Minunea de la Lavra Pecerska

Lavra Pecerska

Un grup de specialisti care au efectuat o serie de cercetari in Lavra Pecerska din Kiev, s-au ciocnit de un fenomen inexplicabil. Craniile unor Sfinti, inhumati in Lavra, elimina lichid specific unui organism viu. Craniile sunt amplasate in vase de sticla si de argint. „Din cind in cind cite unul din ele incepe sa elimine un lichid uleios si aromat, care este folosit pentru miruirea crestinilor. Virsta unor cranii ajunge la o mie de ani”, a relatat presei unul din cercetatorii fenomenului, scriitorul Anatoli Bernatzki. Profesorul lui Hmelevski, care a condus grupul de experti, afirma ca lichidul este de provenienta organica si nicidecum nu poate fi apreciat drept un produs al descompunerii. In Lavra au mai fost efectuate experiente cu material biologic, si anume semintele de griu. S-a dovedit ca razele emanate de sfintele moaste, sporesc viabilitateasemintelor. Acestea aveau o masa de 2-3 ori mai mare decat cea a materialului de control.

Patriarhul Daniel a fost operat de urgenta

Patriarhul Daniel a fost operat azi de medicii Spitalului Militar. El a suferit o fractură la glezna stângă după oficierea Liturghiei. Starea lui este stabilă acum, dar medicii spun că va rămâne internat aproximativ cinci zile. Operaţia a durat aproape o oră şi jumătate. La ieşirea din Catedrală, pe scările reşedinţei, Patriarhul a călcat strâmb şi şi a fracturat glezna stângă. A fost transportat de urgenţă la Spitalul Militar Central. Medicii i-au montat la gleznă o tijă cu şuruburi. Nu i-au fost atinse ligamentelePatriarhul nu va putea călca pe piciorul stâng şase săptămâni. Operaţia a decurs fără nici un fel de probleme. Echipa medicală a fost condusă de şeful clinicii de ortopedie a spitalului Militar Central. Recuperarea în urma operaţiei l-ar putea împiedica pe Patriarhul Daniel să participe la oficierea slujbei pascale.
Sursa: Realitatea TV

APUS IN RASARIT

Apus in rasarit

Din falnice-ascunzisuri
Rasare un mare Soare
Care prin razele Sale
Sa uste amarnicele tufisuri
de pacate.

Din-nalte zori adanc patrunse
Se strang in foc si jale
Amarnice lacrimi foarte-aprinse
Ce nu pot fi stinse decat inconjurate
cu adancul de iubire.

LUMINA AMARA

Lumina amara

O lumina arzand
In suflet luminand.
Si inima e-n bataie,
Pulseaza ritmatic, viata sa aibe.

Lumina: cuvant cu viata;
Si apele dezgheata.
Dar trist e sufletul fara suflare
Cand isi vede doar fapte amare...

Apocalipsa din luna mai

>>> acum şi pe meleaguri ruseşti...

Cei 29 de membri ai unei secte din Rusia (regiunea Penza) au săpat un adăpost subteran, l-au umplut cu provizii și apă și acum așteaptă apocalipsa, care conform credinței lor va fi în luna Mai a anului viitor. Secta se numește „adevărata biserică ortodoxă rusă” și membrii ei împreună cu 4 copii s-au mutat deja în adăpostul subteran care este prevăzut cu ziduri de beton, o bucătărie și celule de tip monastic. Scrisoarea trimisă autorităților spune că s-au adăpostit de bună voie. De asemena, ei spun că-și vor da foc dacă autorităților vor interveni pentru a-I scoate afară cu forța.
Părintele Piotr, liderul grupului are o anchetă deschisă împotriva sa. Când (dacă) va ieși din adăpost, va fi supus unei evaluări psihiatrice și dacă e sănătos la minte va fi pasibil la o pedeapsă de 3 ani în închisoare.
Părintele Piotr susține că Dumnezeu le-a spus cum să procedeze. În ceruri acum se scrie o carte despre ei, a mai zis el. Oricum, până ajung la ceruri, o să moară de frig. Adăpostul nu are căldură și sunt doar 12-17 grade Celsius înăuntru.
Ce să mai zicem? Păcat de ei! Că e păcat și de un singur individ care moare pentru o minciună!



Secta baricadatã a iesit la luminã

Andreea Romanovschi
Miercuri, 02 Aprilie 2008

14 membri ai grupãrii apocaliptice de la Penza au abandonat grota surpatã de topirea zãpezii.
Paisprezece membri ai sectei Adevãrata Bisericã Ortodoxã Rusã au iesit din ascunzãtoarea lor subteranã în care se adãpostiserã pentru a astepta Apocalipsa, dupã ce tavanul grotei s-a prãbusit. Membrii sectei, 35 la numãr, si-au sãpat ascunzãtoarea anul trecut în regiunea Penza, la circa 650 de kilometri de Moscova, si au coborât în subteran în noiembrie pentru a astepta sfârsitul lumii, care, potrivit lor, ar veni în luna mai, aminteste AFP. Sectantii aveau, oricum, de gând sã iasã la luminã la 27 aprilie, cu ocazia Pastelui Ortodox.

Cei paisprezece, dintre care douã fetiþe, au iesit la suprafaþã la circa douã ore dupã prãbusirea tavanului, determinatã de ploi si topirea zãpezii. În grotã au mai rãmas însã paisprezece persoane, între care si doi copii. Potrivit autoritãtilor locale, unul dintre acestia are numai opt luni. Marti, la ora localã 7.45, douã «camere» ale grotei s-au surpat, determinând 14 persoane sã iasã la suprafatã, a anuntat viceguvernatorul Oleg Melnitcenko. Toate aceste persoane au refuzat însã orice ajutor medical. Autoritãtile au anuntat cã sectantii erau totusi într-o stare bunã de sãnãtate, având în vedere cã au petrecut aproape o jumãtate de an sub pãmânt. Alti sapte membri ai sectei iesiserã din ascunzãtoare vineri, dupã negocieri intense cu fondatorul acesteia Piotr Kuzneþov, numit de adepþi Tata Piotr.

Kuznetov, un inginer în vârstã de 43 de ani, diagnosticat cu schizofrenie dupã ce a anuntat venirea sfârsitului lumii pe baza citirii astrelor, a fost internat într-un spital de psihiatrie. Autoritãtile i-au permis însã sã iasã din spital pentru a negocia cu adeptii sãi. Dupã fondarea sectei, Tata Piotr nu a vrut sã coboare în grotã, explicându-le adeptilor sãi cã el are alte misiuni în viatã.

În Rusia existã peste 80 de secte, însumând între 600.000 si 800.000 de membri. Cele mai multe au fost fondate dupã destrãmarea URSS, pe fondul vidului spiritual lãsat în urmã de cãderea comunismului.

Havila din textul biblic idem Valahia noastra

Mănăstirea Nămăieşti

Capitolul 2, versetul 11 de la Facere

In capitolul 2, versetul 11 de la Facere se spune ca Dumnezeu a facut raiul. Iar din Eden iesea un rau care uda gradina raiului si se impartea in patru brate (Tigru, Eufratul, Gosen şi Phison). Numele unuia dintre ele era Phison. Acesta inconjura toata tara Havila in care se afla..Arheologii sustin sus si tare ca raul acesta este Dunarea si ca tara asta, Havila, este Valahia noastra. Asta inseamna ca avem de-a face cu prima mentiune a unei tari, a unui tinut in Sf. Scriptura. Exista studii intregi despre textul acesta, versetul 11 cap.2 Facere. Asta ca sa vorbim mai adânc e mai complicat. Pentru ca daca este asa, e greu de Europa, de Uniunea asta Europeana Pentru ca atunci nu mai trebuie sa intram noi la ei si trebuie sa vina ei la noi Ca vechimea noastra inseamna ca este 7500 si un pic de ani. Dar mai multe lucruri sunt asa si nu se iau in seama. Spre exemplu Sarmisegetuza are 3000 de ani vechime, î.H., iar Roma are 749.Va sa zica Sarmsegetuza e mai veche decat Roma cu 2300 de ani.

