- Care este esenţa soarelui - a întrebat iarăşi Epifanie - şi care este înfăţişarea lui ? Căci l-am văzut zugrăvit în Biserică având formă de om. Unii, desigur, cred că are faţă omenească.
Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos zise:
- Să nu le crezi pe acestea! - a răspuns Cuviosul. Soarele nu are înfăţişare omenească. Dacă vrei să înveţi despre esenţa lui, ascultă: "A zis Dumnezeu să fie luminători pe tăria cerului; şi a făcut Dumnezeu pe luminătorul cel mare pentru stăpânirea zilei" (Fac. 1, 14-16). Aici este vorba de soare, adică de focul material, de cercul de foc pe care l-a aprins Dumnezeu şi este nestins. Mulţi, cu oarecare meşteşug, au luat din el energie şi au întrebuinţat-o pentru a aprinde foc, pentru a pregăti mâncare şi pentru alte folosinţe.
Îţi voi vorbi şi despre mărimea lui. Circumferinţa lui este incomparabil mai mare decât cea a Cetăţii împărăteşti. Pare însă mic, deoarece se află la o distanţă imensă de pământ. Înlăuntrul său se află îngerul Domnului care îl conduce. Ascultă de poruncile lui şi aleargă spre apus, urmând cale dreaptă, totdeauna cu aceeaşi mare viteză. Aleargă neobosit zi şi noapte.
Când ajunge la apus, coboară din cer. După aceea, pe durata nopţii, parcurge semicercul sudic al pământului, urmând râul circular pe care se sprijină cerul ca o boltă. Astfel ajunge la răsărit, când urcă iarăşi pe tăria cerului şi răsare.
Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos zise:
- Să nu le crezi pe acestea! - a răspuns Cuviosul. Soarele nu are înfăţişare omenească. Dacă vrei să înveţi despre esenţa lui, ascultă: "A zis Dumnezeu să fie luminători pe tăria cerului; şi a făcut Dumnezeu pe luminătorul cel mare pentru stăpânirea zilei" (Fac. 1, 14-16). Aici este vorba de soare, adică de focul material, de cercul de foc pe care l-a aprins Dumnezeu şi este nestins. Mulţi, cu oarecare meşteşug, au luat din el energie şi au întrebuinţat-o pentru a aprinde foc, pentru a pregăti mâncare şi pentru alte folosinţe.
Îţi voi vorbi şi despre mărimea lui. Circumferinţa lui este incomparabil mai mare decât cea a Cetăţii împărăteşti. Pare însă mic, deoarece se află la o distanţă imensă de pământ. Înlăuntrul său se află îngerul Domnului care îl conduce. Ascultă de poruncile lui şi aleargă spre apus, urmând cale dreaptă, totdeauna cu aceeaşi mare viteză. Aleargă neobosit zi şi noapte.
Când ajunge la apus, coboară din cer. După aceea, pe durata nopţii, parcurge semicercul sudic al pământului, urmând râul circular pe care se sprijină cerul ca o boltă. Astfel ajunge la răsărit, când urcă iarăşi pe tăria cerului şi răsare.