Blog † Vestitorul ortodox

Etichete: semnul fiarei, Video |

Foştii deţinuţi politic condamnă atacul mediatic anticreştin al MCA faţă de Sfinţii închisorilor şi Părintele Justin Pârvu

2/23/2011 |

Publicat de admin |

COMUNICAT

Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti ia act cu îngrijorare de presiunile fără precedent care s-au făcut la adresa Bisericii Ortodoxe Române în vederea smulgerii unei reacţii de condamnare a unor aspecte ale istoriei noastre naţionale legate de Mişcarea Legionară.

Considerăm că atât atitudinea Patriarhiei, cât şi cea a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, care pentru moment au evitat a se conforma acestor presiuni, constituie expresia curată a conştiinţei celor care, prin voia lui Dumnezeu, cârmuiesc destinele Bisericii Ortodoxe Române. Facem pe această cale un apel la demnitate şi la statornicie din partea păstorilor noştri, asigurându-i că numai astfel trupul Bisericii – ierarhi, clerici, monahi şi laici – va rămâne unit întru adevărul credinţei.

Precizăm că legionarii s-au raportat în permanenţă la valorile creştine şi că au fost mereu conştienţi de faptul că unele din gesturile lor de autojustiţie (atunci când justiţia română, subordonată altor interese decât cele ale dreptăţii, închidea ochii în faţa unor fărădelegi strigătoare la cer comise împotriva legionarilor) se constituie în păcate din punct de vedere creştin. Ele au fost asumate ca atare, individual, de cei care le-au comis. Aceştia au plătit pentru ele cu viaţa lor.

Asemenea evenimente tragice pentru toată lumea nu s-au mai petrecut însă de peste şaptezeci de ani încoace. E un timp suficient de lung pentru a înţelege că accentul luptei legionare şi-a găsit definitiv locul doar pe planul spiritual. Scara de valori pe care acest curent naţional-creştin a promovat-o dintotdeauna este aceasta: pe primul plan se află Dumnezeu şi credinţa creştină, abia apoi urmează interesele naţionale şi la urmă interesele individuale. Nu s-a făcut niciodată confuzia filetistă a amestecării primelor două planuri.

Ceea ce s-a pretins din partea întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe Române a fost condamnarea de facto a principiilor directoare amintite mai înainte şi implicit şi a suferinţei şi muceniciei creştine a legionarilor din închisori, care nu poate fi desprinsă de matca în care aceşti oameni s-au format. De peste şaptezeci de ani încoace legionarii s-au situat în avangarda luptei anticomuniste, mai ales pe plan spiritual. Noi, cei care am trecut prin închisorile comuniste, depunem mărturie pentru atâtea jertfe curate aduse de tineretul român la Piteşti, Aiud, Gherla şi în celelalte temniţe, jertfe prin care au mărturisit întotdeauna adevărul creştin şi credinţa lor în Hristos. Majoritatea acestora au fost legionari. E semnificativ faptul că torţionarii comunişti desemnau prin acest termen nu doar pe cei cu o apartenenţă politică explicită, ci chiar pe unii mistici şi trăitori creştini care doar au avut tangenţă cu fenomenul legionar, fără a fi implicaţi direct: Părintele Arsenie Boca, Sandu Tudor, Dinu Pillat şi alţii.

În vremurile de prigoană comunistă, orice creştin incomod regimului risca să primească eticheta de “legionar” şi să fie condamnat la ani grei de închisoare. Nici Biserica din afara închisorilor nu a fost cu adevărat în libertate, fiind obligată la compromisuri şi la o pactizare silită cu regimul totalitar. Se pare că şi în ziua de azi orice creştin incomod riscă să primească aceeaşi etichetă de “legionar”, cu toate falsele ei conotaţii negative binecunoscute.

Nădăjduim că vremurile sub care am trăit şi am suferit noi au apus pentru totdeauna şi că societatea democratică de astăzi va şti să-şi respecte cu adevărat principiile de la care se revendică: libertatea de opinie şi libertatea credinţei. Aceasta implicând şi independenţa Bisericii faţă de orice fel de instanţe exterioare valorilor şi credinţei ei. Să ne ajute Dumnezeu pe toţi să le mărturisim împreună, până la capăt!

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti
Presedinte: Constantin Iulian
Secretar: Gheorghe Jijie

Etichete: Comunicat |

Povestire despre o femeie care s-a gândit să treacă la sectanţi

2/22/2011 |

Publicat de admin |

O femeie din Jabalia (Backa) ne-a povestit că mergea la întâlnirile Frăţiei ortodoxe şi ţinea foarte mult la dreapta credinţă. Odată însă a venit la ea acasă un sâmbătar, vânzându-i cărţi eretice. Acesta a început să-i explice că secta lor era cea mai curată credinţă de pe pământ. A invitat-o să meargă şi la adunarea lor, ca să asculte şi să cunoască mai multe. Îndoită în credinţa sa, femeia a hotărât să se ducă la această adunare sâmbăta următoare. Vineri seara, pregătindu-se de culcare, a stat înaintea icoanei Mântuitorului şi s-a rugat: “Doamne, Ţie mă încredinţez! Îndreaptă-mă Tu pe calea mântuirii!” Şi noaptea a avut un vis neobişnuit: Mucenicii lui Hristos sufereau pentru credinţă – unii erau tăiaţi de săbii, alţii erau aruncaţi în foc, alţii erau aruncaţi să fie sfâşiaţi de fiare, şi alţi mucenici erau răstigniţi pe cruce... Deodata văzu cum un cap retezat se rostogolea către ea. I s-a părut a fi chiar capul Sfântului Ioan Botezătorul, iar acest cap i-a spus: “Vezi cum au suferit aceştia pentru adevărata credinţă, iar tu laşi credinţa sfinţilor şi cauţi o alta?” Femeia s-a trezit foarte tulburată. S-a intărit şi mai mult decât înainte în credinţa ortodoxă, iar la adunarea sectară nu s-a mai dus.

Etichete: Mărgăritare duhovniceşti |

Părintele Petroniu Tănase s-a mutat în veşnicie

2/22/2011 |

Publicat de admin |

Cu câteva momente în urmă am aflat că Părintele Petroniu Tănase, fostul egumen al Schitului românesc Prodromul din Muntele Athos a adormit întru Domnul astăzi, 22 februarie, în jurul orei 16.00, fiind în vârstă de 96 de ani.

Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii!
Veşnică să-i fie pomenirea!

Etichete: Comemorari, Ştiri |

2 Comments

Mărturia rusoaicei Claudia Vasilievna care s-a întors din lumea cealaltă

2/22/2011 |

Publicat de admin |

Eram atee şi Îl huleam groaznic şi deseori pe Dumnezeu. Trăiam în ruşine şi preacurvie, însă Preamilostivul Dumnezeu nu m-a lăsat să pier, ci m-a călăuzit spre pocăinţă.
În anul 1962 m-am înbolnăvit grav de cancer şi am stat bolnavă 3 ani. Nu stăteam întinsă lucram mult şi mergeam la doctori, nădăjduind că voi găsi vindecare. În ultimele 6 luni slăbisem de tot, încât nici apă numai puteam să beau. Îndată ce beam, o vomitam. Atunci m-am dus la spital şi, pentru ca eram foarte energică, au chemat un profesor de la Moscova şi au hotărât să-mi facă operaţie. Dar imediat după ce mi-au deschis stomacul, am murit. Sufletul mi-a ieşit din trup şi stătea între doi medici şi eu, cu frică şi groază ,priveam ce mi se întâmpla. Întregul stomac şi intestinele îmi erau mâncate de cancer. Stăteam şi mă gândeam de ce suntem două? Nici nu-mi trecea prin minte că există suflet. Comuniştii ne-au îndopat şi ne-au învăţat că nu există suflet şi Dumnezeu că acestea sunt născocirile preoţilor, ca să înşele poporul şi să-l facă să-i fie frică de ceva ce nu există. Văzui că stau în picioare şi totodată mă văzui pe masa de operaţie. Îmi scoseseră afară toate măruntaiele şi căutau duodenul. Dar acolo exista doar puroi, toate erau distruse şi stricate, nimic numai era sănătos. Atunci medicii au zis :
Aceasta femeie nu mai avea cu ce să trăiască.
Le vedeam pe toate cu frică şi groază şi iarăşi mă gândeam: "Cum şi de unde suntem două? Stau în picioare şi totodata sunt întinsă pe masă! "Atunci medicii mi-au pus la loc intestinele şi stomacul şi au spus că trupul meu trebuie dat medicilor tineri pentru practică, si l-au transportat în laborator, iar eu mergeam alături de ei şi mă gândeam cu nedumerire de ce suntem două. Acolo m-au lăsat întinsă, dezbracată, acoperită până la piept cu un cearceaf. După aceea am văzut că venise fratele meu împreună cu fiul meu cel mai mic. Avea 6 ani şi îl chema Andruşka [Andrei. A început să plângă şi să zică :"Mamă ,mamă, de ce-ai murit? Sunt încă mic, cum o să trăiesc fără tine? N-am nici tată şi acum ai murit şi tu !".
Eu atunci l-am îmbrăţişat şi l-am sărutat, dar el nu a simţit şi nu a văzut asta, nici nu m-a băgat în seamă, ci privea trupul meu mort. Vedea de asemenea,că şi fratele meu plângea.
După aceea am ajuns dintr-o dată acasă. Acolo era soacra mea de la prima căsătorie şi sora mea. Pe primul meu soţ îl părăsisem pentru că credea în Dumnezeu. Începuse împărţeala lucrurilor mele. Trăisem în bogăţie şi lux şi toate acestea le dobândisem pe nedrept şi prin desfrânare. Sora mea a început să ia cele mai frumoase din lucrurile mele, iar soacra cerea să-i lase ceva şi fiului meu. sora mea nu lăsa nimic şi, mai mult, a început să o certe pe soacră, spunând: "Acest copil nu este al fiului tău şi nu ţi-e rudă". După aceea au ieşit şi au închis casa. Sora mea a luat cu ea un sac plin de lucruri. În vreme ce ele se certau pentru lucrurile mele, am văzut în jurul meu diavoli care jucau şi se bucurau.
Deodată m-am aflat în vazduh şi vedeam cum zbor ca un avion. Am simţit că cineva mă ţine şi mă înalţ din ce în ce mai mult. Mă aflam deasupra oraşului Barnaul.

Apoi am văzut că oraşul pierise. S-a făcut întuneric. După aceea a început din nou să apară lumină şi în final s-a făcut lumină deplină, aşa de puternică, încât nu puteam să văd. M-am aşezat pe o lespede neagră cu lungimea de un metru şi jumătate.
Vedeam copaci cu tulpini foarte groase şi frunziş bogat în culori. Între copaci erau case noi, dar n-am văzut cine locuia în ele. În valea aceasta am văzut iarba verde şi deasă şi m-am gândit: unde mă aflu acum? Dacă sunt pe pământ atunci de ce nu există drumuri şi mijloace de transport? Ce loc este acesta fără oameni şi cine trăieşte aici? Puţin mai încolo am văzut că se plimba o femeie frumoasă şi înaltă, îmbrăcată în veşminte împărăteşti, pe sub care i se vedeau degetele picioarelor. Păşea atât de uşor încât iarba nu se apleca sub paşii ei. Alături de ea mergea un tânar care îi ajungea pâna la umeri. Îşi ascundea faţa cu mâinile şi plângea cu amar şi se ruga, dar nu ştiu din ce motiv. Mă gândeam că este fiul ei şi m-am revoltat în mine pentru că nu-i e mila de el şi nu-l ascultă.

Însemnare: Se pare că acest tânar era îngerul păzitor al acestei femei moarte. De asemenea apare evident cât de mult le pasă îngerilor pentru noi şi sufletele noastre dar noi nu pricepem asta. După cum se vede rugâciunile lor nu vor fi ascultate dacă moartea ne găseşte în păcate şi nepocaiţi.

Când s-au apropiat de mine, tânărul a căzut la picioarele ei a început să o roage fierbinte şi îndurerat, cerându-i ceva. Aceia ia răspuns dar nu am putut înţelege.
Când s-au apropiat de mine voiam să-i întreb: "Unde mă aflu"?. În clipa aceea, femeia şi-a încrucişat mâinile la piept, şi-a înălţat privirea spre cer şi a zis:
Doamne unde va merge aceasta în starea în care se găseşte?. Eu m-am înfricoşat şi abia atunci am înţeles că murisem că sufletul meu se află în cer şi că trupul mi-a rămas pe pământ. Atunci am început să plâng şi sâ mă îndurerez, şi am auzit o voce care a spus:

Întoarce-o pe pământ pentru faptele bune ale tatălui ei.
O altă voce a zis :M-am săturat de viaţa ei păcătoasă şi mizerabilă. Am vrut s-o şterg de pe faţa pământului fără să se pocăiască, dar s-a rugat pentru ea tatăl său.

Arătaţi-i locul pe care îl merita!"

Îndată am ajuns în iad. Atunci au început să se târască spre mine şerpi de foc înfiorători cu limbi lungi care vărsau flăcări şi alte murdării spurcate. Duhoarea era insuportabilă. Aceşti şerpi s-au înfăşurat împrejurul meu şi totodată au apărut de undeva viermi groşi ca degetul, cu cozi care se terminau în ace şi spini. Aceştia mi-au intrat în toate deschizăturile, în urechi, în ochi, pe mâini, peste tot, şi în felul acesta mă chinuiam, iar eu ţipam cu glas de fiară sălbatică. Dar acolo nu exista nimeni care să mă ajute sau să-i fie milă de mine. Am văzut acolo o femeie care făcuse avort şi a început să se roage la Domnul să aibă milă de ea. Acesta i-a răspuns:

Tu n-ai vrut să Mă recunoşti pe pământ, ţi-ai omorât copii în pântece şi, mai mult, le spuneai oamenlior: "Nu trebuie să naşteţi copii, copiii sunt de prisos!. "Pentru Mine nu există lucruri de prisos. Pentru Mine toate au rostul lor".
Către Mine Domnul a zis: Eu ţi-am dat boala ca să te pocăieşti, dar tu M-ai hulit până la sfârşitul vieţii şi n-ai vrut să mă cunoşti, şi de aceea nici Eu nu te cunosc. Precum ai trăit pe pământ fără Dumnezeu, vei trăi şi aici!"

Deodată toate s-au schimbat şi eu zburam undeva. Duhoarea s-a pierdut, a pierit şi durearea îngrozitoare şi, pe neaşteptate am văzut biserica din locurile mele natale. Uşile s-au deschis şi a ieşit preotul îmbracat în veşminte albe. Stătea cu capul plecat şi o voce m-a întrebat:

- Cine este acesta?
- Preotul nostru.
- Tu ziceai că e pomanagiu dar el e păstor adevărat. Află că chiar dacă este mic în grad, preot obişnuit, Mă slujeşte pe Mine. şi mai află şi alt lucru: dacă acesta nu-ţi va citi rugăciunea de spovedanie, Eu nu te voi ierta.!
Atunci am început să mă rog :
- Doamne întoarce-mă pe pământ am un copil mic.
Domnul a răspuns:
- Ştiu că ai un fiu şi îmi pare rău pentru el.
- Îmi pare rău pentru el, am repetat eu.
Atunci acela a răspuns:
- Mie îmi pare rău pentru voi toţi, de trei ori îmi pare rău. De la toţi aştept să vă treziţi din somnul păcatului să vă pocăiţi şi să vă reveniţi.

Aici a apărut Maica lui Dumnezeu, pe care mai devreme am numit-o "femeie", şi am îndrăznit să o întreb:
- Aici la voi există rai?
Drept răspuns, după aceste vorbe m-am aflat iar în iad. Acum era mai rău ca prima dată. Diavolii alergau în jurul meu şi îmi arătau păcatele strigând:
"Tu ne-ai slujit nouă cât ai fost pe pământ". Au început să-mi citească păcatele: toate erau scrise cu litere mari şi am simţit o frică groaznică. Din gură le ieşeau limbi de foc. Diavolii mă loveau în cap. Cădeau peste mine şi mă ardeau cu limbi de foc. În jurul meu se auzea jale mare şi plânsetele multor oameni.
Când focul s-a înteţit, vedeam totul în jur. Sufletele aveau chipuri înfioratoare: erau schilodite cu gâturile întinse şi ochii scoşi: mă întrebau dacă sunt "tovarăşă" a lor [pare ca erau comuniste] şi dacă voi trăi împreună cu ele. "La fel ca tine am făcut şi noi, ziceau, când eram pe pământ, nu am vrut să-L cunoaştem pe Dumnezeu. Îl huleam şi săvârşeam toate relele păcătuiam şi eram mândre şi nu ne-am pocăit niciodată. Cei care au păcătuit, dar mai târziu s-au pocăit, au mers la biserică, s-au rugat la Dumnezeu i-au miluit pe săraci şi i-au ajutat pe cei ce se găseau în nevoi sunt acolo sus".
[adică în rai cuvânt pe care cei de aici nici nu vroiau să-l rostească]
Eu m-am înfricoşat rău de aceste cuvinte şi mi se părea că mă aflu aici în iad de o viaţă întreagă, iar acestea îmi spuneau că voi trăi împreună cu ei o veşnicie.
După aceea a apărut din nou Preasfânta Născatoare de Dumnezeu şi s-a făcut lumină. Diavolii au luat-o la fugă şi sufletele care se chinuiau în iad au început să strige şi să implore milă:
"Împărăteasă Cerească nu ne lăsa aici"; sau ziceau: Ardem, Născătoare de Dumnezeu şi nu există picătură de apă"
Ea plângea şi spunea printre lacrimi:
Cât aţi trăit pe pământ n-aţi vrut să mă cunoaşteţi şi nu v-aţi pocăit de păcate înaintea Fiului meu şi Dumnezeului vostru, şi eu acum nu vă pot ajuta, nu pot trece peste voia Fiului meu şi Acela nu poate călca voia Tatălui Său. Îi ajut doar pe aceia pentru care se roagă rudele lor şi Sfânta Biserică".

Apoi noi am început să urcăm, şi de jos se auzeau ţipete puternice: "Născătoare de Dumnezeu,nu ne lăsa!"

S-a făcut iarăşi întuneric şi eu mă aflam pe aceeaşi lespede. Încrucişându-şi mâinile la piept Maica Domnului, şi-a înălţat privirea către cer şi a început să se roage zicând:
"Ce să fac cu această femeie, unde să o aşez?" O voce a răspuns:

"Întoarce-o pe pământ prin părul ei!"

Atunci Preacurata Fecioara a plecat în tăcere şi i s-a deschis o uşa dar eu nu vedeam nimic în spatele uşii. după aceea s-a întors ţinând în mâini părul meu şi de undeva au apărut 12 trăsuri fără roţi; se mişcau încet şi eu le urmam. Preasfânta Născatoare de Dumnezeu mi-a dat părul meu, dar eu nu am priceput că m-a atins. Am auzit-o doar spunând ca a doisprezecea trăsura nu are podea. Mi-erea frică să stau în ea dar Maica Domnului m-a împins şi m-a trimis pe pământ.
După toate acestea mi-am revenit şi stăteam conştientă şi priveam. Era ora unu şi jumătate dupî amiază. După lumină aceea toate mi se păreau urâte pe pământ.Atunci i-am zis sufletului meu: "intra în trup!". Imediat m-am aflat din nou la spital şi mergeam spre congelatorul unde se păstrează cadavrele. Acesta era închis, dar eu am intrat înăuntru fără nici o piedică şi am văzut trupul meu mort. Capul îmi era puţin într-o parte, iar mijlocul îmi era presat de alte cadavre. Îndată ce sufletul mi-a intrat în trup am simţit frig puternic. În clipa aceea au băgat înăuntru trupul mort al unui om şi, când au aprins lumina m-au văzut ghemuita, pe când ei de obicei aşează cadavrele cu faţa în sus. Văzându-mă aşa infirmierii s-au înspăimântat şi de frică s-au împrăştiat. S-au întors cu doi medici care au ordonat imediat să mi se încălzească creierul. Pe tot trupul meu existau 8 tăieturi [făcuseră practică pe trupul meu], trei pe piept şi restul pe burtă. După două ore de la încălzirea capului am deschis ochii, dar abia dupa 12 zile am putut vorbi.
A doisprezecea zi dimineaţa mi-au adus micul dejun, pâine prăjită cu unt şi cafea, dar nu am vrut să mănânc şi le-am spus acest lucru [era zi de post]. Infirmierii au plecat iarăşi şi toţi cei din spital au început să-mi dea atenţie. Au venit medicii şi m-au întrebat de ce nu vreau să mănânc. Le-am răspuns: "Staţi să vă spun ce a văzut sufletul meu, Cine nu posteşte în zilele de post va mânca bucate împuţite şi scârboase. De aceea nu voi mânca astăzi şi în nici un post nu voi mânca de dulce".

Mediciii de uimire când se înroşeau când păleau, iar pacienţii mă ascultau cu atenţie. Mai târziu s-au adunat mulţi medici şi eu le-am spus că nu mă mai doare nimic.
Atunci a început să vină la mine multă lume şi eu le povesteam ce am văzut şi le arătam rănile. Poliţia s-a apucat să-i izgonească şi pe mine m-au mutat în alt spital. M-am însănătoşit complet şi i-am rugat pe medici să-mi vindece cât mai repede tăieturile pe care mi le-au făcut în timpul practicii. Atunci m-au aşezat din nou pe masa de operaţie şi când medicii mi-au deschis burta, au zis:

- De ce au operat un om complet sănătos?
Eu i-am intrebat:
- De ce boală sufăr?
Ei mi-au răspuns:
- Intestinele şi stomacul sunt curate ca ale unui copil.
Au venit şi medicii care m-au operat prima dată şi când s-au apropiat au spus:
- Unde este boala ei? Măruntaiele îi erau toate distruse şi mâncate de cancer şi acum e complet sănătoasă.
Le-am răspuns:
- Dumnezeu şi-a arătat mila Lui către mine păcătoasa, ca să mai trăiesc şi să mărturisesc şi celorlalţi ce am văzut şi ce mi s-a întâmplat. Acest Dumnezeu a luat tot ce a fost stricat în mine şi mi-a redat sănătatea; voi spune asta la toţi până voi muri.

Apoi i-am zis medicului:
-Aţi văzut că v-aţi înşelat?
-Nimic nu era sănătos în tine, a răspuns el.
-Ce credeţi acum? l-am intrebat eu.
-Te-a renăscut Atotputernicul.
Atunci i-am zis:
-Dacă credeţi în Acesta, faceţi-vă cruce şi mergeţi la biserică!
Medicul s-a înroşit căci era evreu. Am adăugat:
-Faceţi-vă plăcut lui Dumnezeu!

După aceea am ieşit din spital şi l-am chemat pe preotul pe care mai înainte îl batjocoream şi îl necăjeam, numindu-l pomanagiu. I-am povestit tot ce mi s-a întâmplat şi m-am spovedit şi m-am împărtăşit cu sfintele Taine ale lui Hristos. L-am chemat să-mi binecuvinteze casa, pentru că până atunci în ea împărăţise păcatul, desfrâul, beţia şi batjocura.
În ziua de astăzi, eu, păcătoasa Claudia, în vârsta de 40 de ani, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Împărătesei Cereşti, trăiesc creştineşte. Merg regulat la biserica şi Domnul mă sprijină. Mă vizitează oameni din toate colţurile lumii şi eu le povestesc tuturor câte mi s-au petrecut, câte am văzut şi câte am auzit.Cu ajutorul lui Dumnezeu îi primesc pe toţi, le povestesc la toţi cum eram înainte, ce mi s-a întâmplat şi din ce cauză sunt acum credincioasă.
Slăvit să fie Dumnezeul nostru! Îi povăţuiesc pe toţi să aibă grijă cum trăiesc, pentru că există cu adevărat altă lume şi altă viaţă, iar fiecare va da socoteală pentru lucrările lui pământeşti şi după măsura acestora va avea răsplată sau pedeapsă dreaptă şi veşnică.
Să trăiţi cu toţii creştineşte şi să vă faceţi plăcuţi lui Dumnezeu. Amin.

Extras din cartea: "Vedenii si istorisiri de folos despre viata de dincolo"

NOTĂ: "Cât timp a trăit Claudia L-a mărturisit pe Hristos prin neîmcetate lacrimi de speranţă şi pocăinţă ale inimii sale îndurerate pentru greşelile tinereţii şi ale neştiinţei sale anterioare. Iar cu gura mărturisea tuturor preaslăvita minune a înviereii ei trupeşti şi duhovniceşti.

După ce a somat-o în câteva rânduri să nu mai mărturisească nimic despre aceste înfricoşate şi minunate lucruri, văzând că nu poate să o înfricoşeze şi să o reducă la tăcere, omniprezentul K.G.B. a ucis-o" (Mărturia părintelui Marcu de la Sihăstria-Neamţ, care a vizitat Barnaulul înainte de 1989)

Mărturia acestei femei o puteţi găsi într-o traducere mai bună din limba rusă, şi în cartea "Oameni care au înviat din morţi" la pagina 209 apărută la editura Egumeniţa, 2008, unde este povestită mai în amănunt această minune dumnezeiască.

La sfârşit Claudia avea să noteze: (Despre mine puteţi afla în oraşul Barnaul de pe meleagurile Altaiului, strada Cristkaia 99, Ustinjua (Ustiujianina), Claudia Vasilievna. Anul 1965).

Vezi şi: "Mărturie despre românca Olga, care a murit şi a înviat"

Etichete: Minunile Ortodoxiei |

Sistemul foarte indignat că versurile poetului Radu Gyr au fost cântate de maicile Mânăstirii Petru Vodă de ziua Părintelui Iustin Pârvu

2/20/2011 |

Publicat de admin |

Este vorba despre versurile poeziei "Sfânta tinereţe legionară" scrise de poetul Radu Gyr.

Pe site-ul Hotnews putem citi următoarele:

Doua videoclipuri postate pe youtube.com arata un grup de maicute cintind "Sfinta tinerete legionara" in prezenta arhimandritului Justin Pirvu, staretul Manastirii Petru Voda din Piatra Neamt. Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului - MCA Romania transmite un protest oficial Patriarhiei Romane, atragind atentia asupra "promovarii, in lacasurile de spiritualitate ortodoxa, de catre membrii Bisericii Ortodoxe Romane, a ideologiei extremei drepte".

UPDATE: Reprezentantii Manastirii Petru Voda si cei ai Patriarhiei Romane nu au putut fi contactati pana la aceasta ora pentru a exprima un punct de vedere oficial in legatura cu acest incident.

UPDATE (ora 17:10): Contactat in mod repetat, purtatorul de cuvant al Bisericii Ortodoxe Romane, Constantin Stoica, nu a raspuns la telefon si nici la mesajul HotNews.ro, prin care ii era solicitata o pozitie oficiala in acest caz.

Cele doua inregistrari video, postate pe contul utilizatorului tooberme, arata doua scene relativ identice, datate 2009 si 2011: cite un grup de maicute (autorul sustinind ca sint de la Manastirea Petru Voda) cintindu-i "Sfinta tinerete legionara" parintelui Justin Parvu, la aniversarea a 90 si, respectiv, 92 de ani.

VIDEO Maicute cintind la aniversarea de 92 de ani a lui Justin Parvu (Cintecul "Sfinta tinerete legionara" incepe la minutul 1'52''):

VIDEO Maicute cintind la aniversarea de 90 de ani a lui Justin Parvu:

Cintecul este unul dintre simbolurile miscarii legionare si Garzii de Fier, autorul versurilor fiind poetul Radu Gyr.

Parintele Justin Parvu s-a remarcat intre slujitorii Bisericii drept unul dintre cei mai duri contestatari ai pasapoartelor biometrice. Intr-un comunicat postat pe site-ul Manastirii pe care o conduce, Justin Parvu scrie: "Cei care nu se opun implementarii actelor de identitate electronice si nu vad un pericol in acceptarea lor, trebuie sa fie constienti ca savarsesc un pacat impotriva evidentei Apocalipsei si se fac partasi, mai mult sau mai putin, acestui sistem care incepe sa semene din ce in ce mai mult cu fiara apocaliptica. Dupa cum ne invata Sfanta Scriptura si Sfintele Canoane, avem datoria de a primi pe oricine vine la spovedanie cu duh umilit si dorinta de indreptare. Asadar nu excludem pocainta si indreptarea celor ce au acceptat actele cu cip".

Site-ul Manastirii Petru Voda arata ca in cadrul asezamintului filantropic exista momentan 70 de maicute. Aici functioneaza un orfelinat si un asezamint pentru batrini.

Vom reveni in cursul zilei de duminica cu un raspuns oficial al Patriarhiei Romane.

Comentariu:

După cum vedem se tot caută pretexte pentru a se porni prigoana impotriva Parintelui Iustin Parvu, a obstii Manastirii Petru Voda si a celor ce opun rezistenta declarandu-se impotriva actelor cu cip. Este cunoscut faptul ca Parintele Iustin Parvu este unul dintre putinii duhovnicii care s-au implicat direct impotriva actelor electronice cu microcip declansand o campanie pentru strangere de semnaturi anticip, 1.000.000 de semnaturi care din pacate au fost trecute sub tăcere de catre Presedintele Traian Basescu si ceilalti oameni din sistem. Este clar ca aceste lucruri a deranjat pe cineva. Ceea ce se intampla in momentul de fata se poate traduce ca o razbunarea a sistemului la adresa Parintelui Iustin si a celor ce sunt contra actelor electronice cu cip.

Alte referinţe:

Părintele Arsenie Papacioc a fost internat la spital

2/14/2011 |

Publicat de admin |

Să ne rugăm pentru Părintele Arsenie Papacioc!

Părintele Arsenie Papacioc, duhovnicul mănăstirii Sf. Maria din Techirghiol a fost internat astăzi la Spitalul Judeţean Constanţa. Potrivit medicilor, părintele acuza o stare generală de rău, provocată de probleme urologice mai vechi, agravate de vîrsta înaintată a pacientului, care are 97 de ani. El a suferit o operaţie de prostată tot la Constanţa, în urmă cu 12 ani. Duhovnicul a fost internat pentru 2-3 zile în Secţia Urologie, unde va fi ţinut sub observaţie şi îi este administrat un tratament medicamentos. Medicii au caracterizat starea lui ca fiind bună.

Autor: Sorin Panaite

Etichete: Ştiri |

Sfinţii Părinţi despre geocentrism

2/05/2011 |

Publicat de admin |

7519 ani de la facerea lumii si soarele se invarte in jurul pamantului. Suntem crestini sau umerase?

Sfântul Ioan Gură de Aur: „Căci cei nebuni îşi închipuie că nimic nu stă pe loc, dar aceasta li se pare nu din obiectele văzute, ci din ochii care văd. Deoarece ei sunt nestatornici şi buimaci, ei cred că Pământul se roteşte cu ei, dar el nu face asta ci stă nemişcat. Tulburarea este chiar starea lor, şi nu vreo schimbare a stihiei”

In completarea articolelor:

VIDEO: GEOCENTRISM

Iata si parerea Sfintilor Parinti.

Citez din articolul CONSENSUL SFINŢILOR PĂRINŢI ŞI SCRIITORI BISERICEŞTI ASUPRA GEOCENTRISMULUI:

Sfântul Clement Romanul: „Ziditorul, îndelung răbdătorul, mult milostivul, ţiitorul, binefăcătorul, de oameni iubitorul, învăţătorul curăţiei, cel fără de moarte şi care dăruieşte viaţa veşnică, neasemănatul, care se sălăşluieşte în sufletele celor buni, care nu poate fi cuprins şi totuşi este cuprins, care a ţintuit marea lume2 ca un centru în spaţiu, care a împrăştiat cerurile şi a întărit Pământul.”3
Sfântul Atanasie cel Mare: „Dar Pământul nu stă pe el însuşi, ci este întemeiat pe ape, şi iarăşi, este ţinut la locul său, fiind ţintuit în centrul cosmosului.”4 „…munţii se înalţă, marea se zbuciumă de valuri, vieţuitoarele ei cresc, iar pământul rămâne nemişcat…”5
Eusebiu de Cezareea: „Pământului i-a păstrat locul de la mijloc, dându-i rostul unui centru şi înconjurându-1 cu apele oceanului, ca spre a-i spori frumuseţea prin albastrul straielor, iar mai apoi, făcându-l să fie vatra, maica şi manca6 tuturor vieţuitoarelor de pe cuprinsul lui, udându-l cu roura ploilor şi a susurelor de apă şi rost dându-i să rodească prin pădurile lui şi prin minunatele lui flori, întru sporirea bucuriei vieţii…”7
Sfântul Vasile cel Mare: „Unii filosofi ai naturii spun, cu cuvinte elegante, că pământul stă nemişcat din anumite pricini: din pricina locului pe care îl ocupă în centrul universului şi din pricina distanţei, totdeauna egală cu marginile universului; de aceea nu poate să se încline în vreo parte; aşa că rămâne neapărat nemişcat, pentru că distanţa egală, pe care o are din toate părţile de jur împrejurul lui, îi face cu neputinţă înclinarea în vreo parte. Locul acesta din centrul universului, pe care pământul îl ocupă, nu l-a dobândit nici ca o moştenire, nici prin sine însuşi, ci este locul lui firesc şi necesar… Deci corpurilor grele le este proprie mişcarea înspre jos; iar josul, aşa cum s-a arătat, este centrul. Să nu te minunezi, dar, dacă pământul nu cade în nici o parte; nu cade, pentru că ocupă, potrivit naturii lui, locul din mijloc. Trebuie deci neapărat ca pământul să rămână la locul său…
Vor fi de acord şi cei ce sunt împotriva spuselor mele că pricina care face ca pământul, care este mai greu decât apa, să stea suspendat în mijlocul universului…” 8
„Dar nici, pentru că cei care au scris despre pământ au vorbit multe despre formele pământului, spunând că pământul este asemănător unei sfere… rotunjit egal din toate părţile… -, da, nici pentru aceasta nu voi ajunge să spun că facerea lumii, aşa cum ne-o relatează Scriptura, este de mai puţin preţ, pe motiv că Moise, slujitorul lui Dumnezeu, n-a spus nimic despre forma pe care o are pământul, n-a spus că perimetrul pământului are 180.000 de stadii (o stadie = 147-192 metri), n-a măsurat cât de mult se întinde umbra pe care o lasă pământul…” 9
„În mijlocul Sfintei, unde le era îngăduit preoţilor să intre, se găsea altarul tămâierii, simbolul Pământului aflat în mijlocul acestui cosmos; şi de acolo veneau aburii tămâii.”10
Sfântul Ambrozie cel Mare: „…La ce foloseşte să chibzuim dacă (pământul) atârnă în văzduh sau pe apă, ca de aici să se işte gâlceavă, cum de poate firea cea uşoară şi străvezie a văzduhului să ţină povara pământului sau, dacă atîrnă peste ape, cum de nu se afundă în apă greaua prăvălire a pământului? Sau cum de nu se pleacă înaintea lui unda mării şi nu se revarsă de-o parte şi de alta, urnită din locul său? Încă mulţi au spus că pământul este la mijlocul văzduhului şi că rămâne nemişcat cu greutatea sa… Despre aceasta socotim îndeajuns ceea ce Domnul a grăit către Iov, sluga Sa, când i-a grăit prin nor: «Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Arată-Mi, dacă ai pricepere! Cine a pus măsura lui, dacă ştii? Sau Cine este Cela Ce a întins asupră-i măsura? Sau peste ce s-au aşezat cercurile sale?» (Iov 38, 1; 4-6) Au nu a arătat prealimpede Dumnezeu că toate cu puterea Sa stau, şi nu prin mulţimea, greutatea sau mărimea lor? Căci legea n-a dat-o zidirea, ci ea a primit-o şi primind-o, slujeşte ei. Deci pământul nu stă în mijloc pentru că ar atârna într-o cumpănă dreaptă, ci pentru că măreţia voii lui Dumnezeu îl ţine în frâu prin legea Sa, astfel ca ceea ce este şovăielnic şi gol să rămână neclătinat, precum şi proorocul David mărturiseşte, zicînd: «întemeiat-a pământul pe tăria lui şi nu se va pleca în veacul veacului» (Psalm 103, 5). De bună seamă, Dumnezeu nu este propovăduit aici numai ca Meşter11, ci ca Cel Atotputernic, Care… întru tăria legii Lui… nu-i îngăduie (pământului) a se clătina… Şi nici când citim: «Eu am întărit stâlpii lui», (Psalm 74, 3) nu putem socoti cum că pământul s-a sprijinit cu adevărat pe stâlpi, ci pe puterea care ţine şi reazemă firea pământului. Şi în ce chip stă aşezarea pământului în puterea lui Dumnezeu, cunoaşte şi dintr-aceasta, căci scris este: «Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură» (Psalm 103, 32) şi într-alt loc: «Încă o dată Eu clatin pământul» (Agheu II, 7). Deci nu rămâne nemişcat în strânsorile lui, ci este zguduit adesea la semnul şi porunca lui Dumnezeu (Iov 9, 6), precum şi Iov zice că «Domnul îl zguduie din temelii, iar stâlpii lui se clatină». (Iov 26, 6-8)… Cu voia lui Dumnezeu rămâne, dar, neclătinat pământul şi «stă în veacul veacului» (Eclesiastul I, 4), precum spune Biserica, şi după voia lui Dumnezeu se mişcă şi se clatină. Drept aceea, pământul nu stă sprijinit pe temeliile lui şi nici nu rămâne neclătinat pe reazemul său, ci Domnul îl face să stea şi îl cuprinde cu tăria voii Sale, «că în mâna Lui sunt toate marginile pământului». (Psalm 94, 4) Şi simplitatea aceasta a credinţei biruieşte toate mărturiile…
Căci în ce chip pământul stă atârnat în gol şi rămâne nemişcat din pricina greutăţii sale cumpănite din toate părţile…”12
Sfântul Grigorie de Nyssa: „”Aceasta e cartea facerii cerului şi a pământului”, zice Scriptura13.
După ce au fost create toate câte se văd şi fiecare lucru a fost pus la locul lui deosebit, în aşa fel încât corpurile cereşti îmbrăţişează de jur-împrejur întregul univers, iar cele mai grele dintre ele şi care au tendinţa să cadă în jos, cum sunt pământul şi apa s-au statornicit laolaltă, în mijloc, atunci şi-au luat locul în firea lucrurilor sub forma unei legături şi întăriri a tuturor făpturilor înţelepciunea şi puterea dumnezeiască, singurele în stare să cârmuiască totul printr-o îndoită lucrare: aceea a stării şi a mişcării… căci nici uscatul nu-şi părăseşte starea sa fixă şi nici cerul nu-şi răreşte vreodată viteza mişcării sale circulare.”14
Şi ce îl face pe Pământul cel de jos să fie temelia întregului, şi ce îl ţine statornic în locul său? Ce anume îi supraveghează tendinţa de cădere? Dacă cineva ne-ar întreba despre acestea şi cele asemenea lor, va fi cineva atât de îndrăzneţ ca să făgăduiască vreo explicaţie de acest fel? Nu! Ci singurul răspuns ce poate fi dat de către oameni de bun simţ este acesta: că numai Cel care a făcut toate cele cu înţelepciune poate să dea răspuns despre creaţia Sa. Iar noi „cu credinţă socotim să se fi întemeiat veacurile, cu graiul lui Dumnezeu,”15 cum a spus Apostolul.”16
Fericitul Augustin: „Atunci, fie ca filosofii să nu cuteze a ne tulbura credinţa cu argumente legate de greutatea corpurilor; căci nu mă ostenesc să cercetez de ce ei nu pot crede că un trup pământesc poate să fie în ceruri, în vreme ce întregul Pământ nu atârnă de nimic. Căci pesemne că lumea17 îşi păstrează locul din centru prin aceeaşi lege catre atrage la centrul ei toate corpurile grele.”18

1 Alcătuit de Pr. Dan Bădulescu şi Robert Sungenis
2 Pământul
3 Omilia II, XLV.
4 Împotriva păgânilor, partea 1, 27.
5 Împotriva păgânilor, cartea 1, III, 44.
6 Hrănitoarea, doica.
7 Viaţa Sfântului Constantin cel Mare
8 Hexaemeron, 10.
9 Omilii, IX.
10 Înţelesul mistic al Tabernacolului, cartea V, VI; Sfântul Clement Romanul, Stromata, V.
11 artifex-meşter, artist, creator, autor (n. trad.)
12 Hexaimeron
13 Facere II, 1.
14 Despre facerea omului, 30, 1, 1.
15 Evrei XI, 3
16 Răspuns la Cartea a doua a lui Eunomiu.
17 Adică Pământul.
18 Cetatea lui Dumnezeu, XIII, 18.
sursa:http://www.hexaimeron.ro

Sfântul Chiril al Ierusalimului: „Pământul are aceeaşi proporţie faţă de cer ca şi
centrul faţă de întreaga circumferinţă a unei roţi, căci Pământul nu este mai mult decât aceasta în comparaţie cu cerul: pricepe că primul cer pe care îl vezi20 este mai mic decât al doilea, şi al doilea decât al treilea, căci aşa le-a numit Sriptura…”21
Sfântul Grigore Palama: „Ci precum pământul după a lui fire stă şi apa, când ia deci
întoarcerea cea de jos?…
…Şi pământului celui nemişcat i-a rânduit împrejur, ca unui centru, un cerc foarte sus
aşezat, şi în chip iscusit foarte a legat cerul cel în veşnică mişcare prin cele ce se află la mijloc, pentru ca lumea să rămână şi statornică, şi mişcătoare; căci corpurile în veşnică şi repede mişcare sunt aşezate în cerc, iar ceea ce este nemişcat a primit în mod necesar locul din mijloc, având drept contra greutate pentru mişcarea sa nemişcarea, ca să nu se mişte din loc, în felul unui cilindru, sfera universului.”22
„Iar înţelepţii elinilor zic, cum că cerul se întoarce cu firea sufletului celui lumesc, şi aceasta zic ei cum că învaţă drept şi cu cuvânt… Ci precum pământul după a lui fire stă şi apa, când ia deci întoarcerea cea de jos?”23

Sfântul Grigorie Taumaturgul: „Şi toate cele ce au fost făcute de Dumnezeu pentru om rămân credincioase în acelaşi fel: dacă, de pildă, omul este făcut din ţărână şi în ţărână se întoarce; că Pământul însuşi rămâne statornic…”24
Sfântul Atanasie de Paros: „Şi oarecare cuprindere împrejur este cerul a tuturor zidirilor celor văzute şi nevăzute. Că înlăuntrul lui se cuprind şi puterile îngerilor cele înţelegătoare şi toate cele simţite, stelele şi toate celelalte, împreună cu care şi însuşi pământul, care este ca un punct şi centru către toată lumea. …Căci cu adevărat, sau sferă, sau în chipul sferei, întru care se zice că este şi petrecerea fericiţilor. A căruia partea cea mai de sus este rotocolul lui cel despre toate părţile, iar cea mai de jos este mijlocul, unde cum că şi pământul ca un centru şade nemişcat, şi înţelepţii cei de afară de demult învaţă şi dumnezeiasca Scriptură de asemenea.”25
Luminătorii: poziţia şi mişcarea lor

Sfântul Clement Romanul: „Soarele şi luna, însoţiţi de toate stelele, se rotesc în armonie după porunca Sa, cu mărginirile lor prescrise, şi fără nici o abatere.”26
Pentru că este vădit atât celor necredincioşi cât şi celor nepricepuţi, că mergerea soarelui, care este de folos şi de trebuinţă lumii, şi care este purtat de pronie, se face totdeauna în rânduială; dar mersurile lunii, faţă de cel al soarelui, par celui nepriceput a fi în neorânduială şi nestatornicie în creşterile şi descreşterile ei. Căci soarele se mişcă în perioade statornice şi orânduite: de la el sunt orele, de la el ziua când răsare, de la el noaptea când apune; de la el se numără lunile şi anii, de la el se fac schimbările anotimpurilor; când se înalţă spre regiunile de sus27 domoleşte primăvara; dar când se înalţă în tăria cerului28 dogoreşte vara:iarăşi, în coborâre, el dă cumpănirea toamnei; iar când ajunge la cercul cel mai de jos29, degeră cu frigul iernii din tăria îngheţată a cerului.”30
Sfântul Ipolit Romanul: „Căci ce frumuseţe mai împodobită poate fi decât cea a crugului cerului? Şi ce formă de splendoare înfloritoare decât cea a feţei Pământului? Şi ce este mai lin în mersul său decât carul soarelui? Şi ce mers e mai gingaş decât crugul lunii? Şi ce lucrare mai minunată decât mozaicul adunat al stelelor? Şi ce e mai dătător de provizii decât vânturile anotimpurilor? Şi ce oglindă e mai fără pată decât lumina zilei? Şi ce zidire mai presus decât omul?”31
Sfântul Irineu: „De asemeni soarele, care aleargă în crugul său 12 luni, şi apoi se întoarce la acelaşi punct de pe cerc.”32
Fericitul Ieronim: „Luna s-ar putea prici asupra eclipselor ei şi caznei fără de sfârşit, şi să întrebe de trebuie să treacă în fiecare lună peste orbita anuală a soarelui. Soarele se poate plânge şi să vrea să afle din ce pricină călătoreşte mai încet decât luna.”33
Sfântul Atanasie cel Mare: „Căci soarele este purtat de jur împrejur, şi este cuprins în cerul întreg, şi nicicând nu poate să iasă din orbita sa, în timp ce luna şi celelalte stele
mărturisesc lucrarea acestuia asupra lor…”34

26 Întâia Epistolă către corinteni, XX.
27 La ecuator.
28 La tropicul Racului.
29 Tropicul Capricornului.
30 Pseudo-Clementine, cartea VIII, XLV
31 Cuvânt la Sfânta Teofanie, 1.
32 Împotriva ereziilor, cartea I, XVII, 1.
33 Împotriva pelagianilor, cartea I, 1, 9.
34 Împotriva păgânilor, partea 1, 27.
5

„Căci cine este acela ce văzând înconjurul cerului şi al soarelui şi al lunii, şi poziţiile şi mişcările celorlalte stele35, cum se petrec ele în direcţii opuse şi diferite, dar în acelaşi timp păstrează o rânduială neabătută, poate să se împotrivească adeveririi că acestea nu sunt orânduite de sine, ci au un Făcător deosebit de ele care le rânduieşte? Sau cine văzând soarele răsărind ziua şi luna strălucind noaptea, şi crescând şi micşorându-se fără abatere în acelaşi număr de zile, şi unele dintre stele36, alergând în crugurile lor cu diferite şi multe orbite, în timp ce altele se mişcă fără a rătăci37, poate să nu priceapă că ele au negreşit un Făcător care să le conducă?”38

„Căci prin mila şi puterea Cuvântului dumnezeiesc al Tatălui care stăpâneşte peste toate şi le cârmuieşte, cerul se roteşte, stelele se mişcă, soarele străluceşte, luna îşi face crugul său, aerul primeşte lumina soarelui, eterul căldura aceluia, şi vânturile suflă: munţii se înalţă, marea se zbuciumă de valuri, vieţuitoarele ei cresc, iar pământul rămâne nemişcat…”39
Eusebiu de Cezareea: „Soarele, atotstrălucitorul, care străbate prin vremi, numai pe El Îl ştie de stăpân, şi, plecat în faţa voii Lui, nu se încumetă să se abată din cale. Luna – cu lumina ei mai palidă decât a soarelui – supusă rânduielilor lui Dumnezeu, în unele răspasuri se împuţinează, ca apoi să crească iar la loc. Cerul în frumuseţea sa, scânteind în noianul său de stele (care-l străbat în pâlcuri şi în bună rânduială, pe acelaşi neabătut drum), dă şi el de ştire despre dăruitorul a toată lumina. Aşadar, toţi luminătorii cereşti, la semnul şi la cuvântul Lui se supun împreună aceleiaşi armonii, gonind de-a lungul imenselor lor cruguri pe pista din înaltul văzduhului..
„…Pe el l-a înzestrat cu puterea cunoaşterii, ca să poată îmbrăţişa toate ştiinţele, dându-i spre contemplare până şi alcătuirea cerurilor, învăţându-l ciclurile soarelui, fazele lunii, orbitele planetelor şi poziţiile stelelor fixe.”40
Sfântul Efrem Sirul: Soarele în mersul său te învaţă când să te opreşti din lucru.41
Sfântul Vasile cel Mare: „Dacă soarele, care este supus stricăciunii, este atât de frumos şi atât de mare, dacă este iute în mişcare şi-şi face cu atât regularitate mişcările sale de revoluţie, dacă are o mărime cu dreaptă măsură în univers, încât nu depăşeşte măsura faţă de întregul univers, iar prin frumuseţea lui este ca un ochi strălucitor aşa cum se cuvine creaţiei…”42

„Cu toate acestea, noi vedem înţelepciunea Celui ce cârmuieşte universul, că mută soarele din unele părţi ale lumii în alte părţi, pentru ca nu cumva, rămânând deasupra aceloraşi părţi, să distrugă frumuseţea lumii de prea multă căldură; când îl duce în părţile de miazăzi la solstiţiul de iarnă, când îl mută la semnele care arată ziua egală cu noaptea; şi de aici îl mută iarăşi spre părţile de nord la solstiţiul de vară, încât prin mutarea lui încetul cu încetul în jurul pământului se păstrează buna întocmire a văzduhului…
«Să fie spre semne şi spre vremi şi spre zile şi spre ani».
Despre semne am vorbit. Când Scriptura spune «spre vremi», socot că vorbeşte despre schimbările anotimpurilor: de iarnă, de primăvară, de vară şi de toamnă, a căror revenire regulată ne-o dă mişcarea pe care Dumnezeu a rânduit-o acestor luminători. Se face iarnă când soarele stă mai mult în părţile de miazăzi şi prelungeşte îndelung umbra nopţii peste locurile pe care noi le locuim, încât se răceşte cerul din jurul pământului, iar toţi aburii umezi strânşi în jurul nostru dau naştere la ploi – mari, îngheţuri şi multă zăpadă. Când soarele se întoarce iarăşi din ţinuturile de la miazăzi şi ajunge pe la mijloc, încât să împartă egal timpul între noapte şi zi, atunci, cu cât stă mai mult în locurile cele de deasupra pământului, cu atât mai mult readuce vremea cea bună şi se face primăvară, începătoarea înfrunzirii tuturor verdeţurilor, face de reînvie cea mai mare parte dintre arbori şi tuturor vietăţilor de pe uscat şi din apă le păstrează neamul prin naşterea unora din altele. De acolo soarele o ia la goană spre solstiţiul de vară şi spre părţile de miazănoapte, când se fac cele mai lungi zile. Şi din pricină că stă cea mai multă vreme în văzduh, înfierbântă aerul de deasupra capetelor noastre, usucă tot pământul, şi prin asta ajută la creşterea seminţelor şi grăbeşte coacerea fructelor pomilor; iar când soarele este foarte arzător, face la amiază puţină umbră…
…soarele se îndreaptă spre partea de miazănoapte. Din toate acestea putem presupune cât este de mare căldura lăsată de razele soarelui în aer şi ce rezultate dă.
După vară ne vine anotimpul toamnei, care sfarmă covârşitoarea năduşeală, micşorează puţin câte puţin căldura şi ne apropie de iarnă nevătămaţi, cu ajutorul unei temperaturi moderate; atunci soarele se întoarce din părţile de miazănoapte iarăşi spre părţile de miazăzi.
Acestea sunt rotaţiile anotimpurilor, care, fiind o urmare a mişcărilor soarelui, ne rânduiesc viaţa noastră…
Anul solar, la rândul lui, este timpul cât îl face soarele, prin mişcarea sa, întorcându-se la acelaşi semn de la care a plecat.”43
„…n-a măsurat cât de mult se întinde umbra pe care o lasă pământul când soarele în mişcarea lui se află, aşa-zicând sub pământ, şi nici n-a spus că umbra pământului pe lună dă naştere eclipselor.” 44
Să nu-ţi închipui, omule, că cele ce le vezi sunt fără început şi nici, pentru că cele ce se mişcă pe cer aleargă împrejurul tău în cerc şi pentru că începutul cercului scapă simţurilor noastre, să socoteşti că natura celor ce se mişcă în cerc este fără început.”45

19 Omilia la Tit, III.
20 Al Lunii.
21 Cateheze baptismale, VI, 3.
22 Omilii
23 150 de capete fireşti, teologhiceşti, năravnice şi practice
24 Despre Ecclesiastul, 1, 2.
25 Dogmatica
26 Întâia Epistolă către corinteni, XX.
27 La ecuator.
28 La tropicul Racului.
29 Tropicul Capricornului.
30 Pseudo-Clementine, cartea VIII, XLV
31 Cuvânt la Sfânta Teofanie, 1.
32 Împotriva ereziilor, cartea I, XVII, 1.
33 Împotriva pelagianilor, cartea I, 1, 9.
34 Împotriva păgânilor, partea 1, 27.
35 Aici şi în celelalte citate patristice în sensul de planete! Formularea „stele” include la modul general şi planetele, înţelegându-se acest lucru din context şi din definţia pe care o aveau clară cei din vechime: planetă) corp rătăcitor, ce îşi schimbă în cursul său poziţia pe banda oblică zodiacală (în sens oscilant pe verticală). De asemenea, corp ce are „cerul” său propriu şi traiectorie şi viteză proprie. Stea=corp ceresc staţionar, nu îşi schimbă poziţia ci se roteşte odată cu cerul al 8-lea. Desigur aici nu se încadrează comentele şi stelele căzătoare.
36 Vezi nota 35.
37 Aci sunt chiar stelele.
38 Împotriva păgânilor, cartea 1, III, 35.
39 Împotriva păgânilor, cartea 1, III, 44.
40 Viaţa Sfântului Constantin cel Mare
41 Despre certare şi pocăinţă.
42 Hexaemeron.
43 Hexaemeron.
44 Omilii, IX.
45 Hexaemeron

Surse: Saccsiv, Lupta pentru Ortodoxie

Etichete: Ştiinţă şi Credinţă |

VIDEO - "Dezbaterea" I.N.S.P. pe tema cardului de "sănătate" cu cip

2/02/2011 |

Publicat de admin |

Etichete: acte biometrice / electronice |

Cântare la Întâmpinarea Domnului - Nu pricep Curată

2/02/2011 |

Publicat de admin |

Nu pricep Curată glas III, de Dimitrie Suceveanu

Etichete: Cântări ortodoxe |

ÎPS Bartolomeu s-a mutat în veşnicie

2/01/2011 |

Publicat de admin |

Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu, care se afla internat într-o rezervă specială a Secţiei de Terapie Intensivă din cadrul Clinicii de Chirurgie nr. I din Cluj-Napoca, a decedat luni. Decesul a fost anunţat oficial de Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului.

“Cu regret şi durere în suflet, dar cu nădejdea în mila şi mângâierea care vin de la Dumnezeu, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului anunţă că în ziua de 31 ianuarie 2011, la orele 19.25, Părintele nostru, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu ANANIA, şi-a început călătoria spre Împărăţia Cerurilor”, se spune într-un comunicat remis agenţiei MEDIAFAX, de către Consiliu Eparhial.

Decesul a survenit la Secţia de Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca, precizează sursa citată.

Zeci de clujeni îi aduc un ultim omagiu Mitropolitului Clujului, Bartolomeu Anania

Trupul Mitropolitului Bartolomeu Anania a fost depus la Catedrala Ortodoxă din Piața Avram Iancu. Peste 100 de persoane se află în acest moment acolo, în ciuda orei tîrzii, pentru a-i aduce acestuia un ultim omagiu.

Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania, a încetat din viața în această seară, după o suferință lungă.

Mitropolia a comunicat că Bartolomeu Anania "şi-a început călătoria spre Împărăţia Cerurilor", astăzi, la 19:45, la secţia Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca. "Înconjurat de medici, prieteni, ucenici şi colaboratori apropiaţi, trupul Înaltpreasfințitului Bartolomeu a cedat multiplelor afecțiuni care i-au marcat ultima perioadă de viață. Trupul celui care a fost timp de 18 ani Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului va fi depus în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca (n.red. Adormirea Maicii Domnului, în Piaţa Avram Iancu), unde toţi cei care doresc îi vor putea aduce un ultim omagiu.", mai scrie în comunicat.

"Cel mai mare predicator din Biserica Ortodoxă"

Iată ce spunea poetul Ion Mureşan despre ÎPS Bartolomeu, acum o săptămînă: "Eu îl consider pe Bartolomeu cel mai mare predicator din Biserica Ortodoxă de astăzi. Ştie să facă înţeleasă pilda din Biblie şi să apropie credinţa de om, să o scoată din cărţi şi să o facă omenească. Îmi pare rău că bătrînul e atît de bolnav", spunea Ion Mureşan.

Preot şi scriitor

Născut Valeriu Anania, nume sub care a publicat în decursul vieţii volume de poezii, scrieri religioaze şi dramaturgie, a primit numele de Bartolomeu la 21 ani, în 2 februarie 1942, cînd s-a călugărit la Mănăstirea Antim din București. După o viaţă dedicată Bisericii Ortodoxe, la 2 martie 2006, Sfântul Sinodl-a ridicat la rangul de Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. A primit o mulţime de onoruri, atît din partea universităţilor, cît şi din partea Uniunii Scriitorilor sau altor cercuri literare.

De asemenea, potrivit wikipedia, ÎPS Bartolomeu i-au fost decernate titlurile de Doctor Honoris Causa al Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca (1 iunie 2001), al Universității de Medicină și Farmacie "Iuliu Hațieganu" din Cluj-Napoca (7 iulie 2001); "Cetățean de onoare" al municipiului Cluj-Napoca (25 ianuarie 1996); "Cetățean de onoare" al municipiului Bistrița (martie 2001); "Cetățean de onoare" al municipiului Dej şi Cetățean de Onoare al comunei Vad (2005).

Fundaţia Mitropolitul Bartolomeu

Alături de UBB, ÎPS Bartolomeu Anania a înfiinţat în 2008 fundaţia ce-i poartă numele, al cărei scop principal îl reprezintă acordarea de burse în ţară sau străinătate, tinerilor cu rezultate bune la învăţătură dar cu mijloace materiale reduse. Potrivit site-ului fundaţiei, aceasta a acordat, din 2008 pînă acum 59 de burse, unor tineri din întreaga țară, în valoare totală de 139.000 lei.

Surse: Mediafax, Foaia Transilvană