Articole



___





http://vestitorul.blogspot.com/search/label/Paisie%20Aghioritul

Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.

.

Părintele Adrian Făgeţeanu s-a mutat la Domnul

Portret realizat de Linda-Saskia Menczel

Acum câteva ore, părintele Adrian Făgeţeanu a trecut la cele veşnice. Sfinţia sa era bolnav de mai mult timp, a tot fost prin spitalele bucureştene în acest an dar a murit într-unul din ele. De data aceasta acuza afecţiuni ale plămânilor.

Pe 16 noiembrie ar fi împlinit 99 de ani.
Mâine, trupul neînsufleţit va fi dus la Mânăstirea Lainici, iar sâmbătă, la ora 12.00, va fi înhumat. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Batranul gradinar - Din minunile Sfantului Ioan de Rila


Minunile scrise de Părinţi în vechile paterice - unele la care au fost chiar martori oculari - sunt vrednice de crezare. Cei care inventează fapte neadevărate sunt daţi anatemei de Sfintele Soboare ale Bisericii.
Nicoleta Ionescu din Bucureşti, profesoară de limba română, citind în urmă cu doi ani viaţa Sfântului Ioan de Rila, s-a îndoit oarecum de o minune săvârşită de Sfântul la mânăstirea sa. În minune se spunea că o ceată de tâlhari turci plănuiseră să jefuiască Mânăstirea Rila, în timp ce primise găzduire în câteva chilii ale mânăstirii. Părinţii se rugau Sfântului pentru ocrotirea lor şi a acelui loc. Peste noapte, Sf. Ioan s-a arătat comandantului tâlharilor în timp ce dormea şi l-a luat la bătaie cu cârja sa. A doua zi, considerând că a fost bătut de un călugăr al mânăstirii, acesta a pus pe stareţ să-i prezinte întreaga obşte. Neaflând pe cel de la care primise bătaie, şi-a aţintit privirea asupra icoanei Sf. Ioan de Rila, spunându-i stareţului: Acest keşiş (călugăr) m-a bătut! Stareţul i-a explicat atunci că acela trăise în urmă cu peste 900 de ani şi că mânăstirea îi aparţinea. L-a întrebat dacă nu cumva a gândit ceva de rău, astfel încât Sfântul Ioan s-a supărat. Înţelegând cum stau lucrurile, căpetenia a părăsit în grabă mânăstirea, împreună cu ceata lui de tâlhari.

Nicoleta şi-a spus doar atât: Atât de aspri să fie sfinţii ? Terminând cartea, la câteva zile, a trebuit să plece la socrii săi împreună cu soţul, într-un sat de pe lângă Caracal. În accelerat un om în vârstă de peste 70 de ani i-a tulburat foarte tare pe călători cu înjurăturile despre cele sfinte, în timp ce vorbea cu alte persoane cunoscute din compartiment. L-au rugat de câteva ori să nu mai înjure. În cele din urmă bătrânul s-a potolit şi-a început să-i întrebe pe cei doi soţi dacă au văzut cândva vreo minune. Le-a povestit el una, legată de tinereţea sa. Omul furase în tinereţe adesea, nu-i era ruşine să recunoască aceasta, însă s-a tămăduit printr-o întâmplare minunată, după care s-a apucat de gospodărie - cultivând legume, pe care şi la vârsta aceasta le trimitea din satul lui de lângă Corabia, tocmai în Ardeal, la Bistriţa. Avea palmele tăbăcite de muncă. Le-a povestit că, odată, furând roadele unui om sărac, într-o noapte, la câteva zile de la cele întâmplate, a primit o bătaie zdravănă de la un bătrân cu barbă, în timp ce dormea în casa sa. Uşile erau încuiate, însă dimineaţa s-a trezit plin de vânătăi, încât nu a mai fost chip să se ridice din pat. A fost dus la biserică pentru Sf. Maslu şi Sf. Spovedanie în câteva rânduri, pe o targă, mai mult mort decât viu. Deschizându-şi ochii, după trei săptămâni, a vâzut, printre sfinţii picaţi pe pereţii bisericii, un bătrân cu barbă, recunoscând imediat în acel sfânt pe cel care îl bătuse. Soţul Nicoletei la întrebat pe grădinar ce sfânt era acela. Nu şi-a adus aminte ştia doar că îl arăta Părintelui cu degetul. A crezut că acel om sărac şi păgubit dăduse acatist la biserică, aşa cum dau oamenii necăjiţi de la ţară, pentru a i se face dreptate. Bătrânului grădinar i-a fost ruşine să-şi recunoască fapta sa către păgubaş, însă, de atunci, s-a tămăduit de patima hoţiei. Nicoleta nu s-a mai îndoit din acel moment de minunea Sfântului Ioan de Rila ori de minunile săvârşite de alţi sfinţi. La coborâre i-au spus bătrânului grădinar săru' mâna.

Gheorghiţă Ciocioi

FOARTE GRAV - Plan de indosariere a Sfintelor Manastiri in Rep. Moldova si nu numai; Se vrea inlocuirea denumirilor cu un cod de identificare unic

12 manastiri si mii de mireni din cuprinsul Republicii Moldova, fiind ingrijorati de procesul de codificare fortata a tuturor parohiilor si manastirilor, s-au adresat catre Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova cerind sa fie pastrate denumirile sfinte.

SINODUL BISERICII ORTODOXE DIN MOLDOVA
mun. Chisinau, str. Bucuresti 119

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA
Dlui Prim-Ministru VLADIMIR FILAT
Mun. Chisinau, Piata Marii Adunari Nationale 1

„Cel ce se va pazi isi va scapa viata sa.
Daca insa strajerul a vazut sabia venind
si nu a sunat din trimbita si poporul n-a fost vestit
si va veni sabia si va ridica viata cuiva,
acela a fost rapit pentru pacatele lui,
dar singele lui il vor cere din mina strajerului”
(Iezechiel 33, 5-6)

A D R E S A R E

Codificarea si biometrizarea cetatenilor Moldovei, crearea sistemului electronic unic si centralizat, implementarea intensa a strategiei de stat „Moldova electronica”, iata doar citeva procese si tendinte extrem de ingrijoratoare cu care noi, crestinii ortodocsi din aceasta tara, ne ciocnim astazi inevitabil si fata de care sintem nevoiti sa dam o marturisire echilibrata, dar in acelasi timp demna si hotarita, fara compromisuri de constiinta. In acest moment credinta ortodoxa si tara noastra trec prin cea mai critica si vicleana perioada a istoriei, iar noi vom da socoteala pentru ca ori facem tot ce ne sta in putinta sa ramina libere, ori, stind nepasatori, le vom ajuta sa dispara si, in mod firesc, impreuna cu ele si noi.

La moment, situatia juridico-legala a subiectului expus in aceasta Adresare a noastra este urmatoarea:

In conformitate cu legislatia RM si intru executarea hotaririi de Guvern nr.345 din 30.04.2009, Ministerul Justitiei al RM a instituit Registrul cultelor religioase si partilor lor componente, ca parte a Registrului Unitatilor de Drept. Potrivit p. 21 al prezentei hotariri, Ministerul Tehnologiei Informatiei si al Comunicatiilor atribuie un numar de identificare de stat (IDNO) tuturor cultelor religioase si partilor lor componente.

Numarul de identificare de stat (IDNO) reprezinta un criteriu principal de identificare a obiectului sistemului (in cazul de fata a parohiei, manastirii sau a unui cult religios). Acesta consta dintr-un set de 13 cifre simboluri, aranjate in ordine stricta si se elibereaza doar la cererea comunitatii religioase. IDNO se atribuie in momentul introducerii datelor despre inregistrare sau la modificarea diferitelor acte de constituire in Registrul de Stat al organizatiilor necomerciale, ramine neschimbat pe parcursul perioadei de existenta a acestor date, se include in toate documentele cultului religios sau comunitatii si se indica pe stampila.

Dupa structura sa, IDNO este un cod de identificare (identificator) si nu are alt scop decit faptul ca reprezinta de facto „numele” comunitatii religioase (a parohiei, manastirii) in bazele corespunzatoare ale bazelor de date informationale, in cazul de fata in registrul de stat al subiectilor de drept. Din momentul atribuirii codului de identificare, denumirea comunitatii – de exemplu: parohia „Sfinta Treime” – inceteaza a mai fi denumirea comunitatii, ci devine doar o „informatie despre comunitate”, numele parohiei devenind deja codul de identificare respectiv.

Altfel spus, identitatea unei parohii sau manastiri (in cadrul oricaror relatii cu alte persoane juridice) nu mai este numele acesteia (hramul), ci insusi codul de identificare unic si neschimbat.

Conform strategiei de stat „Moldova Electronica”, o alta aplicare a codurilor de identificare nu exista si nici nu poate fi. Si aceasta indiferent de etapa la care se afla RM in procesul de trecere la societatea informationala. Codurile de identificare sint folosite pentru identificarea automata, adica pentru introducerea datelor despre un anumit obiect (de exemplu, parohie) in sistemul automatizat. Formarea si aplicarea codurilor depinde direct de tipul standardului de identificare automata.

In prezent, in Republica Moldova exista un sir de standarde de identificare automata, in a caror reprezentare codurile au forma de cod de bare. Intrucit cu ochiul liber, fara folosirea mijloacelor tehnice specializate, codurile de bare nu pot fi „citite”, in calitate de semne vizuale ale codului de bare se utilizeaza cifrele arabe sau/si literele, reprezentate ca cod de identificare. In certificatele de inregistrare a comunitatii religioase (manastire, parohie, asociatie) este vizibil nu insusi codul de identificare care corespunde denumirii parohiei, ci reprezentarea acestuia sub forma de cifre arabe.

Insa potrivit standardului identificarii automate EAN-13, in codul de identificare (codul de bare) se foloseste simbolul anticrestin 666. Acest fapt este demonstrat stiintific de o serie intreaga de expertize internationale.

Consideram ca acest sistem de atribuire a unui nou „nume” (cod) manastirilor, parohiilor reprezinta un atentat la demnitatea si identitatea cetatenilor crestini ortodocsi care sint liberi sa se asocieze in diferite comunitati al caror nume este o valoare in sine si in cadrul relatiilor juridice cu alte entitati sociale.

Luind in considere faptele expuse,
Noi, reprezentantii manastirilor din Republica Moldova,

Solicitam Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Moldova sa ceara autoritatilor sa creeze un registru manual de evidenta a cultelor religioase si partilor lor componente, fara atribuirea vreunui cod unic de identificare si fara introducerea acestora in sistemul automatizat de evidenta, iar Guvernului Republicii Moldova sa vina cu propuneri intru modificarea legislatiei in vigoare astfel incit:

• Comunitatilor religioase si cultelor sa nu le fie atribuit in mod obligatoriu un cod de identificare in momentul inregistrarii sau efectuarii anumitelor modificari.
• Evidenta partilor componente a cultelor sa fie efectuata in baza unui registru manual fara folosirea sistemului automatizat de inregistrare si control.

~†~

Semnatari:
1. Manastirea Adormirea Maicii Domnului, s. Calaraseuca, r-ul Ocnita.
Egumenia Efrosinia cu 38 de maici si surori si 4 preoti slujitori;
2. Manastirea Nasterea Maicii Domnului, s. Raciula, r-ul Calarasi.
Egumenia Eustafia cu 70 de maici si surori.
Duhovnicul manastirii egumenul Pafnutie;
3. Manastirea Adormirea Maicii Domnului, s. Butuceni, r-ul Orhei.
Egumenul Vladimir Poia cu obstea monahala;
4. Manastirea Sf. Cuv. Maica Parascheva, s. Bursuc, r-ul Nisporeni.
Egumenia Parascheva cu obstea monahala in numar de 105 persoane;
5. Manastirea Inaltarea Domnului, s. Hirjauca, r-ul Calarasi.
Arhimandritul Ambrozie cu fratii manastirii;
6. Manastirea Sf.M.M. Dumitru, s. Pripiceni, r-ul Rezina.
Egumenia Feloteia cu obttea monahala in numar de 23 persoane.
Duhovnicul manastirii egumenul Ioan (Hanganu);
7. Manastirea Adormirea Maicii Domnului, s.Tiganesti.
Arhim. Irinarh cu obstea monahala;
8. Manastirea Adormirea Maicii Domnului, s. Hirbovat, r-ul Calarasi.
Egumenul Serafim (Razmerita) cu obstea monahal
a;
9. Complexul Monastic rupest Adormirea Maicii Domnului, s.Tipova, r-ul Rezina.
Arhimandritul Policarp cu obstea monahala;
10. Manastirea Sf. Treime, s.Frumoasa, r-ul Calarasi.
Egumenia Benedicta (Mura) cu obstea monahala;
11. Manastirea Nasterea Maicii Domnului, s. Curchi, r-ul Orhei.
Arhimandritul Siluan cu obstea monahala;
12. Manastirea Sf. M.M. Gheorghie, s.Suruceni, mun. Chisinau.
Egumenia Epistimia cu obstea monahala.


IN MEMORIAM - Părintele Arsenie Papacioc într-o convorbire duhovnicească cu Sorin Dumitrescu

Părintele Arsenie Papacioc s-a mutat în veşnicie

Părintele arhimandrit Arsenie Papacioc, duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol a trecut la Domnul, astăzi, 19 iulie, informează Radio TRINITAS.

Marele duhovnic s-a stins din viaţă în jurul prânzului în sânul obştii monahale căreia i-a fost îndrumător timp de 35 de ani. Părintele suferea de mai mult timp de o serie de probleme cardiace şi renale, pentru care a şi fost internat de două ori în luna aprilie a acestui an la Spitalul Judeţean de Urgenţă Constanţa.

Arhimandritul Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei, s-a născut în 1914. S-a călugărit de tânăr, la Mănăstirea Sihăstria. A fost egumen la Mănăstirea Slatina, de unde a fost arestat şi dus la Suceava. După ani de detenţie, în 1976 a ajuns la Mănăstirea Sfânta Maria - Techirghiol.


Sursa: Jrnalul.ro


Părintele Arsenie Papacioc (n. 15 august 1914, satul Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa, d. 19 iulie 2011, manastirea Manastirea Sfanta Maria, Techirghiol) este un duhovnic ortodox român. Din anul 1976, este duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol. Părintele Papacioc a trecut prin puşcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu şi alţii. A fost arestat şi condamnat sub regimul mareşalului Ion Antonescu, în 1941, pentru apartenenţa la Mişcarea Legionară. S-a călugarit în 1946, după eliberare şi s-a nevoit la Mănăstirea Antim din Bucureşti până în 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ. Între 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou, pentru că facea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost graţiat în 1964 de la închisoarea Aiud.

Bibliografie
Unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei, părintele Arsenie Papacioc s-a născut în 1914 ca al şaptelea copil al părinţilor Vasile şi Stanca. Casa părintească se afla în satul Misleanu, comuna Perieţi din judeţul Ialomiţa. Numele civil al părintelui Arsenie a fost Anghel. De mic, Anghel dovedeşte o memorie bogată şi o vie inteligenţă, de multe ori fiind premiant cu coroană. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei „Vraja”, tânărul Anghel Papacioc are aptitudini atât intelectuale, cât şi fizice. La întrecerile interşcolare, organizate în Bucureşti, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri. După vârsta de douăzeci de ani, Anghel, care avea o evlavie deosebită, a avut intenţia de a intra ca frate la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea. Stareţul mănăstirii, părintele Simeon, l-a refuzat spunându-i: „Nu te pot primi, frate. Te văd că eşti niţel mai învăţat şi nu te pot pune la boi. Ce o să zică fraţii? Pe acesta îl ţii la cancelarie şi pe noi ne pui la greu?“.

Nu a renunţat la gândul său şi a mers la Mănăstirea Cozia, unde a fost primit în obştea monahilor. Tot acolo primeşte ascultarea de paraclisier şi predă educaţia civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Iisus Hristos, comuniştii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să mai propovăduiască celor mici învăţătura creştină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea şi s-a retras la o moşie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an şi jumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana. Acesta l-a ascuns la Ciclovina. Mitropolitul de atunci al Olteniei, Firmilian, a aflat însă de cel care stătea la Cioclovina şi i-a propus postul de spiritual al Seminarului Teologic. Securitatea însă nu a aprobat acest gest al mitropolitului şi fratele Anghel a ajuns la Mănăstirea Sihăstria. Acolo a fost călugărit, la slujbă participând părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuş, iar naş de călugărie a fost părintele Petroniu Tănase. După ce a primit preoţia, părintele Arsenie a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la Neamţ. A urmat mutarea la Mănăstirea Slatina, unde a fost egumen. De aici a fost arestat şi dus la Suceava, ţinut în anchetă nouăzeci de zile, bătut şi chinuit pentru acuzaţii fără nici un suport real. După ani de detenţie, de interminabile anchete şi deplasări de la un penitenciar la altul, de la Vaslui, unde era un lagăr de muncă forţată, la temuta închisoare de la Aiud, părintele a fost eliberat şi i s-a permis să slujească la o parohie din Ardeal. De aici, a ajuns, în 1976, la Mănăstirea Sfânta Maria - Techirghiol.

„Am fost al şaptelea copil la părinţi, născut în 1914, la 15 august, comuna Perieţi, satul Misleanu, judeţul Ialomiţa. Părinţii se numeau Vasile şi Stanca. Tata a fost agent sanitar peste şase sate şi a contribuit masiv la constructia Bisericii din sat. Mă cheamă Papacioc. Pentru că tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. şi de aici vine numele. Era aromân şi i s-a spus: «Popa cu cioc» - Papacioc. Dar la origine ne chema Albu. Şi bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia şi s-a instalat pe Ialomiţa, unde era câmpie. Satele erau rare...” - Părintele Arsenie Papacioc - mărturie despre sine

În 2006, părintele Arsenie Papacioc a suferit o dificilă intervenţie chirurgicală, încheiată cu succes. A fost internat în urma unei hernii de disc.

Despre ecumenism, părintele Arsenie Papacioc a afirmat: „Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?”

Cărţi

Singur Ortodoxia (2007)
Ne vorbeşte Părintele Arsenie (2004)
Veşnicia ascunsă într-o clipă (2004)
Convorbiri duhovniceşti - 2 vol. (1984-1986)

Sursa: Wikipedia

Viaţa Sfinţilor martiri imperiali ai Rusiei

"Ţarul nostru are o viaţă cucernică şi plină de evlavie", scria în anul 1905 Sfântul Ioan de Kronstadt despre ţarul Nicolae al II-lea şi continua spunând: "Dumnezeu i-a trimis o cruce grea de suferinţă, ca unui fiu al Său preaiubit şi ales. "

Sfântul ţar mucenic Nicolae al II-lea s-a născut pe data de 19 mai 1868, la Ţarskoe Selo, lângă Sankt Petersburg. Din tinereţile sale era deosebit de evlavios şi se străduia să imite virtuţile sfântului şi dreptului Iov cel mult pătimitor, în a cărui zi de pomenire se născuse, precum şi pe Sfântul Nicolae, spre a cărui cinstire îi primise numele la botez.

Cei apropiaţi lui obişnuiau să spună: "Sufletul lui Nicolae este limpede precum cristalul şi are o dragoste fierbinte pentru fiecare om". Se simţea profund mişcat de orice suferinţă şi nevoie omenească, de orice fel ar fi fost aceasta.

În deplină concordanţă cu hotărârea prea evlaviosului său tată, ţarul Alexandru al III-lea, a primit o educaţie în duhul cel mai curat al ortodoxiei.

În primăvara anului 1894, luând în consideraţie dorinţa fermă a ţareviciului de a se căsători cu prinţesa Alix de Hesse-Darmstadt, augustele feţe impărăteşti şi-au dat în cele din urmă binecuvântarea. "Mântuitorul nostru a spus: Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul", scria arhiducele Nicolae pe vremea aceea. "Aceste cuvinte îmi sunt nespus de dragi inimii mele. În ultimii cinci m-am rugat, repetându-le în fiecare noapte, rugându-l pe Dumnezeu să uşureze convertirea lui Alix la credinţa ortodoxă şi să mi-o dăruiască de soţie."

Cu câteva zile înaintea morţii ţarului Alexandru al III-lea, prinţesa Alix sosi în Rusia. Ceremonia prin care ea devenea fiică a Bisericii Ortodoxe a fost oficiată de părintele Ioan de Krondstadt, iubit de întreaga Rusie. Ea a primit numele de Alexandra în cinstea sfintei muceniţe, împărăteasa Alexandra.

În ziua morţii ţarului, Nicolae Alexandrovici, plin de o adâncă întristare, declara că el nu a dorit coroana, dar, temându-se să nu se împotrivească voii Celui Atotputernic şi voinţei tatălui său, a acceptat coroana. El îşi punea încrederea nu în puterea omului, ci în Domnul Dumnezeu.

Ţarul Nicolae şi-a pecetluit începutul domniei sale prin fapte de caritate şi milostenie. El a uşurat situaţia celor întemniţaţi şi a anulat numeroase datorii, asigurând în acelaşi timp un ajutor substanţial oamenilor de ştiinţă, scriitorilor şi studenţilor.

Ţarul Nicolae al II-lea a fost încoronat pe data de 27 mai 1896, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Kremlinul moscovit. În rugăciunea către Împăratul împăraţilor, ţarul a cerut să fie înzestrat cu darurile Sfântului Duh, care să-l îndrume la slujba la care fusese chemat.

Suveranul a luptat pentru menţinerea păcii în ţară, astfel încât naţiunea să se poate dezvolta liber şi prosper. El era cu totul neputincios în a aduce cuiva prejudicii. De-a lungul întregii sale domnii, nu a semnat nici o condamnare la moarte şi nici nu a respins vreodată o cerere de ajutorare care ajungea la el.

Privirea suveranului era uimitor de sinceră, iar ochii lui străluceau de o mare bunătate. Într-o zi ţarul a vizitat crucişătorul "Riurik", la bordul căruia se afla un revoluţionar care jurase să-l ucidă. Dar marinarul a relatat: "N-am putut să-mi împlinesc gândul, ochii săi mă priveau cu atâta umilinţă şi blândeţe. "

Ţarul cunostea foarte bine istoria şi literatura rusă, iar ca un expert al limbii ruse el evita folosirea cuvintelor străine. El afirma: "Nici măcar un singur cuvânt de origine neslavă nu trebuie să ne întineze limba".

Ţarul era un om generos. A cheltuit patru milioane de ruble pentru spitale şi alte aşezăminte de caritate din propriul său cont din Banca Angliei. "El a cheltuit aproape tot ce avea", afirma preşedintele consiliului administrativ al majestăţii sale. "Hainele sale erau adesea reparate", îşi aminteşte unul dintre servitorii ţarului.

Cuplul imperial reprezenta un model de adevărată viaţă creştină de familie. Relaţia dintre soţi se remarca printr-o sinceră afecţiune, o înţelegere reciprocă pornită din adâncul inimii, precum şi printr-o profundă încredere reciprocă.

Domnul a binecuvântat această fericită căsnicie cu patru fiice: Olga, Tatiana, Maria şi Anastasia şi un fiu: Alexei. Moştenitorul tronului pe care ei îl aşteptaseră atâta vreme, s-a născut pe data de 12 august 1904.

Ţareviciul şi prinţesele îi tratau pe toţi oamenii cu respect şi deosebită grijă. Ei dormeau pe paturi fără perne şi se îmbrăcau cu simplitate. Hainele şi pantofii treceau de la cei mai vârstnici la cei mai mici.

Hrana lor era foarte simplă. Mâncarea preferată a ţareviciului era supă de varză, budincă şi pâine de secară. "Aceasta este hrana tuturor soldaţilor mei", obişnuia el să spună. "Duceau o viaţă simplă şi modestă", scria un prieten apropiat al familiei imperiale, "li se adresau celorlalţi oameni cu simplitate şi nu dădeau nici o importanţă statutului lor imperial".

Aceasta era o adevărată familie ortodoxă, în care domneau tradiţiile şi structura evlavioaselor familii ruseşti.

Familia imperială ducea o viaţă retrasă. Nu le plăceau ceremoniile şi discursurile formale, iar protocolul de la curte era o adevărată povară pentru ei. Ţarina şi prinţesele cântau adesea în biserică în timpul dumnezeieştii liturghii.

Alexandra Feodorovna era o soră de caritate înnăscută. Ea îi vizita pe cei bolnavi, îi îngrijea şi îi încuraja, iar ori de câte ori nu îi putea vizita personal pe ce aflaţi în suferinţă, ea îşi trimitea fiicele. Ea considera că este de datoria ei "sa-i rămână credinicioasă lui Hristos şi să aibă grijă de aproapele ei".

De obicei, pentru a-şi ascunde identitatea, Alexandra Feodorovna oferea ajutoare financiare celor nevoiaşi prin intermediul altor persoane cărora ea le încredinţa această sarcină. Ea a organizat şcoli profesionale pentru cei săraci în toată ţara şi a deschis o şcoală de asistente medicale.

Cuplul imperial ocrotea şi ajuta Biserica Ortodoxă nu numai din Rusia, ci din întreaga lume. În timpul domniei lui Nicolae al II-lea s-au construit sute de mănăstiri şi mii de biserici şi au fost înfiinţate zeci de mii de şcoli parohiale.

În timpul domniei lui Nicolae al II-lea, Biserica Ortodoxă Rusă s-a îmbogăţit cu noi sfinţi şi sărbători religioase într-o măsură mai mare decât pe parcursul întregii perioade a secolului anterior. În 1903, după ce a examinat dovezile necesare canonizării marelui stareţ Serafim de Sarov, a dezaprobat părerile sinodale şi cu mare îndrăzneală a poruncit: "Canonizaţi-l de îndată! "

Ţarul a protestat atunci când turcii i-au masacrat pe armeni şi i-au oprimat şi torturat pe slavi. El a deschis larg hotarele ruseşti tuturor refugiaţilor creştini. Atunci când în vara anului 1914 Austro-Ungaria a atacat Serbia neapărată, ţarul a răspuns prompt la cererea sârbilor pentru ajutor.

Nicolae al II-lea a încercat să evite tulburările politice şi să asigure pacea pe plan intern. Totuşi, patimile continuau să fiarbă mocnit. Ziarul "Liberation" care se publica în străinătate i-a scos la iveală în mod deschis pe cei ce se împotriveau autorităţii ţarului în Rusia: "toţi intelectualii şi o parte a populaţiei, toate comitetele administrative locale, Consiliul municipal din anumite oraşe, întreaga presă. "

În timpul celui de-al douăzecilea an al domniei împăratului, economia Rusiei atinsese cel mai înalt nivel de dezvoltare. Producţia de grâne se dublase faţă de cea de la începutul domniei sale, în timp ce populaţia crescuse cu 50 de milioane de oameni. Dintr-o ţară analfabetă Rusia a devenit iute o ţară civilizată.

Primul război mondial a început pe data de 1 august 1914, ziua în care este prăznuit Sf. Serafim de Sarov. Ţarul a mers la metocul mănăstirii de maici Diveievo din Sankt Petersburg şi a plâns mult dinaintea icoanei marelui sfânt. Fericita stareţă de la Diveievo, Paşa de Sarov, a declarat că vrăşmaşii patriei porniseră războiul pentru a-l detrona pe ţar şi a sfâşia Rusia în bucăţi.

Din primele zile ale războiului, suveranul vizita liniile frontului, oraşele şi satele Rusiei, binecuvântând trupele şi încurajându-i pe oameni în încercarea prin care treceau. Ţarul iubea armata cu ardoare şi era profund ocupat de nevoile ei.

Ţarina încerca să transforme cât mai multe palate cu putinţă în spitale militare. Adesea, ea se implica personal în organizarea ambulanţelor şi a depozitelor farmaceutice din oraşele de pe întreg teritoriul Rusiei. Alexandra Feodorovna şi prinţesele mai vârstnice au devenit surori medicale în spitalul militar de la Ţarskoe Selo.

În vara anului 1915, o perioadă foarte grea pentru armata rusă, ţarul însuşi şi-a asumat înalta responsabilitate de comandant şef al forţelor armate. De îndată ce unsul lui Dumnezeu a luat comanda oştirii succesul a revenit în tabăra trupelor ruseşti. Până în februarie 1917, armata a rămas neînfrântă, trupelor nu le lipsea nimic, iar victoria părea asigurată.

Totuşi, vrăjmaşii autocraţiei ortodoxe nu i-au îngăduit să păşească peste acest prag. "Doar acum este cu putinţă să-l detronăm pe ţar", afirmau ei, "căci după victoria sa asupra nemţilor, autoritatea sa va fi întărită pentru o îndelungă perioadă de timp. "

Încă din anul 1832, Sf. Serafim de Sarov profeţise revolta împotriva autorităţii ţarului şi evenimentele sângeroase ce au însoţit căderea sa.

În decembrie 1916, împărăteasa a vizitat mănăstirea Desiatina de la Novgorod. Stareţa Maria i-a spus: "Iată că a venit împărăteasa muceniţă Alexandra! " şi îmbrăţişând-o, a binecuvântat-o.

Sosi şi ziua de 15 martie 1917. În capitală, tulburările se accentuară. În cadrul armatei izbucni "revolta generalilor". Ofiţerii de rang înalt cerură abdicarea ţarului de pe tron, "pentru salvarea Rusiei şi victoria împotriva inamicului străin", chiar dacă victoria era deja aproape dobândită.

Împăratul a cedat autoritatea statului fratelui său Mihail. Când ţarina auzi de abdicarea ţarului spuse: "Este voia lui Dumnezeu, Dumnezeu a îngăduit acest lucru pentru salvarea spirituală a Rusiei. "

Ţarul şi familia sa au pornit pe drumul crucii de pe Golgota. Toţi membrii familiei şi-au încredinţat viaţa cu totul în mâinile Domnului.

Comitetul de anchetă desemnat de către guvernul provizoriu l-au sleit de puteri pe ţar prin cercetări şi interogări nesfârşite, acuzându-l de înaltă trădare, dar n-au putut afla nici o faptă acuzatoare.

În luna august 1917, familia imperială a fost dusă în Siberia. Alexandra Feodorovna scria din temniţă: "Îmi iubesc atât de mult ţara, în ciuda tuturor lipsurilor ei." "Nu aş vrea să părăsesc Rusia niciodată, atât de mult o iubesc", spunea suveranul, "mai degrabă aş merge în colţul cel mai îndepărtat al Siberiei. "

La sfârşitul lunii aprilie 1918, prizonierii imperiali au fost transferaţi sub pază în oraşul Ekaterinburg, care pentru ei a devenit Golgota rusească. "Probabil că pentru mântuirea Rusiei este necesară o jertfă răscumpărătoare. Eu voi fi acea jertfă", spuse suveranul. "Facă-se voia Domnului! "

Permanentele jigniri şi dispreţul din partea gărzii de pază de la casa Ipatiev, unde ei erau ţinuţi în detenţie, le-au provocat ţarului şi familiei sale profunde răni sufleteşti şi dureri trupeşti, pe care ei le pătimeau cu umilinţă, iertându-i pe toţi. Ţarina, cugetând la cuvintele Sf. Serafim de Sarov, scria în jurnalul său: "Când eşti ocărât, binecuvintează. Când eşti persecutat, pătimeşte. Când eşti defăimat, mângâie. Când eşti chinuit, bucură-te. Aceasta este calea noastră. Cel ce va răbda până la capăt, acela se va mântui. "

Cei din familia ţarului erau conştienţi că moartea este aproape. Cea mai vârstnică dintre prinţese, Olga, scria de la locul întemniţării sale: "Tatăl meu cere să li se spună tuturor celor care i-au rămas credincioşi şi tuturor celor ce pot fi influenţaţi de către aceştia să nu caute să se răzbune din pricina sa. El i-a iertat pe toţi şi se roagă pentru toţi. E necesar să fim cu toţii conştienţi de faptul că răul care se află acum în lume va deveni şi mai puternic şi că nu cu răul se biruie răul, ci numai cu iubirea. "

Prin dumnezeiasca pronie, martirii familiei imperiale au fost luaţi din această viaţă pământească laolaltă, drept răsplată pentru nemărginita lor dragoste reciprocă, dragoste care i-a unit strâns ca pe un tot indestructibil. În subsolul casei Ipatiev, acolo unde martirii împărăteşti şi credincioşii lor slujitori şi-au săvârşit calea crucii lor, s-au descoperit inscripţii lăsate de călăi.

Una dintre ele a fost astfel desluşită: "Aici, după porunca forţelor satanice, ţarul a fost jertfit pentru ca naţiunea să poată fi distrusă. Întreaga lume să afle acest lucru." Nu întâmplător această crimă a fost comisă pe data de 17 iulie, fiindcă în această zi Biserica Ortodoxă Rusă îl prăznuieşte pe sfântul duce Andrei Bogoliubski, care cu sângele său mucenicesc a sfinţit autocraţia în Rusia.

Suveranul a urcat pe Golgota plin de curaj şi a primit printr-o smerită supunere faţă de voia lui Dumnezeu, moartea mucenicească. Scrisoarea suveranului adresată din temniţă către sora sa a dezvăluit cât se poate de limpede tăria lui duhovnicească în acele grele zile de încercare: "Cred cu tărie în faptul că Domnul Se va milostivi de Rusia şi în cele din urmă va potoli patimile. Facă-se voia Sa cea sfântă! "

Fundamentul dogmatic şi biblic al icoanei


Existenţa sfintelor icoane se fundamentează pe două aspecte: realitatea Întrupării Fiului lui Dumnezeu şi nevoia omului de concret.

Dumnezeu fiind Duh sau Spirit nu poate fi pictat în icoane cu Fiinţa lui Divină ci Îl putem cunoaşte numai în modul în care s-a arătat oamenilor prin Fiul Său "Acesta este chipul (icoana) lui Dumnezeu Celui Nevăzut" (Coloseni I, 15). Icoanele nu sunt idolatrie. Sfintele icoane nu sunt cinstite în mod idolatric, ca dumnezei, cinstirea fiind îndreptată către persoanele reprezentate pe ele. În felul acesta icoanele nu încalcă porunca a II-a din Decalog.

Icoanele au un rol important în educaţia creştină, în cultul şi misiunea religioasă. Ele sunt prezenţe harice fiind sfinţite de către preot şi au rolul de a trezi, menţine şi întări viaţa religioasă a creştinilor. Ele ne îndeamnă la practicarea virtuţilor şi la săvârşirea faptelor bune


Lecţie din caietul meu de religie din clasa a XI-a :)


Video din Valea Timocului - Părintele Protoiereu Boian Alecsandrovici (Bojan Aleksandrović)





Convorbire duhovnicească cu Î.P.S. Iustinian Chira

VIDEO: Părintele Arsenie Papacioc cerea patriarhului atitudine contra homosexualismului încă din 2007 - Noi, ceilalţi ortodocşi cerem acelaşi lucru !

Documentar video cu profeţii despre vremurile de pe urmă


Mai jos, transcriptul cu traducerea din limba rusă:

Profeţiile despre ultimele vremuri sunt expuse atât în Sfânta Scriptură cât şi în scrierile Sfinţilor Părinţi. Mai înainte de a purcede la analiza profeţiilor ar fi util să ne amintim de istoricul Templului iudaic, doarece acestui templu îi este predestinat să fie în centrul multor evenimente care se vor petrece cu omenirea spre sfârşitul veacurilor.

În timpul aflării poporului evreu în pustie, timp de 40 de ani, locul lor de închinare era mobil, sub formă de cort. Mai târziu, după cucerirea de către Iosua Navinul a Palestinei şi Ierusalimului muntos a fost pusă temelia unui templu de piatră. În interiorul acestuia a fost pus Chivotul Domnului şi era considerat unicul templu unde se săvârşeau slujbe depline. Primul templu a fost construit de împăratul Solomon în anul 950 î.Hr. pe vârful muntelui Mariah, acolo unde Îngerul Domnul l-a oprit pe Avraam să-l aducă jertfă pe unicul său fiu Isaac. Primul Templu a existat 364 de ani şi a fost distrus de babilonieni în 586 î.Hr.

Al doilea templu a fost terminat de împăratul Irod în anii 20 î.Hr., dar în acesta nu mai era Chivotul Domnului, el fusese pierdut pentru totdeauna în timpul robiei babiloniene. În templul dat a fost adusă şi Sfânta Maria de către părinţii săi Ioachim şi Ana. Aici a fost adus şi micul Iisus pentru tăierea împrejur şi tot aici, la vârsta de 12 ani El învăţa pe bătrânii rabini despre Dumnezeu. Pe acoperişul acestui templu diavolul L-a ispitit pe Iisus, propunându-I să se arunce în jos. Şi tot despre acest templu Iisus le spunea ucenicilor săi că din el nu va rămîne piatră pe piatră.

Aşa s-a si întâmplat, în anul 70 d.Hr. împăratul roman Tit l-a distrus, interesant că aceasta s-a întâmplat în aceeaşi zi când babilonienii au ars primul templu. A fost lăsată numai o parte din peretele exterior, care în ziua de astăzi este numită Zidul Plângerii. Este de asemenea interesant că în pieţe robii evrei erau vânduţi întotdeauna la acelaşi preţ, 30 de arginţi.

În anul 363 d.Hr. împăratul Iulian, dorind să arate creştinilor că prorociile lor privind al treilea templu nu sunt adevărate, a hotărît să construiască din nou templul, dar Domnul a ars cu o flacără aproape pe toţi zidarii care lucrau asupra templului.

Pe urmă oraşul a fost ocupat de turci, acolo au fost construite două moschei, Moscheea lui Omar, în locul templului şi alături moscheea Al-Aqsa. În timpul de faţă ideea de a reconstrui cel de-al treilea templu îi reuneşte pe toţi evreii talmudişti care sunt împrăştiaţi în toată lumea. Ei nici acum nu recunosc că adevaratul Mesia este Hristos, ci aşteaptă pe altul, pe antihrist, pe care îl vor încorona în cel de-al treilea templu. Acum ei îi gătesc calea, punând coduri de bare pe toate produsele, în paşapoarte şi alte documente. Ei ne duc încetişor spre un lagăr de concentrare electronic pentru a cunoaşte fiecare supus al lor, adică pe noi.

Noi nu cunoaştem date precise, dar ştim cronologia evenimentelor ce vor să se întâmple. Vor sau nu musulmanii, dar mecetea lor va fi distrusă de evrei la timpul său. Sf. Ippolit Romanul în anul 170 spunea că antihristul va dori întru totul să fie asemenea lui Hristos. Hristos este leu, leu va dori să fie şi antihristul. Hristos este împăratul Cerului şi al pământului, şi antihrist va fi împăratul pământului. Iisus a venit ca un mieluşel, mieluşel se va arăta şi antihrist, numai că el va fi pe dinăuntru lup. Taiat împrejur a fost Mântuitorul şi acesta va fi la fel. Iisus a trimis apostolii săi la toate popoarele aşa şi acesta va trimite apostolii săi falşi. A dat Iisus Crucea Sa Făcătoare de Viaţă, aşa şi acela va da un semn de al său. Iisus S-a arătat în chip de Om aşa şi acela va fi om. Iisus a fost iudeu, iudeu va fi şi antihristul.

Sf. Nil Athonitul în sec XVI-lea spunea că antihristul se va face căpetenie asupra oraşelor şi satelor, va fi conducătorul tuturor, atunci asupra lumii va veni o nesăturare enormă, adică oamenii vor consuma de 7 ori mai mult ca acum. Şi atunci antihristul va începe să-i pecetluiască pe toţi pe motiv ca să-i poată scăpa pe oameni de această urgie. Atunci când antihristul va pune pecetea sa, inimele oamenilor vor fi ca moarte. Mulţi vor muri la marginile de drumuri, oamenii ca nişte fiare se vor năpusti asupra acestor cadavre şi le vor mînca. Când antihristul se va urca pe tron apa mării va începe să fiarbă aşa cum fierbe apa în cazan, se va usca atunci toată vegetaţia şi animalele şi păsările vor muri. Ziua va fi ca ora, săptăpmîna ca ziua, luna ca săptămîna, iar anul ca luna.

Sf. Cosma Etolianul, sec. XVIII, spunea că după ce va fi războiul general, oamenii vor merge jumătate de oră ca să întâlnească un alt om, multe localităţi vor fi distruse, din trei va rămâne numai una. Veţi vedea cum oamenii vor zbura ca păsările şi vor vărsa asupra pământului foc, atunci oamenii vor fugi la cimitire şi vor striga să iasă cei răposaţi ca să intre ei în locul lor.

O altă profeţie este a Sf. Serafim Vîriţkii (Muraviov, 1949) el spunea că multe ţări vor fi contra Rusiei, dar ea va rămîne pierzându-şi mare parte din teritoriul său. Războiul care va fi va aduce oamenii la ideea că aşa ei vor muri cu toţii, de aceea trebuie să fie ales un guvern mondial, şi aceasta va fi etapa premergătoare instaurării lui antihrist. Se va începe persecuţia creştinilor şi atunci ar trebui să fugim primii ca să scăpăm cu viaţă.

Sf. Lavrentie al Cernigovului spunea că se vor reconstrui bisericile, dar în ele nu o să putem să ne ducem că acolo nu va mai fi Jerfa fără de Sânge a lui Hristos, dar va fi o adunare satanistă. În ultimele vremuri vor fi multe dezastre, apă nu va mai fi şi după aceea se va începe un mare război, un război pentru nimicire. Vor rămâne două sau trei state şi ele vor alege un conducător unic.
Antihrist va fi încununat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului şi a Patriarhului. Intrarea şi ieşirea din Ierusalim va fi liberă pentru orice om, dar atunci să vă străduiţi să nu vă duceţi, căci totul va fi spre a vă linguşi pe voi, ca să vă atragă în ispită. Antihrist va proveni dintr-o femeie curvă, o evreică dintr-al doisprezecelea neam de preadesfrânaţi. Când satana va fi întronat, în timpul punerii coroanei se va citi Simbolul Credinţei – Crezul -, dar el nu va permite ca acesta să fie citit corect, iar acolo unde vor fi scrise cuvintele „şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” el se va lepăda de acestea şi se va recunoaşte doar pe sine. La încoronare, antihristul va avea mănuşi pe mâini, iar când le va da jos ca să-şi facă Sfânta Cruce, Patriarhul va observa că el în loc de unghii are gheare şi aceasta îi va întări bănuiala sa că acesta este antihristul. Atunci Patriarhul va exclama: „Acesta este antihristul” pentru care Patriarhul va fi omorât.
Se vor coborî pe pămînt Sf. Prooroci Ilie şi Enoh spunînd la toţi că acesta este antihristul, el îi va omorî, dar ei vor învia şi se vor ridica la cer. Pe oamenii săi el îi va ştampila cu semnul său. Însă pe adevăraţii creştini, care i se vor opune, are să-i urască cu ură mare. Atunci va începe ultima şi cea mai mare prigoană a creştinilor care vor refuza ştampila satanei (semnul 666). Ştampila lui satana (666) va fi de aşa natură încât toţi vor vedea dacă a primit omul sau nu semnul satanicesc. Creştinul care nu va primi semnul satanei (666) nu va putea nici să vândă şi nici să cumpere nimic. Dar nu vă pierdeţi nădejdea şi nu vă descurajaţi, că Dumnezeu nu-Şi va părăsi turma Sa. Să nu vă fie frică, nu cumva să deznădăjduiţi!
Mulţi evrei care au trăit cu adevărat după legea lui Moise, nu vor primi pecetea lui antihrist. Ei vor sta în aşteptare, urmărindu-i toate activităţile lui. Ei ştiu că strămoşii lor nu L-au recunoscut pe Hristos drept Mesia, dar aici va lucra Dumnezeu, căci ochii lor se vor deschide şi ei nu vor primi ştampila lui satana, iar în cel de-al unsprezecelea ceas îl vor recunoaşte pe Iisus Hristos drept Mesia, vor trece la Ortodoxie, iar pentru credinţa lor se vor mântui.

Ieroshimonahul Parfenii de la Athos în 2007 spunea că acele persoane care vor suferi pe timpul lui antihrist vor fi considerate cei mai mari mucenici. Creştinii vor fi foarte prigoniţi, antihristul va spune că el vrea să facă viaţa mai bună, iar creştinii sunt aceia care îl încurcă. De aceea Dumnezeu va lăsa pe pămînt pe cei doi mari prooroci, Ilie şi Enoh, ei îl vor demasca pe antihrist timp de 3 ani şi şase luni. După acest termen antihristul îi va ucide in piaţa centrală din Ierusalim, nu va permite nimanui să ia trupurile sfinţilor, ele vor sta acolo timp de trei zile. El va îndrepta videocamerele asupra lor ca toţi să vadă aceasta. Oamenii se vor bucura mult că Sfinţii au fost omorâţi şi vor da unul altuia cadouri şi felicitări cu acest prilej. Iar după trei zile ei vor învia şi acest eveniment toţi îl vor vedea deoarece totul se va petrece live (în direct). Şi din acel moment antihristul va începe să-i omoare pe toţi creştinii care nu vor dori să i se inchine. Pentru a micşora urgia lui antihrist, Dumnezeu îi va da timp scurt de domnie după ce va fi ucis de Arhanghel.

Cântări sârbeşti - Hristos a înviat! (Christos Voskrese ! )






Versurile in engleză:

People rejoice, nations hear:
Christ is risen, and brings the joy!
Stars dance, mountains sing:
Christ is risen, and brings the joy!
Forests murmur, winds hum:
Christ is risen, and brings the joy!
Seas bow*, animals roar:
Christ is risen, and brings the joy!
Bees swarm, and the birds sing:
Christ is risen, and brings the joy!

Angels stand, triple the song:
Christ is risen, and brings the joy!
Sky humble yourself, and elevate the earth:
Christ is risen, and brings the joy!
Bells chime, and tell to all:
Christ is risen, and brings the joy!
Glory to You God, everything is possible to You,
Christ is risen, and brings the joy!


Divna Ljubojević - Stihire Pashe:



Vedeţi aici mai multe: Cântări Divna Ljubojević

Simple linii sau "semnul fiarei" ?

În codul de bare de mai sus, "barele de siguranţă" au fost evidenţiate cu roşu. Pentru comparaţie, reprezentarea cifrei 6 din codul propriu-zis a fost evidenţiată cu albastru. Seamănă nu?

Odată cu dezvoltarea reţelelor de tip supermarket şi în România, am înţeles cu toţii ce este codul de bare şi la ce foloseşte. Codul de bare a apărut din necesitatea identificării rapide şi uşoare a mărfurilor şi îşi găseşte aplicabilitate în comerţ. Fiecare produs are alocat un număr unic de identificare la nivel mondial, iar codul de bare este o reprezentare grafică convenţională a acelui număr compusă dintr-o alternanţă de linii albe şi negre, mai subţiri sau mai groase.

În cunoscutul său text. Sfântul Ioan Evanghelistul spune: "Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei" (Apocalipsă 13,17). Coincidenţă ! Scopul declarat al codului de bare este tocmai acela de a înlesni actul de comerţ. Pe de o parte produsele sunt rapid şi comod identificate, pe de altă parte comerciantul, are o foarte bună şi eficientă gestionare a stocurilor. Sfântul Ioan mai vorbeşte de “semnul fiarei” sau “numărul fiarei”. Din nou coincidenţă! Codul de bare este chiar semnul unui număr.

În continuare, Sfântul Ioan adaugă: "Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase" (Apocalipsa 13,18).

Pentru codul de bare, standardul cu cea mai mare circulaţie este standardul EAN -13 (prescurtarea de la European Article Numbering, adică Numerotarea Europeană a Articolelor). Conform acestui standard, fiecărui “articol” i se alocă un număr propriu compus din 13 cifre. Acesta permite identificarea ţării de origine, a agentului economic (producător sau comerciant) şi a produsului în sine. În reprezentarea sa grafică, separat de succesiunea de linii şi spaţii care codifică numărul propriu-zis, standardul EAN-13 presupune obligatoriu şi prezenţa la început, la mijloc şi la sfârşit a câte două liniuţe subţiri apropiate şi mai lungi decât celelalte, numite bare de siguranţă. “Întâmplător”, două liniuţe subţiri apropiate sunt, conform aceluiaşi standard, reprezentarea cifrei “6” (vezi imaginea de mai sus). De aici prezenţa în orice codificare EAN-13 a trei cifre „6” la începutul, la mijlocul şi la sfârşitul codului de bare. Nici o legătură cu 666 din textul Apocalipsei… Rostul declarat al acestor liniuţe este unul de ghidaj şi dacă, pentru liniuţele de la începutul codului şi cele de la sfârşit s-ar putea găsi o logică, pentru liniuţele din mijlocul codului, deşi s-a demonstrat că nu au nici o utilitate, se caută încă o explicaţie…

Dar în actul de comerţ participă şi oameni. De la numerotarea produselor la numerotarea oamenilor nu a fost decât un pas care s-a şi făcut. Fiecare avem alocat, bineînţeles de la naştere, cunoscutul CNP sau cod numeric personal (absolut întâmplător CNP-ul este compus tot din 13 cifre…). Şi noi, românii, am început să-i simţim importanţa în viaţa de zi cu zi. Când vrei să plăteşti vreun impozit sau vreo amendă de circulaţie, dacă ai nevoie de un credit de la bancă sau dacă vrei să te angajezi, CNP-ul e deja mai important decât numele. Singurul loc unde CNP-ul e de prisos, e la biserică. În faţa lui Hristos avem numele de la botez.

Sfântul Ioan ne spune: “Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om”. Deci nu este „nume de om” ci „număr de om”. De altfel într-o ediţie franceză din 1997 a Bibliei (Bible en francais courant) sintagma „căci este număr de om” a fost tradusă: „car ce chiffre correspond au nom d’un homme" („căci acest număr corespunde numelui unui om”). Despre asta ne avertiza oare Sfântul Ioan Evanghelistul ? Despre înlocuirea numelui de botez cu un număr ?

A mai rămas doar să reprezentăm CNP-ul în standardul EAN-13 bineînţeles din motive practice şi să acceptăm incripţionarea lui pe mâna dreaptă sau pe frunte din motive de siguranţă… „Şi ea îi sileşte pe toţi, şi pe cei mici, şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi, şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte” (Apocalipsa 13.16).

Biserica Ortodoxă Greacă şi Comunitatea Sfântului Munte au luat poziţie şi s-au implicat direct şi deschis într-o campanie împotriva noului sistem de identitate care urma să se introducă în Grecia. Părintele Paisie Aghioritul a vorbit şi a scris clar despre această problemă, afirmând că „în spatele sistemului se ascunde dictatura mondială, sclavia lui antihrist”.

Unii au comentat că lucrurile ar fi prea evidente, prea la vedere: „Cei care ar vrea să implementeze un astfel de sistem nu sunt aşa de proşti să trădeze cu 666, când Sf. Ioan a spus-o atât de clar în Apocalipsă. Dacă aceasta ar fi urmărit, ar fi făcut-o într-un mod mai inteligent, mai ascuns”. Acestora Părintele Paisie Aghioritul le-a răspuns: „Ei bine, cărturarii şi fariseii nu ştiau Vechiul Testament ? Anna şi Caiafa nu ştiau mai bine ca toţi că Hristos va fi trădat pentru 30 de arginţi ? De ce nu au dat 29 sau 31 de arginţi şi au dat 30 ? Deci erau orbiţi. Ştia Dumnezeu că aşa se vor petrece lucrurile”.

Personal, consider că această problemă există măcar şi numai pentru că ridică probleme de conştiinţă unora dintre noi. Şi dacă ridică probleme de conşriinţă unora dintre noi, trebuie să ne pese, pentru că libertatea conştiinţei e garantată.

Dacă prezenţa lui 666 este, aşa cum s-a spus, o nefericită întâmplare, atunci, din respect pentru conştiinţa religioasă a unor oameni, trebuie să reparăm greşeala. Biserica Ortodoxă a Greciei a venit şi cu o soluţie şi a cerut în 1997 în locuirea numărului 666 în sistemul electronic central al Uniunii Europene cu „orice alt cod numeric”. Până acum, însă, nu s-a schimbat nimic...


Silviu-Andrei Vlădăreanu
preluat din revista "Lumea Credinţei"

Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos ia atitudine împotriva cardului cetăţeanului şi îndosarierii electronice

Comunicat al Sfintei Chinotite a Sfântului Munte
Athos cu privire la guvernarea electronică şi cardul cetăţeanului

Ca urmare a depunerii în Parlamentul Grec a proiectului de lege privind „Guvernarea electronică” şi, implicit, cardul cetăţeanului ce urmează a fi emis după adoptarea acestei legi, Sfânta Chinotită a Sfântului Munte doreşte să semnaleze următoarele:

Cardul cetăţeanului identifică personalitatea cetăţeanului şi îl convertește pe acesta într-un număr din cadrul sistemului guvernării electronice…

Toţi cetăţenii sunt, de acum, înregimentați într-un sistem electronic care controlează şi prelucrează datele vieţii personale (activitatea economică, chestiunile legate de sănătate şi de muncă, comportamentul social etc.) anulând practic libertăţile acestora.

Deoarece sistemul acesta are capacitatea de a se reprograma cu uşurinţă, considerăm că este real pericolul, pentru toți creștinii, de a li se viola libertatea conştiinţei religioase, privându-i astfel de posibilitatea mărturisirii credinţei şi propovăduirii Evangheliei lui Hristos, în mod liber.

De asemenea, fiindcă autoritatea utilizării acestui sistem este încredințată unor entități non-definite în ceea ce priveşte caracterul lor public sau privat, cărora li se oferă posibilitatea de a adăuga sau elimina date din cardul cetăţeanului, este posibilă chiar şi eventualitatea folosirii în necunoştinţă de cauză a unor simboluri anticreştine de către credincioși.

Pentru toate aceste motive mai sus arătate, Sfânta Chinotită a Sfântului Munte îşi exprimă profunda îngrijorare şi înaintează Guvernului Elen rugămintea călduroasă de a nu continua demersurile pentru emiterea cardului cetăţeanului, recomandând creştinilor să folosească actualele acte de identitate.

Suntem împotriva aplicării obligatorii a acestui tip de card de identitate.

Ca și creştini ortodocşi nu trebuie să uităm ”că Cel care este-n voi e mai mare decât cel ce este-n lume” (I Ioan 4, 4)[1] şi că Hristos a „biruit lumea” (Ioan 16, 33), însă aceasta nu antrenează şi consimţământul nostru faţă de practici obligatorii şi contrare libertăţii umane.

Ne rugăm din tot sufletul ca Doamna noastră Născătoarea de Dumnezeu, Apărătoarea şi Supraveghetoarea Sfântului Munte să dea poporului evlavios al patriei noastre puterea de a răzbate în toate greutăţile vieţii şi mai ales în conjunctura dificilă prin care trecem.


† Toţi reprezentanţii şi stareţii din sinaxa comună a celor 20 de Sfinte Mănăstiri ale Sfântului Munte.

Cartile Parintelui Arsenie Boca traduse in limba maghiara

Primele două cărţi care au fost traduse sunt:

1.LELKI GYÖNGYSZEMEK ( Mărgăritare duhovniceşti )

2.A HÁZASSÁG FELEMELÉSE A SZENTSÉG MAGASLATÁRA - Lelki útmutató - ( Ridicarea căsătoriei la înălţimea de Taină - îndrumător duhovnicesc -)


Cea de-a treia carte, şi cea mai importantă din scrierile Părintelui Arsenie Boca, şi anume Cărarea Împărăţiei (A Mennyország ösvénye) este în curs de apariţie. Traducerea a fost deja finalizată, însă fondurile pentru editarea şi publicarea cărţii sunt insuficiente. Pentru cei dispuşi să ajute în acest demers pot contibui cu donaţiile lor la:

CEC Bank SA Sucursala Resita, Agentia Caransebes IBAN: RO45CECECS02M7RON0278835 Cont: Florescu Csilla Gyöngyvér (traducător).

În continuare urmează un interviu cu doamna Csilla Gyöngyvér Florescu traducătoarea scrierilor Părintelui Arsenie Boca în limba ungară. Ţin să precizez că doamna Csilla este o convertită la Ortodoxie. Textul a fost preluat din "Foaia Românească - Săptămânal al românilor din Ungaria" Nr.15/2010:



Csilla Gyöngyvér Florescu a adus prin truda ei în inimile creştinilor maghiari din România şi din străinătate, învăţăturile marelui duhovnic român. Până acum a reuşit să publice două cărţi în limba maghiară din învăţăturile minunate şi ziditoare ale părintelui Arsenie Boca, iar a treia carte, „Cărarea Împărăţiei” este în curs de realizare.
Doamna Florescu s-a născut la Târgul Mureş, iar după terminarea liceului şi-a continuat studiile la Secţia Electrotehnică din cadrul Facultăţii de Mecanică din Braşov.

În urma repartiţiei, în 1988 ajunge să locuiască în Caransebeş, unde Dumnezeu îi îndreaptă paşii spre credinţa ortodoxă. Dumnezeu i-a dat putere să ierte şi să meargă mai departe cu seninătate şi cu lumina în suflet pentru că El este lumină, iubire, iertare, bucurie şi speranţă.
Părintele Arsenie Boca i s-a descoperit ca prin minune, călăuzindu-i paşii spre Mănăstirea Prislop.

– Eu am crezut că acest gând al traducerii este gândul meu, dar sunt convinsă că părintele Arsenie a rânduit aşa. Nu ştiu de ce m-a ales pe mine, am simţit, pur şi simplu, chemarea lui. Nu pot explica… Am avut o dorinţă imensă de a face ceva. Gândul acesta mi-a venit în vara lui 2004 când am constatat, de fapt, că lumea şi maghiarii „mei” nu înţeleg cum să trăiască întru Hristos. O parte din ei trăiesc necununaţi, nebotezaţi. Şi am zis, că nu au ce citi, nu au de unde afla învăţături mântuitoare, fiindcă ei nu au acces la scrierile ortodoxe. Traducând cărţile am avut senzaţia că sunt singura ortodoxă maghiară de pe globul pământesc. Nu ştiam de niciun ortodox maghiar atunci. Aşa simţeam că sunt singură. Aveam doar binecuvântarea duhovnicului meu şi binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Daniel , atunci Episcop vicar de Vârşeţ, care a fost ucenicul părintelui Arsenie. Cu greu am început. Nu cunoşteam termenii duhovniceşti în limba maghiară, aveam doar o carte de rugăciuni si Hymnologionul în limba maghiară. Dar simţeam chemarea părintelui Arsenie şi minunile prin care mă ajuta să duc la bun sfârşit această lucrare.

– L-aţi cunoscut personal pe părintele Arsenie Boca?

– Nu l-am cunoscut. Nu aveam cum, din păcate. Pe vremea când trăia părintele Arsenie, eu eram încă atee. Şi când mă gândesc că pe vremea când eram studentă la Braşov şi părintele Arsenie atunci picta biserica din satul Drăgănescu, de lângă Bucureşti, dar mai venea şi la Sinaia cu siguranţă, acolo avea atelierul de pictură, iar eu eram aşa de aproape de el dar eu nici de Dumnezeu nu ştiam atunci, darămite de părintele Arsenie.... Deci, nu l-am cunoscut personal, dar când am ajuns la mormântul lui, şi am îngenuncheat… Parcă-l cunoşteam. Parcă era rudă cu mine. Asta am simţit. Şi pe urmă, paşii pe care i-am făcut… pur şi simplu mă duceau înainte. Simţeam că trebuie să fac ceva. Aveam aşa o dorinţă arzătoare să fac traducerea. Nu pentru că sunt vrednică de aşa ceva, pentru că nu pentru vrednicia mea m-a ales părintele Arsenie. De fapt, nu ştiu de ce m-a ales, dar cu mare drag şi dragoste am tradus, şi cu destulă trudă, pentru că nu aveam pe atunci baze. Ulterior am aflat că au apărut şi alte cărţi ortodoxe în Ungaria, şi m-am bucurat mult de ele. Când traduceam cărţile şi când nu ştiam la cine să apelez pentru sfaturi, în special pentru termeni duhovniceşti în limba maghiară, am apelat la Preasfinţitul Părinte Sofronie, pe atunci Episcop la Jula şi Preasfinţia Sa m-a ajutat recomandându-mi-l pe părintele protos. Calinic, secretarul de la Episcopie.

– Eraţi botezată înainte la o altă confesiune?

– Eram botezată la reformaţi. Dar nu recunoşteam existenţa lui Dumnezeu. Pot să afirm că am fost mai rea decât diavolul, care admite existenţa lui Dumnezeu şi se cutremură de El. Din păcate, aşa am fost crescută şi de societate, şi de familie.

– Cum aţi ajuns să păşiţi pe calea cea dreaptă?

– Dumnezeu când vede că omul nu vrea să creadă sub nici un chip îi dă pălmuţe. Mai mici, mai mari… Şi credinţa, tot dar de la Dumnezeu este. Deci, eu nu am făcut nimic. El mi-a dat totul. Dar eu cred că este o chemare dinainte. Când mă gândesc că la botez am răsturnat apa de botez cu care m-a botezat preotul reformat... Poate a fost un semn. Dumnezeu hotărăşte dinainte, de noi depinde dacă acceptăm chemarea şi îndemnul Lui. În 1996, de sărbătoarea Sfântului Dimitrie Basarabov m-am convertit la Ortodoxie. Dumnezeu mi-a rânduit un duhovnic deosebit, care prin rugăciunile lui, prin exemplul lui deosebit, m-a ajutat să fac acest pas. În mocirla duhovnicească în care eram înainte îmi trebuia un duhovnic puternic, curat şi exemplu deosebit pentru mine, pentru a urma sfaturile lui. Rugăciunile duhovnicului m-au ajutat enorm şi el m-a convertit. Botezul a fost ca un vis.

– Cu ajutorul părintelui duhovnic aţi ajuns să-l cunoaşteţi pe părintele Arsenie?

– Consider că rugăciunile lui m-au ajutat. De părintele Arsenie am aflat din revista „Formula AS”, dar atunci era doar o curiozitate pentru mine. Într-o bună zi, în vara lui 2002, trecând prin zona Haţegului, am zis să intrăm cu familia la Mănăstirea Prislop. Şi atunci l-am simţit pe părintele Arsenie, îngenuncheată la mormântul lui şi rugându-mă lui.

– După traducerea cărţilor părintelui Arsenie Boca, cum au fost acestea apreciate de maghiarii din România?

– N-am făcut lansări de carte. Ele au ajuns la câţiva oameni din mână-n mână. Am făcut câteva cadouri, şi câteva am vândut la un preţ minim. Eu nici nu ştiam, cu adevărat, unde îi găsesc pe acei maghiari interesaţi de aceste cărţi. Ei cu siguranţă există şi în timp probabil că se vor afla. Din mână-n mână, de la om la om, aşa cum am aflat şi eu de părintele Arsenie, sper să afle cât mai mulţi interesaţi de părintele Arsenie, atât din România, cât şi Ungaria, sau din alte ţări. Pentru că sunt convinsă de faptul că părintele Arsenie Boca este sprijinitor puternic al Misiunii Ortodoxe Maghiare. Ne ajută pe noi maghiarii să ne apropiem de Ortodoxie. Pentru că de la traducerea cărţilor lui încoace, tot ce mi s-a întâmplat a fost sub semnul lui.
Cărţile au fost traduse de mine, dar corectate au fost de Annamária Abodi, o creştină ortodoxă convertită şi ea de la reformaţi. Mult am mai căutat o persoană care să se ocupe de corectura traducerii. După un an de căutări, Dumnezeu şi părintele m-au ajutat să dau de ea. Fără sprijinul Annamariei nu puteau să apară cărţile. Am cunoscut persoane ortodoxe dar şi maghiari care nu sunt ortodocşi, dar se pare că se vor converti. Şi încet, încet ei apar din ce în ce mai mulţi, aşa se pare că ei există, dar nu ştiu încă unii de alţii.
Cărţile acestea sunt dăruite şi de maghiari şi de români la cunoştinţele lor maghiare şi astfel sunt citite de tot felul de oameni. Recent am aflat de o doamnă romano-catolică din România, care se oprea de la facerea de copii, dar după ce a citit cartea „Ridicarea căsătoriei la înălţimea de Taină” („A házasság felemelése a Szentség magaslatára”) a luat decizia să rămână însărcinată la vârsta de 37 ani. Ea mărturiseşte că revine periodic la capitolele din carte care au marcat-o. Astfel, cartea părintelui Arsenie Boca a devenit un reper de viaţă pentru această cititoare maghiară.


***

Cărţile cu învăţăturile şi mărturii despre părintele Arsenie, în traducerea doamnei Csilla Gyöngyvér Florescu se pot procura astfel:
1. „Lelki gyöngyszemek” de la doamna Csilla, prin adresa e-mail: florescu_csilla41@yahoo.com şi telefon: +40-742/025-995 sau +40-255/514-993;
2. „A házasság felemelése a Szentség magaslatára”, Ed. Agaton, prin adresa e-mail: cartea.ortodoxa@gmail.com şi telefon: +40-740/798-366 sau +40-268/211-290.

Anca Butar

Pastorala de Paşti a P.S. Sebastian Paşcanu episcopul Slatinei şi Romanaţilor - Iisus sau Baraba?


IISUS SAU BARABA?
Cuvânt pastoral la Paşti – 2011

† S E B A S T I A N,

cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei şi Romanaţilor,
Iubitului nostru cler şi popor har, pace şi milă de la Dumnezeu,
Tatăl nostru,
iar de la Noi arhiereşti binecuvântări!


Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi,
Preacuvioase Maici,
Iubiţi credincioşi şi credincioase

Sfânta Scriptură ne spune că mai înainte de a-L condamna pe Domnul la moarte, guvernatorul Ponţiu Pilat a dat poporului prilejul să aleagă, atunci când l-a întrebat: „Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care Se zice Hristos? Însă arhiereii şi bătrânii au convins mulţimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a dat să fie răstignit” (Mt. 27, 17, 20 şi 26).

Cine era Baraba şi cum de au preferat iudeii să-l ceară pe el, iar nu pe Iisus Nazarineanul? Evanghelistul Marcu ne spune că: „Baraba fusese închis împreună cu nişte răzvrătiţi, pentru că în răscoală săvârşiseră ucidere” (Mc. 15, 7), iar Sfântul Evanghelist Ioan menţionează că acesta „era tâlhar” (In. 18, 40). Aşadar, ori „Regele iudeilor” (In. 18, 39) ori o căpetenie de tâlhari, pentru Pilat era tot una, dacă nu cumva dregătorul a încercat să-L scape pe Domnul de moarte.

Ce importanţă mai avea însă, de vreme ce inimile cărturarilor şi ale fariseilor încremeniseră de mult în „litera Legii” (Rom. 2, 27), iar „după Legea lor, Hristos trebuia să moară” (In. 19, 7). De aceea, ei „au convins mulţimea ca să ceară să le elibereze mai degrabă pe Baraba, (…) iar pe Iisus, biciuindu-L, să-L dea ca să fie răstignit” (Mc. 15, 11 şi 15).

Dreptslăvitori creştini,

Nu vi se pare ciudat că, puse să aleagă, mulţimile au preferat în locul lui Dumnezeu un ucigaş şi un tâlhar? Că, văzând intenţia binevoitoare a lui Pilat, căpeteniile poporului au trecut de-a dreptul la ameninţări până şi la adresa sa? − „Dacă-L vei elibera pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului” (In. 19, 12). Şi apoi, luaţi aminte ce s-a ales de opţiunea iudeilor!… Căci, deşi de Baraba nu a mai auzit nimeni niciodată după aceea, în schimb Hristos, „piatra cea din capul unghiului” (Ef. 2, 20) − deşi omorât, şi încă prin moarte de ruşine − A ÎNVIAT şi a ajuns în centrul istoriei.

Ei bine, această alegere a iudeilor a urmărit mereu şi mai urmăreşte şi astăzi pe om. Pus să opteze între bine şi rău, acesta a continuat să rateze de multe ori şansa alegerii celei bune, fără a învăţa nimic de la istorie. Căci, deşi Baraba s-a dovedit o alegere neinspirată, s-au găsit destui dispuşi ca, peste veacuri, să îl prefere tot pe el. Şi astfel, luând adesea locul lui Hristos, acesta a reuşit să se strecoare de multe ori afară din închisoare, lăsând în urmă impresia unui Hristos biruit, chiar dacă istoria L-a dovedit pe El a fi Adevăratul Biruitor asupra vieţii şi asupra morţii.

Dacă „Pilat” se arată binevoitor, de ce este mai de ales, totuşi, „Baraba”? Dacă Dumnezeu, Biserica şi chiar viaţa noastră ne sugerează să-L alegem pe Domnul, de ce să mai repetăm şi noi greşeala mulţimilor de altădată? Nu!… Să nu ne lăsăm intimidaţi de cei ce trec până şi la ameninţări viclene!… Nu am învăţat nimic de la viaţă? Până când vom confunda binele cu răul? Dacă Hristos a înviat, zădărnicind astfel alegerea lui Baraba, noi de ce mai orbecăim în întuneric, prefăcându-ne că nu ştim ce trebuie şi pe Cine merită să alegem?…

Dragii mei,

Această alegere, între Domnul şi tâlhar, este şi provocarea noastră de astăzi. Noi ce alegem?… Alegem viaţa, prin Hristos Cel Înviat şi Care „nu mai moare” (Rom. 6, 9), ori alegem pieirea, prin Baraba? Alegem binele sau alegem răul? Căci libertatea de a opta, departe de a fi ispită, este dovada celui mai ales respect şi a preţuirii lui Dumnezeu faţă de om, fapt care impune, însă, din partea noastră o responsabilitate pe măsură. Domnul Şi-a dat viaţa pentru noi! Noi suntem gata să ne dăm viaţa pentru El, ori alergăm bezmetici după Baraba? Hristos a înviat pentru noi, dăruindu-ne şi nouă să trăim în veci, noi oare vom alege să „pierim” odată cu tâlhar?

„Pilatul” zilelor noastre încă pare binevoitor, chiar dacă societatea nu încetează a ne deruta, ca pe mulţimile de altădată. Noi, însă, ce alegem?… Dumnezeu, cunoscând mai dinainte ezitarea noastră, ne-a prevenit că alegerea nu va fi uşoară: „viaţă şi moarte ţi-am pus înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi!” (Deut. 30, 19) Şi, realitatea ne arată că, în pofida prevenirii Domnului, contrar „lecţiilor” pe care ni le-a dat istoria şi în ciuda experienţei pe care am acumulat-o de 2000 de ani, mulţi dintre noi îl mai aleg şi astăzi pe Baraba. Unii conştient, alţii din ignoranţă! Unii ştiu că greşesc, dar o pun pe seama neputinţei ori a „molipsirii” mult prea facile a răului, căruia e mai uşor să-i cedezi decât să-l înfrunţi, în timp ce alţii nici nu realizează că au ajuns să spună binelui „rău” şi răului „bine”. Este răul cel mai mare al societăţii în care trăim, când răul şi binele ne sunt „servite” în mod amestecat şi confundat, creându-ne aceeaşi derută pe care le-au provocat-o iudeilor mai marii poporului altădată.

Noi, însă, ÎNVĂŢĂTOR avem, Care ne-a învăţat cu prisosinţă cum putem deosebi binele de rău. MODEL avem, Care ne-a arătat cum trebuie ales între viaţă şi moarte, şi AJUTOR avem, gata a ne călăuzi spre BIRUINŢĂ, după cum El Însuşi a biruit. Învierea Sa s-a arătat biruinţă, iar proslăvirea Sa nădejde pentru noi toţi că „moartea nu mai stăpâneşte” (Rom. 6, 9) peste cel ce Îl alege pe El. Că, dacă Baraba a dispărut, dimpreună cu toţi cei care l-au preferat pe el, cei care Îl aleg pe Hristos vor rămâne în veci, pentru a împărăţi împreună cu Dânsul.

Lui fie slava, cinstea şi închinarea noastră, în vecii vecilor, Amin.

Hristos a înviat!


Al vostru întru Domnul povăţuitor,

† SEBASTIAN

EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR


Propaganda sodomiei a început şi în România

Să-i oprească cineva pe aceşti psihopaţi care îşi bat joc de cetăţenii acestei ţări
Acum putem vedea cu toţii unde ne-a dus guvernarea Băsescu-Boc, care şi-au bătut şi îşi bat joc în continuare de poporul român, marionetele lui George Soros. Nu au făcut altceva decât să distrugă această ţară începând cu economia şi terminând în modul cel mai josnic posibil. Cât tupeu poţi să ai ca să promovezi asemenea porcării într-o ţară majoritar ortodoxă? Deja a fost întrecută orice limită. Şi întreb şi eu ca simplu cetăţean român de ce trebuie să fim obligaţi să asistăm la manifestările publice şi scârboase ale acestor psihopaţi? Şi cu aprobarea cui ne este otrăvită viaţa publică?

Foto surprinsă azi în centrul Bucureştiului


Foto din centrul Timişoarei

Această campanie de imbecilizare a românilor este - citez - desfasurată de catre PSI România prin programul „Eu sunt!Tu?”. Panourile publicitare, care au aparut in Bucuresti, Brasov, Timisoara, Iasi si in alte orase din Romania, pretind ca actiunea ar fi finantata “printr-un grant oferit de Islanda, Lichtenstein si Norvegia prin Mecanismul Financiar SEE”

Aceşti indivizi ar trebui acţionati in instanta mai ales ca aceste panouri au aparut intr-un spatiu public cu un contiunut defăimător

Ieromonahul Savatie Baştovoi despre propaganda homosexualilor - Emisiunea Pietrele vorbesc

Pr. prof. dr. Mihai Valică despre citirea Molitfelor Sf. Vasile cel Mare de 1 ianuarie

Incepand din secolul IV si pana astazi, exista in molitfelnicele bisericesti rugaciuni de exorcizare si timp de atatea secole poporul lui Dumnezeu s-au servit de ele. Cine nu cunoaste maretia acestor molifte ale Sfintilor Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur, stalpii Ortodoxiei, nu cunosc si nu traiesc prea mult din ortodoxia noastra si nu cred in existenta reala a demonilor.

Rugaciunile de exorcizare sunt consemnate in mai multe manuscrise, astfel: cele mai vechi mss. cu textul original sunt: – pt. Molitfele Sf. Ioan Gura de Aur – Sinaiticus 982 (sec. 13), f. 120; – pt. Molitfele Sf. Vasilie cel Mare – Cryptensis G.b.2 (sec. 11 ), Grotaferrata, f. 105; Sinaiticus 973 (sec. 12), f. 106; – pt. Molitfele Sf. Grigorie Thaumaturgul – Cryptensis G.b.2.VI (sec. 13), f. 84. Cele mai vechi rugaciuni de alungare a dracilor sau pastrat in Codex Barberinus Graecus 336, din secolul 8, unul din cele mai importante manuscrise liturgice din lume, in care apare pentru prima data textul Liturghiei Sf. Ioan Gura de Aur[1].

Personal cred ca citirea Moliftelor Sf. Vasile, dupa Sf. Liturghie in ziua de 1 ianuarie este bine sa se faca, asa cum este traditia in Bucovina si in unele zone ale tarii, intrucat multe din obiceiurile ocazionate de sarbatorile de iarna sunt de sorginte pagana si demonica. Cert este faptul ca noi am imprumutat foarte multe obiceiuri pagane, care contribuie la secularizarea societatii. Secularizarea nu este rezultatul confruntarii dintre credinta si necredinta, ci a parazitarii credintei, care o transforma in pseudocredinta, pseudotraditie sau pseudospiritualitate. Fara sa nesocotim sau sa subevaluam patrimoniul de traditii si obiceiuri foarte bogat al tarii noastre, care are caracteristicile unei mosteniri culturale si spirituale ancestrale, trebuie pus accentul pe limita intre sacru crestin si ”sacru” pagan si pe dimensiunea spiritualitatii mantuitoare a credintei in Hristos.

Concretizarea spectaculoasa a unor mituri antice legate de simbolistica animalelor, sunt manifestari care reprezinta o modalitate originala de exprimare a arhaicelor asociatii rituale dintre animale si cultul cvasiuniversal al soarelui. Este vorba deci de idolatrie, un pacat foarte grav condamnat de Sf. Scriptura. De aceea Sf. Parinti au dat canoane in acest sens, pentru a feri pe crestini de capcanele celui viclean si pedepsesc canonic, pe cei care nu se feresc de obiceiurile pagane: canonul 24 Ancira; 83 Vasile cel Mare precizeaza: clericii care practica astfel de obiceiuri sa se cateriseasca; mirenii sa se afuriseasca. 70, 71 ap.; 24, 51, 61, 62, 65, 71, 94 VI. Clericul care practica obiceiuri superstitioase sa se cateriseasca; mireanul sa se afuriseasca. 65, 79 (VI).

In acest context ar fi de dorit ca Sf. Sinod sa dea o reglementare in acest sens si sa aplice canoanele fata de unii preoti si chiar ierarhi care incurajeaza, sau sunt indiferenti fata de manifestarea publica a obiceiurilor pagane, desfasurate cu ocazia sarbatorilor de iarna.

Oare mai traim noi, crestinii acestui mileniu, „sarbatorile cu Dumnezeu” – Emanuel. Il mai simtim pe Hristos ca fiind efectiv cu noi, sau mai percepem noi dimensiunea autentica a sarbatorilor sfinte in mijlocul acestor dezmaturi ritualice pagane? Oare nu suntem din toate partile asurziti si orbiti de hiturile radio, de emisiunile TV si de alte surogate „craciuniste”, iar in goana noastra din timpul isteriei cumparaturilor de Craciunul devenit comercial, consumist si chiar orgiastic, nu cumva nu-L mai simtim pe Hristos ca Mantuitor? Nu cumva nu vedem din taina si dragostea lui Hristos decat bradul, obiceiurile pagane reinviate frenetic, porcul si pe Mosul care face discount? Nu reprezinta oare toate acestea o toleranta nepermisa fata de demonizarea colectiva a societatii si a tari? Nu este oare “era Harry Potter” o indracire subtila a lumii, sub masca magiei “nevinovate”?

Iata doar cateva motive sa se treaca in randuiala Tedeumului de anul nou si citirea Moliftelor Sf. Vasile, rostite de ziua lui, tocmai pentru a contracara actiunea dezmatului ritualic al obiceiurilor pagane si “magia regizata”, care se dezlantuie fara oprelisti, la toate nivelurile vietii laice, dar in special de la Craciun si pana la revelionul mult asteptat de unii[2].

Moliftele cuprind exorcizarea demonului nu numai din om, ci si din locuri si tinuturi. Cred ca Moliftele ar trebui completate si nu limitate, cu noi formule actualizate la problemele noi, cum ar fi: sa scoata demonii din politica, din masonerie, miscari oculte, de prin unele banci jefuitoare, precum si din alte ideologii dracesti actuale, din secte sau din bisericile ecumeniste, din unii teologi inchipuiti si apostati, din guverne si administratii centrale si locale, care jefuiesc prin taxe si impozite aberante pe om, pe care il umilesc si-l subjuga in numele unei false simulari a binelui comun.

De toti acesti prigonitori ne lepadam, ne dezicem de ei, dar il rugam, in acelasi timp, pe Sf. Vasile cel Mare sa mijloceasca de ziua lui, la Bunul Dumnezeu, la inceputul anului civil, sa scoata toti dracii din cei mentionati mai sus. Deci iata rolul cultic dar si folosul social si comunitar al Moliftelor, citite la cumpana dintre ani. Daca toata Biserica Ortodoxa Romana ar citi Moliftele Sf. Vasile pe 1 ianuarie sau ale Sf. Ioan Gura de Aur, in cele trei sarbatori randuite cinstirii lui, am convingerea ca multi draci vor pleca din tara aceasta in pustiul si abisul lor.

M-as bucura, sa fie introdusa citirea Moliftelor Sf. Vasile si ale Sf. Ioan Gura de Aur si la inceputul anului bisericesc, la 1 septembrie si sa fie la fel de unitara slujba Tedeumului, privind randuiala rugaciunii in completare, deci suplimentata, asa cum am sugerat eu mai sus, si nu in restrictii sau desfiintarea unor practici de secole, care au tinut demonii departe… Deci sa fim la fel de harnici si pentru a adauga putere rugaciunii, in aceeasi masura, in care unii se straduiesc sa fie harnici in a o limita, restrictiona si a o dilua… Prin randuiala speciala propusa pentru Tedeumul de la inceputul anului civil, se recunoaste din partea Biserici si se adauga implicit, mai mare valoare anului secular, decat anului bisericesc propriu-zis.

In acest context trebuie pusa problema Moliftelor si nu in contextul incidentului de la Tanacu, sau a altor preoti, care manipuleaza slujbele, speculand credinta unora, ceea ce face, ca unii, voit sau nevoit sa desfiinteze sau sa limiteze liturgic Moliftele, facand jocul unor zvonaci de serviciu ai vremii si a altor formatori si ideologi seculari ai omului recent.

Pr. Prof. dr. Mihai Valica
Sursa: Apologeticum

Sf. Sava de Kalymnos (1862 - 1948 )


Sf. Sava de Kalymnos (numit şi Sf. Sava cel Nou)
este prăznuit în data de 7 aprilie




Interviu cu Părintele Eftimie Mitra despre Legiune şi acuzaţiile aduse Părintelui Justin Pârvu

- Cum vedeti aparitia unei emisiuni la televiziune in care parintele Iustin Parvu este acuzat ca a fost legionar.

- Nu stiu despre ce e vorba ca nu ma uit la televizor. E normal sa il acuze de acest lucru deoarece nici comunistii si nici capitalistii nu au aprobat existenta unei miscari nationaliste in Romania. Tocmai din acest motiv in manualele scolare, atat cele din perioada comunista cat si cele de azi, din capitalism, legionarii sunt prezentati ca si niste raufacatori. Aceasta este politica. Probabil ca daca nationalistii ar fi la guvernarea Romaniei ar scrie in manualele scolare acelasi lucru despre comunisti sau capitalisti. Televiziunea sau massmedia in general se conformeaza curentelor de la putere, altfel nu ar fi capabile sa existe si sa reziste mult timp dupa infiintare.

- Cum vedeti existenta legionarilor in Romania?

- Nicicum pentru ca ei nu mai exista. Sunt doar acei batrani care mai supravietuiesc si de la care aflam o alta istorie decat ceea ce ne ofera sistemul. Marturiile supravietuitorilor se bat cap in cap cu ceea ce suntem invatati in scoli. Aceasta e un capitol de istorie pe care il gasim in literatura bisericeasca atunci cand citim despre jertfele celor inchisi atat de capitalisti inainte de 1948 cat si de comunisti dupa venirea lor la putere cum e si cazul lui Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide si altii despre care se pot gasi in carti.
Poate ca nu ar strica sa reinvie acest spirit, dar nu-i cine. In acesti batrani vad chipul adevaratilor legionari, oameni care au suferit si s-au jertfit pentru neam si Biserica. Astia, tineri de azi, multi sunt doar niste galagiosi. Cel putin asa ii vad din punctul meu de vedere.

- Legionarii sunt prezentati niste razvratiti…

- Probabil ca asa si este… dar impotriva cui sunt razvratiti? Impotriva lui Hristos? Nu, in nici un caz. Mai degraba s-au razvratit impotriva unor sisteme si curente politice si ideologice care l-au eliminat pe Hristos din gandirea si simtamintele omenirii, din vata individului dar si a societatii. Se pare ca acesti razvratiti au sfinte moaste si nu cei ce ii calomniaza. Vedeti pe parintele Ilie Lacatusu, a fost legionar si are sfinte moaste, mergeti la Aiud si veti vedea moaste ale acestor razvratiti sau cum io mai fi numind ei.

- Care ei?

- Puternicii zilei. Astia care conduc lumea dupa principiile lor.Cu siguranta nu veti vedea niciodata sfinte moaste a celor din televiziune care vorbesc rau despre acesti marturisitori, si nici a politicienilor sau a celor ce slujesc acestor curente.

- Dar ati vazut ce spune patriarhia si Mitropolia Iasilor?

- Nu, n-am vazut.

- Spun ca ei nu aproba nici o vrasmasie rasiala, etnica sau religioasa. Si clericii sa se rezume strict la invatatura Evangheliei.

- Si ce legatura are asta cu cantecele maicilor, poate ca se referea la altceva. In cantecele acelea au discriminat pe cineva?

- Probabil ca se refera la doctrina legionara.

- Nu stiu prea multe despre doctrina legionara dar, din cate am vorbit cu cativa batrani ce au facut parte din aceasta miscare, stiu ca legionarii nu erau de acord ca evreii si masonii sa puna stapanire pe bunurile materiale ale Romaniei, sa conduca administrativ si financiar multe din afacerile economice interne si externe ale romanilor. Probabil ca asta sa ii fi deranjat, ca in ideile lor, legionarii, nu erau de acord cu cei ce azi detin monopolul economic si financiar al lumii. Daca e vorba de evrei atunci da, ii inteleg pe cei cu functii in administratia Bisericii. La fel si in cazul cipurilor sau a pedepsirii celor doi ierarhi de la Oradea si Timisoara, care au slujit cu catolicii, nu au luat decizii dupa invatatura Bisericii, se tem si ei. Nu prea le place sa fie criticati, se straduiesc mult sa tina imaginea nederanjata in fata opiniei publice si pe langa asta tin mult si de acele functii. Ce sa le faci? Sunt si ei oameni. Nu trebuie sa ii judecam, fiecare avem putinte si neputinte.
Problema evreilor e foarte sensibila in lume, daca zici ceva de ei esti rasist, antisemit sau cum si cum mai stiu ei sa iti zica, sa te acuze. Daca zice cineva rau de romani nu e nici o problema, nimeni nu te acuza ca esti antiroman. Azi fereasca-te Dumnezeu sa zici ceva rau de catolici, evrei, maghiari sau tigani ca iti sare in cap un sistem intreg. Acest sistem e antinationalist, bineinteles. Ca sa fi pe placul lor trebuie sa renunti la tot ce e romanesc, sa il condamni pe Stefan cel Mare, pe Mihai Viteazul sau pe Mihai Eminescu si sa fi ecumenist. Cand vi sa sustii valorile tale nationale zice ca esti fanatic. Asta e, ce sa ii faci. Datoria noastra e sa mergem inainte, cat putem, si sa nu ne lasam afectati de aceste denigrari. E si asta o metoda psihologica prin care sa te faca sa te opresti din drumul tau. Sa te retragi de dragul sa nu fi criticat si astfel sa stai cuminte in banca ta. Ei vedeti acesti razvratiti din inchisori nu aveau sfinte moaste daca stateau cuminti in banca lor dupa cum voiau conducatorii sistemului. Daca e sa ne luam dupa Evanghelie am putea spune ca si Hristos a fost antisemit ca i-a mustrat pe liderii evreilor spunandu-le ca sunt pui de vipera si morminte varuite. Ei asta e vedeti… Trebuie sa ascunzi ca evreii nu prea ii iubesc pe crestini. Asta-i sistemul. Au format o comisie compusa si din catolici in care s-au decis ca, in timp, sa scoata din Biblie pasajele unde scrie ca evreii l-au rastignit pe Hristos si l-au batjocorit. Deocamdata hotararile acelei comisii nu sunt puse in practica dar arata modul de a proceda. Ei prin comisii, si simpozioane decid mersul lumii fara a tine seama de ceea ce invata Sfintii Parinti.

- Dar in Evanghelie nu spune sa fim supusi stapaniilor?

- Ba da, asa spune, dar asta pana la pacat. Gasim exemple in cartea Faptele Apostolilor cum Sfantul Apostol Pavel indemna sa se asculte de Dumnezeu mai mult decat de oameni, asta doar in cazul in care ti se interzice sa marturisesti crezul tau. Aici e vorba de crez nu de chestiuni administrative. In cele administrative trebuie sa ascultam si sa ne supunem dar cand e vorba de credinta trebuie sa urmam pe sfinti. Cititi vietile sfintilor si veti vedea ca multi ierarhi au fost exilati deoarece s-au impotrivit pacatelor savarsite de imparati si i-au mustrat. Au renuntat la functiile lor, si la avantajele lumesti de pe urma acestor ranguri, pentru a marturisi pe Hristos, nu s-au spalat pe maini cu niste comunicate date la comanda.

- Daca legionarii ar fi trait in timpurile noastre ati fi facut parte din aceasta miscare?

- Nu, pentru ca nu simt nevoia sa fac parte din vre-o anume organizatie sau partid. Dar in ce priveste convingerile lor i-as fi sustinut acolo unde gandirea mea e la fel cu a lor. Daca parintele Iustin a avut aceasta simpatie e dreptul lui. Se pare ca democratia functioneaza doar pana acolo unde n-ai voie sa superi pe stapanii vremii, convingerile lor si modul lor de viata.


Autor: Andrei Man
Sursa: Astradrom
Related Posts with Thumbnails

Arhivă



___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

toateBlogurile.ro

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești