Convingerile Părintelui Paisie în privinţa buletinelor şi îndosarierii electronice au rămas aceleaşi până la adormirea sa întru Domnul

Fericitul Stareţ Paisie a avut dintru început faţă de aceste subiecte o poziţie întemeiată pe învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi. Stareţul văzând răspândirea statornică a lui 666, precum şi înmulţirea acţiunilor ce pregătesc venirea şi lucrarea lui Antihrist, a început să vorbească despre acestea, fie răspunzând la întrebările pline de îngrijorare ale credincioşilor, fie deşteptând - mai ales la cei competenţi – conştiinţele, îndemnându-le la veghere şi nevoinţă, dar şi insuflând nădejde şi credinţă în biruinţa finală a Mielului şi a celor afierosiţi Lui. Mai târziu, suferind din pricina interpretărilor greşite pe care le făceau unii – câţiva din sânul Bisericii – ce conduceau prin această tactică tacită la confuzie şi înşelare, şi, silit fiind de dragostea sa pentru popor şi pentru Adevăr, a fost nevoit în martie 1987 să-şi expună în scris convingerile – lucru pe care îl făcea foarte rar – punându-i titlu „Semnele vremurilor – 666”. În acest text deosebit de important, cu simplitate, dar în acelaşi timp şi cu profunzime teologică, printre altele:

1. Vesteşte dintru început, pentru ca să alunge orice frică şi nelinişte, „însorirea dumnezeiască”, care va domni după scurta „furtună diavolească”.
2. Dă pe faţă sclavia mondială a lui Antihrist ascunsă în mod viclean sub masca „libertăţii”, „siguranţei”, „asigurării de servicii”...
3. Descoperă în chip profetic uneltirile înainte-mergătorilor lui Antihrist, făcute pentru a impune cu forţa încrustarea peceţii acestuia.(adică cu de-a sila n.n.)
4. Declară fără ocolişuri – întemeindu-se pe Apocalipsa Sfântului Evanghelist Ioan şi pe Scrierile Sfinţilor Părinţi – că cel care primeşte pe 666 primeşte pecetea lui Antihrist şi că prin aceasta el se leapădă de „pecetea Sfântă a lui Hristos care i s-a dat la Sfântul Botez” alungând astfel dinlăuntrul său „harul dumnezeiesc a lui Hristos” – chiar dacă, amăgindu-se pe sine, susţine că „are înlăuntrul său pe Hristos” – se dezbracă de „puterea Cinstitei Cruci”, făcând-o nelucrătoare.
5. Cu argumente din Sfânta Scriptură, din cuvintele sfinţilor şi din istoria bisericească, combate interpretările „gnostico”-sofistice şi „soluţiile” iezuite de tipul: „Aceasta (pecetea exterioară) nu este nimic, ajunge numai să credeţi lăuntric”, „Eu voi primi pecetea cu 666 şi voi pune şi o cruce pe ea”,”Eu voi pune pecetea pe frunte şi voi face şi o cruce peste ea” şi altele asemenea.
6. Declară într-un mod de netăgăduit, ca unul ce are putere, întemeindu-se pe experienţele sale dumnezeieşti, că: „Numai cele care primesc sfinţire se sfinţesc”, Aceasta este, după smerita noastră părere, cea mai importantă contribuţie teologică a textului său.

Stareţul a dat binecuvântarea de a fi publicat acest text al său şi, văzând de mai înainte intenţiile unora de a-l falsifica, a îngăduit ca el să fie mai întâi fotocopiat şi apoi publicat, astfel încât scrisul său să asigure pe viitor, autenticitatea textului. În ciuda tuturor acestora, după moartea Stareţului s-au aflat unii, care să vorbească şi să scrie lucruri neadevărate despre el. Printre altele, au spus că stareţul ar fi fost influenţat de alţii în formularea acestor convingerii ale sale (notă vestitorul) aşa susţin şi la noi unii cum că, Părintele Justin Părvu, marele duhovnic de la Petru Vodă este manipulat de alţii în convingerile sale despre actele cu cip, însă aceste teorii sunt neîntemeiate, deoarece se poate vedea clar că acestea sunt doar nişte sofisme care fac parte din strategia vrăjmaşului ale cărui metode de a produce confuzie în rândul credincioşilor şi de a-i înşela de cele mai multe ori se aseamănă) şi că mai târziu le-a schimbat. Ei puneau la îndoială chiar şi autenticitatea scrisului Stareţului! Atunci Ieromonahul Isaac a răspuns îndată, publicând o broşură ce cuprinde fragmente dintr-o convorbire cu Stareţul Paisie, înregistrată mult mai tărziu după tipărirea textului „Semnele vremurilor”, în care el îşi susţinea cu fermitate convingerile. Înaintea convorbirii cu Stareţul, părintele Issac a aşezat o mică introducere, în care accentua poziţia faţă de acest subiect, pe care Părintele Paisie şi-a păstrat-o cu statornicie până la adormirea sa.

De asemenea, părinţii care au trăit alături de el şi cei de la Mânăstirea Kutlumuş – de care aparţine chilia Stareţului Panaguda – au trimis unui periodic bisericesc o scurtă scrisoare pentru a restabili adevărul, deoarece acest ziar publicase în nenumărate râmduri articole mincinoase şi înşelătoare cu privire la poziţia Stareţului Paisie faţă de subiectul în cauză.
Urma ca, după încheierea seriei de articole eronate, să fie trimis un răspuns mai pe larg, incluzând semnalarea tuturor înşelăciunilor apărute în ele. Redacţia ziarului însă, după ce că a întârziat publicarea epistolei trimisă de părinţii aghioriţi, într-un târziu a publicat-o alături de o lungă replică sofistă a unui fidel colaborator, înştiinţând într-un mod cât se poate de „democratic” că nu va mai tipări nimic legat de acest subiect!

În continuare, vom reda textul autentic al Stareţului, fragmente înregistrate din convorbirea cu Părintele Paisie şi epistola Părinţilor aghioriţi.

Extras din cartea:
"Cuviosul Paisie Aghioritul - Mărturii ale închinătorilor"

• (1) Aici puteţi citi - Scrisoarea Părintelui Paisie referitoare la "Semnele vremurilor, 666"
• (2) Aici puteţi citi - Convorbirea Părintelui Paisie Aghioritul cu credincioşii înregistrată în anul 1992 şi care ulterior a fost publicată şi intr-o broşură de către Ieromonahul Isaac
• (3) Aici puteţi citi (Dreptul la replică) Răspunsul Părinţilor Aghioriţi către ziarul "Presa ortodoxă" în legătură cu minciunile publicate într-un articol al ziarului din data de 26.09.’97