Articole



___





http://vestitorul.blogspot.com/search/label/Paisie%20Aghioritul

Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.

.

Mănăstirea Putna - Cântare bizantină

Muntele Athos

Muntele Tabor

Cu siguranta multi dintre voi ati auzit despre minunea de la raul Iordan ce se repeta in fiecare an de Boboteaza. De indata ce Patriarhul Theofil al Ierusalimului savarseste slujba de Sfintire a apei si dupa rugaciune se arunca in apele linistite ale Iordanului crucile de argint, apa Iordanului incepe sa clocoteasca si apoi isi schimba sensul de curgere timp de cateva minute.

Aproape orice crestin stie despre minunea Sfintei Lumini ce se coboara de Invierea Domnului la Ierusalim in biserica Sfantului Mormant si care nu arde pentru o perioada de timp.

Pe langa aceste doua dumnezeiesti minuni, se petrece o minune mai putin cunoscuta despre care cei necredincosi spun ca ar fi doar un simplu fenomen meteorologic..

Pe Muntele Sfant al Taborului se afla trei biserici, dintre care una singura este ortodoxa (greceasca) situata pe partea de nord-est pe latura din partea de sus a Muntelui Tabor. De praznicul Schimbarii la fata a Domnului in noaptea din 18 spre 19 august pe Muntele Sfant al Taborului in timpul Sfintei Liturghii oficiate de ortodocsi, se coboara asupra Manastirii un nor luminos care nu are caracteristicile unui nor obisnuit. Odata cu privegherea ce se face in biserica, din varful muntelui se poate vedea pe cerul intunecat, dinspre Nazaret, la o distanta destul de mare, o bucata portocalie care se tot muta si vine perpendicular pe biserica si sta asa, pana la douasprezece-unu noaptea (cativa kilometric fata de munte) sub forma unei limbi portocalii intunecate .Odata cu inceperea sfintei Liturghii dar mai ales din momentul Heruvicului, norul luminos incepe sa se deplaseze din orizont spre Muntele Tabor .In acest timp norul capata felurite forme iar din din el incep a se desprinde fasii, mingi rotunde, lunguiete, sub forma de ingeri si de pasari, ajungand deasupra turlei bisericii ( biserica este prevazuta in varful turlei cu o terasa ). unde credinciosii se urcă si invocă Duhul lui Dumnezeu!


Manastirea Ortodoxa Greceasca:


Dupa cum marturisea un pelerin:

Cuvintele sunt extraordinar de mici să exprimi ce simţi când bucăţile acelea ca de vată vin şi le atingi cu mâinile, le simţi pe chip… Ai vrea să te urci pe acea bucată şi să pleci, să nu te mai intereseze nimic!

Concomitent cu minunea aceasta, se răspândeşte în aer un miros extraordinar parcă de tămâie, dar nu este tămâie; parcă de răşinoase, dar nu este de răşinoase; e o combinaţie de conifere orientale, cu tămâie naturală, din răşina pomului. Bineînţeles, se găsesc şi aici cei care să pună la îndoială minunea, spunând că au făcut grecii vreo nouă şmecherie sau că e doar un proces meteorologic. Aici este însă o manifestare generală a bucuriei! Totul tresare de bucurie acolo, ceea ce nu se întâmplă nicicum în alte locuri, în alţi munţi, în cazul fenomenelor meteorologice.

Bineînţeles că după ce vii de pe Tabor , cu priveghere de toată noaptea, cu Liturghie, cu cântări făcute de greci, de arabi, de bulgari, de ruşi şi de români, care toţi cântă Schimbatu-Te-ai la Faţă, Hristoase, în munte, arătându-Le ucenicilor Tăi Faţa Ta, pe cât li se putea!…, nu mai poţi pune preţ de nimic lumesc, ci ai dori să trăieşti aşa veşnic!



Muntele Tabor
se ridica pe partea nord-estica a depresiunii Yizreel. A jucat un rol important in istoria biblica, iar traditia il leaga de Schimbarea la Fata a Mantuitorului nostru lui Iisus Hristos. Muntele este localizat strategic pe vechea strada principala nord-sud si a fost o fortareata importanta in timpul perioadei grecesti, romane si in timpul cruciadelor.

Muntele Tabor este localizat la 9 km est de Nazareth. Este un munte rotund, vizibil din toata imprejurimea. Nu este un vulcan stins asa cum s-ar parea.

In antichitate era strabatut de mai multe strazi: Via Maris (din depresiunea Yizreel pana in Marea Galileii), valea Iordanului si Bet Shean via Ein Dor.

De pe deal privelistea catre depresiunea Yizreel este minunata, dealurile care o inconjoara fiind Givat Hamoreh, iar la nord Muntele Hermon (asa cum se spune in Psalmi 88:13: “Miazănoapte şi miazăzi Tu ai zidit; Taborul şi Ermonul în numele Tău se vor bucura.”)



Urmatoarea harta arata punctele de interes. Observati drumul care urca pana in varful muntelui, la inaltimea de 300 m. Pe varful muntelui exista trei sectiuni: zona basilicii franciscane, zona bisericii grecesti (partea de nord-est) si ruinele lui Flavius (partea de vest

Iata o vedere a Muntelui Tabor de pe Muntele Precipice, de langa Nazareth. La poalele muntelui exista mai multe sate arabe, inclusive Deburiah, care se vede in fotografie. In departare se observa satul arab Iksal.(la acest sat este posibil sa se faca referire in Iosua, 19:12: “De la Sarid apuca îndărăt şi mergea în partea de răsărit, spre răsăritul soarelui până la hotarul ţinutului Chislot-Tabor şi de aici apuca spre Dabrat şi se urca către Iafia”)



O privire mai apropriata dinspre strada de langa Ein Dor, in partea de sud a muntelui. Pe varful acestuia se pot vedea zidurile manastirii.



Urmatoarea priveliste este accesibila doar prin partea de nord, printr-o strada foarte stramta. A urca cu piciorul sau cu bicicleta pe munte este o adevarata provocare. Insa au fost construite 4300 de trepte pentru a le fi de folos pelerinilor crestini.

Referinte biblice la Muntele Tabor:

Vechiul Testament:

Iosua 19:12:” De la Sarid apuca îndărăt şi mergea în partea de răsărit, spre răsăritul soarelui până la hotarul ţinutului Chislot-Tabor şi de aici apuca spre Dabrat şi se urca către Iafia”

Iosua 19:22: “Şi atingea Taborul, Şahaţima şi Bet-Şemeş şi hotarul lor se termina la Iordan: şaisprezece cetăţi cu satele lor”

Iosua 19:34:” De aici se întorcea hotarul spre apus, către Asnot-Tabor şi de acolo mergea spre Hucoc şi atingea ţinutul Zabulonului în partea de miazăzi şi ţinutul Aşer în partea de apus şi ţinutul lui Iuda la Iordan, spre răsăritul soarelui”

Judecatori 4:6: “Şi a trimis Debora de a chemat pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedeşul Neftalimului şi i-a zis: "Domnul Dumnezeul lui Israel îţi porunceşte: Du-te şi te suie pe muntele Tabor şi ia cu tine zece mii de oameni din fiii lui Neftali şi din fiii lui Zabulon”

Judecatori 4:12:” Şi i s-a spus lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, s-a suit pe muntele Taborului”

Judecatori 4:14:” Iar Debora a zis către Barac: "Scoală, că aceasta este ziua aceea în care Domnul are să dea pe Sisera în mâinile tale. Însuşi Domnul are să meargă înaintea ta". Şi s-a coborât Barac din muntele Taborului şi după el şi cei zece mii de oameni”

Judecatori 8:18:” Şi a zis către Zebah şi Ţalmuna: "Ce fel erau aceia pe care i-aţi ucis voi în Tabor?" Zis-au ei: "Aşa, cum eşti şi tu; fiecare avea înfăţişarea unui fiu de rege"

1 Regi 10:3:” Mergând apoi de acolo mai departe şi ajungând la dumbrava Tabor, te vor întâmpina acolo trei oameni, care merg la Dumnezeu în Betel: unul duce trei iezi, altul duce trei pâini, iar al treilea duce un burduf cu vin”

1 Paralipomena 6:77:” Iar celorlalţi fii ai lui Merari li s-au dat: din tribul lui Zabulon, Rimonul cu ţinutul lui şi Taborul cu ţinutul lui”

Psalmi 88:13:” Miazănoapte şi miazăzi Tu ai zidit; Taborul şi Ermonul în numele Tău se vor bucura. Braţul Tău este cu putere”

Ieremia 46:18:” Viu sunt Eu, zice Împăratul, al Cărui nume este Domnul Savaot, pe cât e de adevărat că Taborul este în rândul munţilor şi Carmelul lângă mare, tot atât e de adevărat că el va veni”

Osea 5:1:” Ascultaţi acestea voi, preoţilor, şi luaţi aminte voi cei din casa lui Israel, şi plecaţi urechea, voi cei din casa regelui, căci către voi se îndreaptă hotărârea, fiindcă aţi fost un laţ la Miţpe şi o cursă întinsă pe Tabor”


Noul Testament

Matei 17:1-13:“1. Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. 2. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. 3. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. 4. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. 5. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L". 6. Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. 7. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. 8. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. 9. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi. 10. Şi ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? 11. Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate. 12. Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei. 13. Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul”

"Reţeta" de mântuire dată de Părintele Paisie Aghioritul


- Cautati cu tot sufletul colacul de salvare al mantuirii langa Dumnezeu.
- Ingraditi-va nevoile materiale pentru ca ele aduc o mare greutate si neliniste.
- Nu-i invidiati pe oamenii care au bani, comoditati, slava si putere, ci pe aceia care traiesc in virtute, cumpatare si credinta.
- Nu cereti de la Dumnezeu lucruri care sustin doar viata trupeasca, ci mai ales ceea ce este bun si de folos pentru sufletul vostru.
- Schimbati-va viata, descoperiti adevaratul sens al ei, rascumparati vremea pe care ati irosit-o pe drumul ce l-ati parcurs pana in prezent.
- Nu va puneti increderea in modul de gandire al oamenilor lumesti.
- Tamaduiti-va de bolile care domina viata oamenilor care nu au invatat sa posteasca, sa se infraneze, sa se roage si sa spere...
- Nu deznadajduiti. Dumnezeu este pretutindeni prezent si-l iubeste pe om.
- Taiati orice legatura cu raul, vietuiti liberi in conformitate cu voia lui Dumnezeu.
- Faceti dovada credintei voastre si prin faptele iubirii catre aproapele.
- Hotarati-va! Ce va doriti mai mult de la viata: simpatia lumii sau o intoarcere reala catre Dumnezeu?
- Aproape toate problemele incep de la gura (felul in care vorbesti) si de asemenea de la cat de legat esti de patimile tale.

Din sfaturile Părintelui Paisie

"Atunci cand omul isi recunoaste greselile si cade din nou in ele fara sa vrea, inseamna ca e mandru sau are o predispozitie spre mandrie si de aceea Dumnezeu nu il ajuta sa inainteze in virtute. Este mare lucru sa-ti simti pacatosenia. Acest fapt presupune castigarea unei mari puteri, caci atunci cand ajungi sa te scarbesti de tine insuti si sa atribui toate cele bune iubirii de oameni si bunatatii lui Dumnezeu, capatand in acelasi timp o mare recunostinta pentru tot. De aceea Dumnezeu ii iubeste mai mult pe cei pacatosi care-si recunosc pacatele, se pocaiesc si vietuiesc cu smerenie, decat pe cei ce se nevoiesc mult, dar nu-si recunosc sincer starea de pacatosenie si nu au pocainta."

"Sa va cercetati permanent gandurile si sa fiti retinuti in vorbe, sa va stapaniti patimile, sa lucrati acele fapte ce pot sta in lumina zilei."

"Multi se ostenesc din greu sa castige cat mai multi bani. Poti insa, cu banii obtinuti sa adaugi macar un centimetru la inaltimea ta?"

Jertfirea pentru aproapele ascunde marea noastra dragoste pentru Hristos. Cei care au buna dispozitie de a face milostenie, dar care nu au nimic de dat si ii doare acest lucru, miluiesc in schimb cu sangele inimii lor milostive."

"Oricine se pleaca smerit, primind loviturile celorlalti, isi calca in picioare parerea de sine, infrumusetindu-se duhovniceste ca un inger; in conditiile acestea, va putea trece prin poarta cea stramta a Cerului...Nimeni nu se ridica la cer urcand lumeste, ci pogorandu-se duhovniceste. Oricine isi fixeaza sa paseasca la o inaltime mai joasa, inainteaza totdeauna cu siguranta si nu cade..."

"Fericiti cei care L-au iubit pe Hristos mai mult decat toate cele ale lumii, traind departe de lume si aproape de Dumnezeu, avand parte inca de aici de bucuriile ceresti."

"Daca vrei sa ajuti Biserica, indrepteaza-te pe tine insuti si o parte a ei se poate spune ca s-a indreptat odata cu tine. Daca acest lucru l-ar face bineinteles cu totii, Biserica n-ar mai avea nimic de corectat."

"Cainta impreuna cu judecata de sine ajuta mult la caderea solzilor de pe ochii sufletului, pentru a putea vedea apoi curat.
Cei sensibili trebuie sa aiba foarte mare grija cu cainta intrucat cel rau vrea s-o transforme in deznadejde, sensibilizandu-i foarte mult la anumite aspecte. Cainta trebuie insotita permanent de nadejdea in mila si ajutorul lui Dumnezeu. Atunci cand ea este dublata de o anumita neliniste poti sa fii sigur ca Tangalaki (Necuratul) si-a bagat coada..."

"Sfintii luau cununa biruintei de la Hristos odata cu bogatia harului, dupa luptele purtate impotriva patimilor, pe care ei le biruiau. Acum ei ne ajuta din cer prin rugaciunile lor, carora le datoram multa recunostinta si credinta."


Viaţa creştină şi traiul bun nu fac casă bună


Părintele Paisie Aghioritul

In convorbirea pe care am purtat-o in continuare, parintele Paisie s-a aratat critic fata de acei crestini care in loc sa faca voia lui Dumnezeu isi implinesc cu consecventa numai voia proprie, slujind interesului lor individualist si materialist, pentru a se incadra in final in sistemul societatii - consumeriste - egoiste, promovata la ora actuala. Cuvintele Gherondei pe aceasta tema sunt dovedite de fapte, ceea ce le face foarte credibile. Sa-l ascultam:"Scopul crestinului in viata este sa-si ridice crucea. Este un lucru greu sa spui ca crezi in Domnul si in acelasi timp sa o duci bine aici pe pamant, pentru ca atunci cand traiesti bine ceva nu este in regula cu tine insuti; te preocupa, vezi bine, mai mult aurul acestei lumi si nu coorile ceresti. Atunci cand iti justifici acest mod de viata, te gasesti departe de voia lui Dumnezeu. Viata crestina si traiul bun nu fac casa buna, sunt realitati care se bat cap in cap."

L-am rugat pe Gheronda sa fie mai explicit si mai concret, dandu-mi cateva exemple pentru a putea intelege mai bine. Acesta, cu simplitatea si spontaneitatea uimitoare care il caracterizau, dar si cu limba sa "ascutita", a zgandarit anumite aspecte care m-au facut si pe mine sa le problematizez, rusinandu-ma de felul in care noi crestinii zicem ca luptam pentru viitorul nostru de dincolo de lume. Iata cuvintele sale pline de invataminte:
"Odata a venit pe aici un medic foarte renumit ca sa vorbim. Si el si sotia sa erau oameni foarte credinciosi. Se plangeau ca copiii lor traiau lumeste si, mai mult decat atat, nu respectau nici traditiile bisericesti ale familiei, ironizandu-le cu orice prilej. Ii considerau pe crestini inapoiati, niste capatuiti, oameni nesinceri, ipocriti si nelegiuiti (care isi bat joc de fapt de cele sfinte) intrucat viata ce o duc - spuneau ei - nu este conforma cu principiile pe care le afirma, faptele lor nefiind in esenta crestine. Copiii faceau opozitie acum prin neparticipare chiar si la maslul pe care parintii il faceau o data pe an acasa si la care erau de mici obisnuiti sa participe.

Tatal lor, doctorul, se arata foarte obosit si dezamagit de apatia duhovniceasca a copiilor sai. Era incredintat ca toate eforturile lui si ale sotiei erau zadarnice, neavand nici un rod, lasandu-i indiferenti pe copii. La un moment dat, doctorul si-a cuprins capul in palme, ca si cum ar fi vrut sa-si ascunda fata de rusine, si mi-a spus:"Mi-e teama ca din cauza banilor multi ce-i avem copiii patimesc toate acestea." L-am intrebat ce intelegea prin acest fapt, iar el a recunoscut cu sinceritate absoluta ca depasise masura, ca obtinuse o avere care nu se justifica absolut deloc fata e nevoile reale ale familiei lor. Avem trei case mari, mi-a spus, una pentru noi si cate una pentru fiecare copil. De asemenea doua case in afara orasului, patru masini scumpe, un iaht, conturi bancare si multe alte bunuri. Si a continuat: copiii s-au invatat prost, i-am rasfatat, iar acum ne judeca pentru ca modul nostru de viata constituie o provocare pentru ceilalti. Ne spun ca am pus laolalta "bogatia" cu crestinismul. M-a rugat sa-i spun ce trebuie sa faca pentru ca pacea si unitatea sa salasluiasca din nou in casa lor. Sfatul meu a fost sa dea totul la saraci si sa tina pentru ei numai o casa la oras si una la tara, multumindu-se doar cu salariile lor. Cand a auzit, s-a infricosat, s-a schimbat pur si simplu la fata; altfel spus, a fost dezamagit de cuvantul pe care i l-am dat. A plecat si n-a mai venit niciodata. Era legat prea mult de cele de aici si nu de cele de sus. Din aceste motive copiii lui cautau un alt mod de viata, ceva diferit de ceea ce parintii lor le oferisera pana atunci."

-Cu alte cuvinte, crestinii ar trebui sa le urasca pe cele materiale?
-Sunt datori in primul rand sa-L iubeasca pe Domnul.
-De ce nu ar putea cineva sa implineasca concomitent cele doua laturi ale vietii (materiala si duhovniceasca)?
-Nu neg ca este posibil acest lucru.
-Sau poate ca materia, banul, agoniseala conduc inevitabil la o degradare a vietii spirituale?
-Daca sunt folosite cu masura, rational si pentru a face fapte bune, ele constituie lucruri benefice. Altfel, ucid duhovniceste si te rup de ceea ce este esential.
-Care ar trebui sa fie telul crestinilor?
-Sa poata fi numiti fii ai lui Dumnezeu, sa devina mostenitori ai Imparatiei.
-Adevaruri pline de greutate, idei marete...!
-Scandal pentru lume, insa binecuvantare pentru cei ce se pocaiesc.
-Cine sunt acestia?
-Nimeni nu ii stie.
-De ce, pentru ca daca ar fi sa excludem clerul si laicatul credincios, ceilalti, de regula, nu fac nimic pentru cele de Sus.
-Am cunoscut laici care sunt calauziti de Dumnezeu.
-Da, insa cei mai multi traim luati de val.
-Dumnezeu a promis multe tuturor. Ajunge doar sa inceteze razvratirea impotriva numelui Sau.


Tasos Mihalas - Ne vorbeste parintele Paisie

Mănăstirea Prislop

Grecii, fraţii noştri orthodocşi


Motto:"Eu nu va cer sa va retrageti in munti sau in singuratatile desertului, ci sa fiti buni si curati, voi care locuiti in orase si sate. Caci toate invataturile Legii sunt la fel, pentru voi ca si pentru calugari..." (Sf. Ioan Gura de Aur)

"Where do you going, pater?" - l-am intrebat in portul Dafni pe parintele Colombin. S-a uitat la mine si mi-a raspuns zambind: "To the Heaven!..."

Cand l-am interpelat pe gheron Colombin nu stiam ca e francez si ca-l cunoaste bine pe parintele Boris Bobrinskoy. Mai tarziu, tot vorbind pe drum, l-am intrebat de ce Grecia nu are suficienti preoti. Mi-a dat acelasi raspuns ca si parintele Ieronim, de la Marea Lavra: grecii nu hirotonesc preoti pana ce acestia nu implinesc 30 de ani, si asta doar cu conditia fecioriei in momentul casatoriei (bineinteles ca duhovnicul este cel care hotaraste in privinta aceasta!) Si tot ei mi-au spus ca grecii nu au duhovnici sub 40 de ani si nici stareti sub 50.

"Respecta canoanele", spunea parintele Ieronim. Si mai respecta ceva, as adauga eu: respecta monahii si fetele bisericesti - papades, cum le spun ei.

Am avut ocazia sa constat lucrul acesta incepand cu atitudinea vamesilor de la Promachonas, dar si cu pasagerii unui autocar ce facea cursa Ouranopoli - Salonic, care, atunci cand un gheronda s-a apucat sa citeasca Paraclisul Maicii Domnului, ii raspundeau dupa fiecare irmos cu Doxa Patri...

Sau cand m-am intalnit in Salonic cu parintele H., de la schitul Prodromu, si plimbandu-ne seara prin centru, pe langa bradul feeric impodobit, am coborat spre mare si aproape de faleza am dat peste o discoteca, unde muzica a fost oprita atunci cand l-au vazut pe gheronda, si i-am auzit pe tineri cerandu-i binecuvantare:Evloghite pater! Frumos lucru! am zis si gandit.

"Asta poate pentru ca noi, monahii, nu vrem sa salvam Biserica (ca in Occident), ci vrem doar sa-i ajutam pe oameni sa se mantuiasca" - a mai spus parintele, pasind pe langa mare.

Grecii au multe biserici, peste tot in tara, iar acolo unde nu sunt localitati, pun din loc in loc, pe marginea drumului, niste chivote care au icoana unui sfant, sau a Fecioarei, sau a Mantuitorului, si cateva lumanari, eventual o candela, iar calatorul se poate opri sa inalte o rugaciune in acele locuri si sa aprinda o lumanare. Iar cand esti la drum si vezi noaptea acele mici bisericute luminate de cate o candela, stii ca pe acolo au trecut inaintea ta alti crestini care au inaltat rugi lui Dumnezeu...

Poate ca n-ar strica, macar cateodata, sa preluam si noi astfel de obiceiuri si randuieli de la fratii nostri orthodocsi.

George CRASNEAN
Lumea credintei, ianuarie 2007

Biserica din Ţările Române sub regimul fanariot

In 1711 in Moldova si 1716 in Ţara Românească se instaureaza regimul fanariot sau turco-fanariot. Turcii, nemaiavand incredere in domnii, mai ales dupa trecerea lui Dimitrie Cantemir de partea rusilor, au numit la cârma celor doua tari greci din Cartierul Fanar din Constantinopol, de aici si denumirea de fanarioti.
In realitate domnii fanarioti erau simpli guvernatori si executantii fideli ai Portii, avand o dubla misiune :
1) De a mentine Tarile Romane sub domninatie otomana si 2) De a le integra cat mai mult in sistemul economic turcesc, pentru a asigura Portii si trupelor cele necesare. Cu toate acestea, tarile noastre si-au pastrat in continuare autonomia interna, ele nefiind ocupate de turci, nici transformate in pasalacuri, cum s-a intamplat cu tarile balcanice si cu Ungaria. consecintele instaurarii regimului fanariot au fost:

- sub raport politic, social, economic, cultural si bisericesc, regimul fanariot a fost o perioada de mari oprimari pentru poporul nostru;
- teritorii apartinatoare pana atunci Tarii Romanesti si Moldovei au ajuns in stapanirea statelor vecine;
- domnii se schimbau mereu, la intervale foarte scurte ( in Tara Romaneasca au fost 40 de domni in Moldova - 36)
- o data cu domnii veneau o serie de insotitorii dornici de imbogatire, care ocupau dregatoriile cele mai deseama din stat.

Prin domnii si functionarii veniti cu ei se facea tot mai simtita influenta greceasca in toate ramurile (administratie, Biserica, scoala) .Limba greaca, considerata culta, era folosita in Biserica, scoala si societate. In cursul putinilor ani de sedere in scaun, uneori chiar luni, domnii fanarioti jefuiau tara, pe de o parte, pentru a platii darile la care erau obligata tara fata de turci, iar pe de alta parte, pentru a-si plati datoriile facute la ocuparea scaunului domnesc si de a aduna banii necesari pentru a putea reocupa scaunul in caz de mazilire.

Cat priveste Biserica sub regimul fanariot, trebuie sa spunem ca in Tara Romaneasca debuteaza cu uciderea mitropolitului Antim Ivireanul, din porunca lui Neagoe Mavrocordat.
Scaunile vladicesti din Tara Romaneasca au fost ocupate in mai multe randuri de ierarhi greci, e adevarat ca in multe cazuri au fost cu dragoste fata de pastoritii lor. In Moldova, din aceasta perspectiva, situatia a fost mai buna, pe tot parcursul perioadei fanariote nefiind decat doi ierarhi greci, in timp ce in Tara Romaneasca din cei 12 vladici, 6 au fost greci.
Important de subliniat ca vladicii nu erau schimbati dupa bunul plac al domnitorilor, ci ramaneau in scaun pana la moarte sau se retrageau la sfarsitul vietii. Aproape toti vladicii din Tarile Romane au fost buni gospodari, carturari, traducatori si sprijinitori ai tipariturilor in limba romana. Aproape toti vladicii au fost alesi dintre egumenii de manastiri sau din randul slujitorilor de la Mitropolie.
Tot sub stapanirea fanariota, mai ales in Tara Romaneasca, se stabilesc numerosi "arhierei titulari", precum si calugari de neam grec. Asa numitii "arhierei titulari" sau onorifici detineau titlurile unor foste scaune mitropolitane sau episcopale, aflate acum sub stapanire turceasca si care, de fapt, nu mai fiintau de multa vreme. Toti clericii greci asezati in Tarile Romane cautau sa ajunga fie arhierei, fie egumeni de manastiri, fie in diferite slujbe la mitropolii, episcopii sau la curtile domnesti, fie profesori la curtile domnesti.
In aceasta perioada se mentine ridact numarul manastirilor inchinate, veniturile lor fiind trimise la Locurile Sfinte. De aceea, de multe ori si egumenii lor, greci de neam, se ingrijeau numai de interesele lor si ale Locurilor Sfinte, manastirile ramanand de multe ori in paragina.
In multe manastiri se oficia numai in limba grreaca.
Despre o grija a domnitorilor fanarioti fata de Biserica romaneasca din Transilvania, cum a fost mai inainte, nu se poate vorbi acum, decat doar de un ajutor destul de slab, dat credinciosilor ortodocsi de vladicii celor doua tari.
In aceasta perioada ierarfii si clerul de mir, precum si cinul monahal isi indreapta privirea spre Rusia. Au loc solii bisericesti in curtea tarinei Ecaterina a- II- a etc.

din "Istoria Bisericii Ortodoxe Romane" Pr. Ion Vicovan

Japanese Orthodox Church - Theophany in Tokyo

Vecernia


Cu totii stim in mare ce este,dar sa aprofundam putin in istoria ,simbolismul si randuielile ei.
Vecernia - de la vecer-seara din slavona,echivalentul ei latinesc fiind vesperae, in unele regiuni romanesti fiind numita vesperina,seranda sau insarat.
In vechime,ea se savarsea dupa apusul soarelui,dar in practica astazi se savarseste iarna pe la orele 16 si vara orele 18, cu exceptie fiind unele zile in care vecernia are alt timp de savarsire, acestea fiind:Duminica Rusaliilor unde este frumoasa rugaciune de plecare a genunchilor, si in cazurile in care ea se uneste cu oricare din cele trei liturghii bizantine.
Scopul este aducerea de multumire lui Dumnezeu;Vecernia ne aduce aminte de rastignirea Domnului ; unii Sfinti Parinti o puneau in legatura cu Cina Cea de Taina si moartea Sa.
Vecernia este de patru tipuri,avand la baza un caracter asemanator,cu diferite expansiuni:
-Vecernia mica este cea de rand din zilele de peste saptamana
-Vecernia unui sfant cu doxologie mare- cruce neagra in calendar
-Vecernia unui sfant cu polieleu-insemnata cu cruce rosie
-Vecernia duminicii oficiata sambata seara.
In continuare vom prezenta randuiala vecerniei sarbatorilor si a duminicilor.
La vremea cuvenita,paracliserul toaca in toaca mare(cea cu doua ciocane), trage clopotul si aprinde candelele;
Venind preotul in biserica,face rugaciunile obisnuite ale intrarii sfintiei sale,apoi cu epitrahilul pe grumaz da binecuvantarea mica;la strana incepe sa se citeasca ps. 103 , intre timp preotul in fata usilor imparatesti citeste cele 7 rugaciuni ale luminilor;cand se termina de citit psalmul,tot din fata usilor imparatesti preotul sau diaconul daca este,rosteste ectenia mare.
Acum este o diferenta intre bisericile de enorie unde acum se canta" Fericit barbatul...",urmata iar de ectenia mica, si cantarea "Doamne strigat-am" cu stihurile respective, intre timp preotul face cadire mare.Apoi preotul intorcandu-se in altar,imbraca felonul,astfel el inchipuind nasterea lui Iisus Hristos,astfel pregatindu-se pentru vohod.
Catre finalul cantarii, preotul precedat de un purtator de lumina face vohodul cu cadelnita;pentru a da o stralucire mai mare slujbei,ies doi purtatori de lumina.
Dupa rugaciunea intrarii,preotul face cadire mica,si la finalul cantarii Doamne strigat-am el cadeste catre altar,rostind" Intelepciune,drepti!",fiind urmat de cantarea Lumina lina.
Daca in minei se indica paremii pe aceasta zi,acum se citesc paremiile.
Apoi rugaciunea "Invredinceste-ne Doamne..", aceasta semnificand noastra si evlavia caracteristica rugaciunilor Bisericii primare.
Urmeaza ectenia cererilor , apoi ecfonisul"Fie stapanirea imparatiei Tale..", iar daca se face si Litie in aceasta seara, acum ies liturghisitorii pe usa de miazanoapte pana sub policandru,unde este o masa cu cele necesare litiei.Litia se savarseste la vecernia praznicelor,a sfintilor cu polieleu,si a sfintilor cu doxologie mare.Daca nu se face Litie,urmeaza: Stihoavna, Rugaciunea dreptului Simeon, la final fiind otpustul.
Explicarea randuielii vecerniei.
La aceasta lauda este binecuvantarea mica deoarece , la inceputul epocei mantuirii,omenirea nu stia de Dumnezeu intreit,caracterul nedesavarsit al revelatiei este reprezentat prin faptul ca se deschide doar dvera-perdeaua usilor imparatesti,pe cand ele raman inchise,astfel aratand cunoasterea vaga despre Dumnezeu pe vremea aceea.Binecuvantarea se da din altar deoarece altarul inchipuie cerul,el inchipuind pe primii oameni.
Ps.103 este un psalm in care ne este descrisa facerea lumii,despre frumusetea si minunatiile sale.
"Doamne strigat-am" reprezinta tanguirea lui Adam care o stat o vreme cainduse in fata portilor Edenului,si plangand cerand mila de la Dumnezeu,dupa ce acesta l-o alungat din rai pe protoparintele nostru.
Vohodul reprezinta venirea Domnului in lume,iar deschiderea usilor imparatesti inainte de vohod este redeschiderea raiului pentru om,prin venirea lui Iisus Hristos.
Imnul "Lumina lina" este unul din cele mai vechi imne crestine.In vechime acesta era cantat pe vremea cand se aprindeau candelele in biserica.
Rugaciunea dreptului Simeon este cea rostita de acest drept in momentul in care il vede pe Iisus prunc, Acesta fiind adus la Simeon.
Pentru pregatirea litiei, trebuie puse dinainte pe o masa: in partea de rasarit cinci artose-acestea reprezentand cele cinci paini binecuvantate in pustie,grau in partea de apus,untdelemnul in partea de miazazi,si vinul in partea de miazanoapte-nord, sau mai usor daca este litier.
Precum ziceam mai sus legat de Litie,acum va voi arata randuiala ei.
Dupa iesirea din altar,ei se aseaza in fata mesei,preotul sau diaconul daca este incepe cu ectenia litiei"Mantuieste, Dumnezeule poporul Tau...",preotul zice"Pace tuturor",apoi rugaciunea Litiei"Stapane mult-Milostive..."apoi intreita cadire a mesei cu prinoase prin inconjurarea ei,binecuvantarea prinoaselor, la final fiind cantarea"Bogatii au saracit".La bisericile de enorie acum se inainteaza pe solee,si preotul face otpustul,miruind credinciosii cu untdelemnul binecuvantat la litie.Vinul, graul si painile binecuvantate acestea trebuie mancat cu cucernicie ca niste lucruri sfintite;trebuie avut grija ca nu cumva acelasi untdelemn ,vin, sau grau sa fie folosite de mai multe ori, oricat de putine resurse fiind, trebuie inlocuit.
Speram ca acest articol sa va clarificat in mare intrebarile legate de aceasta lauda.
Bibliografie: Liturgica speciala, Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturghier.

Greek Orthodox Christian Byzantine Chant

عذراء يا أم الإل

Arabii cinstind-O pe Maica Domnului pe limba lor.

Romanian Orthodox Byzantine Chant

Psalmul 50

Sfinţii Apostoli

Constantin Brâncovanul - poezie culeasă de Vasile Alecsandri



Brâncovanul Constantin
Boier vechi şi domn creştin,
De averi ce tot strângea
Sultanul se îngrijea
Şi de moarte-l hotăra,
Căci vizirul îl pâra.
Într-o joi de dimineaţă,
Zi scurtării lui de viaţă,
Brâncovanul se scula,
Faţa blândă el spăla.
Barba albă-şi peiptăna,
La icoane se-nchina,
Pe fereastră-apoi căta
Şi amar se spăimânta!

,,Dragii mei, cuconi iubiţi!
Lăsaţi somnul, vă treziţi,
Armele vi le gătiţi,
Că pe noi ne-a-nconjurat
Paşa cel neîmpăcat
Cu-ieniceri, cu tunuri mari
Ce sparg ziduri cât de tari!"

Bine vorba nu sfârşea,
Turcii-n casă iuruşea,
Pe tuspatru mi-i prindeau
Şi-i duceau de-i închideau
La Stambul, în turnul mare
Ce se-nalţă lângă mare,
Unde zac feţe domneşti
Şi soli mari împărăteşti.
Mult acolo nu zăcea,
Că sultanu-i aducea
Lângă foişorul lui
Pe malul Bosforului.

,,Brâncovene Constantin,
Boier vechi, ghiaur hain!
Adevăr e c-ai chitit
Pân-a nu fi mazilit,
Să desparţi a ta domnie
De a noastră-mpărăţie?
Că de mult ce eşti avut,
Bani de aur ai bătut
Făr-a-ţi fi de mine teamă,
Făr-a vrea ca să-mi dai seamă!"

,,De-am fost bun, rău la domnie,
Dumnezeu singur o ştie;
De-am fost mare pe pământ,
Cată-acum de vezi ce sânt!"

,,Constantine Brâncovene!
Nu-mi grăi vorbe viclene.
De ţi-e milă de copii
Şi de vrei ca să mai fii,
Lasă legea creştinească
Şi te dă-n legea turcească."

,,Facă Dumnezeu ce-a vrea!
Chiar pe toţi de ne-ţi tăia,
Nu mă las de legea mea!"

Sultanul din foişor
Dete semn lui imbrohor.
Doi gelaţi veneau curând,
Săbiile fluturând,
Şi spre robi dacă mergeau,
Din cuconi îşi alegeau
Pe cel mare şi frumos,
Şi-l puneau pe scaun jos,
Şi cât pala repezea,
Capul iute-i reteza!
Brâncovanul greu ofta
Şi din gură cuvânta:

,,Doamne! fie-n voia ta!"

Cei gelaţi iarăşi mergeau
Şi din doi îşi alegeau
Pe cel gingaş mijlociu,
Cu păr neted şi gălbiu,
Şi pe scaun îl puneau
Şi capul îi răpuneau!
Brâncovanul greu ofta
Şi din suflet cuvânta:

,,Doamne! fie-n voia ta!"

Sultanul se minuna:
Şi cu mila se-ngâna

,,Brâncovene Constantin,
Boier vechi şi domn creştin!
Trei cuconi tu ai avut,
Din trei doi ţi i-ai pierdut,
Numai unul ţi-a rămas.
Cu zile de vrei să-l las,
Lasă legea creştinească
Şi te dă-n legea turcească!"






,,Mare-i Domnul-Dumnezeu!
Creştin bun m-am născut eu,
Creştin bun a muri vreu...
Taci, drăguţă, nu mai plânge
Că-n piept inima-mi se frânge,
Taci şi mori în legea ta
Că tu ceru-i căpăta!"






Imbrohorul se-ncrunta,
Gelaţii se nainta
Şi pe blândul copilaş,
Dragul tatei fecioraş,
La pământ îl aruncau
Şi zilele-i ridicau.
Brâncovanul greu ofta
Şi cu lacrimi cuvânta:

,,Doamne! fie-n voia ta!"

Apoi el se-ntuneca,
Inima-i se despica,
Pe copii se arunca,
Îi bocea, îi săruta,
Şi turbând apoi striga

,,Alelei! tâlhari păgâni!
Alei! voi feciori de câini!
Trei cuconi ce am avut,
Pe tustrei mi i-aţi pierdut,
Dare-ar Domnul-Dumnezeu
Să fie pe gândul meu
Să vă ştergeţi pe pământ
Cum se şterg norii la vânt,
Să n-aveţi loc de-ngropat,
Nici copii de sărutat!"

Turcii crunt se oţereau
Şi pe dânsul tăbărau,
Haine mândre-i le rupeau,
Trupu-i de piele jupeau,
Pielea cu paie-o umpleau,
Prin noroi o tăvăleau,
Şi de-un paltin o legau
Şi râzând aşa strigau:

,,Brâncovene Constantin,
Ghiaur vechi, ghiaur hain!
Cască ochi-a te uita
De-ti cunoşti tu pielea ta?"

,,Câini turbaţi, turci, liftă rea!
De-ţi mânca şi carnea mea,
Să ştiţi c-a murit creştin
Brâncovanul Constantin!"

Din tainele Sfinţilor Mucenici Brâncoveni


Semne si minuni

In 16 august praznuim pe Sfintii Mucenici Brancoveni, Constantin Voievod cu fiii sai Constantin, Stefan, Radu, Matei, dimpreuna cu sfetnicul Ianache Vacarescu, canonizati de Biserica Ortodoxa Romana prin Tomosul Patriarhal si Sinodal din 20 iunie 1992. Cunoastem cu totii caracterul profund crestin al marelui domnitor, ctitor si sprijinitor al intregii Ortodoxii, iubitor al culturii si fire pasnica, stranepot al vrednicului de pomenire Matei Basarab si tata a 11 copii (4 baieti si 7 fete). Ne este cunoscut tuturor si martiriul sau si al fiilor lui. In acest scurt articol ne vom opri insa la cateva lucruri mai deosebite, semne parca prevestitoare ale tragicului sfarsit al mucenicilor Brancoveni, care, desi consemnate in cronicile vremii, au ramas in general necunoscute marelui public. Spre sfarsit, cateva minuni strans legate de martirajul lor.

Intai de toate sa ne amintim de faptul ca, nemaidorind un domn din neamul cantacuzinilor, boierii au silit pe Brancoveanu sa primeasca tronul, ceea ce el insa a refuzat in numeroase randuri: "Dar ce as avea eu cu domniia, de vreme ce ca un domn sunt la casa mea; nu-mi trebuie sa fiu". Anton Maria del Chiaro, cronicarul in italiana al voievodului afirma ca, in ultimele sale ceasuri, chiar Serban Cantacuzino l-ar fi chemat la patul sau de moarte si l-ar fi rugat pe Brancoveanu sa primeasca domnia pentru "linistea sa si a tarii". Si tot Anton Maria del Chiaro adauga:"Bietul print, care a avut presimtirea tragicului sau sfarsit, a cedat insistentelor rudelor, prietenilor, si aclamatiunilor poporului, care i-au jurat credinta si ascultare." Iata cuvintele viitorului domn:"Domnia aceasta eu nu o pohtesc ca sa-mi inmultesc grijile si nevoile, ci dumneavoastra m-ati pohtit si fara voia mea m-ati pus domn in vremuri ca acestea turburate, incungiurati de osti de vrajmasi..." La iesirea din biserica, dupa depunerea juramantului de catre boieri, voievodul a fost intampinat cu salve de tun, "insa doua tunuri s-au slobozit, iar unul nu s-au putut slobozi; de care zicea multi ca va fi acesta un semn rau..."

Sevastos Kimenitul, directorul Academiei Domnesti de la Sfantul Sava, intr-o "Cuvantare de lauda care preaslavitul, preastralucitul si de Dumnezeu incoronatul noastru Domn si Stapanitor al Ungrovlahiei intregi, chiar Ioan Constantin Basarab Voievod", aducea cu insistenta inaintea voievodului pilda dreptului Iov, adaugand profetic:
"Pentru ce pronia lui Dumnezeu ingaduie cu placere pataniile acestea ale celor drepti? Pentru multe si mari cuvinte, si cu deosebire pentru ca se se descopere in fata lumii bogatia ascunsa a virtutilor lor..."

Manastirea Brancoveni din apropierea satului Brancoveni jud. Olt, unde s-a nascut Sf. Martir Constantin Brancoveanu, ctitorie a familiei Brancovenilor din sec. XVI

Un alt episod interesant a avut loc in martie 1714, cu numai o luna inainte de mazilirea domnitorului. Dupa praznicul Sfintilor Mucenici (9 martie), fiica sa cea mare, intaiul sau copil, domnita Stanca, a cazut bolnava la pat. Iata ce ne povesteste despre aceasta cronicarul del Chiaro: "Doamna Stanca, in agonie, cheama pe Doamna, mama ei, si pe surorile ei, aratandu-le halucinand, o ceata de turci care il zmucesc de grumaz pe tatal lor, vroind sa-l duca la Constantinopol. Cu greu fu linistita de cei din jurul ei, dar muri dupa cateva ore. Acest fapt mi l-au povestit surorile raposatei, inainte de detronarea tatalui lor. In ziua inmormatarii Principesei, care avu loc in biserica mitropolitana din Bucuresti, aflai un alt caz memorabil vrednic de a fi notat. Mitropolia e pe varful unui deal. In vale e palatul brancovenesc. In afara portii palatului se afla o cruce de piatra alba, cu o inscriptie in limba valaha, ca-n acel loc tatal Principelui a fost taiat in bucati de dorobantii sculati contra sa. Principele Constantin, scoborand calare de la Mitropolie, cu tot alaiul pompos, in dreptul aceleiasi cruci, o gaina ii zbura pe brat; acest semn a fost atribuit unei iminente nenorociri, caci intamplarile cele mai simple sunt efectele misterioase ale Providentei..."

In scrisoarea pe care voievodul a trimis-o Patriarhului Ierusalimului Hrisant Notara, in 17 martie 1714, pentru a-l anunta de moartea fiicei lui, domnita Stanca, el spunea:"Dar Domnul a dat, Domnul a luat, si cum Domnului I s-a parut, asa a si facut. Multamim si ne inchinam vointei Sale sfinte si ne rugam de mila Lui nesfarsita..." Nici nu stia bietul, dar in acelasi timp fericitul voievod, cand a folosit cuvintele dreptului Iov, ca precum Iov toate va patimi si toate va pierde. Si cinstea, si slava oamenilor, odata cu domnia, si intreaga sa avere, si fiii, si chiar si viata sa isi va da pentru Hristos. Si iata ca astfel pilda rostita candva de Sevastos Kimenitul in cuvantul sau s-a transformat in realitate.


Constantin Brancoveanu (1688-1714),domnitorul Tarii Romanesti la inceputul sec. XVIII, vazand nestatornicia vremurilor, indata dupa primirea sceptrului Tarii, cum glasuieste hrisovul de intemeiere al manastirii intr-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie si am inceput a zidi manastire”.

Stim ca mazilirea lui Brancoveanu s-a facut prin uneltirile Cantacuzinilor, porecliti in popor "seitanesti", de la turcescul "seitanoglu", care s-ar traduce "fiul dracului". A fost practic, lucrarea stolnicului Constantin Cantacuzino, pentru ca fiul lui, Stefan Cantacuzino, sa ia tronul Tarii Romanesti. Despre Constantin Cantacuzino, care era unchi si nas de botez al lui Constantin Branconveanu, sfantul mucenic spunea:"Ca eu tata n-am pomenit, de vreme ce am ramas mic de tata, fara cat pe dumnealui tata Constandin l-am cunoscut parinte in locul tatane-mieu." Iata cum au raspuns Cantacuzinii la dragostea si increderea de care s-au bucurat la curte. Se cuvine sa redam mai jos frumoasele cuvinte ale lui L.S. Desartovici publicate in "Martiriul Sfintilor Brancoveni":" Daca vom mai privi o data catre mucenicia sa, vom pricepe ca, prin iconomia Proniei lui Dumnezeu, o randuiala minunata s-a implinit in urcusul martiriului Voievodului Mucenic. Vestea mazilirii i-a fost adusa chiar in Miercurea Mare din Saptamana Patimilor, Miercurea in care Iuda Il vinde pe Hristos. Deopotriva s-a petrecut aceasta vanzare si in viata lui Branconveanu, pentru ca in aceasta zi a rodit vanzarea celor cu care mancase la aceeasi masa: Stefan Cantacuzino era var cu Brancoveanu si copilarise impreuna cu el, iar pe stolnicul Constantin Cantacuzino, tatal lui Stefan, Brancoveanu il cinstea ca pe un tata, acesta fiindu-i si nas la Sfantul Botez. Apoi timp de doua zile, voievodul a fost arestat in odaia sa, iar din Vinerea Mare si-a inceput urcusul pe Golgota. De la mazilirea sa nu i s-a mai ingaduit deloc sa participe la vreo Sfanta Liturghie, nici macar in Duminica Invierii..."

Ultima scrisoare a voievodului dupa mazilire este datata 25 martie si este adresata Patriarhului Ierusalimului, Hrisant Notara:"...Aceasta intamplare fireste ca este preaplina de jale si de tulburare; dar, deoarece cunoastem ca a venit din multele noastre pacate, faca-se voia Lui cea sfanta. Iata ca si noi ne gatim si dupa putine zile plecam. Si Dumnezeu sa ne ajute..."

Istoria Mânăstirii Brâncoveanu începe în secolul al XVII-lea. Dacă la începutul secolului XVI avem mai multe mărturii indirecte despre existenţa mânăstirii prin menţionarea unor călugări de aici în diferite acte, dispersate, primele dovezi directe le avem din anul 1654, când satul şi moşia din Sâmbata de Sus au intrat în stăpânirea lui Preda Brâncoveanu, boier de loc din sudul Carpaţilor. Acesta, se spune că a construit o bisericuţă din lemn pe valea râului Sâmbăta, probabil pentru călugării sihastri de aici. Pe locul acesteia, în jurul anului 1696, domnitorul Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti (1688-1714), a zidit din piatră şi cărămidă o mânăstire.

Imediat dupa mazilire, Stefan Cantacuzino a fost confirmat domn, iar Brancoveanu cu cei patru fii au fost trimisi la Constantinopol. Coborand scara spre careta, el i-a spus noului domn cateva cuvinte notate cu precizie de Antonio Maria del Chiaro:"Finule Stefan, daca aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu, pentru pacatele mele, faca-se voia Lui. Daca insa sunt roada rautatii omenesti, pentru pieirea mea, Dumnezeu sa ierte pe dusmanii mei, dar pazeasca-se de mania teribila si razbunatoare a judecatii divine."

Si primul semn a venit chiar de Adormirea Maicii Domnului, zi anume aleasa de sultan pentru uciderea voievodului si a celor patru fii ai sai, nu numai pentru a batjocori marele praznic, ci si pentru ca era chiar ziua de nastere a domnitorului, care implinea 60 de ani, si ziua numelui sotiei, doamnei Maria. Executia a fost scurta, mai putin de un sfert de ceas, dupa cum isi amintesc martori oculari. Anton Maria del Chiaro ne spune:"Cand Brancoveanu vazu ca se apropie gealatul cu sabia in mana, facu o scurta rugaciune si se adresa fiilor sai cu urmatoarele cuvinte:"Fiii mei, fiti curajosi, am pierdut tot ce am avut in aceasta lume; cel putin sa salvam sufletele noastre si sa ne spalam pacatele cu sangele nostru". Si astfel se implineau cuvintele parca proorocesti dintr-un firman al Inaltei Porti din 1699:"Alesule din neamul lui Mesia si mai mare in neamul lui Iisus, Domn al Tarii Romanesti, Constantin Voievod, fie-ti sfarsit bun."

Dar ce se intampla in tara in acele clipe? Iata ce ne istoriseste "Anonimul brancovenesc", vestita cronica romaneasca scrisa cel mai probabil de vreunul din boierii de la curte:"Insa intaia minune au fost ca trimitand Stefan Voda pe doamna-sa si pe coconii lui la Manastirea Precistii, unde este o icoana facatoare de minuni, pentru inchinaciunea si pentru chip de evlavie, intamplandu-se in ziua de Santa Marie Mare, adica Adormirea Precistii, de era acolo doamna la manastire, in care zi si la Tarigrad au taiat pe Constantin Voda si coconii lui, intr-aceeasi zi au lovit pe aceasta doamna a lui Stefan Voda nevoie, lovitura, indracire, cat s-au spariat toti cati erau acolo cu dansa si se mira ce sa-i faca. Si aceasta intamplare fiind, iar n-au venit Stefan Voda cu ai lor la cunostinta ca sa-si vaza pacatul ce l-au facut, pentru care si Dumnezeu minune mare au facut de s-au indracit doamna sa si sa fie cazut la pocitanie, ci au zis ca au fermecat calugaritele de acolo impreuna cu o calugarita, anume Olimpiada, ce era matuse doamnei Paunii, sora cu muma-sa, si le-au pus la mare pedeapsa pe toate si pe unele din muieri de acelea le-au si spanzurat, iar pe matusa-sa Olimpiada o au trimis la Batcov, la manastire, si o au zidit intr-o chilie, lasandu-i numai o ferestruie, de-i da pe acolo pita si apa." Nu trebuie sa ne mire atitudinea lui Stefan Cantacuzino, caci caracterul lui reiese si din aceea ca interzisese orice ajutor, fie chiar al medicilor, in caz de boala pentru familia lui Brancoveanu. Mai spune cronica ca, in setea lui de inavutire, "n-au ramas episcop, egumen, calugar, negutatoriu, boieriu mari sau mici, care sa nu fie jafuiti si pradati..."

Spatiul nu ne permite sa infatisam aici mortile naprasnice cu care au sfarsit cei din neamul Cantacuzino, dupa oribila lor crima. Se cuvine totusi sa amintim ca "in Duminica Sfintei Treimi, in 7 iunie 1716, la ora patru din noapte, fura spanzurati intai principele Stefan (Cantacuzino) si apoi parintele sau (stolnicul Constantin Cantacuzino), iar capetele lor taiate, apoi golite si umplute cu calti, se trimisera Marelui Vizir, la Adrianopol"...

Silviu-Andrei VLADAREANU
din "Lumea credintei", august 2005

Minune la Adormirea Maicii Domnului


Pentru Iudeii cei ce au orbit şi pentru cel ce i s-au tăiat mâinile şi după ce a crezut în Hristos, de Născătoarea de Dumnezeu s-a vindecat

În vremea în care a voit Domnul nostru Iisus Hristos să mute din lumea aceasta pe Maica sa cea cu totul Preacurată, la viaţa cea cerească şi prea fericită, ca să împărătească cu dînsul veşnic, după cum i se cuvenea, a poruncit ca să se adune Apostolii din toată lumea de pe unde se aflau risipiţi, propovăduind cuvântul cel de mântuire, în satul Ghetsimani, unde era prea Sfânta, ca s-o înmormânteze. Atuncea dar, cu dumnezeiască voie şi chemare, i-au răpit norii, şi s-au aflat toţi într-un minut de ceas înaintea pururea Fecioarei, care văzându-i pe dânşii s-a bucurat foarte. Şi a spus lor cum că s-a apropiat vremea ca să se ducă să se veselească împreună cu Fiul ei şi Stăpînul. Şi după ce a grăit câte a avut de grăit, sfătuindu-i şi învăţându-i şi i-a mângâiat, după cum se vede la povestirea cea pentru adormirea ei, aşezîndu-se cu trupul ei cel cu totul prea slăvit, şi cu totul prea cinstit pe patul de moarte, i-a binecuvîntat pe dânşii, şi şi-a dat prea sfîntul ei suflet în mâinile cele prea curate ale veşnicului Dumnezeu. Atunci, după porunca ei, Apostolii au luat prea sfântul acela pat şi mergînd cu bună rânduială şi evlavie, cîntau într-un glas cântarea cea de ieşire. De asemenea şi sfinţii îngeri împreună o petreceau pe Doamna lor şi împărăteasa, şi cîntau nevăzut, şi o lăudau minunat cu glasuri prea dulci, care însă se auzeau în văzduh. Iar Iudeii cei zavistnici şi necredincioşi, arătând ca întotdeauna urâciunea pe pare au avut-o către Domnul şi răutatea lor, s-au pornit asupra patului pe care se purta trupul cel începător de viaţă al Născătoarei de Dumnezeu, gândind în mintea lor să-l arunce la pămînt şi să necinstească lăcaşul cel cu totul cinstit şi dumnezeiesc.

Dar îndată i-a ajuns dumnezeiasca osândă pe îndrăzneţii aceia, căci când s-au apropiat au orbit toţi. Iar unul dintre dânşii, mai obraznic, a îndrăznit cu neruşinare, nepriceputul, de a apucat sfinţitul acela pat vrând să-l arunce jos de pe umerii Apostolilor. Însă sfinţii îngeri n-au suferit ca să se facă o ocară ca aceasta la cortul cel împărătesc, ci au pedepsit cu dreptate neruşinarea şi obrăznicia lui tăindu-i nevăzut mâinile lui, care au rămas spânzurate la pat, întru privirea prea înfricoşată şi jalnică a tuturor celor de faţă. Iar cel ce a pătimit aceasta plângea tânguindu-se cu amar.

Deci Petru, ca un următor al învăţătorului său, s-a milostivit şi s-a întristat pentru lacrimile acestuia, şi apropiindu-se i-a zis lui: Crede din toată inima ta cum că aceasta este cu adevărat Maica Fiului lui Dumnezeu, Carele S-a născut fără de sămânţă dintru dânsa, şi atunci vei cunoaşte puterea ei, ca să-ţi iei iarăşi mâinile tale.
Iar el cu lacrimi a strigat, zicând: Cred, Doamna mea, şi mărturisesc că cu adevărat şi fără de stricăciune ai născut pe Stăpînul şi Mîntuitorul meu Iisus Hristos, Fiul adevăratului Dumnezeu şi Părintelui. Atunci sfinţitul Petru l-a apropiat la mâinile cele tăiate, şi punându-le pe dânsele la locurile lor (o înfricoşată minune!) s-au lipit mai presus de fire, după cum şi mai înainte cu minune au fost tăiate şi toţi au slăvit pe Dumnezeu şi pe Prea Curata Stăpînă. Iar ceilalţi care au orbit, auzind de minunea aceasta mare, deşi erau aspri şi vârtoşi la inimă, însă ca să-şi ia vederile au mărturisit cu lacrimi păcatul lor. Şi au crezut în Domnul. După care Petru a zis lor: apropiaţi-vă şi voi cu ochii voştri de haina ei, şi ca o Maică a milei se va milostivi ca să vă vindece. Deci după ce au făcut aşa, şi ei de asemenea au văzut. Şi cine va putea povesti slava pe care au dat-o lui Dumnezeu, şi mulţumirea către Fecioara? Toţi o lăudau, pînă ce au ajuns în Ghetsimani, şi îngropând trupul cel prea curat, au rămas acolo trei zile auzind laudele îngerilor. Până ce s-a luat trupul Său şi s-a înălţat la ceruri şi a şezut de-a dreapta Fiului ei şi Mântuitorului nostru.

Şi să nu i se pară cuiva de mirare, cum că trupul acela primitor de Dumnezeu a murit şi a fost pus în mormânt, căci dacă Fiul ei a primit a se îngropa, Prea Sfânta lui Maică cum să nu pătimească asemenea? Cu cuviinţă era dar să intre şi ea în mormânt, şi acolo să se ducă în rai, pentru ca să credem şi noi cum că din pământ avem să ne sculăm când va voi Domnul. Dar pe când noi intrăm în mormânt spre dezlegarea trupului şi spre stricăciune, pentru ca să se dezrădăcineze păcatul din el, trupul cel prea curat şi Sfânt al Fecioarei, ca unul ce a fost din zămislire sfinţit de Duhul Sfânt, nimic n-a pătimit în mormânt, ci îndată s-a ridicat de Fiul ei la ceruri şi împărăteşte împreună cu Dânsul veşnic, în slava aceea negrăită şi netâlcuita veselie de care o! de ne-am învrednici şi noi nevrednicii, pentru sfintele ei rugăciuni.

Amin.

din Minunile Maicii Domnului,
talmacita din limba greaca in anul 1820
de Ieromonah Rafail Protosinghelul

Sfântul Serafim de Sarov

Manastirea Diveevo

Sfantul Serafim de Sarov s-a nascut pe 19 iulie 1759 in orasul Kursk din Rusia, primind din botez numele de Prohor. Ramas orfan de tata la 3 ani, micutul Prohor a fost crescut de mama sa. Cu cat trecea timpul, cu atat se dovedea mai mult ca tanarul nu era pentru lumea aceasta. La 17 ani, primind binecuvantarea mamei, care i-a daruit si o cruce de care sfantul nu s-a despartit niciodata, el a plecat sa imbratiseze viata monahala la Lavra Pecerska de la Kiev. Dupa o vreme, in 1778, indrumat de Parintele Dositei din pustia Kitaev, a mers sa isi petreaca restul vietii in Manastirea Sarovului. Aici a petrecut in ascultare si felurite nevointe, ceea ce i-a atras dragostea si respectul celorlalti parinti.

Maica Domnului tamaduieste neputina Cuviosului Serafim

In 1780, cuviosul s-a imbolnavit rau, zacand la pat cu tot trupul umflat. Fara sa carteasca a rabdat aceasta suferinta vreme de trei ani si nu a acceptat sa fie chemat vreun doctor, insa a cerut sa fie impartasit cu Sfintele Taine. Intreaga obste a facut priveghere de toata noaptea, urmata de Sfanta Liturghie. Dupa ce s-a impartasit, Cuviosului i s-a aratat insasi Maica Domnului insotita de Sfintii Apostoli Petru si Ioan. Aratand catre el, Maica Domnului a zis: "Acesta este din neamul nostru", apoi, punand preasfanta mana sa pe capul lui, indata in partea dreapta a trupului lui s-a facut o deschizatura, pe unde s-a scurs toata materia care-i umplea trupul. La scurt timp s-a vindecat intru totul, insa cicatricea a ramas spre marturie si era atat de adanca incat ucenicul Sfantului Serafim isi aminteste ca in ea ii incapea pumnul mainii.

Manastirea Diveevo

Dupa opt ani petrecuti ca frate, Prohor s-a invrednicit a primi chipul ingeresc, primind numele de Serafim, iar un an mai tarziu a fost facut ierodiacon. In 1793, la 35 de ani, a fost ierotonit ieromonah. Curand dupa aceasta, implinind 16 ani de manastire, cu binecuvantarea batranului sau, egumenul Pahomie, Sfantul Serafim s-a retras la pustie, intr-o chiliuta din desisul padurii, aflata pe malul Sarovka, la cativa kilometri de manastire. Aici si-a facut o gradina de zarzavat si a adus doi stupi, iar ziua si-o petrecea muncind, in rugaciune neincetata si citind Noul Testament cu precadere Sfintele Evanghelii. Nu neglija nici cele 7 laude, metaniile si alte nevointe. Dupa cum chiar el a marturisit unui ucenic al sau, obisnuia sa plece din chilia sa seara si, pe o piatra anume, priveghea toata noaptea in rugaciune, iar dimineata se intorcea la chilie si priveghea pe o alta piatra, toata ziua. Aceasta nevointa a tinut-o sfantul vreme de o mie de zile si o mie de nopti.

In anul 1804, intr-o noapte, trei talhari, crezand ca Sfantul primeste bani de la oameni, au gandit sa-l prade. Desi era in putere (46 de ani) si ar fi putut opune rezistenta, Sfantul Serafim si-a incrucisat mainile pe piept si a zis: "Faceti ce vreti!", iar talharii l-au batut, lasandu-l abia viu. Nu au gasit decat o iconita si niste cartofi. Sfantul a fost aflat a doua zi, plin de sange, de niste parinti, care l-au dus la manastire. Acolo a refuzat ajutorul doctorilor si Maica Domnului i s-a aratat si l-a vindecat intocmai cum o mai facuse odinioara.


Manastirea Diveevo

In sfarsit, cand Sfantul Serafim a luat in grija manastirea de maici Diveevo, el marturisea:"Nici o piatra nu s-a pus in Diveevo fara voia Maicii Domnului si nu s-a primit vreo sora in manastire, nici nu s-a pus vreo randuiala, fara consimtamantul ei." Pe calea pe care a pasit Maica Domnului, Sfantul Serafim a pus sa se sape sant, ce sta marturie pana astazi, inchipuind urmele pasilor Maicii Domnului.

Manastirea Diveevo

In data de 2 ianuarie 1833, Sfantul Serafim de Sarov a fost aflat adormit intru Domnul in chilia sa, la rugaciune, in genunchi, cu mainile incrucisate pe piept, in fata icoanei Maicii Domnului.


Din "Lumea credintei", ianuarie 2007


Vezi şi:
Related Posts with Thumbnails

Arhivă



___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

toateBlogurile.ro

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești