___


Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.

.

Hainele de lumină


Cum erau Adam şi Eva până la căderea în păcat? Această întrebare pare îndepărtată de realitate doar la prima vedere. Sfinţii Părinţi i-au acordat o mare atenţie şi nu au făcut aceasta dintr-o simplă curiozitate. Orice credincios aşteaptă să audă de la Hristos legământul pe care Domnul l-a făcut cu tâlharul înţelept: „Astăzi vei fi cu Mine în Rai” (Luca 23, 43). Dar ce esre Raiul şi ce înseamnă să fii acolo? Nimeni altcineva, în afară de Adam şi Eva, nu cunoaşte mai bine acest lucru.
Protopărinţi noştri au primit harul la creaţie ca pe un dar al lui Dumnezeu, iar creştinii îl pot dobândi doar prin trudă necazuri şi greutăţi. Sfinţi Părinţii definesc trei trepte ale înălţării spirituale. Domnul îl ajută pe om, pentru început, să îşi cureţe inima de patimi, după care îi luminează mintea, făcându-l pe măsura lui Adam, până la căderea acestuia şi, în sfârşit, omul este ridicat la „vârsta deplinătăţii în Hristos” (Efeseni 4, 13). Aşa cum pentru a avea studii superioare este nevoie să termini şcoala primară, gimnaziul şi liceul, la fel şi pentru a avea parte de vederea cea dumnezeiască este nevoie să îţi cureţi inima, să-ţi luminezi mintea şi să te îndumnezeieşti.
Sf. Serafim de Sarov s-a învrednicit de aceste mari daruri. În convorbirea sa extraordinară cu Motovilov, el vorbeşte despre scopul vieţii creştinului: Dobândirea harului Duhului Sfânt. El învaţă preţuirea milei lui Dumnezeu şi pocăinţa de păcate. Sf. Serafim explică toate acestea fiului său duhovnicesc, comparând starea lui Adam de dinainte şi de după căderea acestuia în păcat. După aceasta, în faţa interlocutorului său uimit, marele duhovnic se schimbă la faţă şi se îmbracă în „haină de lumină” în „hainele slavei” care îi acopereau pe primii oameni.
În chipul Sfântului Serafim de Sarov vedem frumuseţea cerească a proropărinţilor noştri şi idealul pentru imitarea acestora. De aceea, această convorbire inspirată de Dumnezeu ne este atât de dragă. Să dăm însă cuvântul celui care a trăit-o: N. A. Motovilov.

- Totuşi eu nu înţeleg de ce pot fi ferm convins că sunt în Duhul lui Dumnezeu. Cum să recunosc de unul singur această manifestare a Sa?
Părintele Serafim a răspuns:
- Ţi-am povestit deja, iubitorule de Dumnezeu, cum sunt oamenii în Duhul lui Dumnezeu... Ce mai vrei să ştii atunci?
- Aş vrea să înţeleg mai bine aceste lucruri,  am spus eu. Atunci părintele Serafim m-a strâns de umeri şi mi-a zis:
- Amândoi suntem acum, părinţele, în Duhul lui Dumnezeu!... De ce nu mă priveşti?
Eu i-am răspuns:
- Nu pot, părinte, să te privesc, pentru că din ochii tăi ies fulgere. Faţa îţi este mai luminoasă decât soarele şi mă dor ochii din cauza aceasta!...
Părintele Serafim a spus:
- Să nu te temi! Ai devenit la fel de luminos ca şi mine. Eşti acum în plinătatea Duhului lui Dumnezeu, căci altfel nu ai putea să mă vezi astfel.
Şi, aplecându-şi capul spre mine, mi-a spus la ureche, încetişor:
- Mulţumeşze-I lui Dumnezeu pentru mila Sa cea mare pe care ţi-a arătat-o. Ai văzut că nici nu m-am închinat, ci am zis în inima mea: Doamne, învredniceşte-l pe acesta să vadă cu ochii trupeşti pogorârea Duhului Tău, pe Care Îl trimiţi robilor tăi atunci când binevoieşti să Te arăţi în lumina Slavei Tale! Şi iată că, părinţele, Dumnezeu a împlinit rugăciunea nenorocitului de Serafim... Cum să nu-I mulţumim pentru acest dar negrăit?! Căci, părinţele, uneori nici marii pustnici nu pot vedea mila lui Dumnezeu astfel. Acest har al lui Dumnezeu a binevoit să mângâie inima ta cea înfrântă, ca o mamă iubitoare, la mijlocirea Maicii Domnului... Atunci, părinţele, de ce nu mă priveşti în ochi? Priveşte şi nu te teme, căci Domnul e cu noi!
L-am privit în faţă după aceste cuvinte şi m-am îngrozit. Închipuiţi-vă că în mijlocul soarelui, în cea mai strălucitoare parte a acestuia, vedeţi chipul celui cu care vorbiţi. Îi vedeţi mişcarea buzelor, schimbarea expresiei ochilor, îi auziţi vocea, simţiţi cum cineva vă atinge pe umăr, dar nu vedeţi aceste mâini, nu vă vedeţi nici pe voi, nici figura aceluia, ci doar o lumină orbitoare care se întinde câţiva metri în jur şi această lumină albeşte totul în jur, ca o pătură de zăpăda...
- Ce simţi acum? m-a întrebat părintele Serafim.
- Simt că este foarte bine! am răspuns eu.
- Cum aşa, ce anume este bine?
Eu răspundeam:
- Simt linişte şi pace, dar acestea nu le pot exprima prin cuvinte!
- Aceasta este, iubitorule de Dumnezeu, a zis părintele Serafim, pacea despre care Domnul a spus ucenicilor: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu... Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte... dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (Ioan 14, 27 şi 15, 19). Iată că unor astfel de oameni Domnul le dă pacea pe care o simţi acum; „pacea lui Dumnezeu, care”, după cuvântul Apostolului, „covârşeşte orice minte”(Filipeni 4, 7). Aşa o numeşte Apostolul pentru că această stare de bine sufletesc din inimile oamenilor nu poate fi exprimată prin cuvinte. Hristos Mântuitorul o numeşte pe aceasta pace a buntăţilor Sale, iar nu pace a lumii acesteia, căci nici un bine pământesc nu poate oferi inimii aşa ceva; ea este dăruită de Însuşi Domnul Dumnezeu şi de aceea se numeşte pace dumnezeiască... Dar ce simţi tu? m-a întrebat părintele Serafim.
- O dulceaţă neobişnuită! am răspuns eu.
Şi el contiună:
- Aceasta este dulceaţa despre care se vorbeşte în Sfânta Scriptură: „Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale şi din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei” (Ps. 35, 8). Iată că această dulceaţă umple inimile noastre şi se revarsă în toate cele dinăuntru ale noastre. De această dulceaţă inimile noastre parcă se topesc şi noi suntem umpluţi de o astfel de fericire, încât nici o limbă nu o poate exprima... Ce simţiţi acum?
- O bucurie neobişnuită în întreaga inimă!
Şi părintele Serafim continuă:
- Atunci când Duhul lui Dumnezeu coboară la om şi-l luminează cu plinătatea Sa, sufletul omului se umple de bucurie, fiindcă Duhul lui Dumnezeu bucură tot de ce Se atinge. Aceasta este aceeaşi bucurie, despre care Domnul vorbeşte în Evanghelie: „Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar, după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume... deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi” (Ioan 16, 21-22). Dar oricâr ar fi de mângâietoare această bucurie pe care o simţiţi acum în inimă. Aceasta este totuşi mică, în comparaţie cu cea pe care Domnul a prezis-o prin gura Apostolului, care spune că: „cele ce ochiul nu a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (I Corinteni 2, 9). Pregustările acestei bucurii ne sunt oferite şi astăzi şi, dacă ele sunt atât de dulci şi produc o astfel de stare de bine şi bucurie sufletească, ce vom spune despre bucuria pregătită acolo, în ceruri, celor care plâng aici, pe pământ? Iată că şi tu, părinţele, ai plâns destul în această viaţă şi, iată, cum te bucură Domnul acum! Trebuie să mai trudim pentru a urca din slavă în slavă, până la vârsta deplinătăţii lui Hristos... Ce mai simţi dar, părinţele?
Eu răspundeam:
- O căldură neobişnuită!
- Cum aşa, căldură, părinţele ? Noi suntem în pădure şi este iarnă, iar sub picioare avem zăpadă... de unde poate fi aici căldură?
Eu răspundeam:
- O căldură ca aceea care este în baie, atunci când se toarnă apă peste pietrele încinse şi ies aburi, încălzind totul...
- Iar mirosul este tot ca în baie ? m-a întrebat părintele.
- Nu, i-am răspuns eu, pe pământ nu există astfel de miros...
Şi părintele Serafim, zâmbind plăcut, a spus:
- Şi eu ştiu, părinţele, acestea la fel, dar te întreb să văd dacă simţi şi tu. Este adevărat, iubitorule de Dumnezeu! Nici o mireasmă pământească nu se compară cu ceea ce simţim noi,  pentru că aceasta este mireasma Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Ce lucru pământesc se poate asemăna cu aceasta? Fii atent însă că mi-ai spus că e cald în jur, ca într-o baie. Uită-te, dar, dacă nu se topeşte zăpada sub noi! Înseamnă că această căldură nu este în afară, ci în noi. Tocmai aceasta este acea căldură, despre care Duhul Sfânt ne face să strigăm către Dumnezeu: Încălzeşte-mă cu căldura Duhului Sfânt! Datorită acestei călduri, pustnicii şi pustnicele nu se temeau de frigul iernii, fiind îmbrăcaţi ca în nişte şube călduroase, în harul cel dumnezeiesc, ţesute din Duhul Sfânt. Aşa şi trebuie să fie, fiindcă harul dumnezeiesc trebuie să locuiască în noi, pentru că Domnul a spus: „Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Luca 17, 21). Prin Împărăţia lui Dumnezeu Domnul Iisus a avut în vedere harul duhului Sfânt. Iată că această Împărăţie a lui Dumnezeu se află acum înăuntrul nostru, iar harul Duhului Sfânt luminează şi ne încălzeşte, înmiresmând cu diferite mirosuri plăcute aerul, îndulceşte simţurile noastre cu dulceaţă cerească, umplând inimile de o bucurie negrăită...”

Meditând la convorbirea minunată a Sfântului Serafim cu fiul său duhovnicesc N. A. Motovilov, nu suntem în stare să-i pătrundem sensul adânc. Pentru aceasta trebuie să trăim faptele relatate. Măcar de ne-am gândi la ceea ce a pierdut Adam şi pentru ce plângea el cu amar!
din cartea „Enigmele eredității", Konstantin V. Zorin


blog comments powered by Disqus
Related Posts with Thumbnails


___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești