Articole

Se încarcă...


___





http://vestitorul.blogspot.com/search/label/Paisie%20Aghioritul

Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.
.

Sf. Luca din Elada şi cerbii :)

2/16/2010 | Publicat de admin | Editați postarea

El îşi făcuse o grădina mică, în care a sădit mulţi pomi şi unde semăna seminţe, nu pentru trebuinţa sa sau pentru câştig, ci pentru osteneala trupului său, ca astfel, în toate zilele lucrând grădina cu sudoarea feţei sale, să ostenească. Roadele cele din pomi şi din seminţe le împarţea la cei ce veneau la dânsul, pentru care, uneori umplând o coşniţă mare, o ducea în taină în ţarinile străine ce erau aproape şi astfel, cu ostenelile sale, hrănea pe alţii iar el petrecea flămând. Apoi începuse a veni cerbii în grădina lui şi a-i face supărare, mâncând unele roade, iar pe altele călcându-le cu picioarele. Sfântul îi gonea şi când se întorcea la chilie, cerbii îndata intrau în grădină.

Făcându-se aceasta de multe ori, iar sfântul supărându-se, a ieşit la dânşii şi a zis către unul care era mai în vârsta, ca la o făpturâ pricepută şi cuvântătoare:

"De ce-mi faceţi supărare şi ostenelile mele le pustiiţi, când eu niciodată nu v-am mâhnit pe voi cu nimic? Suntem robi ai unui Domn şi zidire a unui Dumnezeu. Afară de aceasta, eu sunt zidit după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi am putere peste alte zidiri, pentru că toate le-a supus Ziditorul sub picioarele omului. Deci, poruncind, Dumnezeu nu vei trece din locul acesta, ci aici unde stai vei primi vrednică pedeapsă."

Aceasta zicând-o Sfântul, îndată cerbul, lovindu-se ca de o săgeată, a căzut la pământ şi zăcea nemişicat, iar ceilalti fugira toti
Apoi s-a întâmplat atunci, că fugeau vănătorii prin pustie şi l-au văzut de departe şi, repezindu-se la cerbul care zăcea, cu bucurie îl duceau la junghiere (vânatul cel neaşteptat)
Cuviosul, mâhnindu-se pentru cerb, a zis către dânşii:

"Fraţilor, de nici un folos nu vă este vouă cerbul acesta, pentru că nu voi v-aţi ostenit, nici l-aţi vânat, dar se cade mai bine a-l milui, căci a căzut şi zace jos".

Acestea auzind vânătorii, au lăsat cerbul, mirându-se de milostivirea sfântului, iar el, făcând rugăciune, l-a eliberat în pustie întreg şi sănătos.
Etichete: ,
blog comments powered by Disqus
Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
Related Posts with Thumbnails

Arhivă



___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

 Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

 Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

toateBlogurile.ro

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești