Blog † Vestitorul ortodox: 2012

Sensul cel mai adanc al vietii

10/25/2012 |

Publicat de Lucia |

Parinte, un tanar a disparut dupa ce a lasat scris parintilor lui ca se va sinucide, deoarece nu este frumos si ca ei sunt vinovati pentru aceasta.

- Oamenii n-au inteles sensul cel mai adanc al vietii. Nu cred in cealalta viata. Tot chinul de aici porneste. “Sunt nedreptatit”, iti spune, “ceilalti se bucura, eu nu ma bucur”. Nu sunt multumiti cu ceea ce au, intra si egoismul si se chinuiesc. Dumnezeu iubeste intreaga lume. Fiecaruia i-a dat ceea ce ii este de folos, fie infatisarea exterioara, fie agerimea, fie frumusetea etc., care il va ajuta sa se mantuiasca daca le va pune in valoare. Dar lumea se chinuieste. « De ce eu sa fiu asa si celalalt altfel ? » Dar tu ai acestea, celalalt altele. Un monah roman, nebun pentru Hristos, ce pustnicea in Sfantul Munte a spus unuia care avea astfel de ganduri : « O broasca a vazut un bivol si a spus : vreau sa fiu si eu bivol. S-a umflat broasca, s-a umflat si in cele din urma a crapat. Dumnezeu pe aceasta a facut-o broasca, pe celalat bivol. A vrut broasca sa se faca bivol si a crapat. » Fiecare sa se bucure de felul in care l-a facut Creatorul sau.

Cand omul va fi ajutat sa creada in Dumnezeu si in viata viitoare, in cea vesnica – adica prinde sensul cel mai adanc al vietii - , se va pocai si isi va schimba viata, va veni indata mangaierea dumnezeiasca prin harul lui Dumnezeu care il va schimba, alungandu-i toate metehnele mostenite. Multi oameni care s-au pocait si s-au nevoit cu smerenie si cu marime de suflet s-au umplut de har, au devenit chiar si sfinti, carora ne inchinam acum cu evlavie si le cerem mijlocirile, desi mai inainte au avut patimi si neputinte mostenite. Cuviosul Moise Etiopianul, de pilda, desi a fost talharul cel mai sangeros, avand o rautate mostenita, de indata ce a crezut in Dumnezeu, s-a pocait, s-a nevoit, a alungat toate patimile, a fost cercetat de harul lui Dumnezeu si s-a invrednicit sa ia si harisma proorociei. A intrecut in sensibilitate chiar si pe marele Arsenie ¹, care era din cea mai mare familie de nobili din Roma, cu virtuti mostenite si cu o mare cultura.

- Parinte, care este adica sensul exact al acestei vieti ?

- Care este ? Sa ne pregatim pentru patria noastra, pentru Cer, pentru Rai. Totul este ca omul sa prinda acest sens adanc al vietii, care este mantuirea sufletului. Cand omul crede in Dumnezeu si in viata viitoare, atunci intelege ca cea de aici este desarta si isi pregateste pasaportul pentru cealalta. Uitam ca toti vom pleca. Nu vom prinde radacini aici. Viata aceasta nu este pentru ca sa petrecem bine. Este ca sa dam examene, pentru a trece in cealalta viata. De aceea scopul nostru trebuie sa fie pregatirea noastra in asa fel incat sa plecam cu constiinta impacata si sa zburam langa Dumnezeu, atunci cand El ne va chema. Cand Hristos a binecuvantat cele cinci paini si a saturat atatea mii de oameni, lumea a spus un singur lucru : « Este exact ce trebuie pentru a fi imparat ! ». Au mancat cele cinci paini si cei doi pesti si s-au entuziasmat. Dar Hristos le-a spus sa nu se ingrijeasca de aceasta hrana, pentru ca nu vom ramane aici ².

In viata aceasta fiecare este incercat spre a se vedea daca va corespunde la cele pe care le cere Dumnezeu.

- Parinte, ce trebuie sa aiba cineva totdeauna in mintea sa, ca sa faca voia lui Dumnezeu ?

- Sa-si aiba mintea la Dumnezeu. Sa se gandeasca pentru ce am venit in viata aceasta. Aici n-am venit sa le facem pe toate si sa ne aranjam bine. Am venit ca sa ne pregatim pentru cealalta viata. Asadar mintea noastra trebuie sa fie permanent acolo si la orice ne ajuta sa mergem acolo. Prin infruntarea cu barbatie a situatiilor, prin nevointa smerita si cu marime de suflet, omul intelege sensul vietii duhovnicesti. Viata duhovniceasca este bucurie, este petrecere duhovniceasca. Stiti ce inseamna petrecere ! Sa prindeti sensul cel adanc al monahismului, nobletea duhovniceasca, sensibilitatea patristica. Sensul cel adanc al vietii – nu al monahismului, ci al vietii – toti oamenii sunt obligati sa-l prinda. Daca ar fi facut aceasta, nimeni nu ar fi avut parte de lucruri josnice, de nemultumiri etc. Fiindca exista rasplata dumnezeiasca sa cautam cum sa scoatem vreo dobanda pentru acolo, iar nu cum sa ne asiguram aici demnitatea noastra si cum sa castigam cinstiri omenesti. Cand omul se aranjeaza pe sine insusi in viata cea adevarata, se bucura de toate. Se bucura ca traieste, se bucura ca va muri. Nu pentru ca s-a ingreuiat de viata sa, ci se bucura ca va muri si va merge langa Hristos.

- Parinte, se bucura pentru ca nu se impotriveste la ceea ce ingaduie Dumnezeu ?

- Se bucura pentru vede ca viata aceasta este vremelnica, in timp ce cealalta este vesnica. Nu s-a plictisit de viata, dar se gandeste : « Ce vom face ? Oare nu vom pleca ? » - si se pregateste pentru acolo, pentru ca intelege ca aceasta este destinatia noastra, sensul vietii. Iata, asistentele sociale au bunatate, alearga sarmanele, se ostenesc pentru altii. Studiaza psihologia, dar in felul in care merg sa ajute in unele cazuri nu pot face nimic. Merge una, de pilda, sa mangaie pe unul care are numai un picior, dar acela ii spune: “Tu imi spui « Buna ziua » cu doua picioare, iar eu am unul”. Ce sa-i raspunda ? Cum sa-l ajute cu psihologia ? Daca acest om nu va fi ajutat sa prinda sensul adanc al vietii, nu va putea fi ajutat cu nimic. Sa inteleaga ca pentru aceasta invaliditate ce-a ingaduit-o Dumnezeu, in viata cealalta va lua plata cereasca, care ii va fi depusa acolo si se va bucura. Chiar daca ceilalti ar merge si cu patru picioare, el va spune : “Iti multumesc, Dumnezeul meu, ca merg intr-un picior”. Dar cele ce nu cunosc cum sa procedeze duhovniceste se duc sa mangaie pe bolnavi si nu au ce sa le spuna. Asistenta sociala se duce, de pilda, sa mangaie o femeie de 35 de ani cu cancer, care are si trei copilasi. Ce sa-i spuna ? Daca aceasta mama nu va fi ajutata sa inteleaga sensul adanc al vietii, deznadajduieste, deoarece se gandeste ce se va intampla cu copiii. Aceeasi deznadejde ce-o are mama o are si asistenta sociala, daca n-a inteles ceva mai inalt, sensul duhovnicesc profund. Daca nu exista mai intai o intocmire profunda in sinea ei, nu poate ajuta corect, astfel incat sa vina mangaierea duhovniceasca la celalalt. De aceea se obosesc sarmanele si trupeste, dar se si mahnesc, pentru ca nu pot ajuta eficace. Adica se obosesc indoit.

Cuviosul Paisie Aghioritul - Vol. II – "Trezire duhovnicească"

NOTE

1. Sfântul Arsenie cel Mare (354-447)a fost de origine din Roma. Era mare in intelepciune si virtute. S-a numit "tatăl împăraţilor", pentru că împăratul Teodosie i-a încredinţat educaţia celor doi copii ai lui. În 394, după o vestire dumnezeiască pleacă în pustia Egiptului. Deşi trăise în palate, ca monah s-a distins printr+o nevoinţă şi petrecere în mare asprime.

2. Cf. (Ioan 6,5)

Etichete: Mărgăritare duhovniceşti, Paisie Aghioritul |

0 Comments

BINE ESTE A MERGE LA BISERICA SI A CERE LUI DUMNEZEU CELE FOLOSITOARE..

7/10/2012 |

Publicat de admin blog |

Editați postarea

Sarguiti-va fratilor si surorilor , a veni impreuna la biserica . Lasati lucrul mainilor voastre si inaltati-va in Cerul cel mai de sus , pentru ca , iata , biserica cer pamantesc este , intru care ingerii slujesc , nevazut , pe Dumnezeu , impreuna cu oamenii , altarul este locul salasluirii lui Dumnezeu , iar Sfanta Masa , tron al Sfintei Treimi , din care ni se da , spre mancare ,Trupul Fiului lui Dumnezeu si Sfantul Lui Sange , care curatesc si mantuiesc sufletele noastre . Pentru ca Insusi Domnul zice : ,,Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu viu va fi in veci !'' Drept aceea , pentru viata vesnica sa ne ostenim , mergand la Sfanta Biserica , pentru ca , impreuna cu Proorocul sa cantam : ,,Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie , in casa Domnului vom merge ''(Ps. 121,1).

continuarea.. http://paisiee.blogspot.ro/2012/07/bine-este-merge-la-biserica-si-cere-lui.html

poate va intereseaza.. http://paisiee.blogspot.ro/2012/07/predica-ips-teofan-la-hramul-sf-ioan-de.html

Doamne ajuta

Etichete: crestinii sec XXI biserica paisie

DESPRE...VIATA VESNICA

6/03/2012 |

Publicat de admin blog |

Editați postarea

In articolele 11 si 12 din Simbolul Credintei ni se arată invătătura Sfintei Biserici despre «invierea mortilor si viata veacului ce va să fie». Ea ne încredintează că trupurile celor morti vor învia; nu poate fi vorba despre o înviere a sufletelor, căci sufletele sunt nemuritoare.

Moartea este încetarea vietii pământesti a trupului, adică despărtirea sufletului nemuritor de trupul cel muritor, cum lămurit citim în Sfânta Scriptură, că trupul «ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat» (Ecclesiastul XII, 7), ca să-si primească răsplata pentru faptele sale.

Pricina mortii este păcatul săvarsit de protopărintii nostri, Adam si Eva. Căci «precum printr-un om a intrat păcatul in lume si prin pacat moartea, asa moartea a trecut la toti oamenii, prin acela în care toti au păcătuit» (Rom. V. 12).

Continuarea...
AICI o predica a Pr. LEONTIE FUSA
http://paisiee.blogspot.ro/2012/06/viata-vesnicapredica-parintele-leontie.html

Etichete: Predici |

0 Comments

Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.