Articole



___





http://vestitorul.blogspot.com/search/label/Paisie%20Aghioritul

Forumuri ortodoxe


Asociatii-Fundatii ortodoxe



.

.

“Părinte … , de ce dormi? Scoala-te să faci rugăciune, pentru că patria ta se primejduieşte.”


Părintele Paisie Aghioritul – Un model de jertfă şi iubire pentru patrie şi neam
şi totodată pentru iubiţii noştrii păstori!

El îşi iubea patria şi spunea: “Patria este o familie mare.” Nu urmărea măreţia naţională, slava şi puterea în sens lumesc, ci pacea, sporirea duhovnicească şi viaţa morală a cetăţenilor, pentru ca să ne ajute Dumnezeu. Nu voia ca oamenii să aibă siguranţă pentru a se desfăta de comodităţile lor.

Unui înflăcărat patriot grec care trăia în America şi îcerca să-şi scoată patria în evidenţă înaintea mai marilor lumii, Stareţul i-a recomandat să se străduiască să se sfiţească el mai întâi şi după aceea să facă cunoscută Grecia într-un mod correct şi duhovnicesc.

Aşa cum proorocii lui Israil luau parte la viaţa poporului, se rugau, se tânguiau, mustrau pe împăraţi, propovăduiau pocăinţa şi prooroceau viitoarele nenorociri, la fel şi Stareţul, nu rămânea nepăsător faţă de problemele patriei sale. Proorocul nu era naţionalist atunci când spunea: “Pentru Sion nu voi tăcea.” Tot astfel şi poziţia lui era curat duhovnicească.

Deşi a trăit în afara lumii, totuşi el s-a luptat pentru binele patriei aşa cum puţini au făcut-o. Vrednică de admirat este implicarea sa în problemele naţionale externe. Vorbea împotriva acţiunilor antigreceşti a falsificărilor adevărului istoric şi mai ales a revendicărilor teriroriale nedrepte făcute în dauna Greciei de macedoneni, panslavişti, albanezi, turci, şi alţii. Spunea: “Unul vrea Tesalonicul, altul vrea să ajungă până la Larisa, altul vrea Marea Egee. Bine, dar nu a existat niciodată Grecia?” Atrăgea atenţia asupra pericolelor naţionale, mai înainte de a apărea. I-a ajutat pe mulţi să vadă limpede propagandele străine făcute împotriva patriei, iar toţi cei care se aflau în poziţii înalte şi aveau sensibilitate luau măsurile necesare.

În legărură cu problema Macedoniei, un ofiţer superior spunea: “Eu eram implicat în această problemă şi nu-mi dădeam seama ce se petrece de fapt. Stareţul a fost cel care mi-a deschis ochii. La început am rămas nedumerit şi spuneam: “Ce sunt aceste pe care le spune şi de unde le ştie?” Mai târziu însă am înţeles.” Stareţul a vorbit despre problema Macedoniei încă din 1977, când a mers în Australia. Unii ”specialiti” considerau cuvintele lui nişte “afirmaţii iresponsabile şi fanatice”.

Despre Turcia Stareţul spunea cu fermitate: ”Se va destrăma, iar marile puteri ne vor da Constantinopolul. Vor acţiona legile duhovniceşti. Turcii trebuie să plătească cele pe care le-au făcut. Acest neam se va distruge, deoarece nu s-a format cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Acum au coliva pregătită. (Adică s-a apropiat sfârşitul lor).”Sfântul Arsenie (Capadocianul n.n.) spunea înainte de a se face schimbul de populaţie: “Vom pierde patria noastră dar iarăşi o vom găsi”

Odată când Stareţul a întrebat când se va elibera statul Cipru, el a răspuns: “Cipru se va elibera atunci când ciprioţii se vor pocăi. Să faceţi baze duhovniceşti ca să alunge bazele turcilor, ale englezilor şi ale americanilor.” Acestea le spunea, deoarece vedea problema cipriotă ca o problemă duhovnicească, iar nu ca pe una naţională ori politică. Iar rezolvarea ei va depinde de pocăinţa poporului şi de rugăciune.

Altădată văzând primejdia care ameninţa Tracia de răsărit, s-a dus în Komotini, pentru a-i spijinii pe musulmanii încreştinaţi. Voia să rămână o periodă de timp cu ei ca să ajute.

Nu voia ca creştinii să rămână nepăsători faţă de problemele naţionale. Se întrista mult atunci când vedea oameni duhovniceşti care căutau să se aranjeze pe ei înşişi şi nu se interesau de patrie. Se mâhnea şi în acelaşi timp se mira de faptul că cei din conducerea statului nu-şi dau seama încotro ne îndreptăm. Stareţul a văzut această stare actuală cu mulţi ani înainte şi se neliniştea, dar nu arăta aceasta în public. Spunea: “Din răul care stăpâneşte astăzi va ieşi un mare bine.” Se întrista pentru decăderea duhovnicească a politicienilor. Vorbea cu asprime împotriva celor care votau legi anticreştine. S-a întristat mult atunci când s-au făcut unele schimbări în limba greacă şi a spus: “Generaţia viitoare va aduce germani să ne înveţe limba noastră şi copii noştri ne vor scuipa.”

Într-o epistolă de-a sa scria: “Aceştia care au scos greaca veche din învăţământ, iarăşi o vor adduce.”

Odată prim-ministrul Greciei, ale cărui acţiuni vătămătoare pentru naţiune şi Biseică Stareţul le condamna public, a cerut să-l întâlnească la Suroti. Când a aflat, a spus: “Lasă să vină! I le voi spune chiar şi în faţă.” Acest pustnic sărac avea tăria sufletească să-şi înalţe fără frică glasul înaintea puternicilor vremii.

Altădată, când preşedintele Partidului Democrat a vizitat Sfântul Munte, Stareţul a sfătuit pe părinţii din conducerea mânăstirilor să nu-l primească, deoarece semnase legea avorturilor. Când un alt ministru a vrut să ajute o mânăstirea cunoscută Stareţului, el nu a acceptat, deoarece acela făcea parte dintr-un partid care semnase nişte legi anticreştine.

Stareţul era un om care iubea pacea şi unirea. Nu aparţinea niciunui partid, căci era mai presus de partide. Respingea însă partidele şi pe politicienii care aveau legături cu masoneria, pentru ateismul lor şi ura cu care luptau împotriva Bisericii. Spunea: “Ce să fac cu mâna dreaptă sau stângă, dacă nu face cruce?” În felul acesta îi respingea pe politicienii atei, indifferent de apartenenţa lor politică. Unele partide, cunoscând influenţa pe care Stareţul o avea asupra poporului, au căutat să-l atragă de partea lor prin votul său, dar în deşert.

Îl vizitau adeseori persoane politice, deputaţi, miniştri, senatori din Statele Unite, chiar şi împăratul Constantin îi trimitea felicitări. Însă de la nimeni nu a cerut ceva pentru sine sau pentru mănăstiri cunoscute lui. Le cerea numai să acţioneze pentru binele patriei şi al Bisericii.

A ajutat pe mulţi funcţionari de stat prin sfaturile sale, învăţându-I să fie cinstiţi şi conştiincioşi în munca lor. Îi cinstea pe pedagogii buni pentru contribuţia importantă pe care o aduc în formarea societăţii şi pe militarii evlavioşi care slujeau cu credinţă Patria. Pe mulţi tineri anarhişti i-a convins să se facă militari. Şi în general îi sfătuia pe toţi să aibă respect şi dragoste faţă de patrie, să acţioneze pentru binele obştesc şi să nu se lase târâţi de duhul nepăsării, al nivelării tuturor valorilor naţionale şi al supraconsumului de bunuri materiale.

Dar Stareţul a ajutat patria sa mai ales în chip nevăzut, prin rugăciunea sa. Aceasta se vede din rânduiala sa de rugăciune pe care am arătat-o mai înainte, dar şi din poezia pe care a trimis-o mamei sale. La sfârşitul ei scrie că se face călugăr ca să se roage “pentru întreg poporul”. Dădea mai întâi el pildă, iar apoi îi îndemna şi pe alţii spunând: “Să facem rugăciune ca Dumnezeu să-I lumineze pe cei care ocupă funcţii înalte în stat, pentru că aceştia pot face mult bine.”

Atunci când relaţiile greco-turceşti se tensionau Stareţul spunea: “S-au adunat mulţi nori. Dacă putem, să-I alungăm (cu rugăciunea).” Odată într-o situaţie asemănătoare, a rânduit să se facă Sfânta Liturghie la coliba sa. La Fericiri însă nu a cântat ceea ce prevedea tipicul, ci un tropar din canoanele Maicii Domnului, care se potrivea cu situaţia aceasta: “Săgeţile necredincioşilor agareni zdrobeşte-le, Stăpână şi tot sfatul diavolesc risipeşte-l; pe poporul cel numit cu numele lui Hristos, acoperă-l şi-l păzeşte , ca cu dorire să te slăvim pe tine.”

Atunci când Grecia trecea printr-o perioadă de instabilitate politică, din pricina slăbirii sistemului de conducere, Stareţul suferea pentru aceasta şi se ruga mult. Când s-au făcut alegerile pentru a treia oară s-au întâmplat următoarele: “Era în ajunul alegerilor, spunea Stareţul. Stăteam pe patul de lemn din arhondaric şi rosteam Rugăciunea. Deodată mi-a apărut diavolul în chipul lui… (persoana politică cea mai de vază a acelei vremi, ale cărei acţiuni distrugătoare Stareţul le condamna) şi mă ameninţa. Voia să se năpustească asupra mea dar îl oprea o putere nevăzută.”

În aceaşi seară Stareţul s-a arătat în vis unui preot de mir spunându-i: “Părinte…, de ce dormi? Scoală-te ca să faci rugăciune, pentru că patria ta se primejduieşte.”
Izbăvirea poporului, o aştepta de la Dumnezeu. Spunea: “Dacă Dumnezeu ar fi lăsat soarta naţiunii în mâinile politicienilor, demult ar fi fost distrusă. Dar îi lasă puţin liberi ca să se vădească intenţia fiecăruia.”

Despre politicienii care făceau rău patriei spunea: “Cu conştiinţa împăcată îl rog pe Dumnezeu să le de-a pocăinţă şi să-i ia, ca să nu facă un rău mai mare, şi să fie nevoit Dumnezeu să ridice Macabei.”

Stareţul credea că un monah poate ajuta o naţiune întreagă. “Pe unul Dumnezeu îl face monah ca să ajute o familie, iar pe altul ca să ajute un popor întreg. Sfântul Munte poate să ofere mult. Poate să creeze iarăşi Bizanţul din care a luat fiinţă.”


din cartea: "Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul" Ed. Evanghelismos
blog comments powered by Disqus
Related Posts with Thumbnails

Arhivă



___


Sf. Justin Popovici

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeu-Omului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât Eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Articole recomandate







Comentarii

Persoane interesate

toateBlogurile.ro

Parintele Ilie Cleopa:


Vizionați înregistrarea:

Profeţia Sf. Nil Athonitul-

Părinți duhovnicești