Ultimele articole



"N-am crezut să pot ajunge să pot şi cânta şi plânge..."


de Monahul Efrem Sihastrul

"Nu mai sunt cuvinte să poată lăuda
Toată făptura şi zidirea Ta
Muntele, valea, câte sunt în ea,
Cerul şi marea şi inima mea
Toate se-nchină Creatorului
Şi mulţumire aduc Domnului.
Nu mai sunt cuvinte să poată lăuda
Toată faptură şi zidirea Ta
Cerul şi marea, câte sunt în ea,
Muntele, valea şi inima mea
Toate se-nchină Ziditorului
Şi mulţumire aduc Domnului."


Parintele Arsenie Papacioc

Loading...

Parintele Rafail Noica

Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



Loading...
Se încarcă...

O, Marie Preacurată!

Psalmul 145

Psalmul 102

Psalmul 50

De hram la Sfântul Ioan Rusul

Oameni aruncând cu petale de trandafir de la balcoane:

Video de la procesiunea cu moaştele Sfântului Ioan Rusul din insula Evia (Grecia)
video

Din rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur


12 cereri după numărul ceasurilor nopţii


Doamne, nu mă lipsi pe mine de binele Tău cel ceresc.

Doamne, izbăveşte-mă de chinurile cele veşnice.

Doamne, de am greşit, fie cu mintea, fie cu gândul sau cu cuvântul sau cu lucrul, iartă-mă.

Doamne, izbăveşte-mă de toată neştiinţa şi uitarea, de neîndrăznirea şi de nesimţirea cea împietrită.

Doamne, izbăveşte-mă de toată ispitirea.

Doamne, luminează-mi inima pe care a întunecat-o pofta cea rea.

Doamne, eu ca un om am greşit, iar Tu, ca un Dumnezeu îndurător, miluieşte-mă, văzând neputinţa sufletului meu.

Doamne, trimite mila Ta în ajutorul meu, ca să preaslăvesc preasfânt numele Tău.

Doamne Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robul Tău, în cartea vieţii şi-mi dăruieşte sfârşit bun.

Doamne Dumnezeul meu, deşi n-am făcut nici un bine înaintea Ta, dă-mi, după harul Tău, să pun început bun.

Doamne, stropeşte inima mea cu roua harului Tău.

Doamne al cerului şi al pământului, pomeneşte-mă pe mine, păcătosul, ruşinatul şi nevrednicul robul Tău, în împărăţia Ta. Amin.


12 cereri după numărul ceasurilor zilei


Doamne, primeşte-mă întru pocăinţă.

Doamne, nu mă lăsa pe mine.

Doamne, nu mă duce pe mine în ispită.

Doamne, dă-mi cuget bun.

Doamne, dă-mi lacrimi, umilinţă şi aducere aminte de moarte.

Doamne, dă-mi cuget să-mi mărturisesc toate păcatele mele.

Doamne, dă-mi smerenie, curăţie şi ascultare.

Doamne, dă-mi răbdare, voie nebiruită şi blândeţe.

Doamne, sădeşte în mine rădăcina bunătăţilor şi frica Ta în inima mea.

Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc cu tot sufletul şi gândul meu şi să fac în toate voia Ta.

Doamne, apără-mă de oameni gâlcevitori, de diavoli, de patimile trupeşti şi de toate celelalte lucruri necuvioase.

Doamne, ştiu că faci precum vrei Tu, deci să fie şi întru mine, păcătosul, voia Ta; că binecuvântat eşti în veci. Amin.

Cele opt pricini de neputrezire a morţilor

de Părintele Ilie Cleopa

1. Prima pricină este atunci când se va găsi mort în groapă şi carnea a putrezit toată, dar oasele stau prinse între ele ca la copăcel. Acela nu este sub blestem, ci este tare din fire, care nu putrezeşte 40-50 de ani.

2. Când se va găsi mort în groapă neputred şi exact cum a fost pus, acela nu a putrezit din cauza pământului, sol plin de chimicale care nu permit putrezirea (E-urile de astăzi). De aceea trupul trebuie mutat în alt loc. Aceste putreziri sunt fireşti, dar exista putreziri mai presus de fire:

3. Când se va afla răposat în mormânt neputred, iar carnea de pe el este mucedă ca buretele şi albă, acela este om blestemat de dumnezeieştile pravile. El a avut canon mare la spovedanie pentru păcate mari şi nu l-a împlinit.

4. Când se va găsi mort în groapă neputred, negru şi umflat ca toba, iar părţile dinainte nu sunt putrede, în timp ce acelea dinapoi sunt putrezite, acela este sub blestem de preot sau de arhiereu.

5. Când se va afla răposat neputred şi n-au putrezit nici hainele de pe el, nici sicriul, iar unghiile şi barba îi cresc, acela a săvârşit nedreptăţi şi a furat. Nu va putrezi până nu va fi dezlegat de un arhiereu. Iar dacă nu se va desface nici după dezlegarea arhierească, atunci este blestemat de cei săraci, fiindcă le-a luat averea. Şi până nu restituie neamurile lui înapoi atât cât a luat el, nu putrezeşte şi tot în iad se chinuie şi nici arhiereul nu-l poate dezlega.

6. Când pielea şi limba celui găsit mort neputred sunt verzi-galbene, ca floarea de bostan, îi cresc unghiile, barba şi părul, acesta este sub cea mai grea pedeapsă a Bisericii, anatema, din două motive: sau a hulit pe Dumnezeu şi pe preoţi şi s-a lepădat de credinţă, sau a trăit în preacurvie de gradul întai (tatăl cu fiica, băiatul cu mama, adică incest).

7. Când celui neputrezit cu trupul nu i-a putrezit mâna sau piciorul, acela a lovit pe tatăl sau pe mama sa şi a amărât foarte mult pe părinţi, fiind blestemat de aceştia şi nicidecum nu s-a spovedit la duhovnic de acest păcat, neluând dezlegare cât a fost în viaţă.

8. Iar când se va afla trup nestricat, uşor ca pana, cu miros foarte frumos, vesel la faţă şi făcător de minuni, acelea sunt Sfinte Moaste, cum a fost şi cazul Sfântului Ioan Iacob Hozevitul din Ţara Sfântă, pe care l-au descoperit după 20 de ani neputred şi săvârşitor de minuni.


[din cartea "Dincolo de moarte", Diacon Prof. Cornel Dragoş]

Despre cazul Ilarion Argatu


STOP-CADRU LA BOROAIA

După ce în numărul trecut am publicat un articol primit la Redacţie despre recenta deshumare a Părintelui Ilarion Argatu, cu punctul de vedere al unui „fiu duhovnicesc” (Aurel Palea) - [adică cel de aici n.n.], multi cititori, clerici sau mireni şi-au exprimat dezacordul sau îndoiala, îndemnandu-ne la prudenţă şi moderaţie, precum şi la o mai atentă informare. Ne simţim datori odată în plus cu precizarea că articolul cu pricina nu constituie un punct de vedere redacţional, ci un reflex al unei anumite evlavii populare faţă de o personalitate duhovnicească despre ale cărei oseminte Biserica nu s-a pronunţat încă dacă au sau nu statut de ”sfinte moaşte”. În aşteptarea poziţiei oficiale şi autorizate, noi încercăm doar să facem cunoscută o situaţie ivită şi viu comentată sub diferitele ei aspecte. Este motivul pentru care ne-am şi deplasat la Boroaia, culegând nemijlocit câteva impresii pe care le împărtăşim şi cititorilor noştri.

Am ajuns la Boroaia spre prânz, într-o zi de joi, cu puţin înainte de împlinirea a 40 de zile de la deshumarea Părintelui Ilarion Argatu (cel care a ctitorit biserica din localitate, în care a şi fost înmormântat în urmă cu 7 ani). Albă şi zveltă, biserica e frumoasă şi străluceşte într-o mare de verdeaţă, cu turlele răsfăţate în soarele amiezii.

Din păcate, face o stranie impresie, de cum intri în curtea lăcaşului, statuia albă a Părintelui Ilarion Argatu care străjuieşte cu ostentaţie pe mâna stângă. Nu doar pentru că statuile nu sunt în tradiţia Ortodoxiei, dar şi pentru că se sugerează din capul locului, un cult disproporţionat al răposatului, cel puţin pe plan local şi familial (unul dintre fiii Părintelui Ilarion Argatu este de mulţi ani paroh al locului).

