Articole



___





http://vestitorul.blogspot.com/search/label/Paisie%20Aghioritul

Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.

.

Despre cele trei forme ale ereziei


Dragii mei, putem deosebii ereziile, nu doar din punct de vedere dogmatic, ci vom vedea că erezia a pătruns şi în Sfânta Evanghelie, prin răstălmăcirea acesteia. Astfel, dacă privim erezia la modul general, putem spune că o întâlnim sub trei forme.

În primul rând, este erezia la nivel dogmatic, atunci când această rătăcire se referă la adevărul dogmatic, sau adevărul de credinţă, care nu poate fi înţeles de mintea umană. Se referă la tot ceea ce Dumnezeu ne descoperă. Mai întâi de toate, se referă la dogma Sfintei Treimi, iar mai apoi, la dogma Hristologică, adică, la acele învăţături în legătură cu Persoana Lui Hristos, dar şi la alte dogme pe care Sfânta Scriptură (care este cuvântul Lui Dumnezeu) ni le descoperă.

În al doilea rând, este vorba despre erezia care se distinge la nivel moral. Este vorba despre acele abateri de la credinţă care se referă la legea morală pe care Evanghelia o propovăduieşte. De exemplu, atunci când Dumnezeu spune ,,să nu furi”, omul, în mintea sa răstălmăceşte această învăţătură şi zice: ,,Munceşte ca să mănânci, şi fură ca să ai”. Iar aceasta este erezie. Când Dumnezeu îi spune omului ,,să nu desfrânezi”, omul ,,înţelege” cu totul altceva şi zice: ,,Omul este plăsmuit ca să se înmulţească, fie căsătorit, fie necăsătorit”. Iarăşi, aceasta este erezie. Aşadar, aceia care susţin legătura trupească dintre bărbat şi femeie, înainte de căsătorie, aceia sunt eretici, în lumina legii morale a Evangheliei.

În al treilea rând, este aspectul social al ereziei. Aici se înscriu concepţiile sociale ale diferitelor sisteme de organizare socio-umană cu privire la bunurile materiale de care omul trebuie să profite din plin. De exemplu, atunci când omul spune ,,raiul este aici, pe pământ, nu există alt Paradis; şi, chiar dacă ar exista, nu ne interesează. Aşadar, aici este Raiul, cu toate bunătăţile lui materiale: să bei, să mănânci, să-ţi satisfaci toate plăcerile”, aceasta este erezie ce aparţine domeniului social. Să nu uităm, aşadar – după cum v-am spus de foarte multe ori, citind Evanghelia de la Luca, care este, prin excelenţă, Evanghelia Împărăţiei Lui Hristos – că Împărăţia Lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, şi că toate sistemele sociale, care sunt, în general, create de om şi care trebuie să slujească omului, au ca obiectiv doar îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale omului. Prin urmare, fie că ştiu ceea ce fac, fie că nu ştiu, conştient sau nu, vor să aducă Raiul pe pământ. Şi nu mă refer la ceea ce spune Cuvântul Lui Dumnezeu prin gura lui Isaia, ,,învăţaţi dreptatea, voi, care locuiţi pământul”. Doamne fereşte! Nu asta vreau să spun. Desigur, trebuie să existe dreptate şi rânduială pe pământ, ca să nu se întâmple ceea ce spune Apostolul Pavel către corinteni, când spune ,,unul suferă de foame, iar altul se îmbată”. Cel care se îmbată are mâncare şi băutură din belşug, şi de aceea se îmbată. Iar celălalt nu se îmbată pentru că nu are nici după ce să bea apă. Niciodată nu aş fi vrut să spun, iubiţii mei, să existe astfel de inechitate. Ferească Dumnezeu! Egalitatea trebuie să rezulte din percepţia pe care oamenii trebuie să o aibă că ei sunt fraţi, având acelaşi Tată ceresc, şi chipul Lui Dumnezeu. Din păcate, însă, oamenii nu înţeleg asemenea lucruri. Creează diferite sisteme sociale şi politice, le impun cu forţa, iar, în general, aceste modele sociale nu au ca obiectiv decât să construiască Raiul aici, pe pământ, dar numai în ceea ce priveşte aspectul material. De asemenea, tot în domeniul social, am putea să spunem că erezie – nu ajunge faptul că au percepţia unui Paradis material – îl constituie şi diferenţele de ordin rasial. Atunci când, de exemplu, spun că omul alb este superior omului negru, aceasta nu este decât erezie. Fiindcă, atunci când Dumnezeu spune că nu mai există nici elin, nici barbar, nici scit, nici învăţat şi nici neînvăţat, nici om civilizat ori necivilizat, ,,ci toate întru toţi, Hristos”(Coloseni 3,11), şi, că toţi, dintr-un sânge am fost plămădiţi, după cum spune Apostolul Pavel ,,dintr-un sânge a făcut Dumnezeu tot neamul omenesc”(Fapte 17,26), ce poate să însemne toate acestea? Aceasta înseamnă că, cel care susţine că există deosebiri între oameni, acela este eretic. Vă spun toate acestea mai pe scurt, fiindcă le-am mai spus şi altădată, şi aş vrea să vorbim, în continuare, despre alte lucruri, extrem de importante.

Părintele Athanásios Mytilineos

Părintele Arsenie Boca către românii plecaţi în străinătate: "Când se vor închide graniţele, să vină acasă..." Europa îşi închide graniţele !


„Tot aşa, într-o seară, am ajuns cu cursa de nouă şi jumătate în gara Făgăraş, să plec spre Drăgănescu, şi era acolo un grup de femei pe care le-am întrebat:
– Mergeţi la Bucureşti?
Mi-au răspuns că da. Şi-atunci am întrebat:
– Mergeţi la Drăgănescu?
Au zis:
– Nu! Mergem, că avem treabă!
Când am ajuns în Drăgănescu, sigur că şi ele tot acolo mergeau. Tot cu tramvaiul 2, tot cu ce am mers şi eu.
Şi când am ajuns, Părintele le-a spus:
– Mă, voi n-aţi venit la mine, mă! Că voi aţi venit cu treabă la Bucureşti...
Au înlemnit ălea!
– Păi, Părinte...
– Măi, dar era o singură femeie! Ce-aţi crezut că vă face? N-aţi văzut că totuşi nu-i de speriat? Nu-i o femeie care să pară periculoasă...
După aceea, noi tot mergeam la Mănăstire la Sâmbăta, cât eram acasă. Iar drumul la Sâmbăta îl făceam tot pe jos şi. La un moment dat, Părintele Arsenie, ne-a spus:
– Nu mai e timp de a vă duce pe jos, singure. Nu mai e! Sunt timpuri tot mai grele!
Şi exact aşa a zis:
– Că de venit vine, de ţinut nu ţine mult, de voi va fi cum va fi, dar de copiii voştri va fi grav.
Exact aşa a spus! Şi aşa s-a ajuns astăzi. Vai de copiii noştri, cât sunt de împrăştiaţi printre străini...
Altădată, ne-a zis aşa:
– Mă, să vă duceţi şi să spuneţi la copiii voştri că se va lua apa de pământ. Va rămâne izvorul de sus, de la chilie, şi aici, jos.
Unde e izvorul Părintelui Arsenie... Aşa ne spunea:
– Apa din jurul Făgăraşului se va lua.
Şi am întrebat:
– Când se va lua apa, Părinte?
Şi ne-a zis:
– Când va fi voia lui Dumnezeu...
Şi a mai zis:
– Pentru copiii voştri, mă – de câteva ori o tot repetat – va fi foarte greu!
Şi să ştiţi că m-am tot gândit... Nu era de acord să plece copiii din ţară, să se căsătorească cu naţii străine. Asta era ambiţia Sfinţiei Sale şi zicea:
– Mă, să nu se înstrăineze!
Şi zicea:
– Iar când se vor închide graniţele, să vină acasă...
Eu l-am întrebat şi pe Preasfinţitul Daniil de copiii aceştia, ai mei, care sunt departe de ţară, dacă să-i chem înapoi. Şi o zis:
– Mă, deocamdată au de lucru... Când n-or mai avea şi n-or avea cu ce trăi, să vină. Dar acum încă mai e... Nu se va întâmpla încă nimic deosebit!
Numai Tatăl Ceresc ştie. Spunea şi Părintele:
– Mă, o să vedeţi! La Dreapta Judecată o să fiu de faţă!
Aşa că aşteptăm să ne ducem dincolo, să fie cu noi...”


Maria Nistor, Gura Văii, Braşov

Referinţe:

Digi24: Spațiul Schengen, în pericol. UE instituie controlul la granițele externe, inclusiv pentru cetățenii europeni

Agerpress: Sub presiunea Franței după atentatele de la Paris, UE își va înăspri controalele la granițele externe (sinteză)

Realitatea: Belgia și Olanda și-au închis granițele

Mediafax: Atentatele de la Paris vor închide graniţele în Europa.

Digi24: Un nou zid se ridică în Europa

Hoţ-news: Belgia impune controale la frontiera cu Franta dupa atacurile de la Paris

B1Tv: Francois Hollande anunţă că Franţa îşi închide graniţele după atacurile din Paris

Ziare.com: Adio, Schengen? Dupa Germania, granite inchise in Belgia, Austria, Slovacia si Polonia

Gândul: Băsescu, după atacurile de la Paris: ”Dacă vrem o soluţie realistă, închiderea frontierelor UE şi expulzarea migranţilor este soluţia corectă”

Business24: Efectul atentatelor din Paris: Granitele se inchid

Digi24: Ungaria ridică un gard împotriva imigranţilor, la graniţa cu Serbia

TVR1: Bulgaria, Serbia şi România avertizează că ar putea să-şi închidă graniţele pentru imigranţi

Hoţ-news: Dupa ce Ungaria si-a inchis granitele, Austria va ridica o bariera la frontiera cu Slovenia

Mediafax: CRIZA IMIGRANŢILOR: Austria trimite soldaţi la graniţa cu Ungaria, pentru a controla afluxul de refugiaţi

ProTv: Germania anunta ca a reintrodus controalele la granita. Reactia Ungariei: "Ne exprimam solidaritatea"

Străini în pământ străin: naționalismul și ortodoxia

Gabe Martini

Atunci când, în simbolul de credință, creștinii ortodocși numesc Biserica „sobornicească” [καθολική, catolică], ei mărturisesc credința într-o Biserică pentru toate vârstele, toate neamurile și toate rasele.

Biserica este catolică, adică întreagă, completă și fără să-i lipsească ceva – pentru că asta înseamnă cuvântul καθολική. Ea este o chemare pentru toți, căci Hristos, Dumnezeul nostru, se jertfește pentru toți, spre folosul tuturor.

Mai ales cei care sunt în afara Bisericii Ortodoxe, sau cei care nu sunt familiari cu ea, fac adesea o confuzie atunci când consideră bisericile locale, autonome, drept biserici etnice. Desigur, această perspectivă a fost condamnată ca erezie (se cheamă etno-filetism) de către Sinodul Ecumenic de la Constantinopol din 10 august 1872[1]. Contextul fusese crearea necanonică a bisericii etnice a bulgarilor, o biserică ce ocupa același spațiu cu cel al Patriarhiei Ecumenice.

Atât căderea monarhiei [bizantine], cât și vicleniile Iluminismului i-au aruncat pe creștinii ortodocși în brațele pseudo-înlocuitorului cultului imperial și al identității creștine: naționalismul. Dus până la capăt, naționalismul a dat naștere la rasism, la Hitler și la al treilea Reich. Desigur, dacă cineva este mândru de moștenirea sa culturală sau religioasă nu e în mod necesar o problemă, dar mândria care se bazează pe superioritatea unei rase asupra alteia este cu totul străină credinței ortodoxe. Deși bisericile din Balcani (a Serbiei, a Greciei și a României) fuseseră recunoscute și rânduite canonic (mai ales datorită faptului că Imperiul Otoman se dizolvase cu puțină vreme înainte de cel dintâi război mondial), situația din Bulgaria a mers prea departe[2].

Sfinții Părinți au reacționat în consecință, iar Sinodul de la 1872 concluzionează:

În Biserica creștină, care înseamnă comuniune duhovnicească, predestinată de Capul și Întemeietorul ei să cuprindă toate neamurile într-o singură frățietate în Hristos, rasismul este străin și cu totul de necugetat. Într-adevăr, dacă vine vorba de formarea unor biserici rasiale, separate, fiecare primind membri doar de o anumită rasă, excluzându-i pe cei străini și fiind condusă de păstori de aceeași rasă, așa cum ar cere păstoriții, rasismul este ceva cu totul nemaiauzit și nemaiîntâlnit.

Toate Bisericile creștine înființate în vremea de început a credinței erau locale și cuprindeau creștinii dintr-o anume cetate sau o anume localitate, fără vreo distincție rasială. De obicei, ei erau numiți după cetate sau țară, iar nu după originea etnică a neamului lor[3].

Și mai departe:

Ne lepădăm, respingem și condamnăm discriminarea rasială, feudele etnice, ura și disensiunile dinăuntrul Bisericii lui Hristos, ca fiind contrare învățăturii Evangheliei și sfintelor canoane ale binecuvântaților noștri părinți care au întărit Sfânta Biserică și întreaga lume creștină, au împodobit-o și au îndrumat-o spre îndumnezeire.

Astăzi, mulți încă își arată confuzia cu privire la așezarea Ortodoxiei, deși fondarea bisericilor locale (nu etnice) este destul de veche. Până la urmă, nu au scris Apostolii epistole către creștinii – atât dintre evrei, cât și dintre neamuri – din Roma, Galatia, Colosse? Nu a venit Evanghelia ca un mesaj universal, pentru întreaga lume? (v. Matei 28, 18-20 și Ioan 3, 16-17).

Din primele veacuri, administrarea Bisericii Ortodoxe a fost aliniată împărțirii geografice sau statale (după cum clar expune și sinodul din 1872) – fără nici o atenție acordată etnicității, limbii sau culorii pielii celor din respectivele regiuni.

În raportul final asupra acestor chestiuni, sinodul a luat în discuție modelul antic, canonic, de organizare a tuturor Bisericilor Ortodoxe locale. Bulgarii, la rândul lor, au făcut apel la Canonul 34 Apostolic:

Episcopul fiecărui neam (ethnos) trebuie să fie recunoscut drept cel dintâi dintre ei, iar el trebuie să le fie cap.

Dar sinodul a interpretat canonul în sensul larg oferit de precedentul canonic:

[Acest canon] este explicitat cel mai bine de forma de conducere sfântă prevalentă în biserică, care e străină de orice formă de rasism. Adevăratul lui înțeles este confirmat de Canonul al 9-lea al Sinodului de la Antiohia, care menționează explicit: „Episcopii din fiecare provincie trebuie să-l recunoască pe episcopul care se găsește în cetatea-mamă [metropolis, mitropolie], iar el trebuie să poarte grija întregii provincii […], urmând vechiului canon care este urmat din vremea părinților noștri”. Mai mult, însuși Canonul Apostolic explică și lămurește sensul cuvântului ethnos, mai departe: „Iar fiecare (episcop) să săvârșească cele îngăduite parohiei (paroichia) lui și regiunilor de sub autoritatea lui”. Iată, aici se vorbește limpede de biserici locale, nu rasiale. Iar acest lucru este confirmat de Canonul al 34-lea Apostolic, care spune: „Un episcop să nu se aventureze dincolo de hotare spre a săvârși hirotonii în cetăți și regiuni care nu-i sunt supuse lui”. Din toate acestea, este destul de limpede că rasismul nu-și are vreo recunoaștere în conducerea și sfânta rânduială a Bisericii[4].

Pe când era în Egipt, Moise a avut un copil cu Sefora, una din fiicele lui Raguel. Punând numele pruncului Gherșon, Moise remarcă: „Am ajuns străin în pământ străin”(Ieșirea 2, 22).

Subtitlul site-ului nostru este Creștinătatea ortodoxă din diaspora. Dacă termenul diaspora are un sens tangibil, de la sine grăitor pentru cei ce trăiesc în Apus ca ortodocși, mai există un sens, acela că toți creștinii ortodocși sunt creștini în diaspora. La fel ca Moise în sejurul său egiptean, toți suntem „străini în pământ străin”.

O epistolă trimisă în veacul al doilea unui anume Diognet ne descrie purtarea primilor creștini:

Pentru că nu se disting creștinii de ceilalți oameni nici prin patrie, nici limbă, nici obiceiuri pe care să le țină. Pentru că nici nu au cetăți ale lor, nici nu vorbesc în limba lor, nici nu duc o viață marcată prin ceva deosebit […] Ci locuiesc în aceleași pământuri, dar ca simpli vremelnici. Ca cetățeni, sunt asemenea celorlalți, dar le rabdă pe toate precum niște străini. Și orice țară străină le este precum patria lor nativă, iar pământul lor de baștină, ca un pămâny străin. […] Își petrec zilele pe pământ, dar sunt cetățeni ai cerului.

Epistola către Diognet, 5

După ce expune nenumăratele virtuți ale mai multor sfinți ai vechiului legământ, Apostolul Pavel trage concluzia: „Iar toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea” (Evrei 11, 39). Moise, de asemenea, a îndurat durerile străinătății, a adus libertate celor robiți, dar nu i-a fost îngăduit să intre. Iar pentru creștini, ‚Israelul lui Dumnezeu’ întru Iisus Hristos, Împărăția, nu este din lumea aceasta a răutății. Împărăția lui Dumnezeu transcende nu numai spațiul și timpul, ci și limba, cultura și rasa.

Desigur, având o cetățenie „în ceruri”, nu înseamnă că trebuie să tratăm viața (și planeta) ca pe ceva tranzitoriu, ci înseamnă să căutăm să ne petrecem viețile mai degrabă în conformitate cu principiile veșnice, decât cu cele efemere. Tocmai de aceea, Biserica – chip al Sfintei Treimi – este o „monarhie”, iar fiecare episcop este capul fiecărei biserici locale. Nu suntem rânduiți după rasă, nici măcar după limbă, ci în funcție de locul unde ne-a așezat purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

În Biserică, zidurile despărțitoare specifice lumii căzute sunt dărâmate, iar fiecare persoană o cinstește pe cealaltă ca pe o icoană scumpă, zidită după chipul și întru asemănarea lui Dumnezeu. În Biserică, toți suntem chemați să ne iubim unii pe alții – indiferent de rasă, cultură, vârstă sau sex – și să mărturisim credința neschimbată întru Sfânta Treime. În Biserică, toți suntem iubiți egal de Dumnezeu, pentru că toți suntem, în mod egal, „străini în pământ străin”:

Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus (Galateni 3, 28).

Numai opunându-ne naționalismului și rasismului pot creștinii ortodocși să mărturisească o singură, adevărată credință. O credință într-un Dumnezeu iubitor, Care a biruit moartea – împreună cu toate formele de diviziune – prin moartea Sa. O credință într-un Dumnezeu iubitor care a murit și a înviat, spre folosul tuturor.
________________________________________

[1] Patriarhul Ecumenic Grigorie îl consideră ca atare într-o scrisoare adresată conducerii Imperiului Otoman, deși nu are aceeași importanță precum primele șapte, opt Sinoade Ecumenice.

[2] Astăzi, desigur, Patriarhia Bulgariei este o Biserică ortodoxă pe deplin canonică. Chestiunile cu pricina nu au fost de lungă durată, iar acest articol nu este scris împotriva bulgarilor, ci mai degrabă constituie o relatare a evenimentelor istorice.

[3] Mitropolitul Maximos de Sardis, The Œcumenical Patriarchate in the Orthodox Church: A Study in the History and Canons of the Church (trad. de Gamon McClellan, 1976), p. 303.

[4] Ibid., p. 305.

The Eastern / Greek Orthodox Bible New Testament - Based On The Septuagint And The Patriarchal Text


Obştea Părinţilor Prodromiţi de pe Muntele Athos scrie poporului român dreptcredincios despre pericolul "instituirii unei noi ordini antihristice în lumea românească, cum a fost cea din perioada de glorie a bolșevismului"


Părinții români din Sfântul Munte Athos,
Către poporul dreptcredincios român

Iubiți frați întru Hristos, cu multă întristare vă adresăm aceste cuvinte, văzând pericolul și durerea prin care trece poporul român în aceste zile. Deși cu trupul departe de țară, cu rugăciunile noastre nu ne-am despărțit niciodată de neamul în mijlocul căruia ne-am născut, încât acum nu putem să tăcem și să rămânem nepăsători în fața momentului de răscruce prin care iarăși trece poporul român în istoria sa.

Ne referim la mișcările stradale în care revolta oamenilor faţă de decăderea la care a ajuns din multe puncte de vedere societatea românească este dirijată de forțe ostile țării împotriva stăpânirii statului și a Bisericii noastre. Desigur, că nu Dumnezeu este în spatele acestora, ci mai curând oameni care urăsc poporul român și credința sa creștin ortodoxă și se folosesc de acest moment pentru a produce mai multă tulburare și a găsi astfel prilejul instituirii unei noi ordini antihristice în lumea românească, cum a fost cea din perioada de glorie a bolșevismului în România. Căci numai atunci s-a mai întâmplat ca provocatori să ațâțe mulțimea împotriva Bisericii lui Hristos, cum am auzit că s-a petrecut în ultimele zile. Așadar, nenorocirile în urma cărora au murit mai mulți oameni, iar alții sunt încă între viață și moarte, sunt folosite astăzi, în chip murdar, ca pretext, pentru a aduce alte suferințe, dureri și întristări peste neamul nostru cel atât de necăjit.

Poate nu este deloc întâmplătoare asemănarea revoltei din aceste zile din București cu revoltele care în ultimii ani au condus la vărsări de sânge, războaie, sărăcie și refugiați în mai multe țări ale lumii chiar în unele state învecinate nouă cum este Ucraina. Cei care ies acum în stradă, trebuie să aibă în vedere că este destul de probabil ca acolo să ajungem și noi în aceste vremuri în care orice scânteie este suficientă pentru a aprinde focul ce mocnește astăzi în lume.

Am nădăjduit cu toții după 1990 la o înnoire a lumii românești, la o schimbare în bine a tuturor așezămintelor statului român, însă ce schimbări au adus toate mișcările stradale adesea manipulate de unii și de alții. Am spune că am devenit din ce în ce mai săraci, milioane de români au luat drumul pribegiei, căutând să-și câștige existența în alte părți ale lumii, sute de mii de copii au rămas fără părinți, cu suferința sufletească specifică orfanilor, bolile grave fac ravagii, iar moralitatea poporului a scăzut din ce în ce mai mult.

Din păcate, schimbarea la care ne-am așteptat atunci cu multă nădejde și entuziasm nu a venit și nici nu putea veni prin ieșiri în stradă și proteste de acest fel, cât timp nu am înțeles că nimic nu se poate schimba în bine în lume, dacă nu se realizează o înnoire sufletească a fiecăruia dintre noi, schimbarea lăuntrică a noastră prin lepădarea omului vechi, a omului care a slujit prin patimile sale stăpânitorului lumii acesteia, tatălui fărădelegii. Cum poate birui Dumnezeu și lumea să fie mai bună, atâta timp cât noi nu devenim mai asemenea cu Mântuitorului nostru Iisus Hristos care s-a jertfit pentru noi, ci, prin faptele noastre, ne asemănăm mai mult cu vrăjmașul lui Dumnezeu, cel care a adus și aduce tot răul în lume, căci este urâtor și ucigător de oameni dintru început (Ioan 8, 44).

Milioanele de avorturi, desfrânările de tot felul, minciunile și hoțiile, dar mai ales necredința care au pătruns în popor cu concursul celei mai mari părți a mass-mediei, îndeosebi a televiziunilor, nu ne îngăduie să avem o soartă mai bună, și nici nu ar trebui să o așteptăm, cât timp continuăm la fel. Ceea ce se întâmplă astăzi, ieșirea în stradă a unora pentru a arăta cu degetul pe ceilalți, fără să vadă sau să-și asume fiecare propriile greșeli pentru starea de fapt la care am ajuns ca popor, este o încununare a întregului rău în care s-a cufundat lumea românească în anii care au trecut.

Având în vedere toate acestea ne îngăduim să adresăm acest cuvânt către poporul român, cu gândul că dacă vom tăcea acum și pietrele vor striga, iar noi nu vrem să ne facem părtași astfel, prin tăcerea noastră, la urgiile care ar putea să vină peste neamul nostru, peste poporul dreptcredincios român.

În primul rând, sfințiilor voastre, preoții Domnului, ne adresăm, rugându-vă să înmulțiți întreaga lucrarea liturgică, prin mai multe Sfinte Liturghii, prin slujirea a cât mai multe Sfinte Taine și ierurgii, căci acestea atrag și înmulțesc lucrarea harului Sfântului Duh în lume. Dar trebuie să avem în vedere că la fel de important este să ne curățim conștiințele prin pocăință și prin spovedanie sinceră și așa să aducem Jertfa nesângeroasă a Sfintei Liturghii, căci Dumnezeu nu primește jertfe din mâini necurate.

De asemenea, este foarte important să spovedim credincioșii cu mult mai des, şi nu numai în perioada posturilor, căci oamenii împovărați de păcate se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu în răstimpurile dintre posturi, suficient cât viața lor creștină să devină tot mai formală.

Să ne rugăm cu conștiința că noi cei din cinul preoțesc și monahal suntem primii vinovați pentru că mulți din poporul nostru s-au înstrăinat atât de mult de Dumnezeu astăzi. Viața lor a ajuns suficient de secularizată, încât cu greu ar mai putea fi deosebită de viața unui ateu sau a unui păgân. Poate că dacă noi am fi luminat mai mult în lume prin slujirea Domnului, printr-o viață de evlavie și rugăciune, mult mai mulți dintre români nu s-ar fi adâncit într-o măsură atât de mare pe o cale care îi îndepărtează de Bunul Dumnezeu.

Creștinilor care umpleți locașurile sfintelor biserici de-a lungul anului și aveți conștiința că din mâna Domnului vine tot binele, vă îndemnăm să întăriți postul și rugăciunea, să înmulțiți faptele de milostenie și pocăința, să vă spovediți mai des și cu frică și cutremur să vă apropiați de Dumnezeieștile Taine, împărtășindu-vă cu Trupul și Sângele lui Hristos, căci fără El nu putem să facem nimic (Ioan 15, 5).

Pentru voi cei care în anii din urmă v-ați adâncit în păcate grele, ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să vă lumineze conștiința, încredințându-vă sufletește că toate aceste păcate, prin spovedanie și prin urmarea unui canon de pocăință, El Însuși le va șterge pentru jertfa Fiului Său Iisus Hristos. Ne gândim mai ales la cei care ați făcut fapte care atrag mult mânia și pedeapsa lui Dumnezeu asupra poporului cum sunt avorturile și crimele, desfrânările dobitocești, și nedreptățile care aduc multă suferință aproapelui, copiilor, celor săraci și în strâmtorări de tot felul. Domnul, cel îndelung răbdător ne așteaptă, numai să găsim doctorul sufletului nostru, preotul căruia să-i mărturisim aceste păcate și prin mâna căruia să primim iertarea de la Hristos.

Celor care, ca şi noi, vă trageți din aceiași rădăcină creștină a poporului român, botezați în numele Sfintei Treimi, dar prin care astăzi se lucrează această tulburare ce vine asupra neamului nostru și a Bisericii, vă amintim că orice păcat i se iartă omului după cuvântul Mântuitorului, numai cel împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta nici aici pe pământ și nici în cer (Matei 12, 31). Nu vă gândiți la plata pe care o veți primi pentru că v-ați luptat împotriva lui Hristos și a poporului dreptcredincios român, căci degrabă vă va ajunge pedeapsa Domnului, nu altfel, decât prin faptul că vă va părăsi în mâinile celui căruia îi slujiți, diavolul, care este ucigător de oameni dintru început. El nu răsplătește altfel decât prin tulburări sufletești și mentale, prin divorțuri și necazuri, prin boli necruțătoare și moartea fără nădejdea învierii. După ce vă va folosi, pe alții îi va lua în locul vostru ca să-i slujească amăgindu-i ca și pe voi cu banii, cu puterea sau cu satisfacerea cine știe cărei patimi. Nu vă amăgiți, căci nimeni din cei care s-au luptat împotriva adevărului lui Dumnezeu, nu a avut viața frumoasă pe care o aștepta. Domnul vă așteaptă să vă întoarceți la El cu pocăință, cum L-a așteptat pe Iuda Iscarioteanul, cel care l-a vândut. Acesta nu a înțeles marea milostivire a lui Dumnezeu şi din mândrie, s-a supus încă o dată celui rău, sinucigându-se, fără să se folosească de cei 30 de arginți, pe care i-a primit pentru fărădelegea sa.

De asemenea, tuturor celor care în aceste zile din neștiință, dar cu bune intenții, vă alăturați celor care produc atâta tulburare, trebuie să vă spunem că fără să vreți vă faceți părtași la toate păcatele lor, împărtășind același blestem al fărădelegii. Mai degrabă, dacă chiar vreți mai mult bine pentru neamul nostru, căutați cu discernământ la cele ce se petrec, și stați deoparte, dacă nu puteți să împiedicați provocările şi manipulările celor plătiți pentru a face aceasta sau sunt, pur şi simplu, înșelați de cel rău.

Iubiți dreptcredincioși ortodocși români, la un sfert de veac de la căderea regimului comunist, deși atunci am crezut că o soartă mai bună va aștepta poporul român, ne aflăm într-un moment de răscruce poate cu mult mai grav decât la anul 1990. Nu am fi părăsit pacea rugăciunilor noastre, dacă nu am realiza pericolul prin care trece astăzi lumea românească. Este din păcate un moment de criză ca rezultat al păcatelor în care ne-am adâncit ca neam în toți acești ani, păcate pentru care fiecare dintre noi poartă partea lui de vină. Dacă vom pleca cu gândul că noi suntem vinovați, și nu alții, cu siguranță mai este o șansă de a ne putea izbăvi făcând pocăință.

Să încercăm, așadar, fiecare după putință să participăm cât mai des la Sfânta Liturghie, căci nu este rugăciune a Bisericii care să atragă mai mult mila lui Dumnezeu decât o face jertfa cea nesângeroasă a Lui Hristos. Să nu uităm însă să aducem prescura noastră ca semn văzut al jerfirii vieţii noastre lui Dumnezeu. Să prelungim apoi orele de rugăciune, cititul la psaltire, să adâncim mai mult postul și să ne păzim conștiința și limba de la judecata aproapelui, căci avem nădejde că toate acestea împlinindu-le cu mărime de suflet, alături de cele amintite anterior, pentru rugăciunile Maicii Domnului, a tuturor Sfinților Lui, dar și a Sfinților și Mărturisitorilor neamului nostru, Domnul ne va mântui din aceste încercări prin care trece astăzi poporul nostru.

Să ne dea Bunul Dumnezeu discernământ ca să înțelegem că lupta noastră nu este împotriva aproapelui nostru, nici a stăpânirilor, după cum ne învață Evanghelia, ci împotriva duhurilor răutății, a patimilor prin care cel rău spurcă lumea și ne trage în jos. Să ne ajute Hristos ca aceste evenimente triste care premerg postul Nașterii Domnului, să fie pricină pentru trezvie și pocăință, acum în al doisprezecelea ceas, iar tot răul pe care vrăjmașii lui Hristos vor să-l aducă peste țara noastră să se transforme astfel cu harul lui Dumnezeu într-un început al unei reale schimbări ale neamului nostru aflat în fața judecății istoriei, dar mai cu seamă a Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos.

Aceasta este mărturia părinților români din Schitul Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos la anul mântuirii 2015 ziua a 8, a lunii lui noiembrie, la prăznuirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril pe calendarul nou și a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir pe calendarul neîndreptat ținut în Sfântul Munte.


Stareţ Arhim. Athanasie Prodromitul




Patriarhia Română cheamă pe fiii Bisericii la rugăciune pentru pace şi unitate în fiecare zi începând cu orele 18:30


Chemare la rugăciune pentru pace şi unitate

În aceste zile de durere, dar şi de frământare socială, Patriarhia Română cheamă pe fiii Bisericii la rugăciune pentru pace şi unitate, deoarece rugăciunea este izvor de lumină şi înțelepciune, de înnoire spirituală şi morală în viaţa Bisericii, dar şi în viaţa societății noastre.

La Catedrala Patriarhală, rugăciunea pentru pace şi unitate se va desfășura în fiecare zi începând cu orele 18:30 (Acatiste, rugăciuni din Liturghier şi Molitfelnic).

Related Posts with Thumbnails

Arhivă



___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

toateBlogurile.ro

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești