Articole



___





http://vestitorul.blogspot.com/search/label/Paisie%20Aghioritul

Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.

.

Demonizaţii din Gherghesa


Părintele Arsenie Boca
Predică la Duminica a XXIII-a după Rusalii


Printre nenumăratele minuni, pe care le-a săvârşit Mântuitorul Hristos, în timpul cât a petrecut cu oamenii, este şi ceea cu vindecarea îndrăciţilor din ţinutul Gherghesenilor.

Este vorba de doi oameni al căror trecut nu-l cunoaştem şi despre care Sfânta Evanghelie de la Matei ne spune numai că, stăpâniţi de această boală, locuiau prin morminte, că erau groaznici la înfăţişare şi atât de răi, încât nimeni nu se încumeta să treacă pe-aproape de ei.

Vor fi plecat ei de bună voie dintre concetăţenii lor, gherghesenii, sau aceştia, văzându-i stăpâniţi de demoni, îi vor fi alungat ei, luând măsuri de apărare, ca şi în cazul cu bolnavii de lepră. Nu putem şti. Ceea ce putem bănui însă, este că răutatea lor împotriva oamenilor singuratici, trecători pe acolo, era cu atât mai mare, cu cât ea era sporită de setea de răzbunare împotriva comunităţii omeneşti în genere.

Dacă istorisirea evanghelică despre minunea vindecării acestor doi demonizaţi nu ne-ar înfăţişa o seamă de fapte obiective, care să ne încredinţeze că cei doi nefericiţi erau cu adevărat stăpâniţi de demoni, am fi înclinaţi să credem că ar fi vorba doar de doi simpli nebuni, ajunşi în faza critică de furie. Căci medicina modernă nu cunoaşte o asemenea boală. Pe de altă parte, dată fiind starea cu totul embrionară a medicinii antice, tulburările psihice, a căror consecinţă este starea de alienaţie mintală, nebunia, uşor s-ar fi putut confunda cu o stare de posesiune demonică. De aceea n-au lipsit oamenii care, pornind de la faptul că sugestia şi hipnotismul sunt întrebuinţate uneori cu rezultate pozitive în tratamentul stărilor de alienaţie mintală, au căutat să reducă minunea vindecării demonizaţilor, susţinând că aceia au fost doar simpli alienaţi mintal şi Domnul i-a vindecat prin sugestie.

Dar toată boala de care sufereau cei doi oameni, descrişi de evanghelistul Matei, era mult mai gravă. Demonii puseseră stăpânire pe ei, torturându-i şi pe ei şi făcând printr-înşii mult rău şi altora. Astfel, dacă toţi evitau calea care ducea pe lângă mormintele în care se adăposteau cei doi demonizaţi, Mântuitorul Hristos, însoţit de ucenicii Săi, porneşte cu deplină cunoştinţă de cauză pe calea aceea.

Demonizaţii Îl zăresc din depărtare şi nu numai că nu se încumetă să-I facă vreun rău, ci-L întâmpină strigându-I: „Ce este nouă şi Ţie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici ca să ne chinuieşti mai înainte de vreme?”(Matei 8,29).

Cuvintele acestea ne arată că nu cei doi demonizaţi grăiau aceste lucruri, ci demonii care erau intraţi în ei. Cei doi nefericiţi nu aveau de unde să cunoască pe Mântuitorul Iisus Hristos, deoarece ei, după cât se pare, trăiau de multă vreme în acele morminte, iar Mântuitorul era doar în trecere prin ţinutul gherghesenilor. Şi chiar dacă ar fi auzit despre Dânsul, mai înainte de a se fi îmbolnăvit, dacă L-ar fi cunoscut ca Prooroc şi binefăcător al mulţimii suferinzilor şi năpăstuiţilor, nu L-ar fi putut întâmpina acum cu aceste cuvinte. Mântuitorul n-a venit să amărască şi să chinuiască pe nimeni dintre oameni. Dimpotrivă, El a venit şi a adus oamenilor bucuria vieţii, încrederea şi nădejdea într-o viaţă mai bună. El a dăruit tuturor odată cu sănătatea sufletească şi sănătatea trupească, odată cu încrederea într-o viaţă mai bună şi puterea de a ajunge la ea şi calea prin care să o ajungă. De aceea cuvintele celor doi nefericiţi, nu sunt cuvintele lor, ci cuvintele demonilor care puseseră stăpânire pe ei şi care le nimiciseră cu totul voinţa şi puterea omenească de discernământ.

Evanghelia ne spune mai departe că, la o depărtare oarecare de locul unde s-au întâlnit cu Mântuitorul, se găsea o turmă mare de porci, şi că demonii L-au rugat (pe Mântuitorul), zicând: Dacă ne scoţi din aceşti oameni, îngăduie-ne să ne ducem în turma aceea de porci”. Şi Mântuitorul le-a dat voie. Demonii au intrat în turma de porci, iar porcii s-au repezit la vale şi s-au aruncat în mare. Paznicii turmei, îngroziţi de întâmplare, au fugit în cetate şi au spus celor de acolo cele ce s-au petrecut, iar oamenii au ieşit cu toţii în întâmpinarea lui Iisus şi L-au rugat să plece din ţinutul lor, îngroziţi ei înşişi de cele întâmplate.

Sunt o seamă de lucruri în istorisirea evanghelică, pe care avem datoria să le înţelegem aşa cum trebuie. De aceea vom stărui asupra lor, căutând să înlăturăm greutăţile din calea tuturor celor plini de dorul de a asculta şi înţelege cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă am urmări cu atenţie toate aceste vindecări săvârşite de Mântuitorul Hristos, cuprinse în Evanghelii, am observa că de fiecare dată, Mântuitorul întreba pe cel bolnav: „Vrei să te faci sănătos?” şi numai la răspunsul afirmativ şi credincios din partea acestuia Mântuitorul îl vindeca. Vindecarea trupească, întocmai ca şi vindecarea sufletească, adică izbăvirea omului de robia păcatului şi mântuirea lui, nu se săvârşeşte fără dorinţa şi fără voia omului. Darurile şi binecuvântările lui Dumnezeu se găsesc la îndemâna noastră a tuturor. E destul să credem în puterea Lui cea mare şi să-I cerem cu credinţă cele de care avem nevoie şi vom auzi îndată: „Fie ţie, după credinţa ta”. Fără dorinţa noastră aprinsă de a ne împărtăşi de darurile lui Dumnezeu, care ne stau la dispoziţie în Sfânta noastră Biserică, aceste daruri rămân ca o comoară ascunsă, iar noi nu ne alegem cu nici un câştig sufletesc. Însăşi participarea noastră la Sfânta slujbă, dacă nu este făcută cu dorinţa vie de a deveni mai buni, mai bine plăcuţi lui Dumnezeu, de a ne apropia mai mult de Domnul şi de-a căuta să trăim ca nişte fii adevăraţi ai Lui, este lipsită de sens. De acea şi Sfântul Ioan Gurădeaur atrăgea atenţia credincioşilor din vremea sa, zicându-le: „În zadar se aduce (în Biserică) în biserică jertfă zilnică, în zadar ne-am mai găsit înaintea altarului, dacă nu este nimeni care să se împărtăşească”.

Observăm însă, că cei doi nefericiţi demonizaţi, au primit vindecarea din partea Domnului fără ca ei să o fi dorit cu înflăcărare. Cum aceasta? Vindecă, oare, şi mântuieşte Domnul pe oameni şi cu de-a sila? Nicidecum. Cei doi nefericiţi, pe care demonii puseseră stăpânire, se găseau în neputinţă de a-şi mai da seama de ei. Nu mai erau stăpâni pe voinţa lor, nu mai erau în stare să-şi exprime nici o dorinţă proprie. Ei deveniseră pradă duhurilor rele, care se serveau de ei întocmai ca de nişte unelte, pentru a-i tortura şi pe ei şi pentru a unelti cu ei răul şi printre ceilalţi oameni. Domnul nu vine în întâmpinarea lor, ci a demonilor care intraseră în ei. Cei doi nefericiţi nu-L cunosc pe Domnul, dar demonii care erau în ei Îl recunosc şi-L mărturisesc îndată ca Fiu al lui Dumnzeu. Mântuitorul Iisus care venise în lume ca să scape pe oameni de robia păcatului şi a diavolului. În persoana celor doi demonizaţi se oglindeşte întreaga omenire de până la venirea Mântuitorului Hristos, iar smulgerea lor din ghearele demonilor şi alungarea acestora din ei este oglinda mântuirii întregului neam omenesc din robia păcatului şi a diavolului, izbăvire ce avea să se săvârşească prin jertfa Mântuitorului pe cruce, jertfă ce avea să vie nu mult după această împrejurare.

Mărturisirea pe care o fac demonii la vederea Mântuitorului Iisus Hristos: „Ce este nouă şi Ţie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici ca să ne chinuieşti mai înainte de vreme?” este interpretată de sfinţii Părinţi în sensul că demonii se aşteptau la o pedeapsă din partea lui Dumnezeu, dar la sfârşitul lumii, iar nu acum, „mai înainte de vreme”.

Pentru ce au cerut demonii să fie lăsaţi să intre în turma de porci şi de ce a îngăduit Mântuitorul aceasta, El ştiind mai dinainte cele ce aveau să urmeze? Demonii au cerut aceasta cu intenţia ca, alungaţi din cei doi nefericiţi oameni, să mai poată face totuşi încă un rău, încă o pagubă oamenilor; iar Mântuitorul le-a îngăduit aceasta, ca să facă pe toţi să înţeleagă că, oriunde s-ar afla, şi în orice împrejurări, demonii nu produc decât rău şi pagubă oamenilor.

Istorisirea evanghelică ne spune mai departe că, auzind despre aceasta, cei din cetate au venit în întâmpinarea Domnului şi L-au rugat să plece din ţinutul lor. Faptele întâmplate fuseseră atât de uluitoare: vindecarea celor doi demonizaţi, apoi înecarea turmei de porci în mare, gherghesenii s-au îngrozit aşa de tare încât s-au temut să nu mai abată asupra lor şi alte nenorociri, socotind, probabil, pe Mântuitorul Iisus un mare vrăjitor. Ei nu cer de la El să-i despăgubească de porcii înecaţi în mare, dar pentru că nu mai auziseră până atunci de El, au găsit cu cale să se scape cât mai repede de El, rugându-L să plece din ţinutul lor.

Iar Domnul pleacă de acolo, ştiind că lasă în cei doi vindecaţi, pe cei mai înflăcăraţi propovăduitori ai dumnezeirii Lui.

Minunea vindecării celor doi demonizaţi din ţinutul gherghesenilor ne încredinţează pe deplin de puterea dumnezeiască a Mântuitorului Iisus Hristos. Într-o împrejurare asemănătoare, când Mântuitorul vindecase pe un alt demonizat, fariseii neputând tăgădui puterea cea mare a Mântuitorului, dar în acelaşi timp nevrând să-L recunoască drept Fiu al lui Dumnezeu, aruncară vorba că „scoate demonii cu Belzebuth, domnul demonilor”. (Matei 12, 24). Atunci, Mântuitorul rostise cuvintele menite să vădească, pe de o parte, răutatea fariseilor, iar pe de alta, să încredinţeze pe toţi, mai mult, de dumnezeirea Sa. „Toată împărăţia ce se dezbină întru sine, se pustieşte, sau toată cetatea sau casa ce se dezbină întru sine, nu va sta. Şi dacă Satana scoate pe Satana, s-a dezbinat întru sine; deci cum va sta împărăţia lui? Şi dacă Eu scot demonii prin Belzebuth domnul demonilor -, fiii voştri prin cine îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri. Iar dacă eu scot demonii prin Duhul lui Dumnezeu, iată, a venit la voi Împărăţia lui Dumnezeu.” (Matei 12, 25-28)

În adevăr, iubiţi credincioşi, Împărăţia lui Dumnezeu a fost adusă pe pământ de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care a învăţat în acelaşi timp pe oameni, cum să se roage şi cum să se poate, pentru ca această Împărăţie să sporească şi să cuprindă în ea toate marginile pământului. Ea este Împărăţia păcii, a dragostei şi a frăţietăţii între oameni; împărăţia în care fiecare dă semenului său ceea ce este al lui şi nu caută să-i fure nici munca, nici agonisita; împărăţia în care dragostea de Dumnezeu se măsoară cu dragostea şi jertfelnicia faţă de aproapele în suferinţă, şi în care toţi oamenii trăiesc în bună înţelegere, întocmai ca nişte fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu.

Pentru înălţimea morală la care trebuie să se păstreze cel ce voieşte cu tot dinadinsul să devină cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu, împărăţia aceasta se întinde numai cu greu în lume. Dar cel ce izbuteşte să devină cetăţean al ei, atinge cea mai înaltă treaptă a trăirii: trăirea în Dumnezeu, scopul şi ţinta ultimă a oricărui suflet credincios.

Cu toate că medicina modernă nu mai cunoaşte boala demonizării, de care sufereau cei doi oropsiţi, totuşi demonii mai fac ravagii şi astăzi, torturând cu aceeaşi putere pe anumiţi oameni, şi, prin ei, făcând un rău imens celorlalţi. Ne-am obişnuit atât de mult cu demonizaţii veacului nostru, încât am şi uitat să mai dăm bolii, de care suferă ei, adevărata ei denumire. Căci ce sunt tiranii, asupritorii oamenilor paşnici, vânzătorii de vieţi omeneşti, nemilostivii, dispreţuitorii dreptului la muncă, la pâine, la viaţa liberă şi demnă, decât oameni chinuiţi de legheoane de demoni? Căci e cu neputinţă să fie omenească şi nu demonică patima profesioniştilor urii faţă de om, cu care unii caută să-şi agonisească tot felul de avantaje, pe suferinţele semenilor lor.

Demonizaţii din Gherghesa erau groaznici la înfăţişare şi atât de răi, încât nimeni nu cuteza să le stea înainte. Numai Mântuitorul Iisus Hristos vine în întâmpinarea lor, alungă demonii din ei şi-i vindecă, redându-i societăţii din care făcuseră şi ei parte, ca elemente pe deplin sănătoase, capabili de muncă şi de dragostea de care demonii îi goliseră.

Demonizaţii secolului nostru, asupritori ai fraţilor lor: oamenii, sunt tot atât de aprigi şi cred că nimeni nu le poate sta în cale.

Învăţătura creştină ne încredinţează însă că „celor mândri Dumnezeu le stă împotrivă şi celor smeriţi le dă Har” (I Petru 5, 5). Conlucrarea credincioşilor cu acest Har, alianţa (sinergismul) cu Mântuitorul, (Cel) care a alungat pe demoni „mai înainte de vreme”, credinţa tare în purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru făpturile Sale, trebuie să ne dea convingerea că, chiar „înainte de vreme”, Mântuitorul va face să strălucească în inimile tuturor lumina Adevărului Său, sălăşluind între oameni pacea Sa, care covârşeşte toată mintea şi care zideşte mântuirea. (Filipeni 4, 7)

Părintele Justin Pârvu despre teatrul jucat de masonul Dan Puric în rolul "ortodoxului"

Apel al Forului Ortodox Român: România fără acte de identitate electronice


România fără acte de identitate electronice

Forul Ortodox Român consideră că măsurile de introducere în România a actelor de identitate electronice constituie un grav abuz, care pune bazele unui sistem de supraveghere permanentă a cetăţenilor aşa cum nu a mai existat niciodată până acum în istorie.Este în lucru şi cardul de sănătate, un document electronic ce cuprinde istoricul bolilor şi starea sănătăţii tuturor oamenilor din România, iar la Ministerul Sănătăţii se pune la punct un program de soft care să gestioneze fişele electronice de sănătate ale tuturor cetăţenilor ţării – o iniţiativă care oferă unor oameni acces la date strict personale. Lucrurile devin şi mai sumbre dacă ne gândim că dezvoltarea controversatului proiect e-România poate duce la un grad de supraveghere care, după ştiinţa noastră, nu are precedent în altă ţară din lume, prin acest proiect intenţionându-se crearea unei interfeţe electronice care să cuprindă totalitatea interacţiunilor dintre stat şi cetăţean, dar şi – ceea ce este încă şi mai important – dintre cetăţean şi cetăţean.
Chiar responsabilii statului implicaţi în aceste proiecte logistice recunosc faptul că singura garanţie ca sistemul electronic de identificare a cetăţenilor să nu fie folosit în mod abuziv este calitatea celor care îl administrează. Dar niciodată, într-un stat de drept constituţional, garanţia respectării libertăţilor civice nu va sta în calitatea morală a conducătorilor, ci în garanţiile instituţionale concrete, prin care exerciţiul puterii este limitat în întindere, amploare şi manifestare. Inacceptabilă este şi ideea prelevării datelor biometrice ale persoanei, procedură practicată, până recent, doar în cazul infractorilor. Acest lucru îi transformă pe cetăţeni în „suspecţi de serviciu”, o viziune tipică dictaturilor, în care cetăţenii sunt bănuiţi aprioric de atitudini antisociale, fapt fără precedent însă într-o societate ce se denumeşte deschisă şi care se ghidează după norme juridice ce pun pe primul plan libertatea persoanei.
Întrebarea pe care orice cetăţean al României şi-o poate pune este: de unde provin banii pentru acest proiect al introducerii actelor electronice, ale cărui costuri se ridică la zeci de milioane de euro? Din bugetul statului? Considerăm însă că pentru statul român ar fi mult mai utile şi mai urgente măsurile de remediere a problemelor structurale ce ameninţă principalii piloni ai sistemului românesc (sistemul de asigurări sociale – pensiile, sistemul educaţional, sănătatea). Dacă banii provin din surse private, aşa cum afirmă unii oficiali, de ce nu se orientează aceşti bani spre ajutorarea familiilor nevoiaşe, a celor care mor întrucât nu au bani pentru medicamente sau pentru operaţii costisitoare? Care ar fi interesul (economic, politic) al unor persoane private pentru implementarea acestui sistem în România?
Uniunea Europeană nu ne obligă să introducem cărţile de identitate electronice (CIE). Dimpotrivă, vedem că, din cele 30 de ţări ale Uniunii Europene, practic doar 12 au introdus acest tip de documente, iar 9 sunt doar pe cale să le adopte. În multe state care au CIE statutul acestora nu este obligatoriu, făcându-se paşi mici în adoptarea lor de către populaţie (Italia e un exemplu). Atunci ne întrebăm, în chip firesc, ce interese se ascund la noi în spatele acestui proiect? Este absurd ca, în condiţiile în care trăim o criză profundă, autorităţile române să investească sau să atragă fonduri enorme pentru un proiect pe care nu îl cere nimeni şi ale cărui costuri vor fi permanente, având în vedere necesitatea up-gradărilor, a securizării continue etc.
În ceea ce priveşte argumentul tehnic, al aşa-zisei securităţi sporite a datelor personale, datele problemei sunt, în realitate, cu totul altele. Un sistem care nu-i va permite cetăţeanului să efectueze anumite operaţiuni, sau care nu-i va permite să se identifice complet în faţa unei instituţii oficiale decât dacă este posesor de act de identitate electronic, este unul greşit conceput şi fundamentat. Pe lângă constrângerile care decurg din aceasta, orice astfel de suport electronic este supus unor riscuri de clonare şi/sau de deteriorare ce au o probabilitate statistică foarte mare (defectare prin expunere la presiuni mecanice, prin expunere la câmpuri electrice sau magnetice, prin contactul cu diferite substanţe chimice uzuale etc.).
De asemenea, ne asumăm un mare risc expunându-ne datele personale, biometrice, într-o bază de date centralizată la nivel naţional şi operată de anumite instituţii oficiale cu probleme interne majore, recunoscute public, la nivelul organizării şi al gradului de corupţie. Riscul acesta este cu atât mai mare cu cât se preconizează o integrare la nivel internaţional – într-o primă fază, european – a acestor date. Nu există în acest moment, din păcate, nici măcar la nivel de proiect, o politică naţională de securitate informatică menită să ne asigure nouă, cetăţenilor români, protecţia datelor personale în momentul în care acestea vor fi expuse într-un mediu internaţional care este de asemenea dominat, în multe cazuri, de corupţie la nivel instituţional, sau este marcat de atitudini rasiste/xenofobe în raport cu anumite comunităţi etnice şi chiar religioase. Avem, din nefericire, precedente periculoase în acest sens: o parte din baza de date de CNP-uri a Poliţiei Române este disponibilă pe reţelele informatice publice de transfer, la fel şi mai multe hărţi militare detaliate ale României! Din câte ştim, nimeni nu a intervenit în vreun fel până acum pentru a remedia aceste scurgeri de informaţii.
Nu în ultimul rând, este important să conştientizăm faptul că actele de identitate electronice au mari şanse de a deveni în viitor propriile noastre dosare de securitate, pe care le vom purta peste tot şi la care noi nu vom avea acces decât indirect, prin intermediul instituţiilor.
Având în vedere toate acestea, cerem în mod ferm Preşedintelui ţării, reprezentanţilor MAI şi tuturor instituţiilor abilitate ale statului român următoarele:
1. Să oprească introducerea în România a oricărui tip de document electronic de identitate (carte de identitate, permis de conducere) şi a cardului electronic de sănătate.
2. Să se asigure în mod temeinic baza juridică a paşapoartelor aşa-zis temporare, pentru a nu se putea reveni în mod abuziv asupra acestei alternative. Să se prelungească termenul de valabilitate al acestui tip de paşapoarte la 3 ani şi să nu existe nici o presiune financiară sau morală asupra persoanelor care nu acceptă documentele ce conţin datele personale incluse în mediul de stocare electronic.
3. Să se angajeze un dialog real cu reprezentanţii societăţii civile pentru a se stabili o linie clară de demarcaţie până la care un proiect de tipul e-România, ce include şi componenta Cărţilor de Identitate Electronice, poate fi derulat astfel încât să nu pună în primejdie libertăţile civice specifice unui stat de drept constituţional, precum şi libertatea de conştiinţă a cetăţeanului.
După ce am văzut în secolul trecut cât de uşor pot să apară dictatorii, după ce am traversat 50 de ani de ideologie comunistă şi 20 de ani de tranziţie lipsită complet de viziune, credem că este firesc să tragem un semnal de alarmă şi să chemăm pe toţi românii să se opună măsurilor amintite. Acestea, pe lângă faptul că nu pot fi prioritare în contextul socio-politic actual, nu fac altceva decât să creeze premisele unui sistem totalitar de supraveghere şi control al persoanei umane. Tehnologia trebuie să fie folosită în scopuri creative, iar nu în slujba controlului (sau a manipulării) oamenilor. Libertatea este un dar dumnezeiesc ce trebuie apărat cu toată vigilenţa, aşa cum s-a întâmplat în perioada comunistă, când mii de eroi şi de martiri din închisori sau din munţi şi-au dat viaţa, opunându-se dictaturii. Jertfa acelor tineri care au strigat în decembrie 1989 „Vom muri şi vom fi liberi!” ne responsabilizează şi ne obligă la atitudine. Captivitatea electronică nu este cu nimic mai bună decât aceea în lanţuri. Statul nu mai trebuie să intervină în viaţa privată a oamenilor, sub nici o formă.

Organizaţiile reunite în Forul Ortodox Român adresează societăţii civile un apel la unitate pentru a face conştientă opinia publică în faţa acestor provocări. Chemăm toate ONG-urile şi persoanele care împărtăşesc îngrijorarea noastră să semneze acest apel pentru libertatea şi demnitatea românească. Adeziunile se pot trimite pe adresa de e-mail a FOR-ului.

18 octombrie 2010

Contact: forul.ortodox@gmail.com

Sprijină acest demers:

Asociaţia Rost
Alianţa Familiilor din România
Asociaţia Pro-Vita Bucureşti
Asociaţia Pro-Vita Gorj
Asociaţia Christiana
Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini
Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului
Liga pentru Utilitate Publică
Asociaţia pentru Cultură și Educație Sfântul Daniil Sihastrul
Fundaţia Sfinţii Martiri Brancoveni – Constanţa
Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni - Suceava
Fundaţia creştin-ortodoxă Pro Filiis
Asociaţia Bucovina Profundă
Editura Predania
Revista OrthoGraffiti
Comunitatea OrthPhoto România
Editura Origini

Motivul pentru care s-a sărit peste pasajul cu ecumenismul din omilia la Sf. Maxim Mărturisitorul citită la Iaşi ar fi fost... lipsa de timp

Se oferă posibilitatea de a se opta între C.I. clasică şi C.I. electronică. Oare chiar aşa să fie ? Rămâne de văzut care vor fi forma şi conţinutul...

Romanii vor putea sa aleaga intre eliberarea unei carti de identitate sau a unei carti electronice de identitate, forma si continutul fiind stabilite prin hotarare de Guvern.

Potrivit unui proiect al ministerului de Interne, imaginile digitale ale amprentelor se vor sterge automat dupa personalizarea documentului biometric, informeaza Mediafax.

Potrivit noului proiect supus dezbaterii publice, cetatenii romani pot opta pentru eliberarea unei carti de identitate, a unei carti electronice de identitate fara impresiuni digitale (dar care permite utilizarea semnaturii digitale) sau a unei carti electronice de identitate care contine toate facilitatile si datele, inclusiv impresiunile digitale.

Datele cu caracter personal care se introduc in formatul tiparit sunt numele si prenumele titularului, sexul, cetatenia titularului, data si locul nasterii titularului, semnatura olografa a titularului, fotografia titularului, C.N.P, domiciliul titularului.

In formatul electronic se vor gasi aceleasi date, dar vor fi incluse si prenumele parintilor titularului, certificate digitale, date biometrice ale titularului, constand in imaginea faciala si imaginile impresiunilor papilare a doua degete.

Datele biometrice se colecteaza numai cu acordul expres al solicitantului sau, in cazul minorilor si al incapabililor, numai cu acordul expres al unuia dintre parinti ori al reprezentantului legal, pentru a fi inscrise in CEI, in scopul verificarii autenticitatii acesteia si identitatii titularului.

Verificarea identitatii titularului CEI se va face prin compararea directa a datelor biometrice preluate de la acesta, cu ocazia verificarii, si a datelor inscrise in CEI.

Proiectul prevede si ca, dupa personalizarea si transmiterea CEI la autoritatea competenta sa o elibereze, toate datele stocate in bazele de date de productie sa fie sterse prin procedura automata. Imaginile impresiunilor papilare colectate se sterg prin procedura automata imediat dupa personalizarea documentului.

Procedurile de preluare a datelor biometrice, prin hotarare, cu avizul ANSPDCP vor fi stabilite de Guvern.

Proiectul prevede că proiectul-pilot pentru constituirea sistemului informatic de emitere a documentelor electronice se realizează până la data de 31 martie 2011, respectiv că aceste documente se pun în circulaţie până la data de 1 iulie 2011.


Sursa: Vlad Mihai apud Ziare.com

Comunicat M.A.I.: Proiect supus dezbaterii publice. Cetăţenii români vor putea opta între cele 3 variante propuse de acelaşi M.A.I.

Direcţia Informare şi Relaţii Publice – Ministerul Administraţiei şi Internelor

Având în vedere dispoziţiile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, Ministerul Administraţiei şi Internelor este interesat în participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative.

Astfel, Ministerul Administraţiei şi Internelor supune dezbaterii publice proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România.

Ministerul Administraţiei şi Internelor a luat act de propunerile, sugestiile şi obiecţiile formulate atât în timpul dezbaterilor care au avut loc în procesul parcurgerii procedurilor de transparenţă decizională în data de 20 august a.c., cât şi prin adresele transmise pe adresa ministerului referitoare la Proiectul de Ordonanţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului pentru evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români şi pentru completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European.

Prin proiectul de act normativ supus dezbaterii publice se aduc modificări de substanţă O.U.G. nr.97/2005, privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, pentru crearea cadrului unitar în materia regimului juridic aplicabil actelor de identitate ale cetăţenilor români, şi sunt amendate o serie de acte normative, respectiv Legea nr.248/2005 privind libera circulaţie a cetăţenilor români în străinătate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, Ordonanţa Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.199/2000 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Imprimeria Naţională” – S.A., pentru corelarea cadrului normativ şi instituirea măsurilor organizatorice necesare punerii în circulaţie a documentelor de identitate şi rezidenţă electronice.

Astfel, principalele modificări pe care le aduce proiectul de act normativ supus dezbaterii publice constă în următoarele:

Prima carte de identitate (CI) sau carte electronică de identitate (CEI) se eliberează la 14 ani, potrivit opţiunii solicitantului.

De la data punerii în circulaţie a cărţii electronice de identitate (CEI), cartea de identitate va avea un format identic cu CEI (fără a conţine însă şi date în format electronic), tip card, ambele documente fiind emise pentru o perioadă de: 4 ani, pentru persoanele cu vârsta între 14-18 ani, respectiv 10 ani, după împlinirea vârstei de 18 de ani.

De asemenea, în noul proiect de act normativ sunt prevăzute explicit datele cu caracter personal care se introduc în formatul tipărit: numele şi prenumele titularului; sexul; cetăţenia titularului; data şi locul naşterii titularului; semnătura olografă a titularului; fotografia titularului; C.N.P.; domiciliul titularului; (pentru prenumele părinţilor nu mai au tuş n.n.) aceleaşi date se vor regăsi şi în formatul electronic şi, în plus: prenumele părinţilor titularului; certificate digitale; date biometrice ale titularului, constând în imaginea facială şi imaginile impresiunilor papilare a două degete.

Întrucât CI şi CEI conţin şi alte date decât cele cu caracter personal, forma şi conţinutul acestor acte de identitate se va stabili prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. (deci nu se ştie dacă va rămâne formatul actual al C.I. clasice, deasemenea nu avem de unde şti ce modificări vor apărea n.n)

Potrivit noului proiect supus dezbaterii publice, în raport de cele menţionate, cetăţenii români pot opta pentru eliberarea unei:

a) CI;

b) CEI, fără impresiuni digitale (dar care permite utilizarea semnăturii digitale);

c) CEI, care conţine toate facilităţile şi datele, inclusiv impresiunile digitale.

De asemenea, sunt prevăzute reguli clare în privinţa colectării, utilizării şi stocării datelor biometrice:

- se colectează numai cu acordul expres al solicitantului sau, în cazul minorilor şi al incapabililor, numai cu acordul expres al unuia dintre părinţi ori al reprezentantului legal;

- se colectează pentru a fi înscrise în CEI, în scopul verificării autenticităţii acesteia şi identităţii titularului;

- verificarea identităţii titularului CEI se va face prin compararea directă a datelor biometrice preluate de la acesta, cu ocazia verificării, şi a datelor înscrise în CEI;

- după personalizarea şi transmiterea CEI la autoritatea competentă să o elibereze, toate datele stocate în bazele de date de producţie se şterg prin procedură automată;

- imaginile impresiunilor papilare colectate cu ocazia depunerii cererii de eliberare a CEI se şterg prin procedură automată imediat după personalizarea documentului;

- se abilitează Guvernul să stabilească procedurile de preluare a datelor biometrice, prin hotărâre, cu avizul ANSPDCP.

Prin acest proiect de act normativ se introduc reguli similare CEI şi CI în cazul cărţilor de rezidenţă (CR) şi cărţilor electronice de rezidenţă (CER) eliberate cetăţenilor statelor membre UE şi SEE şi membrilor de familie ai acestora, cu diferenţe în ceea ce priveşte valabilitatea documentelor (până la 5 ani, 5 ani sau 10 ani de la emitere); întrucât CR şi CER se pot elibera inclusiv minorilor sub 14 ani, se instituie interdicţia eliberării CER cu impresiuni digitale în cazul acestora.

Totodată, potrivit proiectului se abilitează Imprimeria Naţională să producă CI, CEI, cărţile de alegător aferente acestora, dovezi de reşedinţă (care vor constitui anexă la actul de identitate, pentru a face dovada adresei de reşedinţă), CR şi CER, iar CNUPPE din cadrul Direcţiei Generale de Paşapoarte să personalizeze aceste documente (mai puţin dovezile de reşedinţă).

Proiectul prevede că proiectul-pilot pentru constituirea sistemului informatic de emitere a documentelor electronice se realizează până la data de 31 martie 2011, respectiv că aceste documente se pun în circulaţie până la data de 1 iulie 2011.

* * *

Textul actului normativ amintit este afişat şi poate fi consultat pe pagina de Internet a instituţiei noastre: www.mai.gov.ro, precum şi la Centrul de Relaţii cu publicul al M.A.I., din Piaţa Revoluţiei nr. 1 A, sector 1, Bucureşti.

Propunerile, sugestiile şi opiniile persoanelor interesate cu privire la acest proiect de act normativ sunt aşteptate pe adresa de e-mail legislatie@mai.gov.ro, până la data de 22 octombrie 2010.


Sursa: Ministerul Administraţiei şi Internelor,
( Direcţia Informare şi Relaţii Publice )

Comentariu:
Rămâne de văzut care va fi forma şi conţinutul ce vor fi stabilite prin hotărâre de guvern.

Învăţătura Sfinţilor Părinţi despre boală


I. Originea şi cauza suferinţei

“Calea mântuirii care duce la viaţa veşnică este strâmtă şi grea (Matei 7, 14). Aceasta este arătată atât prin exemplul sfânt al Domnului, cât şi prin sfânta Lui învăţătură. Domnul le-a spus dinainte ucenicilor Săi şi celor ce L-au urmat că în lume, adică în viaţa pământească, necazuri vor avea (cf. Ioan 16, 33; 15, 18; 16, 2-3). (...) De aici înţelegem limpede că tristeţea şi suferinţa sunt îngăduite de Dumnezeu în timpul vieţii pământeşti pentru adevăraţii Lui robi şi slujitori” (Episcopul Ignatie Brancianinov, Arena).
Dar, de ce se întâmplă acestea? De ce tristeţea şi suferinţa, împreună cu bolile care le însoţesc, sunt “îngăduite” pentru noi? Învăţătura Sfinţilor Părinţi ne arată cum trebuie înţeleasă suferinţa în contextul stării primului om creat şi apoi a căderii lui în păcat.
Dintru început nu a existat suferinţă, nici boală, nici moarte. Omul era “străin păcatului, necazurilor, grijilor şi nevoilor fireşti” (Sfântul Simeon Noul Teolog, Omilia 45).
Dacă Adam şi Eva nu ar fi păcătuit, “ar fi ajuns la cea mai desăvârşită slavă şi, schimbaţi fiind, s-ar fi apropiat de Dumnezeu (...), iar bucuria şi desfătarea de care ne-am fi umplut atunci, prin comuniunea dintre noi, ar fi fost cu adevărat de negrăit şi dincolo de cugetarea omenească (Sfântul Simeon Noul Teolog, Omilia 45). Şi dacă n-ar fi existat suferinţă, nu ar fi existat nici boală şi, prin urmare, n-ar mai fi fost nevoie de ştiinţă si medicină.
“Dar, atunci când omul a fost ademenit şi înşelat de către diavol (...) Dumnezeu s-a apropiat de om aşa cum se apropie un doctor de un bolnav” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 7 La statui). Dumnezeu s-a pogorât în Eden, în răcoarea serii şi a strigat: Adame, unde eşti? (Fac. 3, 9). Prima Lui manifestare faţă de om după păcatul neascultării nu a venit ca din partea unui Judecător răzbunător, ci ca din aceea a unui Doctor înţelept, în căutarea pacientului Său, “fiindcă Dumnezeu, când află un păcătos, nu Se gândeşte cum îl poate face pe acesta să plătească, ci cum îl poate îndrepta, făcându-l mai bun” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 7 La statui).
Omul, făptura, cedase ispitei de a fi ca şi Dumnezeu Creatorul – ceea ce este împotriva oricărei raţiuni sau posibilităţi. Acesta, primul păcat, a adus cu el nu “îndumnezeirea”, ci suferinţa, boala îndreptătoare: pentru ca omul să poată cunoaşte neîndoielnic şi pentru totdeauna că el nu este “ca Dumnezeu”.
De aceea, Doctorul ceresc “a predat trupul nesfârşitelor suferinţe şi boli, pentru ca omul să înveţe chiar din firea sa că nu mai trebuie să primească niciodată acest gând”, adică să fie ca Dumnezeu (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 11 La statui). Dumnezeu a zis Evei: în dureri vei naşte copii (Fac. 3, 16). Iar lui Adam: blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale. (...) În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat (Fac. 3, 17-19).
“Păcatul naşte răul, iar răul naşte suferinţa – scrie profesorul Andrezev; chiar dacă Adam şi Eva ne-au adus această suferinţă, totuşi, pentru noi, este şi o binecuvântare, deoarece ne determină să ne dăm seama cât de vătămătoare este necredinţa în Dumnezeu, atât pentru sufletele cât şi pentru trupurile noastre” (Apologetica creştină ortodoxă).


II. Rostul bolii

Mântuitorul nostru împreună cu de-Dumnezeu-purtătorii Părinţi ne învaţă că singura noastră grijă din această viaţă trebuie să fie mântuirea sufletelor. Episcopul Ignatie scrie: “Viaţa pământească – această scurtă vreme – îi este dată omului, din mila Creatorului, pentru ca acesta să o folosească pentru mântuirea lui, adică să depăşească moartea şi să treacă la viaţă (Arena). Pentru aceasta, trebuie “ca pe toate din această lume să le privim ca pe nişte umbre trecătoare şi să nu ne lipim inima de nimic din ea (...) pentru că nu privim la cele văzute, ci la cele nevăzute; deoarece cele văzute sunt trecătoare, iar cele nevăzute sunt veşnice” (Sfântul ioan din Kronstadt, Sfaturi duhovniceşti). Pentru noi, creştinii ortodocşi, centrul vieţii nu este aici, ci dincolo, în lumea veşnică.
Atâta timp cât trăiesc, creştinii ortodocşi nu se îngrijesc gândindu-se la boala sau suferinţa care îi poate însoţi. Chiar atunci când ne cântăm unul altuia “La mulţi ani” de ziua onomastică şi la alte sărbători, o facem din pricină că Biserica, în înţelepciunea ei, ştie că noi într-adevăr avem nevoie de “mulţi ani” pentru a ne schimba şi a ne pocăi pentru păcatele noastre, deci nu pentru că viaţa are vreo valoare în sine. Dumnezeu nu Se interesează de cât de bătrâni suntem atunci când ajungem înaintea judecăţii Lui, ci dacă ne-am pocăit; pentru El nu contează dacă am murit de vreun atac de inimă sau cancer, ci dacă sufletul nostru este în stare de sănătate.
De aceea, “nu trebuie să ne înfricoşăm de nici o nenorocire omenească, ci doar de păcat; nici de sărăcie, nici de niscaiva neputinţe, nici de ocări, nici de răutăţile altora faţă de noi, nici de umilinţe, nici de moarte” (Sfântul Ioan Gură de Aur, La Statui), fiindcă aceste “nenorociri” sunt numai cuvinte şi acestea nu au nici o realitate pentru cei ce trăiesc pentru Împărătia Cerurilor. Singura “nenorocire” adevărată din această viaţă este a-L supăra pe Dumnezeu. Dacă vom avea în cuget această înţelegere fundamentală a scopului vieţii, atunci sensul duhovnicesc al neputinţelor trupeşti ni se poate descoperi şi nouă.
Este o lecţie încă neînvăţată de către neamul lui Adam care, în mândria lui, caută dintotdeauna să fie “zeii”: din pricină că fiecare păcat este o reînnoire a păcatului primilor oameni, o îndepărtare cu voie de Dumnezeu, îndreptată spre sine. Astfel ne punem pe noi în locul Lui Dumnezeu, slujindu-ne nouă înşine în loc de a sluji Creatorului. În acest fel, suferinţa bolii slujeşte astăzi aceluiaşi scop căruia i-a slujit şi la început: şi din această pricină ea nu este altceva decât un semn al milei şi dragostei Lui Dumnezeu. Celor ce sunt bolnavi, Sfinţii Părinţi le spun: “Dumnezeu nu te-a uitat; El are grijă de tine” (Sfinţii Varsanufie şi Ioan, Filocalia).
Sfântul Ambrozie de la Mănăstirea Optina a vorbit despre relaţia dintre suflet şi trup într-o scrisoare către o mamă al cărei copil era foarte bolnav: “Nu trebuie să uităm că într-o epocă sofisticată ca cea în care trăim, chiar şi copilaşii sunt vătămaţi duhovniceşte de ceea ce văd sau aud. Prin urmare, este nevoie de curăţire, iar aceasta se realizează numai prin suferinţă trupească... Trebuie să înţelegem că desfătarea raiului se dă numai celui ce acceptă suferinţa”.
Sfântul Nicodim Aghioritul a arătat că, deoarece omul este îndoit în fire, creat cu suflet şi trup, “există o interacţiune între suflet şi trup” (Sfaturi), fiecare dintre părţi acţionând una asupra celeilalte, comunicând între ele”. Sfântul ioan Gură de Aur scrie că “ atunci când sufletul este bolnav, de obicei nu simţim nici o durere (...), dar, dacă se întâmplă ca trupul să sufere doar puţintel, facem toate eforturile să ce eliberăm de boală şi de durerea ei”. De aceea, Dumnezeu pedepseşte trupul pentru păcatele sufletului, astfel ca prin pedepsirea trupului, sufletul să poată primi vreo vindecare. (...) Hristos a făcut acelaşi lucru cu slăbănogul atunci când a spus: Iată, te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti, ca nu cumva să-ţi fie mai rău! Ce învăţăm de aici? Boala slăbănogului fusese pricinuită de păcatele lui” (Omilia 38 la Evanghelia Sfântului Ioan).
La Sfântul Serafim din Sarov a fost adusă odată o femeie. Era grav schilodită, neputând merge din cauză că genunchii ei stăteau ridicaţi până la piept. “Ea îi spuse Bătrânului că fusese născută în Biserica Ortodoxă, dar, după ce s-a măritat cu un protestant, abandonase ortodoxia şi, pentru necredincioşia ei, Dumnezeu o pedepsise dintr-o dată. (...) Ea nu-şi mai putea mişca nici mâinile, nici picioarele. Sfântul Serafim a întrebat-o pe femeia bolnavă dacă acum crede în Maica ei, Sfânta Biserică Ortodoxă. Primind un răspuns afirmativ, i-a spus să-şi facă cum se cuvine semnul Crucii. Spuse că nu poate ridica nici o mână; dar, în momentul în care Sfântul s-a rugat şi i-a uns mâinile şi pieptul cu untdelemn din candela de la icoană, boala a lăsat-o imediat”. Iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti, ca nu cumva să-ţi fie ţie mai rău!
Această legătură dintre suflet şi trup, păcat şi boală se arată foarte limpede: durerea ne spune că s-a întâmplat ceva rău cu sufletul, că nu numai trupul este bolnav, ci şi sufletul. Vedem astfel cum sufletul poate transmite trupului bolile sale, stârnind mai apoi în om dorinţa de cunoaştere de sine şi dorinţa întoarcerii către Dumnezeu. În Vieţile Sfinţilor se pot vedea nenumărate astfel de cazuri. Bolile ne mai învaţă şi aceea că “adevăratul nostru sine, personalitatea noastră nu este trupul văzut, ci sufletul nevăzut, omul lăuntric (Sfântul Nicodim Aghioritul, Hristoitia).
Oare aceasta înseamnă că omul care se bucură de o sănătate continuă este duhovniceşte “în formă”? Nicidecum, deoarece suferinţa ia multe forme, fie în trup, fie în suflet sau în minte. Cât de mulţi sunt aceia care, deşi au o sănătate de fier, se tânguie că “viaţa nu merită trăită”?
Iată cum descrie Sfântul Ioan Gură de Aur acest fel de suferinţă: “Unii cred că a te bucura de sănătate este un motiv de plăcere. Dar, nu este aşa; fiindcă mulţi dintre cei care au o sănătate bună şi-ar dori să moară de mii de ori, nefind în stare să suporte jignirile ce li se aduc. (...) Căci, deşi trebuia să ajungem împăraţi şi să trăim împărăţeşte, ne aflăm copleşiţi de multe necazuri şi tulburări. (...) În mod inevitabil, clipele de restrişte ale împăraţilor sunt la fel de numeroase ca valurile unui ocean. Deci, dacă monarhia nu este în stare să-şi scape viaţa de durere, atunci ce altceva ar putea împlini acest lucru? Cu adevărat, nimic din această viaţă” (Omilia 18 La statui).
Adeseori protestanţii “revendică” sănătatea în “Numele Lui Hristos”. Ei privesc sănătatea ca pe ceva pe care creştinul este îndreptăţit să-l aibă. Aceasta este exact opusul învăţăturii ortodoxe, aşa cum o vedem şi în istoria dreptului Iov din Vechiul Testament. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că sfinţii Îi slujesc Lui Dumnezeu nu pentru că aşteaptă vreo răsplată, duhovnicească sau materială, ci pur şi simplu pentru că Îl iubesc: “căci sfinţii ştiu că cea mai mare răsplată dintre toate este să Îi poţi iubi şi sluji pe Dumnezeu”. Astfel, “Dumnezeu, vrând să arate că sfinţii nu L-au slujit pentru a primi răsplată, l-a lipsit pe Iov de toată bogăţia, lăsându-l pradă sărăciei şi îngăduind să cadă în boli grave”. Iar Iov, care nu trăia pentru vreo răsplată în această viaţă, a rămas în continuare credincios Lui Dumnezeu (Omilia 1 La statui).
Aşa cum oamenii sănătoşi nu sunt fără de păcat, tot aşa şi Dumnezeu îngăduie câteodată ca cei cu adevărat drepţi să sufere “ca o pildă pentru cei slabi” (Sfântul Vasile cel Mare, Regulile Mari). De aceea, aşa cum învaţă Sfântul Ioan Casian, “un om se învaţă şi se formează mult mai bine din pilda altuia” (Regulile).
Vedem aceasta şi în Scriptură în cazul lui Lazăr. “Deşi suferise de răni dureroase, nu a cârtit niciodată împotriva bogatului, nici nu i-a adresat rugăminţi...Ca urmare, el a găsit odihnă în sânul lui Avraam, ca unul care acceptase cu smerenie necazurile vieţii” (Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mari).
Părinţii Bisericii ne învaţă de asemenea că boala este o cale de a imita suferinţa martirilor. Astfel, în vieţile multor sfinţi aflăm cum la sfârşitul vieţii s-au abătut asupra lor suferinţe cumplite, pentru ca astfel, prin suferinţa lor nevinovată, să poată trece printr-o mucenicie trupească. Un foarte bun exemplu în acest sens poate fi aflat la marele apărător al Ortodoxiei, Sfântul Marcu al Efesului: “A fost bolnav paisprezece zile, iar boala pe care a avut-o, după cum spunea chiar el, l-a muncit în acelaşi fel în care instrumentele de fier pentru tortură ale chinuitorilor îi munceau pe sfinţii mucenici, de parcă i-ar fi zdrobit coastele şi măruntaiele, şi ar fi fost încins cu acestea şi legat în aşa fel încât îi pricinuiau o durere de nesuportat; tot aşa s-a întâmplat că ceea ce oamenii nu au putut face cu sfântul trup al mucenicului, a fost plinit de boală, după negrăita judecată a Providenţei, pentru ca Mărturisitorul Adevărului, Mucenicul şi Biruitorul tuturor suferinţelor să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu, după ce va fi trecut prin fiecare suferinţă, mulţumită căreia, până la ultima sa suflare, asemeni aurului lămurit în cuptor, el, în veşnicie, să poată primi o mai mare cinste şi răsplată de la Dreptul Judecător” (The Orthodox World, vol. 3, nr. 3).

Extras din: “Învăţătura Sfinţilor Părinţi despre boală. Rugăciuni pentru bolnavi”
Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumeniţa, 2003

Mitropolitul Cosma de Etolia cere Sinodului din Grecia să pună spre dezbatere între temele ordinii de zi şi tema cărţii electronice a cetăţeanului


SCRISOAREA MITROPOLITULUI COSMA DE ETOLIA CĂTRE SINOD DESPRE “CARTA CETĂŢEANULUI”

Pentru încă o dată Înaltpreasfinţitul Mitropolit Cosma de Etolia şi Akarnania se află de partea pleromei hristonimice în ceea ce priveşte tema în dezbatere despre aşa numita “Cartă a cetăţeanului”.
Mitropolitul Cosma, în scrisoarea sa către Sfântul Sinod, subliniază printre altele: “Creştinii noştri ne întrebă continuu cum trebuie să trateze “Carta cetăţeanului”. Aceştia aşteaptă o părere şi o poziţie responsabilă din partea Sfântului Sinod al Ierarhiei.
Conţinutul scrisorii este următorul:
Preafericite,
Înaltpresfinţiţilor Părinţi Sinodali,Prin actul sinodal al Sfântului nostru Sinod Permanent cu numărul 3008 din 30.07.2010 am fost informaţi asupra temelor ordinii de zi, care vor preocupa întrunirea regulată a Sfântului Sinod al Ierarhiei Bisericii Eladei (Sinodul Mare) între 5 şi 8 octombrie.
Temele ordinii de zi expuse spre dezbatere, utile şi foarte actuale, nimeni nu neagă că îi va folosi pe toţi sfinţii fraţi arhierei şi prin noi toată pleroma Bisericii Elene.
Îngăduiţi-mi însă, cu desăvârşire filial să subliniez că există astăzi şi alte teme cu deosebire demne de atenţie şi urgente, la care poporul credincios ce trăieşte în mod conştient voia Treimicului Dumnezeu, caută să afle părerea responsabilă a păstorilor lui.
Smerit vin să menţionez una din ele.
Creştinii noştri ne întreabă continuu cum trebuie să se raporteze faţă de „Carta cetăţeanului”. Cer şi aşteaptă o părere şi o poziţie responsabilă a Sfântului Sinod al Ierarhiei.
Conducerea politică a ţării a comunicat oficial consfinţirea „Cărţii cetăţeanului” de la începuturile lui 2011.
Această cartă, formă de identitate electronică, îi nelinişteşte pe creştinii noştri, când desigur şi oameni de ştiinţă serioşi ai ştiinţelor pozitive îşi exprimă rezerve serioase.
Ne învaţă, Preafericite şi sfinţi arhierei, creştinii noştri, când preferă orice jertfă decât lepădarea de voia lui Dumnezeu şi trădarea neprihănitei credinţe.
Aşteaptă deci părerea şi hotărârea Sfintei Ierarhii, o părere şi o hotărâre responsabilă, documentată ştiinţific, consfinţită scripturistic şi patristic, ca să se liniştească şi să nu păcătuiască – aşa cum cred – ca să trăiască întru binecuvântare şi consecvenţă voia lui Dumnezeu. Dacă nu aud, nu cunosc, nu întăresc în inima lor vocea responsabilă a părinţilor lor duhovniceşti, a păstorilor lor, a episcopilor, vor trăi în confuzie, în agonia, în teama, în mânia, pe care le creează astăzi scopurile viclene ale forţelor oculte antiortodoxe şi antieline.
Smerit cuget că, dacă se va dezbate la întâlnirile respectabilei Ierarhii această temă esenţială şi foarte serioasă pentru viaţa duhovnicească a noastră a tuturor, ne va folosi şi pe noi, dar şi întreaga pleromă conştientă a Sfintei noastre Biserici.
Poporul nostru are nevoie să fie informat, să fie întărit, iar noi păstorii să fim în alertă, priveghelnici pe metereze să-l păzim de vrăjmaşii mântuirii lui.
Închei, cerându-Vă iertare şi sfintele Voastre rugăciuni,

Cu profund respect,

† Mitropolitul Cosma al Etoliei şi Akarnania



Comunicat al Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor cu privire la părăsirea Bisericii Ortodoxe de către duhovnicul Mânăstirii Brâncoveni, Nichita Paşcan



COMUNICAT


Cu privire la părăsirea Bisericii Ortodoxe de către Preotul Nichita Paşcan de la Mânăstirea Brâncoveni, Episcopia Slatinei şi Romanaţilor face următoarele precizări:

- În seara zilei de vineri, 24 septembrie a.c., susnumitul şi 29 de maici şi surori (din cele 65 existente) au părăsit mânăstirea fără înştiinţarea Maicii Stareţe şi a Episcopului locului;

- În prezent, cei dispăruţi se află în Grecia, afiliaţi la o grupare religioasă stilistă ce nu are comuniune cu nicio Biserică Ortodoxă (nici cu Biserica Rusă, nici cu cea a Ierusalimului şi nici cu Sfântul Munte). Este vorba de gruparea schismatică a aşa zisului arhiepiscop Macarie, autointitulat „al Atenei şi al Eladei”.

În urma anchetei desfăşurate de către Inspectoratul Eparhial imediat după producerea acestui incident, precum şi din declaraţiile obştii rămase, privind comportamentul susnumitului preot, au reieşit în principal următoarele:

- În mai multe rânduri şi faţă de mai multe persoane şi-a exprimat în mod repetat simpatia pentru diferite grupări religioase stiliste, afirmând că doreşte să părăsească Biserica Ortodoxă, pentru a trece la acelea;

- A îndemnat călugăriţele şi pe credincioşii care se spovedeau la dânsul la neascultare faţă de Biserica noastră Ortodoxă, sub pretextul că este eretică. În acest context a făcut nu o dată afirmaţia că “unitatea Bisericii este în jurul duhovnicului”;

- A contestat hirotonia Ieromonahului Antonie Veselin (slujitor la aceeaşi mănăstire) întru preot, numindu-l în chip batjocoritor “domnul Adrian” (pe numele său de mirean), deşi părintele Antonie a fost tuns în monahism şi hirotonit întru diacon încă din anul 1996. În acest sens, a interzis maicilor şi unor mireni să participe la slujbele săvârşite de Ierom. Antonie, pe care le-a catalogat “blestemate şi pângărite”.

La scurtă vreme după plecarea din mănăstire a difuzat, sub semnătura sa şi a monahiilor şi surorilor care i-au urmat, o aşa numită “Mărturisire de credinţă”, prin care afirmă în mod expres ruperea de Biserica Ortodoxă, care îl alesese slujitor şi căreia îi jurase credinţă, şi confirmă, de fapt, cele de mai sus.

Luând act de toate acestea, Permanenţa Consiliului Eparhial al Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor a hotărât deferirea preotului Nichita Paşcan în judecata Consistoriului Monahal Eparhial, în vederea caterisirii.

Related Posts with Thumbnails

Arhivă



___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

toateBlogurile.ro

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești