o Patriarhului Ierusalimului Hrisant Notara, in 17 martie 1714, pentru a-l anunta de moartea fiicei lui, domnita Stanca, el spunea:"Dar Domnul a dat, Domnul a luat, si cum Domnului I s-a parut, asa a si facut. Multamim si ne inchinam vointei Sale sfinte si ne rugam de mila Lui nesfarsita..." Nici nu stia bietul, dar in acelasi timp fericitul voievod, cand a folosit cuvintele dreptului Iov, ca precum Iov toate va patimi si toate va pierde. Si cinstea, si slava oamenilor, odata cu domnia, si intreaga sa avere, si fiii, si chiar si viata sa isi va da pentru Hristos. Si iata ca astfel pilda rostita candva de Sevastos Kimenitul in cuvantul sau s-a transformat in realitate.

Constantin Brancoveanu (1688-1714),domnitorul Tarii Romanesti la inceputul sec. XVIII, vazand nestatornicia vremurilor, indata dupa primirea sceptrului Tarii, cum glasuieste hrisovul de intemeiere al manastirii „intr-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie si am inceput a zidi manastire”.

Stim ca mazilirea lui Brancoveanu s-a facut prin uneltirile Cantacuzinilor, porecliti in popor "seitanesti", de la turcescul "seitanoglu", care s-ar traduce "fiul dracului". A fost practic, lucrarea stolnicului Constantin Cantacuzino, pentru ca fiul lui, Stefan Cantacuzino, sa ia tronul Tarii Romanesti. Despre Constantin Cantacuzino, care era unchi si nas de botez al lui Constantin Branconveanu, sfantul mucenic spunea:"Ca eu tata n-am pomenit, de vreme ce am ramas mic de tata, fara cat pe dumnealui tata Constandin l-am cunoscut parinte in locul tatane-mieu." Iata cum au raspuns Cantacuzinii la dragostea si increderea de care s-au bucurat la curte. Se cuvine sa redam mai jos frumoasele cuvinte ale lui L.S. Desartovici publicate in "Martiriul Sfintilor Brancoveni":" Daca vom mai privi o data catre mucenicia sa, vom pricepe ca, prin iconomia Proniei lui Dumnezeu, o randuiala minunata s-a implinit in urcusul martiriului Voievodului Mucenic. Vestea mazilirii i-a fost adusa chiar in Miercurea Mare din Saptamana Patimilor, Miercurea in care Iuda Il vinde pe Hristos. Deopotriva s-a petrecut aceasta vanzare si in viata lui Branconveanu, pentru ca in aceasta zi a rodit vanzarea celor cu care mancase la aceeasi masa: Stefan Cantacuzino era var cu Brancoveanu si copilarise impreuna cu el, iar pe stolnicul Constantin Cantacuzino, tatal lui Stefan, Brancoveanu il cinstea ca pe un tata, acesta fiindu-i si nas la Sfantul Botez. Apoi timp de doua zile, voievodul a fost arestat in odaia sa, iar din Vinerea Mare si-a inceput urcusul pe Golgota. De la mazilirea sa nu i s-a mai ingaduit deloc sa participe la vreo Sfanta Liturghie, nici macar in Duminica Invierii..."

Ultima scrisoare a voievodului dupa mazilire este datata 25 martie si este adresata Patriarhului Ierusalimului, Hrisant Notara:"...Aceasta intamplare fireste ca este preaplina de jale si de tulburare; dar, deoarece cunoastem ca a venit din multele noastre pacate, faca-se voia Lui cea sfanta. Iata ca si noi ne gatim si dupa putine zile plecam. Si Dumnezeu sa ne ajute..."

Istoria Mânăstirii Brâncoveanu începe în secolul al XVII-lea. Dacă la începutul secolului XVI avem mai multe mărturii indirecte despre existenţa mânăstirii prin menţionarea unor călugări de aici în diferite acte, dispersate, primele dovezi directe le avem din anul 1654, când satul şi moşia din Sâmbata de Sus au intrat în stăpânirea lui Preda Brâncoveanu, boier de loc din sudul Carpaţilor. Acesta, se spune că a construit o bisericuţă din lemn pe valea râului Sâmbăta, probabil pentru călugării sihastri de aici. Pe locul acesteia, în jurul anului 1696, domnitorul Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti (1688-1714), a zidit din piatră şi cărămidă o mânăstire.

Imediat dupa mazilire, Stefan Cantacuzino a fost confirmat domn, iar Brancoveanu cu cei patru fii au fost trimisi la Constantinopol. Coborand scara spre careta, el i-a spus noului domn cateva cuvinte notate cu precizie de Antonio Maria del Chiaro:"Finule Stefan, daca aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu, pentru pacatele mele, faca-se voia Lui. Daca insa sunt roada rautatii omenesti, pentru pieirea mea, Dumnezeu sa ierte pe dusmanii mei, dar pazeasca-se de mania teribila si razbunatoare a judecatii divine."

Si primul semn a venit chiar de Adormirea Maicii Domnului, zi anume aleasa de sultan pentru uciderea voievodului si a celor patru fii ai sai, nu numai pentru a batjocori marele praznic, ci si pentru ca era chiar ziua de nastere a domnitorului, care implinea 60 de ani, si ziua numelui sotiei, doamnei Maria. Executia a fost scurta, mai putin de un sfert de ceas, dupa cum isi amintesc martori oculari. Anton Maria del Chiaro ne spune:"Cand Brancoveanu vazu ca se apropie gealatul cu sabia in mana, facu o scurta rugaciune si se adresa fiilor sai cu urmatoarele cuvinte:"Fiii mei, fiti curajosi, am pierdut tot ce am avut in aceasta lume; cel putin sa salvam sufletele noastre si sa ne spalam pacatele cu sangele nostru". Si astfel se implineau cuvintele parca proorocesti dintr-un firman al Inaltei Porti din 1699:"Alesule din neamul lui Mesia si mai mare in neamul lui Iisus, Domn al Tarii Romanesti, Constantin Voievod, fie-ti sfarsit bun."

Dar ce se intampla in tara in acele clipe? Iata ce ne istoriseste "Anonimul brancovenesc", vestita cronica romaneasca scrisa cel mai probabil de vreunul din boierii de la curte:"Insa intaia minune au fost ca trimitand Stefan Voda pe doamna-sa si pe coconii lui la Manastirea Precistii, unde este o icoana facatoare de minuni, pentru inchinaciunea si pentru chip de evlavie, intamplandu-se in ziua de Santa Marie Mare, adica Adormirea Precistii, de era acolo doamna la manastire, in care zi si la Tarigrad au taiat pe Constantin Voda si coconii lui, intr-aceeasi zi au lovit pe aceasta doamna a lui Stefan Voda nevoie, lovitura, indracire, cat s-au spariat toti cati erau acolo cu dansa si se mira ce sa-i faca. Si aceasta intamplare fiind, iar n-au venit Stefan Voda cu ai lor la cunostinta ca sa-si vaza pacatul ce l-au facut, pentru care si Dumnezeu minune mare au facut de s-au indracit doamna sa si sa fie cazut la pocitanie, ci au zis ca au fermecat calugaritele de acolo impreuna cu o calugarita, anume Olimpiada, ce era matuse doamnei Paunii, sora cu muma-sa, si le-au pus la mare pedeapsa pe toate si pe unele din muieri de acelea le-au si spanzurat, iar pe matusa-sa Olimpiada o au trimis la Batcov, la manastire, si o au zidit intr-o chilie, lasandu-i numai o ferestruie, de-i da pe acolo pita si apa." Nu trebuie sa ne mire atitudinea lui Stefan Cantacuzino, caci caracterul lui reiese si din aceea ca interzisese orice ajutor, fie chiar al medicilor, in caz de boala pentru familia lui Brancoveanu. Mai spune cronica ca, in setea lui de inavutire, "n-au ramas episcop, egumen, calugar, negutatoriu, boieriu mari sau mici, care sa nu fie jafuiti si pradati..."

Spatiul nu ne permite sa infatisam aici mortile naprasnice cu care au sfarsit cei din neamul Cantacuzino, dupa oribila lor crima. Se cuvine totusi sa amintim ca "in Duminica Sfintei Treimi, in 7 iunie 1716, la ora patru din noapte, fura spanzurati intai principele Stefan (Cantacuzino) si apoi parintele sau (stolnicul Constantin Cantacuzino), iar capetele lor taiate, apoi golite si umplute cu calti, se trimisera Marelui Vizir, la Adrianopol"...

Silviu-Andrei VLADAREANU
din "Lumea credintei", august 2005
Etichete:
blog comments powered by Disqus
Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
Related Posts with Thumbnails

Arhivă



___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

 Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

 Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

toateBlogurile.ro

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești