Articole

Se încarcă...


___





http://vestitorul.blogspot.com/search/label/Paisie%20Aghioritul

Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.
.

Cartea "Razboiul nevazut", editia din 1826

9/17/2015 | Publicat de admin | Editați postarea

Întru slava Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh a unuia Dumnezeu.

Carte de suflet prea folositoare, ce să numeaşte:

NEVĂZUT RĂZBOIU

Alcătuită adecă mainainte de oare carele înţelept bărbat, iară împodobită mai pre urmă, şi îndreptată cu multă sîrguinţă de prea cuviosul între monahi Chir Nicodim. Întru carea sau adaos de acealaş şi rugăciuni dupre Alfa Bita în chip de icoase cătră Domnul nostru Iisus Hristos, umilicioase şi frumoase. Şi aşa întru acestaş chip întâi sau tipărit greceaşte, la anul, 1796.

Iară acum sau tălmăcit, şi sau şi tipărit şi în limba noastră ceastă românească spre aseamenea folos de obşte.

Îm zilele bun Credinciosului şi de Iisus Hristos iubitoriului domnului nostru Ioan Sandul Sturza Voevod.

Cu blagoslovenia Prea Sfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit al Moldaviei Chiriu Chir Veniamin.

Prin oserdia Prea Cuviosului Arhimandrit şi Stareţ al Sfintei Monastiri Neamţului şi Secului Chir Dometian.

În Sfânta Monastire Neamţul, întru a sa tipografie:
În anul 1826. Luna, lui iunie, în 24.

“Auzi Israile, voi meargeţi astăzi la războiu asupra vrăjmaşilor voştri. Să nu să slăbănogească inima voastră: Nu vă teameţi, nici vă speriaţi, nici vă abateţi dela faţa lor: Că Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce mearge înaintea voastră cu voi, va bate războiu înpreună cu voi asupra vrăjmaşilor voştri, şi vă va mântui pre voi.”

A doa leage. Cap. 20 stih: 3. ( Deut. 20, 3-4 ).


ÎNAINTE CUVÂNTARE

Şi prea dreaptă, şi cuviincioasă iaste numirea ce o ia această cărticică de suflet prea folositoare. Căci, deaca multe din sfnţitele şi de Dumnezeu însuflatele cărţi ale ceii vechi, şi noao scripturi, şau luat numirea îndată dela însăşi lucrurile ce le învaţă: (Aşa, adecă,. Facerea lui Moisi sau numit, fiind că aduce pentru facerea şi zidirea Totului din ce nu au fost: Eşirea, căci arată eşirea fiilor lui Israil din Egipet: Leviticonul, căci cuprinde sfnţitele lucrări ale seminţiei ceii leviticeşti: Ceale patru împărăţii, căci povestesc faptele, şi viaţa împăraţilor: Şi ceale patru Evanghelii, căci scriu vestirile ceale bune, şi mântuitoare ale oamenilor ) Cine nu veade, că şi cartea aceasta potrivit sau numit, NEVĂZUT RĂZBOIU, dela însăşi îndată materia şi lucrurile, la care să îndeletniceaşte;

Că învaţă aceasta, nu pentru vre un războiu simţit şi văzut: Nu pentru vrăjmaşi trupeşti şi arătaţi: ci pentru războiu cel gândit şi nevăzut: Pre care îl ia asuprăşi fieşce carele hristian, îndată din ceasul acela, când să botează, şi să făgăduiaşte înaintea lui Dumnezeu, să se lupte întru dânsul până la moarte pentru dumnezeescul Lui Nume. De unde, şi pentru războiul acesta, aligoriceaşte iaste scris întru Numere: “Pentru aceasta să zice în carte războiu al Domnului.“( 21, 14 ). Şi învaţă pentru vrăjmaşi fără de trup, şi ne arătaţi: cari sînt patimile ceale de multe feliuri, şi voile trupului, şi dracii cei răi şi urâtori de oameni, cari nu încetează zioa şi noaptea de a ne da noao războiu. Precum au zis Fericitul Pavel: “Nu ne iaste noao lupta împrotiva trupului şi a sângelui: Ci, înprotiva începătoriilor, împrotiva stăpâniilor, împrotiva ţiitorilor lumii ai întunearecului veacului acestuia, împrotiva duhurilor răutăţii întru ceale cereşti.” ( Efes. 6, 12 )

Şi ostaşi adecă, cari au abate războiu la războiul acesta, învaţă că sînt toţi hristanii:
Iară voevod al acestora, stă de faţă Domnul nostru Iisus Hristos, însoţit cu toţi miaşii şi sutaşii Lui, adecă cu toate ceatele anghelilor, şi ale sfinţilor: Iară stadie şi unealte de războiu, şi loc, întru care războiul acesta să face, iaste însăşi inima noastră, şi tot omul cel dinlăuntru: Şi vreame a războiului cumcă iaste, toată viaţa noastră.

Dar care sînt şi armele, cu care întrarmează pre ostaşii săi nevăzutul acesta războiu; Ascultă: Coiuful acestora şi măzdracul iaste cea de săvârşită ne credinţă, şi deznădăjduire a lor. Pavăza lor, şi zeaoa iaste, îndrăznirea cea cătră Dumnezeu, şi credinţa cea adevărată. Platoşa şi ceaprazurile lor sînt, cugetarea patimilor Domnului. Brâul lor iaste, depărtarea de patimile ceale trupeşti. Încălţemintele lor sînt, smerenia, şi cunoştinţa neputiinţei lor.
Calcanul lor iaste, suferirea întru ispite şi gonirea trândăviei. Sabia pre carea o ţin cu o mână, iaste, sfinţita rugăciune, atât cea gândită, şi cea grăită, cât şi ceaia ce să face prin cugetare. Şi suliţă cu trei muchii, pre carea o ţin cu ceaialaltă, iaste a nu să învoi cu patima, carea îi luptă pre ei. A o goni pre ia de la sineşi cu mânie: şi a o urâ pre ea, şi a să îngrăţoşa de ea din inimă. Iară zaherea, şi hrane ale acestora, din care au a să înputernici asupra vrăjmaşilor, iaste, Cuminecătura cea adeasea dumnezeeştii împărtăşiri, atât aceii tainice a jertveanicului, cât şi aceii gândite. Şi văzduh luminos şi fără de nor, prin care au a vedea de departe pre vrăjmaşi, iaste, iscusinţa cea dea pururea a minţii, ca să cunoască drept lucrurile, şi iscusinţa cea dea pururea a voirii, ca să voiască pre singură buna plăceare de Dumnezeu, şi pacea şi liniştea inimii.

Aici, aici la nevăzutul acesta războiu sau mai bine a zice, la războiul acesta al Domnului, să învaţă ostaşii lui Hristos amăgirile ceale de multe fealiur, măestriile ceale în multe chipuri, voevoziile şi meşteşugurile ceale cu anevoe de înţeles, care le uneltesc asupra lor războinicii cei de gând, prin simţiri, prin nălucirea, prin lipsirea evlaviei: Şi mai ales, prin ceale patru năpădiri, ce le aduc în vreamea morţii, zic adecă, prin ne credinţă, prin deznădăjduire, prin slavă deşartă, şi prin schimbarea lor întru anghelii luminii. Şi cu urmare, aicea să înţelepţesc şi ei, cum să răsipească şi împrotivă să lupte nişte măestrii ca aceastea ale vrăjmaşilor. Şi aicea să învaţă, carea rânduială şi leage să cuvine a ţinea, şi cât de cu bărbăţie a bate războiu. Şi ca să zic în scurt, din cartea aceasta, fieşce carele om ce îşi iubeaşte mântuirea sa, să învaţă, cum să biruiască pe nevăzuţii săi vrăjmaşi, ca să căştige comori şi vistierii, adecă, fapte bune dumnezeeşti şi adevărate, şi ca să ia daru şi cunună neveştejită: carea iaste, unirea cea cu Dumnezeu, şi în veacul cest de acum, şi în cel viitoriu.

Primiţi dar această carte, o iubitori de Hristos cetitori, cu bucurie şi cu dragoste: şi învăţinduvă dintru dânsa meşteşugul nevăzutului războiu. Sârguiţivă nu numai a bate războiu aşa prost: ci a bate războiu şi dupre leage, şi pre cum să cade, ca să vă încununaţi. Fiind că, dupre Apostolul: “De şi va pătimi cineva, nu să încununează, de nu va pătimi dupre leage”(II Tim. 2,5). Întrarmaţivă cu armele ce vă învaţă pre voi, ca să omorâţi cu dânsele pre vrăjmaşii voştri cei gândiţi şi nevăzuţi: cari sînt, patimile ceale stricătoare de suflet, şi ziditorii patimilor acestora, şi lucrătorii draci. “Îmbrăcaţivă cu toată întrarmarea lui Dumnezeu, ca să puteţi voi a sta împrotiva meşteşugirilor diavolului.” (Efes. 6, 11). Aduceţivă aminte, cum vaţi făgăduit la Sfintul Botez, să vă lepădaţi, şi să bateţi războiu cu satana, şi cu toate lucrurile lui, şi cu toată slujirea lui, şi cu toată pomba lui, care sînt, iubirea de dulceţi, iubirea de slavă, şi iubirea de argint, şi cealelalte patimi. Pentru aceaia şi nevoiţivă, cât puteţi, ca săl surpaţi, ca săl ruşinaţi, şi ca săl biruiţi cu toată săvârşirea. Dar care sînt plătirile şi plăţile, ce aveţi să le luaţi pentru această biruinţă a voastră; Multe, şi mari. Şi auziţile chiar din însăşi gura Domnului carele vile făgăduiaşte în sfiţitul Apocalipsis: “Celui ce biruiaşte, îi voiu da lui să mănânce din lemnul vieţii, care iaste în mijlocul Raiului lui Dumnezeu.” (2, 7) “Cela ce biruiaşte, nu să va ne dreptăţi de moartea cea de a doa.” (2, 11) “Celui ce biruiaşte, îi voiu da lui să mănânce din mana cea ascunsă.” (2, 17) “Cela ce biruiaşte, şi cela ce păzeaşte până în sfârşit lucrurile Meale, îi voiu da lui stăpânire preste neamuri. Şi îi voiu da lui steaoa cea de dimineaţă.” (2, 26, 28) “Cela ce biruiaşte, acesta să îmbracă în haine albe: Şi voiu mărturisi numele lui înaintea Tatălui Mieu, şi înaintea anghelilor lui.” (3, 5) “Cela ce biruiaşte, îl voiu face pre el stâlp în bisearica Dumnezeului Mieu.” (3, 12) “Cela ce biruiaşte, îi voiu da să şază cu mine pre scaunul Mieu.” (3, 21) Cela ce biruiaşte, va moşteni toate: Şi voiu fi lui Dumnezeu, şi el va fi Mie fiu.” (21, 7)

Vedeţi vrednicii; vedeţi plăţi; vedeţi în optita şi mult înflorita şi ne veştezita această cunună; Iară mai vîrtos cununi, care să împletesc voao, fraţilor, deaca veţi birui patimile, şi pre diavolul. Deci la aceasta sîrguiţivă, la aceasta nevoiţivă, şi înfrînaţivă, ca nimenea să nu ia cununa voastră (Apoc. 3, 11). Căci, întru adevăr, ruşine mare iaste, aceia adecă, cari să nevoesc la ceale trupeşti şi dinafară nevoinţe, şi lupte, de toate să se înfrîneaze, ca să ia o stricăcioasă cunună de maslin sălbatic, sau o buruiană ce să numeaşte selinon, sau ramură de cucunariu, sau de finic, sau de dafin, sau de mirsipă, sau de alt sad de acest fealiu: Iară voi, cari aveţi să luaţi acest fealiu de cunună nestricăcioasă, să petreaceţi întru lenevire, şi în nebăgare de seamă viaţa voastră. Şi să vă pleace pre voi la aceasta Pavel, carele zice: “Au nu fiţi, ca cei ce aleargă în stadie, toţi adecă aleargă, dară unul ia darul; aşa alergaţi, ca să apucaţi. Iară tot cel ce să nevoiaşte, de toate să înfrânează. Deci aceia adecă, ca să ia cunună stricăcioasă, iară voi, nestricăcioasă” (I Cor. 3, 24-25), 
Acest fealiu de biruinţă, însă şi aceaste cununi strălucite dobândind, aduceţivă aminte, fraţilor miei, să vă rugaţi cătră Domnul, şi pentru ertarea păcatelor acelora, cari sau făcut voao ajutători al unui bine ca acestuia, prin darea la lumină a aceştii cărţi. Iară mainainte de toate, aduceţivă aminte să vă rîdicaţi ochii la ceriu, şi să daţi mulţemită şi slavă întâiului lucrătoriu, şi însuşi lucrătoriu al biruinţii voastre aceştiea lui Dumnezeu, şi voevodului vostru Iisus Hristos: zicând fieşce carele cătră El aceaia a lui Zorobabel: “De la Tine iaste biruinţa, şi a Ta iaste slava: şi eu sluga Ta.” (Ezdra 4, 59) şi cea a prorocului David: “Fie, Doamne, mărimea, şi putearea, şi lauda, şi biruinţa, şi mărturisirea, şi tăria” (I Cron. 29, 11). 

 Acum, şi în veacii veacilor: Amin !
Ediţia din 1826 în format .djvu (integral cu caractere chirilice) -  DOWNLOAD 

 Alte ediţii: 
- format .PDF arhivat (integral) -  DOWNLOAD 
- format .DOC arhivat (incompletă, fără ultimele trei capitole) -  DOWNLOAD 


Etichete:
blog comments powered by Disqus
Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
Related Posts with Thumbnails


___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

 Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

 Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

 Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

toateBlogurile.ro

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești