Blog † Vestitorul ortodox: Ceruri noi şi pământ nou aşteptăm

Ceruri noi şi pământ nou aşteptăm

1/20/2015 |

Publicat de admin |

Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos îi răspunde ucenicului său Epifanie

- După judecată şi răsplătire – a întrebat iarăşi Epifanie - cum vor fi cerul şi pământul, marea, soarele şi luna? Vor rămâne aşa cum sunt acum, încât să existe noapte, zi, decorul lor material şi animalele? Te rog, dacă voieşti, fă bine şi vorbeşte-mi despre acestea.

- Când va veni ceasul cel înfricoşător al celei de A Doua Veniri a Domnului nostru – a spus Cuviosul – vor fi trimişi patru Arhistrategi cu oştirile lor la cele patru margini ale pământului. Acolo vor sta şi vor aştepta înfricoşătoarea poruncă. Atunci când le va face semn Cel Prea Înalt, fiecare oştire va apuca de o margine a cerului şi va începe s-o înfăşoare şi după ce îl vor aduna tot, vor pleca. Cu privire la aceasta proorocul spune: “Dintru început, Tu Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrurile mâinilor Tale sunt cerurile; acelea vor pieri i-ar tu vei rămânea şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba”(Ps. 101, 26-27).

Aşadar se vor schimba cele cereşti şi cele pământeşti: din vechi vor deveni noi şi din stricăcioase, nestricăcioase. Fără îndoială deci, se vor schimba toate, precum se vor reface din aceeaşi materie trupurile tuturor morţilor şi vor învia nestricăcioase, rămânând veşnice şi nedescompuse. Privitor la aceasta, Scriptura zice: “Am văzut pe Domnul şezând pe tronul slavei Sale, iar dinaintea feţei lui cerul şi pământul au fugit”(Apoc. 20, 11).

Aşadar, atunci când Dumnezeu va învia nestricăcioase şi întregi trupurile oamenilor, din vremea lui Adam şi până la sfârşit, atunci va face cer nou şi pământ nou. Toate vor fi nestricăcioase şi minunate. Gura omenească nu poate să le descrie. Nu vor exista fiare, tâtâtoare şi păsări. Va exista numai zidire desfătătoare şi bine mirositoare ca mirul. Atunci nu va mai exista noapte. Toate luminile vor slăbi şi va străluci o lumină de zeci de mii de ori mai strălucitoare. Domnul va dărui sfinţilor ceva minunat. Îi va învrednici să-i vadă pe îngeri aşa cum sunt, după firea lor, să contemple frumuseţea slavei celei neapropiate a Dumnezeirii Sale şi astfel să se veselească negrăit.

Etichete: Lecturi duhovniceşti, Mărgăritare duhovniceşti, Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos, Vitamine duhovnicesti

Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos îi răspunde ucenicului său Epifanie

comments powered by Disqus.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.