Deşi la mijloc de zi şi de săptămână, se perindă lume destul de multă, credincioasă sau doar curioasă, care păşeşte cu emoţie pragul bisericii şi se îndreaptă cu o anume afectare spre racla expusă în stânga naosului. Oamenii (unii veniţi de departe: Bucureşti, Galaţi, Maramureş) trec mai întâi, respectând coada, prin faţa cutiei voluminoase de la picioarele răposatului, unde-şi depun ”ofranda” în bacnote (deşi e relativ devreme, cutia este aproape plină – şi nu cred să se lase în ea bani de pe o zi pe alta). Apoi oamenii se înclină asupra raclei şi par foarte atenţi la ce se şuşoteşte prin jur. Sub acoperământul de sticlă, osemintele au fost – nu se spune de ce – aproape integral acoperite, încât nu se mai zăreşte decât o dungă vineţie din fruntea părintelui. O credincioasă între două vârste, evident din „anturajul” apropiat al bisericii, dă explicaţii cui le cere, vădit standardizate (nu vorbeşte de capul ei), încercând să întreţină cât mai bine o atmosferă de evlavie înfiorată. Toată lumea ştie că până deunăzi s-a vândut ţărână din mormânt. Cine a apucat, a apucat; acum nu se mai dă... Nu pare deloc pregătită pentru iscodiri mai incomode şi mă priveşte tot mai suspicioasă când, după ce am fotografiat racla şi cutia cu bani, îi cer, blând şi cuviincios, o lămurire altminteri elementară:

- Dar de ce a fost dezgropat când s-au împlinit 7 ani, că nu era obligatoriu ?
- Păi... Familia... Au fost semne...
- Ce semne ?
- Păi... semne... A crăpat mormântul, a ieşit miros de mir...

Mă deplasez (împreună cu tânărul preot din coasta Sucevei care m-a adus cu maşina, el însuşi dornic de mai multă lămurire ) şi cercetez atent mormântul aflat în pronaos, lângă cel al preotesei: placă de marmură compactă, fără urmă de fisură, şi totul întreg de jur-împrejur...

Aud de mai multe ori rostit prin preajmă, ca termen de comparaţie, numele Părintelui Ilie Lăcătuşu. Nu mi se pare o comparaţie potrivită, căci osemintele de la Boroaia (cu care am văzut mai multe fotografii) sunt mai degrabă brune decât alunii şi par să se ţină mult mai puţin la un loc. Cât despre buna lor mireasmă, părerile sunt foarte împărţite şi deconcentrant de contradictorii...

În lunea imediat următoare, la împlinirea a 40 de zile, aflu că sunt aşteptaţi la faţa locului Î.P.S. Daniel şi P.S. Pimen. N-am mai fost de faţă, nici n-am citit vreun comunicat oficial, dar martori oculari mi-au relatat că P.S. Pimen a dispus reîngroparea rămăşiţelor, iar Î.P.S. Daniel a spus că mai rămâne de văzut peste alţi 7 ani...

Nimeni nu contestă statura duhovnicească a Părintelui Ilarion Argatu, care poate cândva va fi numărat cu sfinţii. Dar nu toţi sfinţii au moaşte, după cum nu toţi sfinţii au statui...


Răzvan Codrescu
din "Lumea Credinţei", iulie 2006

Din minunile săvârşite de Sfântul Ioan Rusul


Un baston cadou!

Cel ce merge în biserica ce adăposteşte moaştele Sfântului Ioan Rusul vede acolo un dar simplu şi sărăcăcios: un baston! Este agăţat la locul de închinaciune din faţa raclei Sfântului. Bastonul este al bătrânei Maria Siaca din Frenaro (Cipru), care timp de 18 ani a avut de suportat o boală aşa de gravă la coloană, încât era nevoită să umble cu faţa foarte apropiată de pământ.

La 11 august 1978 aproape o sută de locuitori din Cipru organizează un pelerinaj la Sfântul Ioan Rusul şi este adusă Maria Siaca de către rudele ei. Aici, la racla Sfântului, este ridicată de ceilalţi pe braţe pentru a se putea închina Sfintelor Moaşte. Indurerată, bătrâna priveşte fericitul trup al Sfântului şi plânge, cerând puţin ajutor dumnezeiesc mult chinuitelor ei bătrâneţi. I-a văzut Sfântul durerea, i-a vazut mareţia sufletului, i-a vazut şi credinţa. În faţa ochilor tuturor, ceva asemeni unei mâini nevăzute a apucat-o cu putere de umeri şi, încet a început să-i îndrepte trupul. Îi trosneşte mijlocul şi iată! – bătrâna stă acum dreaptă! Consătenii ei plâng. Se trag clopotele bisericii. Se face o rugăciune de mulţumire de către toţi ciprioţii, care nu-şi mai pot stăpâni lacrimile. Numai cel ce s-a întamplat să fie acolo în ceasul în care s-a petrecut minunea poate întelege cu adevărat aceste clipe. La sfârşit se aude glasul bătrânei:”Feciorul meu, Sfântul meu, nu am ce să-ţi dau, sunt săracă. Îţi las bastonul meu, că nu-mi mai trebuie până la moarte!”

În Cipru ziarele au scris:”Maica Siaca, după pelerinajul făcut în Grecia la Sfântul Ioan Rusul, poate să-şi privească acum consătenii în faţă, pentru că de aproape 20 de ani era gârbovită şi nu vedea decât pământul. Prin minunea Sfântului însă s-a îndreptat, iar acum este cu desăvârşire bine!”

(din cartea "Dincolo de moarte", Diacon Prof. Cornel Dragoş)

Patru hoti au fost prinsi in timp ce incercau sa fure racla cu moastele Sfantului Nectarie


Patru barbati, printre care si un elev la Seminarul Teologic din Bucuresti, au patruns azi noapte, in jurul orei 3:30, in Manastirea Radu Voda si au luat racla cu Sfintele Moaste lunga de aproximativ 1 m.
Barbatii au venit cu doua masini, un BMW si un Opel Frontera, pe care le-au parcat in fata Manastirii. Dupa ce au sarit gardul, au fortat usa de la intrare si au luat racla si aproximativ 1000 lei din cutia milei. Dupa ce s-au asigurat ca nu-i vede nimeni, s-au intors catre masini. Spre ghinionul lor in acelasi timp, prin fata lacasului trecea si o patrula a Sectiei 14 de Politie care i-a prins in flagrant.

Robert Florin Dragnea, care este elev la Seminarul Teologic din Bucuresti, a reusit sa fuga la volanul BMW-ului. Ceilalti 3 au fost dusi la sectie, unde sunt audiati.

Potrivit oamenilor legii, Robert avea "pontul" si si-a chemat trei prieteni din judetul Prahova, de unde este originar, pentru a da spargerea la Manastire. Sfintele Moaste nu erau foarte valoroase pentru talhari, dar racla in care acestea sunt tinute este din argint si intentionau sa o vanda. Sfantul Nectarie, considerat vindecatorul de cancer, a devenit protectorul Manastirii Radu Voda din 2002.


Sursa: ziarul Adevarul

Related Posts with Thumbnails

Arhivă


Identitate
de Radu Gyr

Eşti Doamne bun, eu pământean si rău
Si-n dragoste nu-ti semăn, nici în milă.
Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău
de par dospit din cer nu din argilă.

Sfinţit pe cruci pe care nu m-am vrut
si de-nvieri pe care nu le-as cere,
nu ştiu: Tu te cobori la mine-n lut
sau eu mă urc spre raiul Tău bând fiere?


................................................................
Vine timpul, şi e foarte aproape când toţi preoţii vor repara bisericile iar alţii vor construi altele noi dar nelucrând ei la sufletul omului vor rămâne bisericile goale, cucuvelele vor cânta într-însele. Roadele slăbirii în dreapta credinţă a teologilor în facultăţi şi seminarii vor fi preoţii care vor fi şi mai slabi ca învăţătorii lor; mai ales în Transilvania Ortodoxia aproape că va dispărea ultima redută va fi Sibiul dar va cădea şi acesta. Dumnezeu nu forţează mântuirea nimănui. Cine are minte să ia aminte.

(Părintele Arsenie Boca)
Talanţii Împărăţiei (pg. 208-209)


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeului-Om Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeul-Om în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Articole recomandate







Persoane interesate

Comentarii

Parintele Cleopa:

Dialog cu un sectant

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Parintele Paulin Lecca