Asta inseamna ca noi de la romani nu am avut ce lua. Pentru ca ei nici n-au avut o civilizatie. Ei au fost niste barbari care au impus si-atat. Daca-i asa suntem foarte obligati .

Spre exemplu invatam la scoala ca cea mai veche scriere, este scrierea sumeriana. Tablitele de la Tartaria langa Sibiu sunt mult mai vechi decat scrierea sumeriana, asta vorbesc de ce afirma oamenii de stiinta. Foarte putini stiu asta. Sfantului Apostol Andrei i s-a spus in limba romaneasca Nemiest. Adica, de aici incolo nu mai este populatie la care sa predice evanghelia.
Unde i s-a spus asta? ...langa Campulung. La Manastirea de astazi Namaieşti (Nemaiest). Sfantul Apostol Andrei care a venit cu corabia, dupa Inaltarea Domnului la cer, la Tomis, la Constanta de astazi. Asta este foarte important. Pentru ca am fost crestinati acum 2000 de ani. Iar vechimea limbii si a poporului nostru nu este de 2000 de ani. Nici de 1000 de ani. Vechimea este pierduta in negura vremii.

Din pacate aceste lucruri nu ne scuza. Nu ne inalta decat in masura in care ne prezentam la inaltime. Noi spunem: Suntem botezati de 2000 de ani, suntem crestini de 2000 de ani. Pe cand ungurii sunt de 1000 de ani si rusii tot de 1000 de ani. Sa fim seriosi, suntem crestini fiecare de la botezul nostru propriu si putem sa facem caz de asta in masura in care ne insiram si noi in sirul acesta de ctitori si voievozi, de oameni seriosi in Romania.

Părintele Nicolae Tănase

ROMÂNII ÎN CĂRŢILE SACRE ALE OMENIRII

Pentru a circumscrie domeniul slujirilor ce ne-au fost încredinţate, de la începutul lumii şi ca atare până la sfârşitul ei, se cuvine să rememorăm felul în care Cărţile Sacre se referă la neamul valahic al cărui nume îl mai purtăm:

Ţara Havilah (Fac. 2.11) consemnată şi de Scrierile Vedice cu numele de Havila este Valahia în care trăim şi astăzi.
Numai steagul vlahilor negri, românii de astăzi, este asemănător curcubeului, semnul legământului lui Dumnezeu cu oamenii de după potop (Fac. 9.8-17).
Foarte important este faptul că în şirul neamurilor de la Sem la Avram este înscris neamul valahic al lui Peleg ca întemeietor al lumii civilizate (Fac 10.25). Reiterarea aceluiaşi arbore genealogic în I Cronici (1,24-27), dar şi în Evanghelia Apostolului Luca (3,34-36) prin dublarea numelui de Peleg cu cel de Falec (a se citi Valac), şi prezenţa vârfului Peleaga în munţii Retezat fac indubitabilă identificarea.
Sintagma teonimică arhetipală Vilah-Vilah, regăsită şi în mitonimul vedic Valak-Hilya atribuit unui mare grup de iluminaţi, a fost codificată de înţelepciunea ebraică sub forma tetragramei sacre YHWH.
Pe seama cuvântului „Dlac” al sintagmei teonimice Volco-Dlac a apărut etnonimul de sine stătător „trac” regăsit în antroponimul Terah, tatăl lui Avram. Tot de la cuvântul „Dlac” derivă etnonimul „dac” sacralizat prin mitonimul vedic Dakşa considerat strămoşul primordial al tuturor fiinţelor lumii şi adorat ca personificare a forţei divine de creaţie.
Citit de la dreapta la stânga, acelaşi cuvânt Dlac, al sintagmei Volco-Dlac, a generat denumirea regatului „Caldeea” (Fac. 11,28-31) şi cuvântul „Caldei” cu înţelesul de teologi (Daniel 2,2-10; 4,4; 5,7; 5,30), ceea ce dovedeşte că regatul a fost întemeiat şi condus de teocraţia Vlahilor Negri.

