RSS Feed (xml)
Mitropolitul Irineu Mihălcescu s-a nascut pe data de 24.04.1874, la Valea Viei-Buzǎu, (a murit pe data de 03.04.1948, în condiţiii înca neelucidate) apologet, dogmatist si istoric al religiilor, Mitropolit al Moldovei între 1939 şi 1947, prigonit şi scos din scaun de cǎtre noul regim comunist.
Mai jos puteţi citi studiul despre francmasonerie realizat de Î.P.S. Irineu Mihălcescu:
Cuvântul “francmason” înseamnǎ “zidar liber”, iar francmasoneria sau masoneria este o societate secretǎ, care poartǎ acest nume, pentru cǎ în organizaţia şi ritualul ei se serveşte de unelte de care se folosesc zidarii, bunǎoarǎ: de mistrie, echer, ciocan, dreptar, compas etc, pe care le interpreteazǎ în chip simbolic şi împarte pe membrii ei în trei grade sau trepte, cǎrora le dǎ numele de: ucenici, lucrǎtori şi maeştri.
Îndreptǎţirea acestei numiri o întemeiazǎ scribii francmasoni în douǎ feluri :
Unii susţin cǎ francmasoneria îşi trage originea de la Hiram, arhitectul templului lui Solomon. Numirea de Iachim şi Boaz a celor douǎ coloane din templul masonic, cum se numeau şi coloanele din faţa templului lui Solomon, legenda care circulǎ printre francmasoni şi se predǎ ucenicilor la primirea în lojǎ, cǎ adicǎ Hiram a fost ucis de trei ucenici zidari, pentru cǎ el nu a vrut sǎ le spunǎ şi lor cuvântul de ordine al maeştrilor; precum şi simbolismul unora dintre riturile masonice, ar fi dovada de necontestat, cǎ aceasta este obârşia adevǎratǎ a francmasoneriei şi cǎ ea era organizatǎ atunci, pe vremea lui Solomon, aproape la fel ca astǎzi. Dar, chiar francmasoni mai luminaţi recunosc, cǎ acestǎ legendǎ nu era cunoscutǎ în crecurile lor înainte de veacul XVIII, şi cǎ s-a nǎscocit – dupǎ toatǎ probabilitatea – spre a se da mai mare însemnǎtate şi mai mult fast noului înfiinţat grad de maestru.
Alţii susţin cǎ obârşia francmasoneriei s-ar trage de la aşa-zişii zidari liberi ori cioplitori de pietre ornamentale şi constructori ai domurilor monumentale din evul mediu, dar e fapt nediscutat cǎ aceşti zidari nu aveau nimic – din organizarea francmasoneriei propriu-zise.
Cât despre pǎrerile cǎ francmasoneria ar fi aşa de veche ca şi omenirea şi cǎ deci Adam sau chiar Dumnezeu ar fi cel dintâi mason, sau cǎ ea şi-ar avea obârşia în misterele religiei grecilor şi egiptenilor, sau în ordinul templierilor sal al crucii trandafirii (rozǎ) etc; acestea nu pot justifica întru nimic numele de francmason, nici întrebuinţarea uneltelor masonice în francmasonerie.
Obârşia sigurǎ a francmasoneriei dateazǎ din anul 1717 şi ţara în care s-a organizat întâia oarǎ este Anglia. De la introducerea reformei religioase scǎzuse şi în Anglia, ca şi în alte ţǎri, zelul credincioşilor şi al comunitǎţilor pentru înǎlţarea de monumentale biserici. Aceasta a avut ca urmare decǎderea breslei zidarilor liberi care nu mai gǎseau de lucru decât prea puţin. În aceste împrejurǎri critice pentru ei, Ţeofil Desaguliers, predicatorul reformat al Curţii regale, predicatorul James Anderson şi arheologul George Payne, îşi propuserǎ sǎ dea breslei zidarilor liberi altǎ menire şi anume: zidirea unui templu spiritual în inima omului prin cultivarea a ceea ce este “bun, nobil şi frumos”, cu alte cuvinte o moralitate fǎrǎ religie, deci atee şi întemeiatǎ numai pe raţiune. Patru societǎţi de zidari liberi se întrunirǎ în ziua de 24 iunie 1717 într-um restaurant din Londra, unde puserǎ bazele societǎţii “of free Stanes Masons”.
Aceasta a fost ziua întemeierii francmasoneriei albastre sal englezeşti, ori începutul lojelor Sf. Ioan, cum s-a mai numit ea în amintirea Sf. Ioan Botezǎtorul, a cǎrui naştere se serbeazǎ pe 24 iunie.
Ideile masonice au prins repede şi s-au rǎspândit cu iuţealǎ în toate pǎrţile din apusul Europei, câştigând um mare numǎr de membri îndeosebi din pǎtura cultǎ a societǎţii şi chiar dintre capetele încoronate.
Francmasoneria s-a schimbat însǎ la faţǎ şi a luat îndatǎ înfǎţişǎri diferite urmǎrind alte scopuri, datoritǎ elementului jidovesc care a pǎtruns în ea cu duiumul şi a aservit-o intereselor lui naţionale. Într-adevǎr, evreii, care au pus stǎpânire în toate ţǎrile pe finanţe; industrie, comerţ, presǎ etc. nu puteau lǎsa sǎ le scape din mânǎ um instrument de dominaţie aşa de minunat cum avea sǎ fie masoneria încǎputǎ pe mâinile lor. Otrava ateistǎ din însuşi embrionul masonic trebuia înteţitǎ şi exploatatǎ în profitul iudaismului.
Se amestecarǎ deci, în înǎcritul aluat al masoneriei principii disolvante din Talmud, din Cabalǎ şi din magie, se dǎdu simboalelor cultului altǎ interpretare adecvatǎ noilor scopuri puse mişcǎrii masonice, se introduserǎ, ca termeni de exprimare cuvinte jidoveşti şi francmasoneria fu transformatǎ în curând în Sinagoga Satanei. Nu numai cǎ se diformǎ cu totul francmasoneria originalǎ, destul de hibridǎ de la primele ei începuturi, ci s-au înfiinţat o puzderie de noi şi felurite genuri de masonerie de cǎtre isteţii urmaşii ai lui Iuda. Astfel în anul 1756, evreul Ştefan Morin puse în ordine cele 25 de grade ale masoneriei templierilor şi le introduse din America, unde alţi evrei masoni, ca sǎ poatǎ crea venituri mai mari lojelor, le ridicaserǎ la 33 cum au rǎmas pânǎ astǎzi. Um ale evreu, celebrul escroc Iosef Balsamo cunoscut sub numele de Graful Cagliosţro (+1795) a înfiinţat francmasoneria copticǎ cu 90 de grade, şi a primit în loji şi femei.
Alţi trei evrei; fraţii Bedarride din Avignon, au înfinţat francmasoneria numitǎ Misraim, tot cu 90 de grade şi cu idei cabalistice şi cu totul bizare.
Amestecul şi rolul jidovimii în masonerie se vede şi din aceea cǎ în fruntea lojelor din toatǎ lumea stau evrei şi numǎrul cel mai mare al membrilor lor îl formeazǎ jidovimea.
Vezi video: "Pǎrintele Amfilohie Brânzǎ despre planul masoneriei"
din revista "Cuget Ortodox" Nr.9 pe iulie-august, 2009
