-
Postarea zilei - 21 noiembrieAcum 11 ore
-
-
-
Cum se tratează dușmaniiAcum un an
-
Forumuri ortodoxe
Asociatii-Fundatii ortodoxe
 |
Sfânta Împărtăşanie nu e ciorbă!
3/11/2010 | 
Publicat de
admin
[NOTǍ vestitorul]
"Se pare că de la un timp de vreme au apărut asa-zişii "creştini" care văd Sfânta Împărtăşanie ca pe un simplu obicei şi mai grav în conştiinţa lor nici nu o consideră Trupul şi Sângele Domnului. Aceştia însă, în realitate nu sunt creştini şi sunt doar nişte rătăciţi care n-au nimic de-a face cu Ortodoxia şi care habar nu au ce înseamnă a fi ortodox, nici nu cunosc importanţa Sfintelor Taine în Biserica Drept Slăvitoare, nu înţeleg nimic din Sfintele Slujbe, fiind doar nişte băgători de seamă in Biserică şi care dau bine la număr. Personal cred că mentalitatea acestor indivizi este o mare blasfemie faţă de Sfintele Taine să crezi că poţi contracta vreo boală prin Sfânta Împărtăşanie. Consider că orice persoană de acest fel, indiferent de funcţia pe care o ocupă în societate, având pretenţia să fie împărtăşită cu linguriţă individuală săvârşeşte o mare blasfemie necinstindu-L pe Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Prin urmare orice rătăcit de acest fel NU TREBUIE / ŞI NU ARE VOIE SǍ SE ÎMPǍRTǍŞEASCǍ până nu se va vindeca de boala sa şi cu lacrimi şi părere de rău să se pocăiască şi să se spovedească pentru acest mare păcat.
Şi numai după ce se va lepăda cu desăvârşire de această rătăcire pierzătoare de suflet, atunci şi doar atunci, având dezlegare de la un duhovnic drept credincios, să se apropie cu frică şi cutremur de Sfântul Potir cu Cinstitul Trup şi Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos şi numai aşa să poată fi împărtăşit. Sfânta Împărtăşanie fiind Trupul şi Sângele Domnului nu se poate administra creştinilor pentru nici un motiv cu linguriţă de unică folosinţă, ci numai cu sfânta linguriţa de argint ca obiect de cult aşa cum a fost din cele mai vechi timpuri după rânduiala Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.
"Se pare că de la un timp de vreme au apărut asa-zişii "creştini" care văd Sfânta Împărtăşanie ca pe un simplu obicei şi mai grav în conştiinţa lor nici nu o consideră Trupul şi Sângele Domnului. Aceştia însă, în realitate nu sunt creştini şi sunt doar nişte rătăciţi care n-au nimic de-a face cu Ortodoxia şi care habar nu au ce înseamnă a fi ortodox, nici nu cunosc importanţa Sfintelor Taine în Biserica Drept Slăvitoare, nu înţeleg nimic din Sfintele Slujbe, fiind doar nişte băgători de seamă in Biserică şi care dau bine la număr. Personal cred că mentalitatea acestor indivizi este o mare blasfemie faţă de Sfintele Taine să crezi că poţi contracta vreo boală prin Sfânta Împărtăşanie. Consider că orice persoană de acest fel, indiferent de funcţia pe care o ocupă în societate, având pretenţia să fie împărtăşită cu linguriţă individuală săvârşeşte o mare blasfemie necinstindu-L pe Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Prin urmare orice rătăcit de acest fel NU TREBUIE / ŞI NU ARE VOIE SǍ SE ÎMPǍRTǍŞEASCǍ până nu se va vindeca de boala sa şi cu lacrimi şi părere de rău să se pocăiască şi să se spovedească pentru acest mare păcat.
Şi numai după ce se va lepăda cu desăvârşire de această rătăcire pierzătoare de suflet, atunci şi doar atunci, având dezlegare de la un duhovnic drept credincios, să se apropie cu frică şi cutremur de Sfântul Potir cu Cinstitul Trup şi Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos şi numai aşa să poată fi împărtăşit. Sfânta Împărtăşanie fiind Trupul şi Sângele Domnului nu se poate administra creştinilor pentru nici un motiv cu linguriţă de unică folosinţă, ci numai cu sfânta linguriţa de argint ca obiect de cult aşa cum a fost din cele mai vechi timpuri după rânduiala Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.
În continuare voi cita din articolul:
"Este posibil să contractăm o boală prin Sfânta Împărtăşanie?"
"Este posibil să contractăm o boală prin Sfânta Împărtăşanie?"
Acest subiect este foarte, foarte vechi şi această întrebare a fost pusă de multe ori de-a lungul secolelor, toate părţile specificându-şi poziţiile faţă de acest subiect.
Aceasta are de-a face în principal cu credinţa şi nu cu ştiinţele medicale, având în vedere că ne aventurăm pe tărâmul puterilor spirituale şi metafizice care se întinde dincolo de scopul cercetărilor şi al ştiinţei.
Credinciosul se apropie „cu frică, cu credinţă şi cu dragoste” de El care a spus: „cel ce mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne întru Mine şi eu întru el”
Şi credinciosul este convins că se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Se apropie cu căinţă de Sfântul Potir, cupa vieţii, pentru a-L primi pe Hristos, Mântuitorul şi Viaţa din fântâna vieţii şi nu a morţii!
În numele credinţei sale şi cinstei Dumnezeului său, este de neconceput pentru el ca Atotputernicul Dumnezeu, care este dragoste, şi datorită dragostei Sale pentru om S-a urcat pe Cruce, este deci de neconceput ca El să permită vreodată ca vreo boală să se transmită celor ce se împărtăşesc cu propriul Său Trup şi Sânge mai ales că îi sfinţeşte cu acestea! Deci pentru cel ce crede, pentru credincios, nu există nici o problemă!
De aceea, cei ce se îndoiesc şi se tem să nu contracteze vreo boală, toţi cei ce nu cred în esenţa Sfintei Împărtăşanii, cei ce nu au nici un motiv să se împărtăşească, şi ăsta-i dreptul lor, pot să stea departe!
Cu toate acestea trebuie să-i lase în pace pe ceilalţi mai ales că se observă în general că cei fără de credinţă, toţi ateii sunt cei ce, mai mult decât probabil, vor crea o problemă vis-a-vis de pericolele ce se ivesc din Sfânta Împărtăşanie pretinzând a fi foarte îngrijoraţi de bunăstarea credincioşilor. Şi asta include pe cei porniţi împotriva credinţei ortodoxe.
Medical vorbind totuşi, nu există nici măcar un singur caz documentat al vreunui creştin ortodox contractând o boală prin Sfânta Împărtăşanie!
Nici măcar cazul vreunui preot care trebuie să consume ceea ce rămâne în Sfântul Potir după ce se împărtăşesc toţi credincioşii, şi el înghite toate rămăşiţele Sfintei Împărtăşanii, chiar ultima picătură, până la fund, împreună cu orice ar fi căzut din gura credincioşilor în Sfântul Potir.
Nici măcar în vremurile în care tuberculoza măcina populaţia, când sifilisul era o plagă a societăţii şi când lepra scăpase de sub control şi bineînţeles asta este valabil şi în cazul SIDA.
Nu există aici nici un motiv care să necesite implicarea ştiinţelor medicale.
Fără a mai menţiona faptul că, în privinţa Tainelor creştineşti, nu este uşor şi nici nu se cade să implici ştiinţele medicale deoarece Tainele sunt posibile prin energia forţelor spirituale care se plasează în afara dinamicii ştiinţei cât şi a medicinii.
De aceea acest subiect rămâne strict o problemă a Bisericii şi numai Ea poate alege metodologia prin care îşi îndeplineşte misiunea.
Nu există contradicţie între Biserică şi ştiinţă, numai cei ce au motive să lupte împotriva Bisericii susţin acest lucru!
Aceasta are de-a face în principal cu credinţa şi nu cu ştiinţele medicale, având în vedere că ne aventurăm pe tărâmul puterilor spirituale şi metafizice care se întinde dincolo de scopul cercetărilor şi al ştiinţei.
Credinciosul se apropie „cu frică, cu credinţă şi cu dragoste” de El care a spus: „cel ce mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne întru Mine şi eu întru el”
Şi credinciosul este convins că se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Se apropie cu căinţă de Sfântul Potir, cupa vieţii, pentru a-L primi pe Hristos, Mântuitorul şi Viaţa din fântâna vieţii şi nu a morţii!
În numele credinţei sale şi cinstei Dumnezeului său, este de neconceput pentru el ca Atotputernicul Dumnezeu, care este dragoste, şi datorită dragostei Sale pentru om S-a urcat pe Cruce, este deci de neconceput ca El să permită vreodată ca vreo boală să se transmită celor ce se împărtăşesc cu propriul Său Trup şi Sânge mai ales că îi sfinţeşte cu acestea! Deci pentru cel ce crede, pentru credincios, nu există nici o problemă!
De aceea, cei ce se îndoiesc şi se tem să nu contracteze vreo boală, toţi cei ce nu cred în esenţa Sfintei Împărtăşanii, cei ce nu au nici un motiv să se împărtăşească, şi ăsta-i dreptul lor, pot să stea departe!
Cu toate acestea trebuie să-i lase în pace pe ceilalţi mai ales că se observă în general că cei fără de credinţă, toţi ateii sunt cei ce, mai mult decât probabil, vor crea o problemă vis-a-vis de pericolele ce se ivesc din Sfânta Împărtăşanie pretinzând a fi foarte îngrijoraţi de bunăstarea credincioşilor. Şi asta include pe cei porniţi împotriva credinţei ortodoxe.
Medical vorbind totuşi, nu există nici măcar un singur caz documentat al vreunui creştin ortodox contractând o boală prin Sfânta Împărtăşanie!
Nici măcar cazul vreunui preot care trebuie să consume ceea ce rămâne în Sfântul Potir după ce se împărtăşesc toţi credincioşii, şi el înghite toate rămăşiţele Sfintei Împărtăşanii, chiar ultima picătură, până la fund, împreună cu orice ar fi căzut din gura credincioşilor în Sfântul Potir.
Nici măcar în vremurile în care tuberculoza măcina populaţia, când sifilisul era o plagă a societăţii şi când lepra scăpase de sub control şi bineînţeles asta este valabil şi în cazul SIDA.
Nu există aici nici un motiv care să necesite implicarea ştiinţelor medicale.
Fără a mai menţiona faptul că, în privinţa Tainelor creştineşti, nu este uşor şi nici nu se cade să implici ştiinţele medicale deoarece Tainele sunt posibile prin energia forţelor spirituale care se plasează în afara dinamicii ştiinţei cât şi a medicinii.
De aceea acest subiect rămâne strict o problemă a Bisericii şi numai Ea poate alege metodologia prin care îşi îndeplineşte misiunea.
Nu există contradicţie între Biserică şi ştiinţă, numai cei ce au motive să lupte împotriva Bisericii susţin acest lucru!
Alte referinţe: “Cum sa admitem ca preotii sa semene asemenea indoieli?” RASPUNSURILE TRADITIEI LA SMINTEALA PARINTELUI LUCIAN GRIGORE IN CHESTIUNEA LINGURITEI DE IMPARTASANIE
Etichete:
blog comments powered by Disqus
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sf. Justin Popovici
Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.
.png)
Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.
Articole recomandate
-
-
Ea este Maica noastrăAcum 2 zile
-
-
Proloagele din 23 octombrieAcum 4 săptămâni
-
-
-
-
The Rise of Eros Game ReviewAcum un an
-
-
-
Cuvântul anului 2020...Acum 4 ani
-
-
-
-
-
-
Christ est ressuscité !Acum 7 ani
-
De ce e bine să ținem post?Acum 7 ani
-
RaiulAcum 8 ani
-
ORBULAcum 8 ani
-
-
-
-
CARTEA MĂRTURISITORILORAcum 9 ani
-
Vérité et unité de l’EgliseAcum 9 ani
-
-
Îngheţ năpraznic...Acum 10 ani
-
Preotul ca păstor şi terapeutAcum 11 ani
-
-
-
-
-
Revelatia divinaAcum 12 ani
-
-
-
-
-
O povestioară simbolicăAcum 13 ani
-
-
Sfintei Mănăstiri TurnuAcum 13 ani
-
Ne-am mutat!Acum 14 ani
-
Schema monkAcum 14 ani
-
Avem nevoie de catehism ortodoxAcum 14 ani
-
-
-
-
-
reduceriAcum 2 ani
-
-
Tot despre deciziiAcum 8 ani
-
-
CugetareAcum 9 ani
-
-
-
-
Directoare WebAcum 14 ani
-
-
-
-
Parintele Ilie Cleopa:
Profeţia Sf. Nil Athonitul-