Teonimul Volco-Dlac, purtând toate sensurile sintagmei teonimice arhetipale Vilah-Vilah de la care provine, justifică atât forma cât şi înţelesul de Marele Preot al cuvântului Vlă-Dică. Cu acelaşi înţeles s-a mai format cuvântul Vesco-vo (= posco-po = episcop = bishop = évęque …) desprins direct din sintagma originară Vlosco-Vlosc.
Numele de al-Ilah, astăzi Allah adorat de urmaşii lui Ismail, primul fiu al lui Avram şi fratele lui Isac, provine tot de la sintagma arhetipală Vilah-Vilah prin omiterea (afereza) literei (fonemului) V.
Sintagma „Fiul Omului” prezentă atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament nu are înţeles în lume decât dacă Fiul este considerat Fiul Unicului Dumnezeu, adică Fiul Celui întruchipat pe vârful Omul din Bucegi, după cum se vede Kogaion al lumii, cuvântul Sfinx având chiar înţelesul de întruchipare.
Atât prin caracteristicile sale de preot al Dumnezeului celui Prea Înalt, care l-a întâmpinat cu pâine şi vin pe Avraam, cât şi prin numele său, Melchisedec aparţine de asemenea complexului religios valahic.
Tot în acest context mai trebuie menţionat că Vaç, numele vedic pentru suflul universal cu atribuţii cosmogonice derivă de la acelaşi arhetip primordial Valac-Valac, bine ilustrat nu numai de simbolurile ci şi de toponimele pământului pe care trăim ca români. Ceea ce astăzi redescoperim cu neîncredere, încă, pe baza postulatului lui Casirrer, Scrierile Vedice consacrau cu 4000 de ani în urmă prin zeificare. Cuvântul Vaç, respectiv Valah, este cifru al logosului universal, atâta doar că ei i-au spus „sufletul lumii” sau „suflul universal”.
Datorită unor descifrări de ultimă oră pe care le datorăm domnului Adrian Bucurescu, limba română trebuie considerată continuatoarea directă a Limbii Curate numită ORO MANISA îndeplinind funcţia de Grai Divin utilizat de zeii geţi (a se înţelege marii preoţi geţi) cu peste 3000 de ani în urmă.

Despre toate acestea la un loc, prin a căror reunire se alcătuieşte un sistem armonios cu centrul în spaţiul carpato-danubiano-balcanic, nimeni nu va mai putea spune „simple coincidenţe”, aşa încât respingerea lor, chiar şi numai prin ignorare, devine un gest culpabil căci, dacă avem de dat Cezarului ce este al Cezarului, avem de dat şi lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu.
Aşadar, prezenţi, sub o formă sau alta, în Scrierile Vedice, în Vechiul Testament şi în Noul Testament, dar şi în Coran românii nu mai pot împărţii cu nimeni responsabilitatea demersurilor care se impun pentru a aşeza pe baze ontologice mişcarea pentru unitatea credinţei ca singura formă de a trăi în mod real sacrul. Avem a ne asuma la nivelul fiecărui individ rolul pentru care trăim în lume, fără de care devenim inutili, numai buni pentru a fi dispreţuiţi, ocărâţi şi hăituiţi de cei care ne sug. Ar trebui să fim „Grădina Maicii Domnului”, dar 80% din avuţia „Grădinii” am dat-o pe mâna jefuitorilor şi continuăm să dăm prosteşte în schimbul promisiunilor deşarte.
De prea multă vreme ne tocăm între noi oferindu-ne pradă Înaltelor Porţi, tocmai fiindcă ne-am pierdut idealul pentru care să ne coaguleze ca naţiune respectată pentru menirea şi aportul ei în lume. Îmbuibarea, oricare ar fi ea, nu poate înlocui IDEALUL, tot aşa după cum sărăcia nu îl poate distruge. Te naşti pentru a deveni om, trăieşti ca om şi mori ca om numai crezând în IDEAL. Restul nu sunt decât mijloace pentru a-l sluji.
Nu putem înlocui idealul cu mijloacele, iar IDEALUL nostru ni s-a dat de la Facerea Lumii, în sensul concret al cuvântului. Suntem singurii care mai putem restitui prezentului istoria sacră a vetrei originare ca primă condiţie pentru Schimbarea la faţă a Europei. În ceea ce ne priveşte întrebarea ni se pune tranşant: a fi sau a nu fi? Ştim să slujim pentru a deveni utili şi respectaţi pentru calitatea prestaţiei sau vom fi desconsideraţi în continuare ca nevolnici?

George Liviu Teleoacă

Muntele Athos

Asezare geografica

Muntele Athos este o mica peninsula de 340 km patrati in nordul Marii Egee si apartine teritorial de Grecia de Nord cu capitala la Salonic. Peninsula atonita are o lungime de circa 30 km si latimea medie de 12 km. De-a lungul ei, peninsula este strabatuta de o culme muntoasa ce se termina cu impunatorul virf al Athosului, inalt de 2030 metri. Capitala Athosului este Careia, iar portul de acces, Dafne.

Manastirea Sf. Pavel

Manastirea Simonos Petra

Manastirea Zografu

Manastirea Xiropotamu


Manastirea Xenopont

Manastirea Stavronikita

Manastirea Pantocrator

Manastirea Sf. Pantelimon

Manastirea Lavra

Manastirea Cutlumus

Manastirea Iviron

Manastirea Hilandar

Manastirea Grigoriu

Manastirea Filoteu

Manastirea Esfigmenu

Manastirea Dochiaru

Manastirea Dionisiu

Manastirea Costamonitu

Manastirea Chelandari

Manastirea Caracalu

Port Iviron Muntele Athos

Istoric

Inceputurile vietii monahale in Athos se crede ca sint din timpul Sf. Imparat Constantin cel Mare (330-337) si al imparatului Teodosie cel Mic (408-450). Timp de cinci secole monahismul atonit s-a dezvoltat in mici sihastrii, primele asezari monahale fiind considerate Vatopedu si Xeropotamu. Viata de obste a fost introdusa de Cuviosul Atanasie Atonitul, care a intemeiat in 963 Manastirea Lavra. Tot in aceasta perioada, Cuviosul Pavel Atonitul a intemeiat Manastirea Sf. Pavel. Celelalte manastiri au fost intemeiate dupa modelul Lavrei pina prin sec. XIV. Perioada de inflorire a monahismului de aici a fost intre anii 963 si 1453, cind Athosul se afla sub directa supraveghere si intretinere a imparatilor bizantini. Dupa caderea Consantinopolului, Muntele Athos a stat cinci sute de ani sub stapinire otomana. In aceasta perioada, grija intretinerii Athosului a trecut aproape in intregime pe seama celor doua tari romane - Moldova si Tara Romaneasca. Domnii romani trimiteau sub forma de danii anuale in bani (mertic), sumele necesare platii birului catre turci (pentru a-si asigura un oarecare statut de libertate), deasemeni pentru intretinere si reparatii. Se pastreaza pina azi numeroase documente romanesti de danie in tezaurul fiecarei manastiri atonite. Dupa secularizarea averilor manastiresti (1863) ajutoarele romanesti inceteaza. In 1912 Athosul intra sub tutela si administratia Greciei, iar in 1926 este declarat republica monahala ortodoxa autonoma in cadrul Greciei. Jurisdictional si spiritual a depins si depinde de Patriarhia Ecumenica de Constantinopol, care aproba orice numiri si schimbari de stareti si supravegheaza viata duhovniceasca.

Organizare administrativa

Muntele Athos se conduce dupa un Regulament Monastic elaborat de Comunitatea celor 20 de stareti (conducerea suprema numita Chinotita) si recunoscut de Patriarhia Ecumenica si de guvernul de la Atena. Regulamentul stabileste regulile de vietuire, drepturile si datoriile manastirilor si calugarilor, precum si conditiile de vizitare a Sf. Munte. In acest regulament se prevede interzicerea sub afurisenie a intrarii femeilor in Sf. Munte, lucru respectat dealtfel de la inceputurile monahismului aici. Dintre cele 20 de manastiri, 17 sint grecesti, una ruseasca, una sirba si una bulgara. Noi romanii, care am facut cele mai multe donatii in Athos, nu avem o manastire a noastra, ci doar doua schituri: Prodromul si Lacu. Alegerea membrilor Chinotitei (legislativului) si a Epistasei (executivului) se face in Biserica Protaton din Careia. Din partea guvernului grec este numit un guvernator recunoscut de Chinotita. El are la dispozitie un numar de politisti si un pluton de militari.

Muntele Athos Randuiala slujbelor

Utrenia se incepe la ora doua dupa miezul noptii. La ora unu bat clopotele pentru desteptare. Pina la doua toti calugarii isi fac canonul la chilie. Intre doua si cinci se face slujba Utreniei si Sf. Liturghie, dupa care calugarii se retrag la chilii pentru doua ore de odihna, iar apoi ies la diferite ascultari de obste.
La orele patru dupa amiaza, se face Vecernia, apoi se serveste masa si iarasi se aduna la biserica pentru Pavecernita si acatistul Bunei Vestiri. De la opt seara la unu noaptea, se merge la odihna.

Vestitorul TV

Căsătorie de probă

Părintele Nicolae Tănase:

Părintele Arsenie Boca despre bogăţie

Dacă de fapt şi de drept, proprietatea şi stăpânia lumii e a lui Dumnezeu, atunci omul e numai un fel de chiriaş, un fel de administrator şi nicidecum proprietarul absolut al lumii. Că, de se va crede stăpân absolut al lumii, seamănă cu credinţa îngerului nebun. Pentru ca să înfrâneze pe om de la o căderea ca aceasta, Dumnezeu l-a numit iconom nedrept, pe de o parte, pe motivul că n-are proprietatea absolută, ci numai proprietatea relativă; iar pe de altă parte, ca să-l ferească de căderea în nebunia îngerului rău. Aşadar, de îndată ce se dă pe sine proprietar absolut al lumii, se ciocneşte cu Dumnezeu, Îl tăgăduieşte, Îl înlătură, Îl expropriază, şi cu asta crede întocmai ca Lucifer. Nu-şi dă seama bietul om că, primind ispita, va fi zdrobit sub dărâmăturile propriei sale iubiri nebune.
Când omul se lipeşte de făptură, de avuţie, de slavă, acestea i se fac mamona, care însemnează bani sau bogăţii. Deci nu poţi sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Cu toate acestea, Dumnezeu laudă pe iconomul pârât, care şi-a făcut prieteni din mamona nedreptăţii, şi-i făgăduieşte că‑l va primi în împărăţie când o va isprăvi de risipit, după legea dumnezeiască a iubirii de oameni – se înţelege că e vorba de risipirea mamonei. De aici putem scoate înţelesul bogăţiei: nu sărăcia te mântuieşte, nici bogăţia nu te osândeşte; şi precum nici bogăţia nu te mântuieşte, aşa nici sărăcia nu te osândeşte, ci precum ai sufletul şi faţă de bogăţie şi faţă de sărăcie. Eşti sărac şi zorit cu gândul după avuţie, iată că nu te mântuieşte sărăcia. Eşti bogat, dar desfăcut cu inima de bogăţia ta, iată că nu te primejduieşte bogăţia ta. Faptul cum stai cu sufletul: şi faţă de una şi faţă de alta, de asta atârnă mântuirea sau osânda ta.
Nici bogăţia, nici sărăcia în sine n-au calitatea de a osândi sau ferici pe planul veşniciei. Atitudinea sufletului faţă de ele este cea care determină veşnicia. Pot fi bogaţi care se mântuiesc şi pot fi săraci care nu se mântuiesc sau se osândesc. Dincolo de cele văzute, poate în fondul lor, este Raiul şi Iadul, două eternităţi paralele, cu o prăpastie de netrecut între ele.
Bietul Dumnezeu, săracul, n-are unde să-şi plece capul, că bogaţii şi pana cea vicleană a cărturarilor (Ieremia 8, 8) lumii acesteia L‑au expropriat din dreptul de proprietate şi autor al lumii. Cine ştie, dacă nu cumva I-a rămas totuşi dreptul să se supere pe ei şi să le măture toate gândurile cu mamona lor cu tot. Căci dreptul de proprietate derivă din atributul de autor, mai mult ca din actul de proprietate. Deci, când clatină Dumnezeu mamona, e semn că n-a fost iconomisită bine de oameni, şi le cere socoteală; a zis doar: „Fii celor săraci ca un Tată!” (Înţelepciunea lui Isus Sirah). Deci, fiind în drepturile absolute peste valoarea economică, poate să-şi pună iconomi pe cine vrea, chiar şi pe cei ce-L tăgăduiesc. Cu această orânduire atotputernică, prin care Dumnezeu Îşi lucrează voia Sa, întrebuinţând chiar şi pe vrăjmaşii Săi, ca să-i trezească din împietrirea inimii cu care ţin Lazării la poartă.
Câtă vreme iconomisim averile după legea iubirii de oameni, Stăpânul averii ne-o menţine. Dar, dacă uzurpăm dreptul lui Dumnezeu şi punem altă lege în iconomia lumii, avuţia se ia de la noi sau se risipeşte. Cu orice altă lege decât cea a lui Dumnezeu avuţia se risipeşte.
Părinţii au zis că singura noastră avuţie cu adevărat sunt păcatele. Căci, după ei, nu eşti proprietarul decât al lucrului pe care l-ai făcut din nimic. Iar, împlinind condiţia asta, din nimic Dumnezeu a făcut făptura, iar făptura a făcut păcatul.
Nu poţi propovădui Împărăţia Cerurilor cu plumbul materiei pe aripi. Poate că şi de aceea mai clatină Dumnezeu bogăţia bogaţilor, ca totuşi să se mai mântuiască unii din ei.
Noi însă să ne îmbogăţim în Dumnezeu: cugetându-L, iubindu‑L, împărtăşindu-ne cu El, silindu-ne a gândi şi a iubi ca El, între toate împrejurările vieţii. Iată adevărata bogăţie, care nu se va lua de la noi.
La două feluri de oameni le-a zis Dumnezeu „nebuni”: la cei ce „zic că nu este Dumnezeu” (Psalmul 52, 1) şi bogaţilor, cărora stomacul e tot dumnezeul lor (Filipeni 3, 19).
Am băgat de seamă umblând că aproape la toate porţile bogaţilor a pus Dumnezeu câte un Lazăr. La mulţi le-a arătat şi le-a atras aminte de rostul lor. Bubele lui Lazăr şi toată mizeria lui cutremură fireşte, dar groaza ne cuprinde când sub strălucirea trupească a bogatului, vedem ascunsă neagra mizerie a unui suflet fără nici o virtute, fără nici o bunătate, un om decăzut al tuturor păcatelor, bubele spurcăciunii, pe care nu i le ling nici câinii. Pe acestea i le gâdilau dracii.