Ultimele articole



"N-am crezut să pot ajunge să pot şi cânta şi plânge..."


de Monahul Efrem Sihastrul

"Nu mai sunt cuvinte să poată lăuda
Toată făptura şi zidirea Ta
Muntele, valea, câte sunt în ea,
Cerul şi marea şi inima mea
Toate se-nchină Creatorului
Şi mulţumire aduc Domnului.
Nu mai sunt cuvinte să poată lăuda
Toată faptură şi zidirea Ta
Cerul şi marea, câte sunt în ea,
Muntele, valea şi inima mea
Toate se-nchină Ziditorului
Şi mulţumire aduc Domnului."


Parintele Arsenie Papacioc

Loading...

Parintele Rafail Noica

Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



Loading...
Se încarcă...

O, Marie Preacurată!

Psalmul 145

Psalmul 102

Psalmul 50

Cuvant al IPS Teofan tinut azi la Manastirea Brancoveni de praznicul Sfintilor Martiri Brancoveni


Batranul gradinar - Din minunile Sfantului Ioan de Rila


Minunile scrise de Părinţi în vechile paterice - unele la care au fost chiar martori oculari - sunt vrednice de crezare. Cei care inventează fapte neadevărate sunt daţi anatemei de Sfintele Soboare ale Bisericii.
Nicoleta Ionescu din Bucureşti, profesoară de limba română, citind în urmă cu doi ani viaţa Sfântului Ioan de Rila, s-a îndoit oarecum de o minune săvârşită de Sfântul la mânăstirea sa. În minune se spunea că o ceată de tâlhari turci plănuiseră să jefuiască Mânăstirea Rila, în timp ce primise găzduire în câteva chilii ale mânăstirii. Părinţii se rugau Sfântului pentru ocrotirea lor şi a acelui loc. Peste noapte, Sf. Ioan s-a arătat comandantului tâlharilor în timp ce dormea şi l-a luat la bătaie cu cârja sa. A doua zi, considerând că a fost bătut de un călugăr al mânăstirii, acesta a pus pe stareţ să-i prezinte întreaga obşte. Neaflând pe cel de la care primise bătaie, şi-a aţintit privirea asupra icoanei Sf. Ioan de Rila, spunându-i stareţului: Acest keşiş (călugăr) m-a bătut! Stareţul i-a explicat atunci că acela trăise în urmă cu peste 900 de ani şi că mânăstirea îi aparţinea. L-a întrebat dacă nu cumva a gândit ceva de rău, astfel încât Sfântul Ioan s-a supărat. Înţelegând cum stau lucrurile, căpetenia a părăsit în grabă mânăstirea, împreună cu ceata lui de tâlhari.

Nicoleta şi-a spus doar atât: Atât de aspri să fie sfinţii ? Terminând cartea, la câteva zile, a trebuit să plece la socrii săi împreună cu soţul, într-un sat de pe lângă Caracal. În accelerat un om în vârstă de peste 70 de ani i-a tulburat foarte tare pe călători cu înjurăturile despre cele sfinte, în timp ce vorbea cu alte persoane cunoscute din compartiment. L-au rugat de câteva ori să nu mai înjure. În cele din urmă bătrânul s-a potolit şi-a început să-i întrebe pe cei doi soţi dacă au văzut cândva vreo minune. Le-a povestit el una, legată de tinereţea sa. Omul furase în tinereţe adesea, nu-i era ruşine să recunoască aceasta, însă s-a tămăduit printr-o întâmplare minunată, după care s-a apucat de gospodărie - cultivând legume, pe care şi la vârsta aceasta le trimitea din satul lui de lângă Corabia, tocmai în Ardeal, la Bistriţa. Avea palmele tăbăcite de muncă. Le-a povestit că, odată, furând roadele unui om sărac, într-o noapte, la câteva zile de la cele întâmplate, a primit o bătaie zdravănă de la un bătrân cu barbă, în timp ce dormea în casa sa. Uşile erau încuiate, însă dimineaţa s-a trezit plin de vânătăi, încât nu a mai fost chip să se ridice din pat. A fost dus la biserică pentru Sf. Maslu şi Sf. Spovedanie în câteva rânduri, pe o targă, mai mult mort decât viu. Deschizându-şi ochii, după trei săptămâni, a vâzut, printre sfinţii picaţi pe pereţii bisericii, un bătrân cu barbă, recunoscând imediat în acel sfânt pe cel care îl bătuse. Soţul Nicoletei la întrebat pe grădinar ce sfânt era acela. Nu şi-a adus aminte ştia doar că îl arăta Părintelui cu degetul. A crezut că acel om sărac şi păgubit dăduse acatist la biserică, aşa cum dau oamenii necăjiţi de la ţară, pentru a i se face dreptate. Bătrânului grădinar i-a fost ruşine să-şi recunoască fapta sa către păgubaş, însă, de atunci, s-a tămăduit de patima hoţiei. Nicoleta nu s-a mai îndoit din acel moment de minunea Sfântului Ioan de Rila ori de minunile săvârşite de alţi sfinţi. La coborâre i-au spus bătrânului grădinar săru' mâna.

Gheorghiţă Ciocioi
Related Posts with Thumbnails

Arhivă


Identitate
de Radu Gyr

Eşti Doamne bun, eu pământean si rău
Si-n dragoste nu-ti semăn, nici în milă.
Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău
de par dospit din cer nu din argilă.

Sfinţit pe cruci pe care nu m-am vrut
si de-nvieri pe care nu le-as cere,
nu ştiu: Tu te cobori la mine-n lut
sau eu mă urc spre raiul Tău bând fiere?


................................................................
Vine timpul, şi e foarte aproape când toţi preoţii vor repara bisericile iar alţii vor construi altele noi dar nelucrând ei la sufletul omului vor rămâne bisericile goale, cucuvelele vor cânta într-însele. Roadele slăbirii în dreapta credinţă a teologilor în facultăţi şi seminarii vor fi preoţii care vor fi şi mai slabi ca învăţătorii lor; mai ales în Transilvania Ortodoxia aproape că va dispărea ultima redută va fi Sibiul dar va cădea şi acesta. Dumnezeu nu forţează mântuirea nimănui. Cine are minte să ia aminte.

(Părintele Arsenie Boca)
Talanţii Împărăţiei (pg. 208-209)


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeului-Om Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeul-Om în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Articole recomandate







Persoane interesate

Comentarii

Parintele Cleopa:

Dialog cu un sectant

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Parintele Paulin Lecca